luni, 2 mai 2011

DEEPAK CHOPRA: “Un tribut pentru prietenul meu, Michael Jackson”

...


(26 iunie 2009)


Michael Jackson va rămâne în amintirea multora ca o icoană frântă, un geniu pop transformat într-un mutant al faimei. Dar eu nu mi-l voi aminti astfel. Combinaţia lui – de mister, izolare, indulgenţă, incredibilă faimă la nivel global şi singurătate – mi-a fost cunoscută îndeaproape. Timp de douăzeci de ani am observat fiecare aspect şi, la cât de uşor era să-l iubeşti pe Michael – şi să-ţi doreşti să-l protejezi – dispariţia lui prematură pare aproape predestinată.

Cu două zile înainte, mă sunase, era optimist şi exaltat şi-mi lăsase un mesaj în care spunea: “Am nişte veşti tare bune pe care vreau să ţi le împărtăşesc.” Compunea un cântec despre mediu şi voia să-mi ceară părerea în privinţa versurilor, aşa cum mai făcuse în alte dăţi. Când am încercat să-l sun, am constatat că numărul fusese deconectat. (exasperat de agresiunea celor din presă, îşi schimba des numărul de telefon.) Prin urmare, nu am mai avut şansa să vorbesc cu el, iar demo-ul pe care mi-l trimisese stă pe noptiera mea, ca un simbol dureros al unei vieţi neterminate.

Când ne-am cunoscut, prin 1988, am fost frapat de combinaţia de charismă şi suferinţă care îl înconjurau pe Michael. El putea să fie atacat de roiuri de oameni la aeroport, să susţină un show epuizant de trei ore, şi apoi să stea în spatele scenei, aşa cum am făcut împreună într-o noapte în Bucureşti, bând apă imbuteliată, discutând despre poezia Sufi şi meditând.

Acea persoană, pe care eu am considerat-o (cu riscul de a fi ridiculizat) foarte pură, a supravieţuit – el citea poemele lui Rabindranath Tagore atunci când am vorbit ultima dată, acum două săptămâni. Michael exemplifică paradoxul multor artişti cunoscuţi, fiind esenţialmente timid, un introvertit care venea la mine acasă şi petrecea mare parte a serilor stând într-un colţ, singur cu copiii lui. Nu l-am văzut niciodată altfel decât ca pe un părinte iubitor, atunci când erau împreună (şi mă întreb, acum, ce se va întâmpla cu ei.)

Reticenţa lui Michael în privinţa maturizării era o altă faţetă a paradoxului. Copiii mei îl adorau iar el le răspundea în acelasi fel, copilăros. A afirmat adeseori, aşa cum fac mulţi dintre copiii-vedete, că a fost lipsit de copilărie. Datorită valorii exagerate, monstruoase, pe care societatea noastră o conferă celebrităţii (şi care l-a învăluit pe Michael dincolo de limite), publicul era insensibil la suferinţele lui personale şi foarte reale, poreclindu-l Jacko şi portretizându-l ca pe un ciudat.

Nu e treaba mea să comentez problemele legale cu care s-a confruntat Michael în trecut şi care au fost apoi amplificate de unele alegeri greşite pe care le-a făcut în viaţă. A fost înconjurat de oportunişti, inclusiv o grămadă de medici din Los Angeles şi din alte părţi care l-au aprovizionat cu reţete pentru medicamente. Ori de câte ori recunoştea sincer că avea o problemă, conversaţia sfârşea invariabil prin devierea subiectului şi prin negare. Acum, în timp ce scriu, pe toate canalele de ştiri se discută dependenţa lui de medicamente. În clipa în care am aflat de dispariţia lui, am avut sentimentul acut că prescripţia de medicamente a avut un rol-cheie.

Probabil că cel mai mult ne-am apropiat atunci când Michael a avut nevoie de o carte care să se pună în vânzare ca suvenir pentru concert şi care urma să conţină fotografii pentru fani, dar şi nişte fabule scurte. Am stat cu el ore în şir, în timp ce el selecta povestiri despre animale, în stilul lui Esop, le combina cu versuri despre muzică şi despre dragostea lui faţă de tot ceea ce era legat de muzică. Acest proiect a devenit “Dancing The Dream”, după ce am adunat toate textele şi le-am potrivit, pentru el. Atunci m-am convins de modul de viaţă pe care Michael şi-l alcătuise singur: pentru a contracara laţul puternic al stresului care acompaniază statutul de megastar, el şi-a construit un loc privat, într-o lume a fanteziei, unde nori roz ascundeau tristeţea adâncă iar Peter Pan era un erou, nu o patologie.

