“IT’S  ALL FOR LOVE... L.O.V.E.”

"Sa daruiesti cuiva o parte din inima ta, valoreaza mai mult decat toate bogatiile din lume."                                                                                                                   

  "Doar cu putina dragoste si putina grija, am vazut copii transformandu-se total. ….Ar trebui doar sa dam ceva mai multa atentie puterii iubirii si ingrijirii, si credintei, si rugaciunii". MJ

         Muzica, Dans, Poezie…Un talent urias, impartasit cu dragoste si pasiune intregii lumi de catre un artist incredibil.

Dincolo de artist, insa, a fost Michael, omul cu o inima “la fel de mare ca cerul”, cu o activitate umanitara imensa, cu un talent evident spre vindecarea copiilor suferinzi. Un om care si-a folosit darurile sale pentru a ajuta, pentru a aduce vindecare intr-o lume care are atata nevoie de vindecare.

Michael, nu numai ca a avut inima sa daruiasca si sa ajute pe altii, oferind cu generozitate, vizitand copiii bolnavi si pe moarte, dar el s-a simtit puternic prin puterea rugaciunii, prin grija si dragostea ce le-o arata oamenilor, prin cat de vindecatoare putea fi aceasta combinatie.

I-a pasat cu adevarat si profund de oameni, de umanitate, de conditia umana. A suferit vazand durerea altora, ca si cum ar fi fost propria durere.

L-am ascultat pe Michael, vorbindu-ne despre copii. 

Sa-i lasam, in cateva episoade, pe altii sa ne vorbeasca despre darul sau de a vindeca. Sa-i lasam pe copii si pe parintii acestora sa ne povesteasca despre clipele minunate si de neuitat petrecute alaturi de cel care le-a redat speranta. 

                                          “Pe 7 martie 1973, tanarul Michael Jackson a stat la capataiul lui Leslie Robinette, in varsta de 6 ani – care suferea de anemie aplastica cauzata de o boala genetica numita Fanconi - la Spitalul Ortopedic de Copii din Seattle. Robinette primise un transplant de maduva osoasa, si era una dintre cele mai tinere paciente care dispunea de aceasta procedura. Ea trecuse prin chimioterapie, radiatii, o schimbare continua de foarte multe medicamente si fusese tinuta izolat timp de trei luni. Starea sa de sanatate era precara, medicii spunand, dupa ce a fost lasata sa plece din spital, ca ar putea sa mai traiasca doar 10 ani.

"Stateam in camera mea si ma uitam pe fereastra, ironia facand sa ascult chiar melodia "Privind pe fereastra", de Jackson 5, cand am auzit toate asistentele intrand si iesind innebunite", declara Robinette 26 ani mai tarziu. Intamplator, Jackson 5 erau fost acolo. "M-au intrebat pe care dintre ei vreau sa-l vad, si am spus ca vreau sa-l vad pe Michael - el era asa dragut", spunea ea, razand. Ea il descrie pe adolescentul Michael ca fiind timid, dar amabil si sincer, semnand un autograf pentru ea, tinandu-i mana si intreabad-o despre starea ei.

"Nu as spune ca i-a salvat viata – asta ar fi o nebunie - dar el i-a redat vointa de a trai, pentru ca ea si-o pierdu-se!", adauga Trine Robinette, sora lui Leslie. In cele din urma starea ei s-a imbunatatit si s-a intors, impreuna cu familia, la ferma lor din Greeneville, Tennessee, unde inca locuieste cu parintii ei.

11 ani mai tarziu, Leslie l-a intalnit din nou pe Michael, in timp ce era in turneu in Knoxville cu fratii sai, unde a primit bilete gratuite, apoi a mers in culise pentru a-l intalni.

       "L-am intrebat daca isi mai aminteste de mine, si a zis da. Am vorbit despre participarea mea in cor si despre cum mi-am obtinut protezele asa repede inapoi", spunea Robinette. Inca se lupta cu boala, insa acum are 42 de ani si este implicata in Asociatia Handicapatilor, in prezent formandu-se pentru a deveni instructor.

 "Am simtit intotdeauna ca Michael si cu mine am fost un fel de spirite inrudite, pentru ca amandoi am crescut nefiind capabili de a merge nicaieri sau de a nu face nimic din ceea ce fac copiii normali" , spune Robinette, adaugand ca spera ca oamenii sa si-l amintesca pe Michael Jackson pentru faptele sale bune si pentru muzica sa.”

