luni, 12 august 2013

“IT’S  ALL FOR LOVE... L.O.V.E.”


"Sa daruiesti cuiva o parte din inima ta, valoreaza mai mult decat toate bogatiile din lume."                                                                                                                   


  "Doar cu putina dragoste si putina grija, am vazut copii transformandu-se total. ….Ar trebui doar sa dam ceva mai multa atentie puterii iubirii si ingrijirii, si credintei, si rugaciunii". MJ



         Muzica, Dans, Poezie…Un talent urias, impartasit cu dragoste si pasiune intregii lumi de catre un artist incredibil.
Dincolo de artist, insa, a fost Michael, omul cu o inima “la fel de mare ca cerul”, cu o activitate umanitara imensa, cu un talent evident spre vindecarea copiilor suferinzi. Un om care si-a folosit darurile sale pentru a ajuta, pentru a aduce vindecare intr-o lume care are atata nevoie de vindecare.
Michael, nu numai ca a avut inima sa daruiasca si sa ajute pe altii, oferind cu generozitate, vizitand copiii bolnavi si pe moarte, dar el s-a simtit puternic prin puterea rugaciunii, prin grija si dragostea ce le-o arata oamenilor, prin cat de vindecatoare putea fi aceasta combinatie.
I-a pasat cu adevarat si profund de oameni, de umanitate, de conditia umana. A suferit vazand durerea altora, ca si cum ar fi fost propria durere.

L-am ascultat pe Michael, vorbindu-ne despre copii. 
Sa-i lasam, in cateva episoade, pe altii sa ne vorbeasca despre darul sau de a vindeca. Sa-i lasam pe copii si pe parintii acestora sa ne povesteasca despre clipele minunate si de neuitat petrecute alaturi de cel care le-a redat speranta. 

                                          “Pe 7 martie 1973, tanarul Michael Jackson a stat la capataiul lui Leslie Robinette, in varsta de 6 ani – care suferea de anemie aplastica cauzata de o boala genetica numita Fanconi - la Spitalul Ortopedic de Copii din Seattle. Robinette primise un transplant de maduva osoasa, si era una dintre cele mai tinere paciente care dispunea de aceasta procedura. Ea trecuse prin chimioterapie, radiatii, o schimbare continua de foarte multe medicamente si fusese tinuta izolat timp de trei luni. Starea sa de sanatate era precara, medicii spunand, dupa ce a fost lasata sa plece din spital, ca ar putea sa mai traiasca doar 10 ani.
"Stateam in camera mea si ma uitam pe fereastra, ironia facand sa ascult chiar melodia "Privind pe fereastra", de Jackson 5, cand am auzit toate asistentele intrand si iesind innebunite", declara Robinette 26 ani mai tarziu. Intamplator, Jackson 5 erau fost acolo. "M-au intrebat pe care dintre ei vreau sa-l vad, si am spus ca vreau sa-l vad pe Michael - el era asa dragut", spunea ea, razand. Ea il descrie pe adolescentul Michael ca fiind timid, dar amabil si sincer, semnand un autograf pentru ea, tinandu-i mana si intreabad-o despre starea ei.
"Nu as spune ca i-a salvat viata – asta ar fi o nebunie - dar el i-a redat vointa de a trai, pentru ca ea si-o pierdu-se!", adauga Trine Robinette, sora lui Leslie. In cele din urma starea ei s-a imbunatatit si s-a intors, impreuna cu familia, la ferma lor din Greeneville, Tennessee, unde inca locuieste cu parintii ei.
11 ani mai tarziu, Leslie l-a intalnit din nou pe Michael, in timp ce era in turneu in Knoxville cu fratii sai, unde a primit bilete gratuite, apoi a mers in culise pentru a-l intalni.
       "L-am intrebat daca isi mai aminteste de mine, si a zis da. Am vorbit despre participarea mea in cor si despre cum mi-am obtinut protezele asa repede inapoi", spunea Robinette. Inca se lupta cu boala, insa acum are 42 de ani si este implicata in Asociatia Handicapatilor, in prezent formandu-se pentru a deveni instructor.
 "Am simtit intotdeauna ca Michael si cu mine am fost un fel de spirite inrudite, pentru ca amandoi am crescut nefiind capabili de a merge nicaieri sau de a nu face nimic din ceea ce fac copiii normali" , spune Robinette, adaugand ca spera ca oamenii sa si-l amintesca pe Michael Jackson pentru faptele sale bune si pentru muzica sa.”

