“MICHAEL, CA FERMIER si IUBITOR DE
"Dumnezeu a creat
animalele. Ele sunt iubitoare; ele sunt frumoase. Nu gasesc deloc interesul meu pentru animale,
ciudat sau straniu" MJ
Acest capitol este dedicat inocentei,
bucuriei de a te lasa iubit neconditionat de copii si animale; bucuriei de a impartasi si tu pur si
simplu iubirea, fara a dori vreo rasplata. Insasi bucuria impartasirii este o
rasplata.
Pentru ca “cel ce a dobandit bucuria devine o
sursa de mari transformari pentru multi oameni” (Osho)
Povestioara hazlie a Gloriei Rhoades
Berlin, din cartea "In cautarea Neverlandului" dezvaluie o alta parte
a sufletului lui Michael, reflectata in inocenta dragostei sale fata de
animale.
“Michael
isi dorea sa fie fermier intr-o ferma de vaci cu lapte, sa invete cum sa mulga
o vaca si sa-l sprituie cu lapte pe saracul Bill Bray!:)
Asa ca, impreuna cu Michael am plecat in cautarea fermei
perfecte pe care si-o dorea. Obisnuiam sa ne furisam in ferme si sa vedem tot
ce se putea vedea.
Michael Jackson, Miko Brando si cu mine am condus pana
la Santa Barbara, care este la aproximativ 80 mile de Encino. Bill Bray venea
si el de-a lungul drumului pentru a ne proteja. Michael si Miko fusesera colegi
de la o varsta frageda, iar Miko ii era cel mai apropiat si cel mai drag
prieten lui Michael. Am plecat toti patru iar Miko a condus o parte din drum. (Lui
Michael ii placea sa conduca propria masina Mercedes, cand avea posibilitate, asa
ca si el a condus o parte din drum).
Am trecut printr-o pasune care era plina de vitei; era
o ferma de lapte si toti viteii se alaptau de la ugerul mamelor lor. Michael a
fost atat de incantat! Razand, a tipat de bucurie si de fericire.
Iubea sa priveasca animalele cum sunt hranite. Ne-am
oprit, am stat pe gard si le-am privit.
Fermierul a venit si ne-a intrebat: "Ce faceti aici?"
"Ei bine, ne uitam la vitelusii care sunt alaptati de mamele lor. E-n regula? Te superi?”
"Nu, de loc, am fost doar curios. Nimeni nu se opreste niciodata aici."
"Nu, de loc, am fost doar curios. Nimeni nu se opreste niciodata aici."
Fermierul a fost prietenos si era evident ca nu si-a
dat seama ca vorbea cu Michael Jackson.
Asa
ca Michael a inceput cu o multime de intrebari despre perioada de gestatie a
unui vitel. De cat timp este nevoie pentru a avea un vitelus? Peste cat timp o
mama nu mai trebuie sa hraneasca un vitelus? Michael arata intr-adevar ca un
sef de ferma de lapte! Era interesat in cresterea animalelor. A pus tot felul
de intrebari despre cresterea lor. Era si o pereche de tauri mari, negri, pentru imperecheat acolo. Ferma de lapte a
avut sute de vitei, toti procreati de asemenea tauri. Michael a fost fascinat
de acest lucru si s-a implicat intr-o discutie despre cum sa infiintezi o ferma
pentru vaci cu lapte si despre cum este pasteurizat laptele.
Vreau
sa stiti ca de fapt, Michael atunci si acolo a fost invatat de acel fermier cum sa
mulga o vaca Holstein : tinand doua ugere
deasupra unei galeti!
A
fost emotionant sa-l privesti cum mulge vaca. Au incercat sa ma invete si pe
mine cum sa mulg o vaca, Miko, Michael si Bill Bray, dar Michael a fost cel mai
bun. De fapt, el a reusit sa umple galeata pana sus si se vedea clar ca-i era drag
ceea ce face.
Bill
Bray ne tot grabea sa ajungem din nou la drum. Dar Michael, cu o miscare promta,
a stropit laptele de vaca drept in fata lui Bill. Saracul Bill si-a sters fata uda cu o batista, asa ca fermierul s-a tavalit de ras iar Michael nu mai putea
de bucurie. El ne-a anuntat ca vrea sa se mute acolo si sa devina fermier la
ferma de vaci cu lapte.
A fost destul de amuzant cum fermierul nu a realizat ca Michael era o celebritate. Stand doar cu pasunile si vacile sale, el nu era intr-adevar in pas cu lumea show business-ului. Michael a profitat din plin de acest lucru si s-a bucurat de anonimat. Fermierul a intrebat de unde venim, asa ca am spus Encino in San FernandoValley. El nu l-a asociat pe Michael cu Regele Pop din lumea muzicala."
A fost destul de amuzant cum fermierul nu a realizat ca Michael era o celebritate. Stand doar cu pasunile si vacile sale, el nu era intr-adevar in pas cu lumea show business-ului. Michael a profitat din plin de acest lucru si s-a bucurat de anonimat. Fermierul a intrebat de unde venim, asa ca am spus Encino in San FernandoValley. El nu l-a asociat pe Michael cu Regele Pop din lumea muzicala."
************************
Inocenta copiilor, spontaneitatea animalelor, au reprezentat
pentru Michael o sursa de creativitate infinita. El spunea ca acesta este
potentialul fiecarei fiinte umane.
Ca si copiii, animalele sunt iubitoare, sunt cu inima
deschisa, te intampina cu neconditionare. Sunt dispuse sa te asculte. Ca si
copiii, ele nu judeca. Sunt foarte copilaroase si dragalase. Te privesc cu acea
calitate a sinceritatii care dezarmeaza.
Acesta este nivelul de inspiratie atat de necesar si
atat de important pentru crearea si scrierea cantecelor, pentru un sculptor, un
poet sau un romancier.