                    “La inceputul anilor '80, Lidia Knight, o fata defavorizata de 10 ani din Republica Dominicana, primeste prima ei pereche de pantofi noi in numele unui proiect sponsorizat de Michael Jackson. Voluntarii proiectului au venit in satul ei pentru a masura picioarele copiilor, apoi au revenit cu pantofi nou-nouti facuti pentru ei, inclusiv cu cate o pereche de sosete, cate un rucsac plin cu rechizite scolare si cate un Boombox mic ce canta muzica lui Jackson.

De atunci, viata Lidiei, dar si a celorlalti din clasele de la scoala ei, s-a schimbat in bine, datorita noilor rechizite si creioane colorate.

 "Michael Jackson m-a inspirat sa visez atunci cand nu credeam ca-mi este permis s-o fac.

 Eu nu eram invatata sa visez. Ii sunt recunoscatoare ca acum sunt intr-un loc, in viata mea, cum nu se poate mai bine ...si nu cred ca Dumnezeu m-a adus aici pentru a ma opri."

Lidia in prezent lucreaza ca si chelnerita, este mama si va incepe cel de-al doilea an de facultate in aceasta toamna. Mama si fratele ei locuiesc acum în New York, iar fratele ei mai mare si cele doua surori locuiesc inca in Republica Dominicana, unde saracia este inca o realitatea foarte dura”.

         

   

“Pe 13 noiembrie 1987, Michael Jackson o intalneste pe Angela Darlington, in varsta de 4 ani, accidentata si pe mama ei, Elena, la Spitalul de Copii Melbourne in timpul concertul BAD.

21 de ani mai tarziu, mama avea sa povesteasca despre acesta vizita:

 "Fiica mea, Angela, era in spital cu rani la cap dupa ce a fost lovita de o masina. Intr-o zi,

asistentele medicale ne-au spus ca Michael Jackson avea sa vina in vizita. A trebuit sa pastram  totul in secret, pentru ca spitalul sa nu fie asaltat de fani. A fost agitatie mare atunci cand asistentii sai au inmanat tricouri si cate un exemplar semnat al albumului BAD pentru toata lumea din sectie.

 El s-a plimbat apoi prin saloane si a stat de vorba cu pacientii. [...]

 I-am spus “Hello”. Mi-a raspus ca era incantat sa ma intalneasca. Eram tulburata. El era foarte bland si parea timid. Am inteles ca ii iubea profund pe copii, in special pe cei care erau raniti.

Apoi, el s-a lasat in jos si i-a spus fetitei mele: "Buna, Angela".

Ea nu putea vorbi pentru ca abia iesise din coma, dar a inceput sa zambeasca. Dupa acea zi, starea ei a inceput sa se imbunatateasca.

Ma gandesc la el ca la o sursa de inspiratie. Am avut o perioada teribila - Angela era in spital si eu ma rugam sa ne tina impreuna, iar el a fost o sursa de inspiratie generala pentru intreaga sectie.

Ma gandeam: "Iti multumesc, Doamne, pentru ca ni l-ai trimis!". El avea o anumita putere asupra sa - aceasta mare empatie cu oamenii care aveau nevoie sa se simta mai bine.

 Acum, Angela are 25 de ani, este la Universitate si este plina de viata.

Mai era un alt baiat in sectie, care avea aproximativ 15 ani, si era un mare fan. Dupa vizita lui Michael, a inceput si el sa se simta mult mai bine. Mama lui credea ca a fost un miracol. Cred ca multi dintre copii s-au simtit mult mai bine dupa intalnirea cu el. Cred ca oamenii ar trebui sa stie despre aceasta latura a lui Michael. Niciodata nu am crezut ca a fost altfel decat un om foarte bun." 

      “Pe 18 noiembrie 1987, el viziteaza Spitalul de Copii Sydney din Randwick, Australia.

 Natasha Lang, mama a unui copil internat in spital la momentul acela, povesteste despre acea vizita, cativa ani mai tarziu:

 "… Atat timp cat voi trai, nu voi uita niciodata ziua in care Michael a venit la spital cu o multime de jucarii din plus reprezentand animale, atat de generos oferite la toti copiii din sectia pentru copii.