                    “La inceputul anilor '80, Lidia Knight, o fata defavorizata de 10 ani din Republica Dominicana, primeste prima ei pereche de pantofi noi in numele unui proiect sponsorizat de Michael Jackson. Voluntarii proiectului au venit in satul ei pentru a masura picioarele copiilor, apoi au revenit cu pantofi nou-nouti facuti pentru ei, inclusiv cu cate o pereche de sosete, cate un rucsac plin cu rechizite scolare si cate un Boombox mic ce canta muzica lui Jackson.
De atunci, viata Lidiei, dar si a celorlalti din clasele de la scoala ei, s-a schimbat in bine, datorita noilor rechizite si creioane colorate.
 "Michael Jackson m-a inspirat sa visez atunci cand nu credeam ca-mi este permis s-o fac.
 Eu nu eram invatata sa visez. Ii sunt recunoscatoare ca acum sunt intr-un loc, in viata mea, cum nu se poate mai bine ...si nu cred ca Dumnezeu m-a adus aici pentru a ma opri."
Lidia in prezent lucreaza ca si chelnerita, este mama si va incepe cel de-al doilea an de facultate in aceasta toamna. Mama si fratele ei locuiesc acum în New York, iar fratele ei mai mare si cele doua surori locuiesc inca in Republica Dominicana, unde saracia este inca o realitatea foarte dura”.

         
   

“Pe 13 noiembrie 1987, Michael Jackson o intalneste pe Angela Darlington, in varsta de 4 ani, accidentata si pe mama ei, Elena, la Spitalul de Copii Melbourne in timpul concertul BAD.
21 de ani mai tarziu, mama avea sa povesteasca despre acesta vizita:
 "Fiica mea, Angela, era in spital cu rani la cap dupa ce a fost lovita de o masina. Intr-o zi,
asistentele medicale ne-au spus ca Michael Jackson avea sa vina in vizita. A trebuit sa pastram  totul in secret, pentru ca spitalul sa nu fie asaltat de fani. A fost agitatie mare atunci cand asistentii sai au inmanat tricouri si cate un exemplar semnat al albumului BAD pentru toata lumea din sectie.
 El s-a plimbat apoi prin saloane si a stat de vorba cu pacientii. [...]
 I-am spus “Hello”. Mi-a raspus ca era incantat sa ma intalneasca. Eram tulburata. El era foarte bland si parea timid. Am inteles ca ii iubea profund pe copii, in special pe cei care erau raniti.
Apoi, el s-a lasat in jos si i-a spus fetitei mele: "Buna, Angela".
Ea nu putea vorbi pentru ca abia iesise din coma, dar a inceput sa zambeasca. Dupa acea zi, starea ei a inceput sa se imbunatateasca.
Ma gandesc la el ca la o sursa de inspiratie. Am avut o perioada teribila - Angela era in spital si eu ma rugam sa ne tina impreuna, iar el a fost o sursa de inspiratie generala pentru intreaga sectie.
Ma gandeam: "Iti multumesc, Doamne, pentru ca ni l-ai trimis!". El avea o anumita putere asupra sa - aceasta mare empatie cu oamenii care aveau nevoie sa se simta mai bine.
 Acum, Angela are 25 de ani, este la Universitate si este plina de viata.
Mai era un alt baiat in sectie, care avea aproximativ 15 ani, si era un mare fan. Dupa vizita lui Michael, a inceput si el sa se simta mult mai bine. Mama lui credea ca a fost un miracol. Cred ca multi dintre copii s-au simtit mult mai bine dupa intalnirea cu el. Cred ca oamenii ar trebui sa stie despre aceasta latura a lui Michael. Niciodata nu am crezut ca a fost altfel decat un om foarte bun." 