Sa impartasim alaturi de Michael, gandurile sale
despre copii, animale, natura, creativitate si interactiunea sa cu publicul:
"Ei bine, exista un anumit simt pe
care animalele si copiii il au, care-mi da o anume esenta creativa, o anumita
forta care mai tarziu, la varsta adulta, se pierde din cauza conditionarii de
ceea ce se intampla in lume.
Un mare poet spunea odata: "Cand
vad copii, imi dau seama ca Dumnezeu nu a renuntat inca la om." Un poet
din India
“Acelasi grad al inocentei, acelasi
nivel al constiintei la care am creat, il simt imediat la animale, la copii si
natura. Si atunci cand sunt pe scena.
Nu pot prezenta un spectacol daca nu am
acel fel de comunicare cu multimea. Un fel de cauza-efect, actiune-reactiune.
Pentru ca eu continui datorita lor. Ei ma intretin cu adevarat, iar eu actionez
doar in functie de energia lor. "
Am gasit la animale acelasi lucru
care-mi pare atat de minunat la copii. Acea puritate, acea onestitate, unde ei
nu te judeca, ei vor doar sa-ti fie prieteni. Este un lucru atat de
placut!"
"Nu-mi place vanatoarea de animale.
Urasc magazinele de taxidermie si toate prostiile alea.
Am doi pui de caprioara, unul e baiat si
unul e o fata. Sunt atat de dulci. Sunt superbi.
Am o lama. Am o oaie - arata exact ca un
berbec cu coarne. Louie este lama si este de la circ. Berbecul se numeste
domnul Tibbs si puii de cerb sunt Printul si Printesa ".
"... Ma bucur de natura atat de
mult .... stiu ce simte un copac atunci cand bate vantul prin el. Probabil se
misca….Si asa ma simt cand cant unele cantece . Este minunat. "
"In plus, sunt nebun pentru pasari,
animale si catei. Iubesc lucrurile exotice. Am avut lame, pauni, un nand care
este a doua mare pasare din lume, un papagal Ara care este cel mai mare
papagal din America de Sud, fazani, ratoni, pui .... totul. Acum, voi lua un
faun si un flamingo .... vreau un cimpanzeu - sunt atat de draguti.
Ma simt bine cu animalele. Am o relatie
minunata cu animalele, ele ma inteleg cu adevarat ....
As vrea sa intru in
toate lucrurile unui medic veterinar si sa invat comportamentul animalelor.
Cainii pot vedea in alb si negru. Cainii ar putea vedea chiar si vantul.
Si balenele. Din partea de sus a casei
de pe plaja a fratelui meu, privesc si le vad tasnind din apa."
1980 Melody ziar Music Maker/ Ebony/Jet 2002 Interviu/ 1982
Revista Interviu/ 1999 Ghid TV Magazine/ 1993 Interviu televizat cu Oprah
Statornică Trecere...
RăspundețiȘtergereSleită de arşiţa anilor, m-aşez uşor
pe-o bancă din bătrânul Cişmigiu
şi-ncep să croşetez... amintiri
din trecut, prezent sau viitor.
E nouă seara. Nu-i târziu!?
Cum mai trece Timpul! Ştiu
Că Ieri am fost bob de grâu pe ogor,
Azi, sunt pâine pe masă. (Trăiri...),
Iar Mâine voi fi macii, care... ştiu:
de la Geana Dimineţii, pân`la Izvor
Voi îmbrăca în Iubire întregul Pământ,
Voi fi Începutul şi primul Cuvânt
Voi opri vântul ca să nu-i secere
În semn de Statornică Trecere.
25-27.01.2014
...........................................
Dacă am făcut bine - IERTAŢI-MĂ!
Dacă nu am făcut bine - IERTAŢI-MĂ!
Dacă am greşit - IERTAŢI-MĂ!
Dacă nu am greşit - IERTAŢI-MĂ!
... Dar, vă rog să nu mă iertaţi, pentru ceea ce am să vă spun:
ESTE BINE, CÂND ARAR, TE ÎNTORCI ACASĂ ŞI CINEVA TE AŞTEAPTĂ CU BRAŢELE DESCHISE...
MULŢUMESC, DORINA!
VĂ MULŢUMESC, TUTUROR!
VĂ IUBESC!
CU DRAG, maria c.
.....................................
https://www.facebook.com/notes/maria-c-maria-ciumberic%C4%83/a%C5%9Fteptarea-zorilor-versuri-statornic%C4%83-trecere/416450091821592
..............................................
http://www.sperantatv.ro/web/ingerul-ii-31-12-2013/
..............................................
Ce intamplare frumoasa care chiar arata sufletul frumos al lui MICHAEL, sufletul sau minunat care iubea copiii si animalele si care vedea puritatea din sufletele lor. Nu stiam despre aceasta intamplare! E grozav sa stii ca MICHAEL a facut toate acele lucruri: ca a muls o vaca sau ca s-a jucat stropindu-l pe Bill Bray cu lapte pe fata...!!! Si ca a reusit sa se bucure de anonimat, nefiind recunoscut de acel fermier...!! Stiam ca MICHAEL a vizitat ferme in 1984, dar nu stiam aceste amanunte. Multumesc, draga Dorina, pentru postare! Chiar mi-a adus zambetul pe buze! Si pozele care le-ai pus sunt superbe! Prima e, dupa cate stiu, de cand a vizitat Caribou Ranch in 1984. MICHAEL arata minunat cu palarie de cowboy si camasa in carouri.
RăspundețiȘtergereVa pup si va iubesc!
Marinela
Iti multumesc, MARIA. Intotdeauna versurile si gandurile tale sunt binevenite in aceasta casa, de suflet. Sunt bucuroasa ca ai simtit asta.
RăspundețiȘtergereSunt bucuroasa atunci cand, dechizand usa, intampin cu bratele larg deschise caldura soarelui ce-mi mangaie fata a primavara si a flori de liliac, cand stropii de ploaie imi biciuie fata a miros de pamant reavan si a frunze ruginii zburatacite in dans frenetic, de vant. Mi-s dragi toate, si luna si stele, si zi si noapte, si arsita si ploaie, si intuneric si lumina, si bine si rau, si alb si negru si iarba si pietre, si noroi si nuferi.