Acest compromis cu realitatea a devenit treptat nesustenabil; iar el a forţat limitele pentru a-l conserva. Privilegiul nelimitat a devenit o altă forţă toxică şi distructivă. Ceea ce începuse ca o idiosincrazie, timiditate şi vulnerabilitate, a fost devastat de obsesiile lui privitoare la sănătate, securitate şi o izolare care s-au amplificat până la un nivel periculos. Atunci când Michael mi-a trimis melodia pentru ultimul lui cântec, acela care se află acum pe noptiera mea, aşteptându-şi cuvintele potrivite, tot procesul a semănat cu o operaţiune secretă a CIA.

Amintirile mele despre Michael Jackson vor fi la fel de complexe şi de confuze ca ale oricui. Prietenii lui cei mai apropiaţi vor face tot posibilul să se asigure că lucrurile bune vor rămâne, după el. Dacă vom reuşi să-i reabilităm imaginea, după atâţia ani în care media l-a prezentat distorsionat, nimeni nu poate şti. Eu am vrut doar să menţionez unele lucruri, în apărarea lui. Fiul meu Gotham a călătorit cu Michael în turneul “Dangerous”, pe când avea 17 ani. Va conta, vreodată, că Michael s-a comportat extrem de disciplinat şi impecabil de manierat în prezenţa fiului meu?

Dădaca copiilor lui, Grace Rwaramba, e ca o fiică pentru mine. I-am prezentat-o lui Michael atunci când era o fată frumoasă şi inimoasă de 18 ani, din Rwanda. Ea a stat cu ochii pe Michael pentru mine şi mă anunţa ori de câte ori el era la pământ sau pe muchia prăpastiei. Şi totuşi, nici instinctele protectoare, nici devotamentul, nu au putut preveni tragedia acelei zile. Iar eu nu mai pot acum decât să scriu acest scurt text, în tristeţe. Dar atunci când şocul se va atenua şi mii de voci îi vor inventaria traiectoria strălucitoare, plină de bucurie, bătăioasă, enigmatică; sper că „plin de bucurie” este expresia care se va ridica din cenuşă şi va străluci, aşa cum a făcut-o Michael.


sursa: www.huffingtonpost.com




...

13 comentarii:

  1. Buna seara Mihai, foarte buna traducerea! te felicit!


    Nu comentez asupra articolului... ce vreau sa spun e ca "Dancing the dream" e o carte minunata, eu o am de la tine in format word dar celor care doresc sa vada si fotografiile le ofer acest link:

    http://www.scribd.com/doc/43432943/Dancing-the-Dream

    It's all about L.O.V.E!
    Dana

    RăspundețiȘtergere
  2. Recitesc cu placere inainte de culcare pagini din Satrange.Pe cand o noua carte Mihai?

    Diana

    RăspundețiȘtergere
  3. SPEECHLESS....cuvintele acestui om mi au ajuns la inima...cat de frumos il descrie!!!...cata iubire ii strabate inima, dar si cata durere...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma intreb uneori cat de privilegiati sunt cei care au fost langa el...si oare cum este sa stai langa Michael, sa discuti cate in luna si in stele ....Minunata imagine la care noi putem doar visa...

    In alta ordine de idei as vrea sa vorbesc despre un ,,fenomen" ale carui efecte ...ma surprind neplacut, anume ca aparitia acestor noi videoclipuri cu melodiile lui Michael, in regia unor diferiti artisti, si care nu se ridica la nivelul a ceea ce se realiza atunci cand el traia, creaza o falsa imagine legata de calitatea si de ceea ce inseamna Michael Jackson...Si spun asta ca urmare a unor discutii purtate cu mai multi adolescenti care l-au descoperit dupa moartea lui, dar care....sunt mult mai putin entuziasmati vazand ceea ce a aparut pe piata in ultima perioada...Si eu, care ma bucuram ca se pastreaza vie imaginea lui, incep sa ma intreb..oare cu ce pret? sau ce fel de imagine?

    Nadia

    RăspundețiȘtergere
  5. Un articol care te face sa-l iubesti si mai mult pe Michael, care te face sa regreti faptul ca nu ai avut sansa sa-l intalnesti.
    Toti cei care l-au cunoscut cu adevarat pe Michael, l-au iubit. Nici nu s-ar fi putut altfel.
    Darul numit 'Michael', pe care Dumezeu ni l-a facut, ne arata ca El ne poate darui mai mult decat putem noi cere. Pentru ca Michael, este mai mult decat putem noi cere.