      “Pe 18 noiembrie 1987, el viziteaza Spitalul de Copii Sydney din Randwick, Australia.
 Natasha Lang, mama a unui copil internat in spital la momentul acela, povesteste despre acea vizita, cativa ani mai tarziu:
 "… Atat timp cat voi trai, nu voi uita niciodata ziua in care Michael a venit la spital cu o multime de jucarii din plus reprezentand animale, atat de generos oferite la toti copiii din sectia pentru copii.
A mers prin salonul de spital, a vizitat pe fiecare copil personal si in liniste le-a rostit cuvinte de mangaiere. Nu voi uita niciodata bucuria acestor copii, a personalului medical si a parintilor care erau in vizita in acea zi. Fiul meu este acum un om in toata firea si doresc sa impartasesc aceasta fotografie cu toata lumea pentru ca ea arata natura altruista si generoasa lui Michael. Fiul meu, din pacate, pierduse un ochi intr-un accident de scoala in acea saptamana si, după cum va puteti imagina, a fost o adevarata tragedie pentru intreaga familie, dar in acea zi, Michael ne-a oferit tuturor o oarecare bucurie, o mare placere si o fericire de neinchipuit."

           “ Pe 20 iulie 1988, se intalneste cu copiii grav bolnavi si cu parintii lor de la "Spitalul pentru copii “Great Ormond Street", unde isi petrece mai mult timp cu pacientii in stare mai putin critica, adresandu-le cuvinte de mangaiere, citindu-le povesti si oferindu-le cadouri, inclusiv albume, fotografii si tricouri semnate. Participa la sponsorizarea constructiei unei unitati noi, ca parte a "Spitalului de copii bolnavi" din Great Ormond Street, Londra, Anglia.
 De remarcat, Neil Clark in varsta de 9 ani, care suferise o interventie chirurgicala salvatoare pentru a elimina o tumoare pe creier - si initial neprogramat pentru a-l vedea pe popstar - este vizitat de catre cantaret, tatal baiatului declarand cu recunostinta ca vizita "i-a ridicat moralul fiului meu ".
      Joanne Doeffer, in varsta de 4 ani, care suferise o operatie la gat si respira printr-un tub special, a fost vizitat de star, intalnirea cu el si intalnirea privirii lui determinat-o sa lupte si sa spuna "Thriller, spre incantarea lui Michael.”

             “ Pe 7 februarie 1989, Michael Jackson viziteaza fiecare sala de clasa de la "Scoala Cleveland" din Stockton, California, parintii copiilor din apropierea Bisericii Metodiste Unite Centrale , precum si copiii retinuti in spital, 3 saptamani dupa ce un atacator inarmat a tras 100 de gloante intr-un loc de joaca, apoi s-a sinucis. In timpul atacului, 5 copii au fost ucisi si 39 raniti.
Starul pop ajunge sa-i consoleze si sa ii mangaie pe copiii care au supravietuit, oferindu-le increderea de a vedea lumea intr-o lumina cat mai pozitiva ulterior experientei traumatice.
  Thahn Tran, in varsta de 8 ani, care si-a pierdut fratele mai mic in timpul masacrului, vorbeste despre efectul vizitei lui MJ asupra lui:
 "Nu am vrut sa ma mai intoarc la scoala, dar Michael m-a determinat s-o fac din nou. Daca el merge acolo, mi-am spus, inseamna ca totul trebuie sa fie in siguranta. Michael este prietenul meu si sunt foarte bucuros".  Acestea erau sentimentele impartasite si de alti copii de acolo, conform celor spuse de Diane Batres, consilier la unitatea districtuala de sprijinire psihica.
   In plus, face o alta vizita la biserica din apropiere, ce gazduieste pe cei raniti in urma atacului si pe parintii celor morti – carora le ofera cuvinte de intelegere si afectiune, in timp ce sta de vorba si glumeste cu ei.  Apoi face o oprire la Spitalul General "San Joaquin" si vorbeste cu doi copii raniti, aflati acolo sub tratament. Alice Montejano, in varsta de 7 ani, povesteste, in timp ce ridica poza cu autograf: "Nu mi-e frica sa ma intoarca la scoala acum, pentru ca Michael ii va tine pe toti acesti oameni rai, departe".
 Ulterior, Michael Jackson le spune copiilor din spitalul mentionat, urmatoarele:
-         "Sunteti foarte curajosi. Cand va veti simti mai bine, poate ca veti veni si veti vizita gradina mea zoologica privata.".  
Cu privire la vizitele de compasiune ale lui Michael Jackson, vice-primarul din Stockton, Ron Coale, avea sa declare: "Cuvintele nu pot spune prin cat de multa turbulenta a trecut acest oras in ultimele cateva luni. Vizita lui Michael Jackson ne-a ajutat, intr-un fel, sa incercam si sa depasim aceste evenimente..."