Atunci cand eu deschid usa, deschid larg bratele primindu-le/ primindu-va cu aceeasi bucurie, in inima mea.
Sunt fericita pentru ca sunt/ pentru ca sunteti.
Iti multumesc pentru ca ai raspuns invitatiei mele, invitandu-ne la randul tau, cu un zambet, in lumea ta. In lumea fascinanta a poeziei.
DORINA
Multumesc, MARINELA.
RăspundețiȘtergereSunt oameni care isi gasesc fericirea in iubirea fata de tot ce exista.
Se deschid fata de iubire, iubind oamenii, natura, animalele. Se regasesc pe ei insisi in dragostea lor neconditionata. Isi regasesc gingasia sufletului in gingasia si nevinovatia lor. Simt acel val de energie binefacatoare, dublata de o bucurie imensa, octotindu-le si ingrijindu-le.
Dorina
Multumesc foarte mult, Dorina pt. acest crampei de nepretuit din viata lui Michael! A alunecat in mintea mea si a ajuns la inima mea, cu un entuziasm delicios polarizandu-mi procesele psihice...determinandu-ma prin intensitatea efectului.
RăspundețiȘtergereCate lucruri interesante, senzationale, fascinante de-a dreptul descopar din ce in ce mai mult, cu fiecare articol in parte!... Niciodata nu mi-as fi delectat simtul vazului cu astfel de informatii, atatea amanunte dragute si uimitoare din viata lui Michael, daca nu as fi descoperit acest loc minunat. Poate, si eu ca multi altii, niciodata nu as fi remarcat si partea copilaroasa, jucausa, plina de viata si aventura, zambet si curiozitate, nazuinte si sperante - ale unui baiat, cu parul ondulat...cu ochii mari si negri, cu o privire patrunzatoare parca prea grea pt. intregul chip, zambet strengaresc, fermecator cu dantura perfecta si ingrijita, al carui trup sculptat ca al unui inger firav, coplesit de privirea aceea patrunzatoare care parea sa tasneasca din nimic si sa domine lumea - a strabatut si el prin viata traind la maxim clipe minunate, intense, speciale.
Intr-o relatie de prietenie, fiecare primeste sau daruieste ceva, uneori mult, alteori putin. Fiecare om este unic si frumos. Prietenii nu intreaba, ci asteapta si cred in acea lumina din noi. Si primesc raspunsul, caci intelegerea vine de la sine. Invata , iarta si accepta omenescul, onestitatea, naturaletea celuilalt. Inima deschisa dainuie. Prietenia iubeste intr-adevar fara conditii, vorbeste fara intentii, daruieste fara motive si tine la cineva fara prea multe explicatii.
Este ultra cunoscut faptul ca Michael iubea animalele foarte mult. Dar, iubea si oamenii care-si pastreaza sufletul de copil toata viata. Iubea oamenii de la care avea ce invata. Iubea oamenii calzi, buni care au o frumusete interioara deosebita. Iar ei, meritau cu adevarat sa faca parte din viata lui pt. ca nimic din ce oferi cu inima nu se pierde ci este pastrat in inimile altora!
Se lasa vrajit de frumusetea peisajului de tara, a animalelor, a oamenilor(profitand de anonimat) deschizandu-si aripile si zburand...Isi imbraca sufletul in petale de flori, jucandu-se asemenea unui copil, beneficiind din plin de acele clipe de aventura care-i umpleau sufletul de bucurie. Era un baiat cu o sinceritate inestimabila intr-o lume falsa si plina de masti. Ii placea sa simta viata ca pe un strigat, ca pe o mireasma demult simtita care exista in tot si in toate. Era intr-o continua cautare neanteleasa a fericirii, a dragostei...de viata, mereu calator, se ineca cumva in el insusi, uita o vreme de el pt. a se regasi, readuna - de parca din el s-ar fi smuls particule, particule si s-ar fi dezintegrat incet de dorul...copilariei!
Magia copilariei! Magia libertatii! Erau aerul cu care traia iar acesta ii era masura fiecarei respiratii si batai de inima. Pt. ca acestea il alcatuiau. Nu se putea smulge din acestea, fara sa fie ucis sufleteste iremediabil!...
...Nu mai am cuvinte , Michael! Te voi lasa pe tine sa le scrii...in taceri! Intre cer si pamant se ascund ingerii adunandu-si aripile in ei si in noi...iubind si iubindu-ne, cum putini din noi putem intelege - si, se pot stinge in noi lasand urma eternitatii...Uneori, luam urma cu disperare si cautam. Uneori, gasim. Alteori, devenim niste simpli stigmati alergand dupa vocea iubirii!... ...MIREY
Adriana Lucas din Danemarca ne impartaseste amintirile despre Michael in volumul “ A LIFE FOR L.O.V.E. - Jackson stories you should have heard before”.
ȘtergereSper sa va placa! Cu mult drag, AltAnonim
“In 1996 lucram la un adapost de animale (mai mult caini), chiar langa Londra. Michael Jackson era si el atunci in Londra. Intr-o zi, cand Michael si insotitorii sai au vrut sa plece de la hotel prin garajul subteran, au gasit un catelus care se ascunsese sub masina lor. Dupa ce au scos catelusul de sub masina, nu prea stiau ce sa faca cu el. Au chemat pe cineva din hotel, o persoana care a contactat-o pe prietena mea, care lucra tot acolo. Ea stia despre adapost si ziua plimba caini si ea, in acea perioada. A sunat si ne-a intrebat daca puteam lua catelusul. Adapostul era mai mult decat aglomerat si nu mai puteau fi acceptati alti caini. Totusi a fost adus si am fost nevoita sa-l iau acasa pentru cateva zile.