    Multumesc frumos Mihai!

    Niste articolele foarte interesante despre Black or White: http://www.innermichael.com/2011/04/black-or-white-2/

    RăspundețiȘtergere
  6. De cand am citit postarea, m-am gandit ce sa scriu....acum mi-am luat inima in dinti si spun intr-un mod cat mai simplu....Deepak Chopra, un alt prieten care are curajul sa iasa la suprafata cu cateva, dar ample descrieri atat ale persoanei Michael Jackson, cat si ale artistului Michael Jackson....unde mai adaugi ca Deepak este inca o "mica eroare a acelor prieteni", care nu profita de pe urma numelui Michael Jackson.

    Mihai, iti multumesc inca o data pentru tot ceea ce faci:)

    PS....are si India valorile ei:D....nu puteam sa ma cenzurez:))

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  7. Aseara la emisiunea "Dr Oz Show" a fost invitat Deepak Chopra(nascut in India, 64 de ani).Dr Oz l-a numit prietenul lui bun si parintele medicinei alternative, cel care a facut o punte intre medicina alternativa si cea traditionala.Deepak a amintit despre relatia corp, minte si spirit si s-a discutat despre imbatranire. Acest proces fiziologic poate sa fie influentat si intarziat daca reusim sa controlam stresul cel raspunzator de distrugerea celulelor corpului nostru.Deepak a enumerat niste metode de a scapa de stres.Respiratia si a aratat o tehnica de a respira, dieta, somnul, aportul de suplimente nutritive si meditatia. A aratat o tehnica de a ne concentra asupra inimii noastre incercand sa auzim sau sa simtim bataile ei. S-au spus lucruri interesante pe care le-am auzit si la alti adepti ai medicinei alternative. Cunoscandu-l pe Michael Jackson de aproape 20 de ani si fiind prieten cu el si mentor spiritual, ma intreb daca a reusit sa-l ajute pe Michael sa scape de stres si mai ales de insomnia care l-a chinuit atat de mult.In cuvintele putine scrise la moartea lui, a amintit in schimb de puterea lui Michael de a se proteja, de instinctul de aparare care l-a ajutat pana la un moment dat.

    In rest cuvinte precum"traiectoria stralucitoare" si "plin de bucurie" mi-au placut.

    Elena55

    RăspundețiȘtergere
  8. Uneori, duminica dimineata inainte sa plec la biserica imi place sa ma iau in serios ...
    Intr-o zi, privind pe fereastra camerei sale de la Nenerland, Michael zambea fiindca prin minte tocmai i se invartea o melodie...avea si niste idei,scenarii, dar tot dorea sa rescrie finalul !
    Era inconjurat de o armata de oameni, nu e nevoie sa-i mai enumar aici...toti ii stiti . Toti il iubeau,il admirau, erau trup si suflet pentru el ...unii se bateau cu pumnii in piept ca ii sunt devotati . Toti stiau lucruri interesante, si aveau impresia ca unele trebuie sa ramana secrete .
    Michael a zambit in stilul lui a la Peter Pan !!
    - Hai sa vedem de ce sunteti in stare! Dar nu uitati ca nimeni nu imi poate impune nimic...ma iubiti pe mine,muzica,dansul si faima, sau va ganditi la faptul ca toti cei care au avut privilegiul de-ami fi alaturi, au avut grija sa si profite mai devreme sau mai tarziu...Eu am abilitatea de-a aranja lucrurile si nu uitati :
    Aveti voie sa ma priviti, dar nu si sa ma atingeti ! Sunteti admiratorii, angazatii, sau va place sa credeti ca imi sunteti prieteni, trimisi divini...Sunteti cu totii invitatii mei : Vreau sa-mi dovediti ca este asa . Vreau sa vad cum puteti sa ma aparati de mine insumi !,zambi Michael, parasind incaperea si trantind usa in urma lui .

    Zoly din Pantelimon

    RăspundețiȘtergere
  9. Am citit mai demult articolul si m-a impresionat si atunci si acum!E printre putinii oameni care l-au cunoscut pe Michael si-l prezinta atat de uman...Oare de ce din multimea imensa de oameni care au facut mai mult sau mai putin parte din anturajul lui Michael la un moment dat, doar cativa pot sa faca acest lucru iar restul prefera sa profite si sa inventeze aberatii si minciuni...?Vroiam sa spun mai multe dar nodul din gat nu ma mai lasa...