Traducere si adaptare :

26 de comentarii:

  1. Despre bunătate sufletească

    "Degeaba le-am avea pe toate :inteligenta, cultura ,istetimea ,supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca in profesorul din Lectia lui Eugen Ionescu),daca suntem rai,haini,mojici si vulgari ,prosti si nerozi,doi bani nu facem, se duc pe apa simbetei si inteligenta ,si eruditia ,si supradoctoratele ,si toate congresele internationale la care luam parte,si toate bursele pentru studii pe care le cistigam prin concursuri severe.

    Nimic nu poate inlocui si suplini nitica bunatate sufleteasca,nitica bunavointa,toleranta,intelegere.Nitica sustinuta buna-cuviinta.

    Bunatatea sufletesca nu-i o virtute subtila si rafinata,e un atribut de baza al fiintei omenesti si totodata un atribut al culturii.Bunatatea este alt nume al definitiei date de Aristotel omului: fiinta sociala.Fara bunatate nu putem convietui decit in conditii de groza si justificind amarnica afirmatie a lui Sartre: ceilalti, iata iadul !

    Exista un altruism elementar exprimat prin bunatate care este o axioma a vietii obstesti.Berediaev spunea :piinea pentru mine este o problema materiala(subinteles egoista ,vulgara),dar piinea aproapelui meu,continua Berediaev, este pentru mine o datorie spirituala .Reiese de aici in mod vadit ca nimic nu poate suplinii intru totul bunatatea .

    Stim ca de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pamintului si de-am fi capabili sa clasificam conform cu clasificarea zecimala toate volumele tiparite in toate limbile pamintului,de la Gutenberg si pina astazi si de am fi toba de carte si de eruditie,si de am cunoaste intrebuintarea tuturor termenilor specifici tuturor stiintelor si tehnicilor ,tot nu ne putem numi oameni culti daca sintem niste pizmareti,niste badarani si niste rai la suflet.

    Ca ne-o place sau nu,cultura nu este numai acumulare de cunostiinte,ci o subtirime a caracterului si capacitatea de a nu considera bunatatea drept o simpla virtute desueta si sentimentala.
    Sa nu savirsim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli facatori de carti si drept oameni de cultura pe simplii memorizatori de informatii"