Michael n-ar fi fost el daca i-ar fi lasat pe ceilalti sa se ocupe de aceasta problema. Dorea sa stie locul exact unde fusese dus si ce se va intampla cu el. Cei cu care a vorbit i-au spus ca va muri din cauza ca nu mai sunt locuri in adapost. Pe Michael vestea l-a indurerat si a intrebat de ce nu mai sunt locuri in adapost, din moment ce atat de multe animale au nevoie de un loc unde sa traiasca si in care sa fie ingrijite. I s-a spus ca adapostul depinde exclusiv de donatii si ca nu sunt bani pentru a fi marit. Acesta a fost momentul cand am primit pentru prima oara bani de la el. Michael s-a asigurat ca primim suficienti bani ca sa construim si sa inchiriem mai mult spatiu pentru animale. Credea ca nu e bine ca adapostul si tot ceea ce tinea de functionarea lui sa fie total dependent de donatiile oamenilor. Gandea ca statul sau cum s-o fi numind, ar trebui sa contribuie si el. Sunt destule tari cu multi caini fara stapan si lui Michael ii parea rau pentru ei cum ii parea rau si pentru copiii nefericiti.
La un an dupa ce a facut donatia de care am vorbit, a dorit sa vina sa ne viziteze. Sa fie adus fara sa se afle parea a fi o misiune a stafului de la Casa Alba, dar nu a fost chiar asa. Cand a ajuns, prima persoana pe care a intalnit-o am fost eu, cu doi caini asezati pe genunchi. Stateam pe podea si ii hraneam. El nu a spus “buna” sau ceva de acest gen. S-a asezat imediat pe podea si a inceput sa vorbeasca cu ei prostindu-se, asa cum fac oamenii cand vorbesc cu animalele. I-au trebuit mai multe minute ca sa se uite in sus, sa-si ceara scuze si sa-mi intinda mana. Dar eu aveam un catel intr-o mana si un biberon in cealalta. A chicotit cand am scapat si de catel si de biberon si ne-am salutat. S-a ridicat si a dorit sa-si aruce o privire prin adapost. A fost uluit de cat de multi caini aveam. Pisici erau mai putine atunci desi uneori adapostul era plin ochi si de pisici.Totusi de cele mai multe ori erau foarte foarte multi caini. S-a emotionat si a spus ca si-ar dori sa ia toate animalele la el acasa. Dupa ce a fost peste tot in adapost, timp in care i s-a explicat mersul lucrurilor, ne-a invitat pe toti la masa in acea seara. La aceasta cina s-a vorbit despre o modalitate de a face o donatie in fiecare an, dar fara a se afla ca el este donatorul. Mie mi-a revenit sarcina cu pricina.
Continuare Adriana Lucas (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereData urmatoare cand a venit in Londra a dorit sa ne intalnim si ne-am intalnit. M-a intrebat daca mi-ar placea sa vin la Neverland in vizita si sa iau pe cineva drag cu mine, ceea ce am si facut. Acele doua saptamani au fost cu adevarat cel mai frumos lucru din viata mea. Nu neaparat datorita lui Michael cat datorita Neverlandului. Nu am fost niciodata un fan Michael Jackson. Il vazusem in concerte, dar nu aveam inregistrari cu el. Imi placea muzica lui, dar nu in acel mod fanatic, intelegeti. Cu toate acestea era incitant sa te afli la el acasa. Este un loc uimitor, uluitor cu adevarat. Michael era foarte mandru de gradina lui zoologica si ne-a aratat si imprejurimile. Ne-a permis sa ne plimbam cu caii lui si sa ne bucuram de propritatea lui fara restrictii. In acest fel am devenit mai apropiati. Nu pretind ca am fost prieteni, dar cred ca am devenit destul de apropiati ca sa simta ca poate avea incredere in mine un pic, macar un pic. Inca mai am mesaje text de la el. Cand l-am intalnit pentru prima data nu aveam mobil, asa ca mesajele text de la el au venit in ultimii ani. Era amuzant sa-l vezi incercand sa scrie mesaje text. Tot intreba pe cineva: “Ce trebuie sa fac acum?” “Cum fac sa pun semnul intrebarii?” Cum sa fac asta? Era distractiv.
Continuare Adriana Lucas (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereA doua oara cand ne-a vizitat, noi, cei care lucram in adapost, eram in zona de odihna a cainilor. Aceasta se afla in spatele casei si este un loc imens, ingradit si cu multi copaci. Este un spatiu unde cainii se pot juca dupa pofta inimii. Aveam o catelusa care se comporta ca o nebuna din cand in cand, alergand ca o ticnita de colo pana colo prin curte. Era o caraghioasa si mai toata lumea se punea pe ras cand o vedea. Acelasi lucru l-a facut si Michael cand a vazut-o. Nu-si putea opri hohotele de ras si cand se uita la ceilalti o lua de la capat cu rasul cu si mai multa pofta. Si nu s-a potolit pana cand, la un moment dat, aplecandu-se prea mult in fata, s-a lovit cu fruntea de o banca. Intai s-a auzit un “ouch”, de la el bineinteles, dupa care a continuat sa rada nestapanit si noi dupa el. A doua zi inca ma durea burta de atata ras. El s-a ales cu un mic cucui si data urmatoare cand ne-am intalnit, am rememorat intamplarea. A spus: “Uneori este cam periculos sa razi”. Multi oameni nu stiu cat de amuzant era Michael cand se prostea si adeseori radea cu pofta pana nu mai putea. Amintiri ca cele cu Michael lovindu-se din cauza unui ras de nestapanit sau a unui Michael fugarit de un flamingo, inca imi starnesc zambete.
Ultima donatie pe care ne-a facut-o a fost uriasa si adapostul inca functioneaza bine datorita ei.
Este regretabil totusi si foarte trist pentru mine faptul ca Michael a fost atat de neinteles. Foarte multi oameni habar nu au si nici nu vor afla probabil niciodata de toate faptele lui bune din aceasta lume. In parte acest lucru a fost alegerea si hotararea lui. A ales sa faca donatiile ca anonim si intr-un mod cat se poate de discret. A sustinut numeroase cauze si organizatii fara ca cineva sa stie ca banii vin de la el.