A mers prin salonul de spital, a vizitat pe fiecare copil personal si in liniste le-a rostit cuvinte de mangaiere. Nu voi uita niciodata bucuria acestor copii, a personalului medical si a parintilor care erau in vizita in acea zi. Fiul meu este acum un om in toata firea si doresc sa impartasesc aceasta fotografie cu toata lumea pentru ca ea arata natura altruista si generoasa lui Michael. Fiul meu, din pacate, pierduse un ochi intr-un accident de scoala in acea saptamana si, după cum va puteti imagina, a fost o adevarata tragedie pentru intreaga familie, dar in acea zi, Michael ne-a oferit tuturor o oarecare bucurie, o mare placere si o fericire de neinchipuit."

           “ Pe 20 iulie 1988, se intalneste cu copiii grav bolnavi si cu parintii lor de la "Spitalul pentru copii “Great Ormond Street", unde isi petrece mai mult timp cu pacientii in stare mai putin critica, adresandu-le cuvinte de mangaiere, citindu-le povesti si oferindu-le cadouri, inclusiv albume, fotografii si tricouri semnate. Participa la sponsorizarea constructiei unei unitati noi, ca parte a "Spitalului de copii bolnavi" din Great Ormond Street, Londra, Anglia.

 De remarcat, Neil Clark in varsta de 9 ani, care suferise o interventie chirurgicala salvatoare pentru a elimina o tumoare pe creier - si initial neprogramat pentru a-l vedea pe popstar - este vizitat de catre cantaret, tatal baiatului declarand cu recunostinta ca vizita "i-a ridicat moralul fiului meu ".

      Joanne Doeffer, in varsta de 4 ani, care suferise o operatie la gat si respira printr-un tub special, a fost vizitat de star, intalnirea cu el si intalnirea privirii lui determinat-o sa lupte si sa spuna "Thriller, spre incantarea lui Michael.”

             “ Pe 7 februarie 1989, Michael Jackson viziteaza fiecare sala de clasa de la "Scoala Cleveland" din Stockton, California, parintii copiilor din apropierea Bisericii Metodiste Unite Centrale , precum si copiii retinuti in spital, 3 saptamani dupa ce un atacator inarmat a tras 100 de gloante intr-un loc de joaca, apoi s-a sinucis. In timpul atacului, 5 copii au fost ucisi si 39 raniti.

Starul pop ajunge sa-i consoleze si sa ii mangaie pe copiii care au supravietuit, oferindu-le increderea de a vedea lumea intr-o lumina cat mai pozitiva ulterior experientei traumatice.

  Thahn Tran, in varsta de 8 ani, care si-a pierdut fratele mai mic in timpul masacrului, vorbeste despre efectul vizitei lui MJ asupra lui:

 "Nu am vrut sa ma mai intoarc la scoala, dar Michael m-a determinat s-o fac din nou. Daca el merge acolo, mi-am spus, inseamna ca totul trebuie sa fie in siguranta. Michael este prietenul meu si sunt foarte bucuros".  Acestea erau sentimentele impartasite si de alti copii de acolo, conform celor spuse de Diane Batres, consilier la unitatea districtuala de sprijinire psihica.

   In plus, face o alta vizita la biserica din apropiere, ce gazduieste pe cei raniti in urma atacului si pe parintii celor morti – carora le ofera cuvinte de intelegere si afectiune, in timp ce sta de vorba si glumeste cu ei.  Apoi face o oprire la Spitalul General "San Joaquin" si vorbeste cu doi copii raniti, aflati acolo sub tratament. Alice Montejano, in varsta de 7 ani, povesteste, in timp ce ridica poza cu autograf: "Nu mi-e frica sa ma intoarca la scoala acum, pentru ca Michael ii va tine pe toti acesti oameni rai, departe".

 Ulterior, Michael Jackson le spune copiilor din spitalul mentionat, urmatoarele:

-         "Sunteti foarte curajosi. Cand va veti simti mai bine, poate ca veti veni si veti vizita gradina mea zoologica privata.".  

Cu privire la vizitele de compasiune ale lui Michael Jackson, vice-primarul din Stockton, Ron Coale, avea sa declare: "Cuvintele nu pot spune prin cat de multa turbulenta a trecut acest oras in ultimele cateva luni. Vizita lui Michael Jackson ne-a ajutat, intr-un fel, sa incercam si sa depasim aceste evenimente..."

Traducere si adaptare :

http://www.michaeljackson.com/us/node/1236907