    Ceva ce pe mine m-a impresionat
    http://www.youtube.com/watch?v=1BNBjO4em2Y&feature=channel_video_title

    Alina

    RăspundețiȘtergere
  10. Extraordinar tributul pentru Michael...pana la alacrimi m a atins...toti au facut o treaba excelenta...felicitari lor si organizatorilor...si un mare multumesc!!! pentru ca tin amintirea lui MJ vie...for all time...

    RăspundețiȘtergere
  11. Am fost si eu in parc in Herastrau si le multumesc fanilor pentru tribut. Se vede ca si-au perfectionat stilul de dans. Pacat ca a fost frig si a plouat si au plecat repede. M-am bucurat ca Michael nu este uitat. Am fost la toate evenimentele legate de Michael de la disparitia lui fizica. Incepand cu ambasada americana, stadionul Iolanda Balas( unde s-a transmis concertul din 92 si am avut senzatia ca Michael este acolo cu noi si unde a fost multa tristete si foarte multi au plans)si pana la evenimentele de astazi.Sunt multi ca mine care il admira dar din pacate prea putini vin la astfel de evenimente.Cateodata ma simt( nici nu stiu cum sa spun) "naspa"printre atatia tineri. Dar imi spun, stai linistita fato, daca Michael este artistul pe care il admiri, daca Michael este artistul generatiei tale, daca ai crescut cu muzica lui, daca Michael este apropiat varstei tale, trebuie sa fii acolo( si simt asta din tot sufletul meu).

    TE IUBESC MICHAEL JACKSON.

    Elena55

    RăspundețiȘtergere
  12. dragii mei
    reiau rugamintea de a va invita sa fiti parte la proiectul de construire a Monumentului Michael Jackson din Herestrau.
    Ma adresez in special bucurestenilor.Este nevoie de un urbanist care sa faca puz ul pentru monument, daca aveti cunostinte sau aveti intrare la vreun urbanist ar fi foarte bine sa dati o mana de ajutor in acest sens pentru ca fara acest puz multe din celelalte acte nu se pot obtine, si tot cu acesta ocazie reinoiesc invitatia de a contribui fiecare cu cat poate pentru a strange banii necesari. Puteti depune in contul afisat pe acest blog.
    Mai este putin si va expira certificatul de urbanism care l a obtinut, daca nu facem ceva cat mai repede ca sa il putem folosi, cu siguranta alt certificat nu vom mai obtine. Oricum ramane la latitudinea fiecaruia din voi sa hotarati daca doriti sa participati la acest proiect. Am fi putut fi primii in lume care sa dedicam un monument lui MJ dar.......... macar sa fim ultimii si tot ar fi bine
    Zuza
    PS
    Mihai, nu mai spun nimic despre postarile tale, le citesc si le recitesc mereu.Am epuizat cuvintele din limba romana pentru Michael, il purtam in gand in suflet cel putin cat vom fi noi. Cei din Bucuresti am calcat pe urma pasilor lui MIchael Jackson , la propriu asa ca ma intreb ce poate fi mai emotionant in sufletul nostru decat eventual sa i si simtim parfumul raspandit prin locurile in care a trecut?

    RăspundețiȘtergere
  13. Bun-găsit, dragii mei prieteni!
    Nu am mai intrat de foarte mult timp să vă salut, şi-mi cer iertare.
    Pe tot parcursul absenţei mele, am lucrat.
    Acum, în acest moment am a vă da două veşti, zic eu, bune:

    1. Am reuşit să tipăresc acel volum de versuri.
    Se va numi "ÎNGER ŞI SUFLET".

    2. Lansarea oficială va fi LA IAŞI, ÎN DATA DE 25 IUNIE, ÎN CADRUL CONFERINŢEI UNIFERO.

    (Conferinţa se va desfăşura pe parcursul a 3 zile(24-26 iunie) şi vor fi dezbateri privind situaţia femeilor în Rom şi în lume)

    Lansarea volumului va fi şi în Bucureşti, dar încă nu am fixat nici data, nici locaţia.

    Mi-ar face o deosebită plăcere, dacă vă veţi afla prin Iaşi şi veţi fi alături de mine.
    Vă mulţumesc.
    CU ACEEAŞI SINCERĂ PRIETENIE, maria c.

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)