Continuare Adriana Lucas (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereCeea ce imi staruie in minte sunt niste vorbe ale lui Michael: “Sunt atatia oameni in aceasta lume si multi dintre ei in America, oameni care fac multi bani si da, ei doneaza bani, dar mi se pare ca e oribil sa aiba toate acele iahturi si avioane particulare. Si eu calatoresc in avioane private, dar asta nu inseamna ca si stapanesc vreunul. Cei cu bani ar trebui sa ajute mult mai mult.
Mi-a dat impresia ca o place mult pe Angelina Jolie si o admira pentru ceea ce face pentru copii si animale. Dupa cum v-am mai spus, Michael nu m-a preocupat prea mult ca artist, dar am fost profund impresionata de dorinta si de efortul lui de a ajuta copiii, intreaga omenire si animalel.Eu intotdeauna am preferat animalele oamenilor, dar Michael mi s-a parut cel mai binevoitor, cel mai dragut om de pe Pamant.
Petrecand mult timp la Neverland si fiind implicata si in proiectele lui particulare, viata mea a fost mult influentata. Cred ca eram modesta si inainte, dar timpul petrecut cu el m-a facut sa apreciez mai mult oamenii. Acum stiu ca cel putin cativa dintre ei sunt buni. Mesajul lui Michael era sa vindecam lumea si sa ajutam. Cei care pot, ar trebui sa ajute, iar cei care nu au bani isi pot oferi timpul si sprijinul.
Mi-ar placea ca lumea sa stie ca Michael a fost la fel de normal ca noi toti ceilalti. Unii sunt putin diferiti si nu toti gandim la fel. Michael era foarte european in modul sau de gandire. Avea un obicei care ii arata caracterul si felul de a gandi. Obisnuia sa intoarca fiecare gandacel care era cazut pe spate. Am iesit la plimbare impreuna cand a facut o vizita in Irlanda si a intors fiecare gandac pe care l-a vazut. Prietenul meu facuse o fobie si nu intelegea de ce trebuia sa faca lucrul acesta. Michael doar zicea: “Fiecare are dreptul sa traiasca, fiecare are dreptul la o a doua sansa.”
Michael, multumesc ca mi-ai dat speranta in oameni!"
Sper ca v-a placut! AltAnonim
Am sarit un fragment din povestirea Adrianei Lucas. Nu prea stiu cum s-a intamplat, dar iata-l! AltAnonim
RăspundețiȘtergere“La a doua sa vizita la adapost, Michael ne-a gasit in curtea din spate. Era un loc foarte mare, ingradit si cu multi copaci, un spatiu unde cainii se puteau juca dupa pofta inimii. Aveam o catelusa care se comporta uneori ca o nebuna si alerga de colo pana colo ca o zapacita. Era o caraghioasa si te facea pufnesti in ras fara sa vrei. .Acelasi lucru I s-a intamplat si lui Michael, care a izbucnit in hohote de nestapanit si imediat ce se uita la ceilalti, reincepea sa rada cu si mai multa pofta. Nu se putea opri din ras si la in moment dat, aplecandu-se prea mult in fata, s-a lovit cu capul de o banca. La inceput s-a auzit un ouch”. Dupa aceea pur si simplu s-a tavalit de ras, iar noi si mai si. A doua zi inca ma durea burta de la atata si atata ras. Michael s-a ales cu un cucui si am rememorat intamplarea cand ne-am intalnit data urmatoare.. “E cam periculos uneori sa razi”, a glumit.
Multi oameni nu stiu cat de amuzant, cat de placut era Michael, mai ales cand se purta copilareste, glumind, adeseori neputandu-si stapani rasul. Privindu-l cum s-a lovit la frunte la noi, la adapost sau cum a fost fugarit de un flamingo, aceste amintiri ma fac inca sa zambesc.
Ultima donatie pe care a facut-o a fost uriasa si adapostul inca functioneaza si va functiona mult timp datorita ei, bineinteles daca nu va interveni ceva neplacut.
Este dureros pentru mine faptul ca Michael nu a fost inteles. Multi, foarte multi oameni habar nu au si probabil ca nici nu vor sti niciodata tot binele pe care el l-a facut pentru omenire. In parte acest lucru s- intamplat pentru ca asa a dorit si asa a hotarat. A fost alegerea lui sa faca donatii anonime si intr-un mod mai mult decat discret. A sustinut multe cauze si organizatii care nu vor sti niciodata de unde au venit banii.”
...Si "raspunsul" la ajutorul cerut, a venit parca de undeva din univers ca o adiere de parfum la dorinta mea ca un strigat asemenea unei fantani goale la margine de drum, ca un ajutor ancestral - la intelegerea mai profunda a personalitatii lui sublime...
ȘtergereL-am vazut ca un frumos clinchet de clopotel ca o fapta de iubire, semn sigur ca asteptarea unei inimi a fost rasplatita. :)
Primul gand care mi-a venit in minte la vederea minunatei povestiri, a fost: inca o particica de istorie, ale carei efecte reverbereaza in prezent si cine stie pt. cati ani inca, in viitor...Cu siguranta, cartea are valoare de mostenire si datorita modului atractiv in care a fost scrisa!...
Cat de dragut!!! Ce mult as fi vrut sa-l vad pe Michael vorbind pocit cu catelusii!...Iti dai seama, ca, el optand pt. o casa in natura era mai fericit, mai increzator in fortele proprii, mai amabil, mai copilaros si, - dupa parerea mea - un nivel mai scazut in ceea ce priveste frustrarile. Demonstrativ este ca, beneficiile acestor iesiri in natura pitoreasca a Neverland-ului, contemplarea peisajelor naturale il determina pe Michael sa explice lumea si modul in care merg lucrurile, credea intr-un control supranatural al naturii si credea in Dumnezeu.
Si da, Michael avea acest har de a determina oamenii care-l inconjurau sa dea tot ce-i mai bun din ei, momente in care caldura sufletului sau, topea raceala dimprejur. Astfel de miracole se intamplau tot timpul, sunt convinsa, in jurul sau pt. ca daruia cu dragoste si bucurie, astepta cu incredere, impartasea cu inima deschisa. Nu conta valoarea, ci bucuria de a darui. Aceasta ii oferea liniste in suflet ceea ce era pt. el, o conditie a fericirii. Bogatia lui era in interiorul inimii sale, nu in buzunare, era in faptele sale, in onestitatea si in capacitatea de a face mai buna fiecare persoana pe care o intalnea in drumul sau.
Iubea viata si era constient ca nu trebuia sa risipeasca timpul, caci din timp este facuta viata. Invatase care este dorinta sufletului sau si o urma. Isi urma sufletul.
Mersul lui prin viata te face sa vrei sa il imiti, iti starneste admiratie aproape involuntara, se simte, se vede si se aude ca o muzica indescriptibila si fascinanta...
Originalitate si autenticitate!!!
MULTUMIM, AltAnonim, iti suntem recunoscatori pt. amabilitatea de a impartasi cu noi aceste farame desprinse din viata lui Michael!... Sper sa mai fie si altele pt. ca "placut", este putin spus! ;) ...MIREY
E vina mea ca nu am facut corect descrierea bibliografica. Nu Adriana Lucas este autoarea cartii.
RăspundețiȘtergere"A Life for L.O.V.E. - Michael Jackson Stories You Should Have Heard Before" este o culegere de amintiri scrise de cei care l-au cunoscut intr-un fel sau altul pe Michael si care au fost impresionati de generozitatea lui, de dragostea lui pentru Pamant - cu tot ceea ce exista pe el cu tot, de natura lui empatica, de blandetea lui, de smerenia lui. Cred ca Michael a fost unul dintre putinii oameni care s-au smerit cu adevarat in aceasta lume a noastra. "Smerit" cred eu ca traduce cel mai bine englezescul "humble", cel putin in ceea ce-l priveste pe Michael, care ilustreaza exact cerinta ortodoxa de "smerenie" atat de greu de inteles.
"Ideea acestui proiect a inceput cam la un an dupa aparitia primei noastre carti, It's All About L.O.V.E. Volumul care continea povestirile fanilor despre relatia si propriile experiente cu Michael Jackson a fost bine primit in comunitatea fanilor. Am fost fericite cand am primit o multime de comentarii pozitive si in special ca am putut dona mult mai multi bani decat ne-am asteptat la inceput."
Sunt cuvintele autoarelor: Brigitte Bloemen, Marina Dobler si Miriam Lohr.
Am citit prima carte a lor cu zambetul pe buze. Amintirile erau ale unor fani (si multe fane!!!) mai mult decat fanatici. O buna parte dintre ei apartinea acelei categorii care-l urmareau pe Michael peste tot in lume, cautand sa stea cat mai aproape de scena, concert dupa concert, fanatici despre care vorbeste si Frank Cascio in cartea lui, My friend Michael…"Un deliciu…
Cat despre cea de-a doua carte, am citit-o mai mult cu ochii in lacrimi. Sunt mai mult povestirile celor care au fost ajutati de Michael. Am ales fragmentul acela pentru ca se potrivea la tema propusa de Dorina. (Felicitari Dorina!)
Multumesc, Mirey, pentru cuvintele de incurajare! Aveam nevoie de ele. Cand vin din partea unei persoane atat de sensibile si talentate, chiar inseamna mult. Am intrat cu multe temeri pe blog, din cauza disensiunilor care izbucnesc cu furie din cand in cand. De fapt si prima mea postare a fost facuta intr-un moment de furie. Nu inteleg de ce tin mortis unii sa distruga munca altora, mai ales cand e de calitate! Nu am inteles de ce nu se discuta despre tema propusa si se fac tot felul de remarci…In fine, sunt limitele mele, dar e pacat!
Imi pare rau, foarte rau ca Mikael a renuntat. Atat de mult talent si stiinta si munca de care nu ne mai putem bucura…
Acum vad ca si Dorina, care a si-a durat casa - acasa aici, e sfatuita sa o paraseasca si sa renunte. De ce? Dar cine sunt eu sa pun intrebari? Totusi sper ca vom ramane aici impreuna, noi, admiratorii lui Michael. AltAnonim
O, da, am inteles inca de la inceput ca nu Adriana Lucas este autoarea cartii. "Modul atractiv in care a fost scrisa", am declarat pt. ca orice intamplare legata de Michael este magnifica, extraordinara datorita faptului ca el insusi raspandea acea atractie mirifica.
RăspundețiȘtergereIn ceea ce priveste acel determinant expresiv cu functiune de adjectiv..."sensibila"...ei bine, da, asa este. Nu ma tem sa fiu eu insami nedeghizata, naturala...dar si cerebrala si necomplicata. Personal, consider ca in fiecare fiinta umana, sunt valori de neanlocuit. Cred ca asa era si Michael, il caracteriza un straniu paradox, o contopire impresionanta intre intensitate afectiva si un caracter puternic. A fi sensibil, nu este o insusire negativa, atitudine incorecta din contra, confera un atu. Astfel de personaje, au lasat ceva util si constructiv in urma lor si sunt inegalabili, unici: M. Eminescu, Michael J., Nelson Mandela...autorul acestui blog(de ce nu) Mikael Dobrescu si multi altii elaborand numeroase solutii pozitive consolidate pe intelepciunea nativa dar si in urma experientelor dobandite in mod nemijlocit din realitatea inconjuratoare, din interactiunea cu lumea obiectiva reflectat in constiinta.
Pt. a scruta disensiunile care au fost, eu socotesc ca acei oameni susceptibili, nu se inteleg nici pe ei insisi pt. acea modificare brusca a gandirii sub actiunea influentelor. Influentelor starii sufletesti de moment sau, cel mai sigur, a perceptiei gresite. Prin urmare, cum am mai afirmat intr-unul din comentarii, autocontrolul, este foarte important in ...- sa-i spun asa - deziderativa comuniune intre oameni.
Usa se deschide in doua parti si...fiecare e liber sa aleaga daca o deschide sau o inchide! Nu poti controla comportamentul celuilalt Oricand poate apare neprevazutul si e nevoie sa fii pregatit emotional si mental pt. orice... ...MIREY
PASĂREA MOARTĂ
RăspundețiȘtergerePovestită de Majestik Magnificul în Magic Club
Într-o zi de primăvară, cam în timpul zilelor Thriller, Majestik și tânărul super-star, Michael, erau la Hayvenhurst, casa Jackson, pentru a lucra împreună. Ei au fost conduși pe alee către studio în partea din spate a proprietății. Erau prinși într-o conversație în timp ce se plimbau. Majestik vorbea cu Michael când a realizat că acesta nu mai era alături de el. Era aplecat, privea la pământ și plângea.
Majestik, a întrebat: „ Michael, ce faci?” Michael a răspuns printre lacrimi: „ Privește, e un pui de pasăre mort!”
Majestic neavând aceeași inimă blândă ca MJ. a spus: „ Michael, este doar o pasăre. Nu mai poți face nimic pentru ea acum. Omule, e moartă! haide! Trebuie să mergem. Să mergem!”
Michael s-a ridicat în picioare, s-a uitat la el și cu vocea lui moale și din inima lui mare a pledat: „Majestik, aceasta a fost o creatură vie, cu o inimă și un suflet, la fel ca noi. Trebuie să facem ceva!”
Majestik a continuat: „ Ce-o să faci Michael? E deja moartă. Nu mai poți face nimic acum.”
În timp ce încerca să-l convingă pe Michael să meargă mai departe, și-a dat seama că Michael era la pământ, în genunchi, săpa o groapă cu mâinile goale pentru a îngropa pasărea. Săpa și spunea: „ Trebuie să o îngrop. Trebuie să îngrop această pasăre. Nu o putem lăsa aici și trebuie să spunem o rugăciune pentru ea.”
Apoi el a terminat de săpat groapa, a pus pasărea în ea și a acoperit-o cu pământ, a bătut pământul ușor cu mâna, apoi a insistat ca Majestik să stea acolo cu el la noul mormânt al puiului de pasăre și împreună să spună o rugăciune.
Michael a spus una dintre ele, apoi l-a rugat pe Dumnezeu să binecuvânteze micul pui de pasăre și să-l ducă la cer.
După ce s-au rugat, Majestic din nou a încercat să-l impulsioneze pe Michael, spunând: „ Ok, haide acum! Haide! Avem treabă de făcut. Să mergem! Am terminat. Să mergem acum!„
Dar Michael, s-a concentrat și, ignorând motivele lui, s-a uitat în sus realizând că puiul de pasăre a căzut dintr-un copac din apropiere. Dintr-o dată, el s-a urcat în copac. Cățărându-se în copac la locul cuibului de pasăre, a fixat cu grijă cuibul astfel încât alți puiuți să nu mai cadă și să moară.
Misiunea lui pentru Dumnezeu în acea zi de primăvară era completă, după care el a coborât. S-a curățat și și-a continuat mai departe drumul alături de Majestik, către studiou pentru a lucra.
PS. Sincer să fiu, cel mai mult mi-aș dori să știu ce rugăciune a spus în acel moment Michael””...poate încearcă cineva să-și închipuie..„.sub influența entuziasmului delicios ...care polarizează procesele psihice.”..
Frate, unii sunt disperați răăău de tooot să atragă atenția!...
Salutări tuturor!...mă grăbesc!.. am o coadă la ușă!!!..:))
Zoly din Pantelimon
"Animals strike not from malice but because they want to live, it is the same with those who criticize, they desire our blood not our pain." Michael Jackson (AltAnonim)
RăspundețiȘtergere“Innocent animals, they do not suspect that after all this time, they will fall from a bullet by the thousands. They will lie in the dust, mutilated by our shameless greed.”
RăspundețiȘtergere“Planet earth, gentle and blue, with all my heart, I love you.”
“Well, I don’t know how this sounds, but I saw a picture today in the papers. A dolphin had drowned in a fishing net. From the way its body was tangled in the lines, you could read so much agony. Its eyes were vacant yet there was still that smile, the one dolphins never lose, even when they die.”
“What delights nature must feel when she makes stars out of swirling gas and empty space. She flings them like spangles from a velvet cape, a billion reasons for us to be awaken in pure joy. When we open our hearts and appreciate all she has given us. Nature finds her reward. The sound of applause rolls across the universe and she bows.”
“The infinity of God’s creation embraces me. We are one.”
“We have to heal our wounded world.”
“I feel sad to think how carelessly we treat our home. The earth we all share is not just a rock tossed through space but a living, nurturing being. She cares for us: she deserves our care in return. We have been treating Mother Earth the way some people treat a rental apartment. Just trash it and move on.” - Michael Jackson (AltAnonim)
Pentru cei care intelegem limba engleza, este ok. Foarte interesant! Multumim!
ȘtergereNu cred ca este insa o dezonoare pentru cine nu stie limba engleza. Multi romani sunt foarte inteligenti, au idei geniale si succese in tot ce realizeaza si fara sa vorbeasca aceasta limba. Este frumos si mai ales necesar a-ti insusi aceasta limba straina dar, n-ar trebui privata nici o persoana de dreptul care i se cuvine, si anume acela de a se bucura de mesajele minunate ale lui MICHAEL! ;
Fara suparare, ok? :*
Mirey, iti multumesc pentru sensibilitatea cu care ai zugravit "nevazutul", firul de frumusete care a existat in acest om si pe care, datorita anumitor imprejurari, unii “binevoitori” abia daca-l mai sesizeaza pentru a-l pune in lumina care ar dezvalui incredibilul.
RăspundețiȘtergereChiar daca unele din subiectele aduse in discutie sunt arhicunoscute, presa nu se deranjeaza, nu este interesata sa le observe si sa le aduca in prim plan spre a fi cunoscute de catre publicul larg.
Asa cum mass media insista obsesiv pe subiectele de scandal care nu-i fac cinste lui Michael, nici ca om si implicit nici ca artist, tot asa , insa la polul opus, cei care-i apreciaza caracterul profund uman, incearca sa contracareze dezinteresul sau reaua vointa a detractorilor, prin scrieri proprii sau prin marturia celor care l-au cunoscut.
*******
AltAnomim, este pentru prima data cand iti multumesc, cu toate ca am dorit sa o fac de multe ori. Sunt incantata si captivata de aceasta povestioara prezentata care vine in completarea subiectului propus. Lecturarea acestor carti dezvaluie faptul ca esti un bun cunoscator, chiar vorbitor, al limbii engleze. Cu atat mai mult, interventiile tale prin aceste exemple mai putin cunoscute din viata lui Michael, sunt binevenite, aratand angajarea si, cred eu, un suflet nobil care incearca sa puna umarul.
******
Zoly, povestea trista a puiului de pasare, prin fiecare detaliu al ei, ofera o imagine induiosatoare despre inima si sufletul unui om al carui unic scop in viata a fost acela de a iubi, de a ajuta, de a vindeca. O fiinta umana plina de har, respect, grija si compasiune fata de celelalte fiinte.
O imagine reusita a ceea ce inseamna aceste fiinte pentru noi, oamenii, este data de Henry Beston, naturalist si scriitor American:
“Avem nevoie de un alt si probabil mai mistic si mai intelept concept al animalelor. Intr-o lume mai veche si mai complexa decat a noastra, ale se misca si isi traiesc viata mult mai complet, dotate cu extensii ale simturilor pe care noi le-am pierdut sau nu le-am atins niciodata, vietuind prin voci pe care noi niciodata nu le vom auzi. Ele nu sunt frati, ele nu sunt subalterni; ele sunt alte rase, prinse cu noi insine in plasa vietii si a timpului, colegi prizonieri ai splendorii si ai travaliului pe acest pamant.”
DORINA
”Multi oameni au facut misto de mine datorita animalelor mele .. Cand vin acasa dupa o zi grea la studio, vin acasa la caprioara mea, sau la cimpanzeul meu, le pot imbratisa fara sa ma intrebe nimic, ele nu se plang, nu barfesc, ele doresc doar o imbratisare si putina iubire.
RăspundețiȘtergere"Unde e pizza? Ridica-te, pune inapoi inghetata", pentru ca cimpanzeilor le plac gustarile. Ei alearga de jur-imprejur, ma ajuta sa fac curat in camera si ma ajuta sa-mi aranjez lucrurile. Daca te uiti la microscop, ADN-ul lor este literalmente identic cu al nostru. Sunt uimitori. M-au ajutat la praf, la ferestre, trag apa dupa ce folosesc toaleta (...) Bubbles merge singur. Sta la masa, ridica lingura si furculita si mananca, e foarte politicos si foarte inteligent."
Michael Jackson in “Take Two” The Footage You Were Never Meant To See” (2002)
"Din momentul in care l-am intalnit pe Michael in New York anul trecut, am realizat ca are o capacitate mai mare de empatie decat aproape oricare alta persoana pe care am intalnit-o. Am vorbit de vanatoarea de caprioare - un sport comun in Regatul Unit. Ochii lui Michael m-au sfredelit usor, iar el m-a cercetat atent cu privirea sa intrebatoare: "Nu inteleg cum poate cineva sa traga in ceva atat de neajutorat?"
RăspundețiȘtergereRabbi Schmuley Boteach, 2000
"... [Michael Jackson] a fost o persoana foarte profunda, sensibila si foarte afectiva fata de alte persoane ... Se intrista atunci cand animalele sale mureau ... Un prieten apropiat al sau, David Nordahl, spunea ca a dat nume tuturor animalelor de la Neverland, manifestand interes fata de toate, iar in cazul in care murea vreunul, se intrista pentru acel animal... David povestea ca odata l-a vazut pe Michael cum legana in poala capul unui pui de girafa ... Aceasta scena arata in fapt blandetea si durerea acestui om.
RăspundețiȘtergereEste un aspect pe care nu il stim (caracterul frumos a lui Michael, pentru care multi oameni nu-si aloca timp sa-l observe)."
Dr. Karen Moriarty (autor al cartii – Defending A King)
"Am realizat ca nimic nu va salva in cele din urma viata pe Pamant decat increderea in viata insasi, in puterea sa de a vindeca, in capacitatea sa de a supravietui greselilor noastre si ne va ura bun venit inapoi, dupa ce vom invata sa corectam aceste greseli."
RăspundețiȘtergereCu aceste ganduri in inima mea, m-am uitat din nou la poza. Ochii puiului de foca pareau mult mai profunzi acum si am vazut in ei ceva ce pierdusem din vedere inainte: puterea de nenvins.
"Nu m-ai ranit", au spus ei. "Nu sunt numai un pui. Am viata, si viata nu poate fi ucisa.
Este puterea care m-a adus inainte din golul spatiului... Ea s-a ingrijit de mine si mi-a mentinut existenta impotriva tuturor pericolelor. Sunt in siguranta deoarece eu sunt acea putere.
Si asa esti si tu. Fii cu mine si haide sa simtim puterea vietii impreuna, ca o singura creatura aici pe pamant."
Puiule de foca, iarta-ne! Priveste la noi, din nou si din nou, pentru a vedea ce facem. Acei oameni care ridica ciomagele asupra ta sunt si ei parinti, si frati, si fii. Ei au iubit si au avut grija unii de altii.
Intr-o zi, iti vor transmite acea dragoste, tie. Fii sigur de asta si ai incredere.”
Michael Jackson in cartea sa, "Dancing The Dream”