    Nicolae Steinhardt,
    Primejdia Marturisirii, p. 56
    Edit. Humanitas
    ...........................................
    Atât de frumoasă este explicaţia şi atât de înălţătoare sunt cuvintele, că eu mă simt atât de mică şi de neînsemnată. "Razele de lumină" poposesc printre noi, ne stau alături, ne vorbesc despre IUBIRE, DĂRUIRE, BUNĂTATE, IERTARE, apoi se întorc la "Bulgărele de Eternitate". Dar şi de-acolo veghează. Noi, cei rămaşi avem liberul arbitru: înţelegem sau nu MESAJUL. Avem liverul arbitru să alegem să-l ducem la împlinire, transmţâmdu-l mai departe, asemenea apostolilor sau îl îngropăm cât mai adânc, dând posibilitate negativismului nostru interior să ne schilodească trupul şi sufletul. Dacă alegem sluţirea sufletului şi trupului, înseamnă că alegem involuţia la scară spirituală.
    În altă ordine de idei,putem fi buni, iubitori, darnici, dar să avem un scop bine determinat: RECUNOAŞTERE. Şi aceasta înseamnă involuţie.
    Singura cale spre evoluţie spirituală este DĂRUIRE NECONDIŢIONATĂ, asumându-ne toate riscurile.
    Se pare că şi de data asta, "raza de lumină", care a avut un cjoă şi-un nume a înţeles întocmai ceea ce a avut de făcut şi... şi-a îndeplinit cu fruntea sus MISIUNEA.
    Deocamdată, atât am avut de spus.
    Dar nu am să-mi închei pledoaria, până nu spun şi câteva cuvinte autoarei acestei postări:
    Dorina, te rog să primeşti toată admiraţia mea pentru tot ceea ce faci. Dă-mi voie să te asemăn unui miner care lucrează într-o mină de aur. Trudeşte, dar spre final, răsplata îi este transformată în BUCURIE ÎNMIITĂ. A SCOS LA LUMINĂ AURUL CARE A ZĂCUT ATÂTA AMAR DE TIMP ÎN PÂNTECELE PĂMÂNTULUI.
    Aşa şi tu... Trudeşti să scoţi la lumină aurul care a fost ascuns voit (?) sau nu (?) în "lada uitării".
    Şi pentru acest lucru, vin şi-ţi spun simplu:
    MULŢUMESC, DORINA! MERGI MAI DEPARTE,ORICARE AR FI PREŢUL.
    (CU SINCERĂ PRIEENIE, maria c.)
    .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ITI MULTUMESC, MARIA. Nu am cuvinte sa-mi exprim recunostiinta pentru faptul ca nu ai uitat…Iti multumesc, pentru ca esti aici…deschizand usa sufletului in dorinta de a ma intreba ce fac, cum ma simt la limita singuratatii. Pentru a ma sustine, in incercarea mea, uneori disperata, de a nu lasa uitarea sa se astearna.
      Am impresia, de multe ori, ca dansez acelasi dans al singuratatii, pe mesele aceluiasi local pustiu, precum pustietatea din inima celui care a daruit atat de mult!…Aceeasi scena, plina de oameni, atat de aproape si totusi atat de departe!..
      Se va percepe, vreodata, acel fir subtire, dar atat de rezitent, de iubire neconditionata, care incearca sa apropie sufletele?

      Ma bucura atat de mult sa “scurm pantecul pamantului” . Sa gasesc acele “bogatii ale sufletului” atat de rar intalnite!
      Bucuria este uneori, coplesitoare!
      Fiecare diamant, fiecare bucatica de aur, “ascunsa”, cum spui tu, “in lada uitarii”, adusa sau readusa la lumina, este o noua cucerire, de o importanta covarsitoare spre cunoasterea adevaratei fiinte.
      De aceasta data, eu sunt cea care parasesc scena plina de oameni, incercand cu pasi mici, dar siguri, sa inlatur pustietatea ce ne impresoara.
      Mi-e drag OMUL la care incerc sa ajung si care inca mai danseaza singur pe masa!... Mi-e draga bogatia sa spirituala!
      Cunoasterea si intelegerea fiintei este cea care va darama barierele.

      Ștergere
  2. O postare minunata! Multumesc, draga Dorina! Unele dintre aceste intamplari nu le stiam! Citind aceste randuri, nu am putut sa nu plang! MICHAEL a fost cu adevarat UN SUFLET MARE, O FIINTA DEOSEBITA, UN OM CARE NU A STIUT DECAT SA DARUIASCA! Inca de cand era inca un copil, MICHAEL s-a gandit la binele altora si a ajutat. Tot ce imi doresc e ca oamenii sa-l perceapa pe MICHAEL exact asa cum a fost el: UN OM CU UN SUFLET DE AUR CARE A DARUIT SI A AJUTAT SI UN ARTIST IMPECABIL CU UN TALENT INCOMENSURABIL!
    Dorina, inca o data, iti multumesc din suflet pentru postare! Te iubesc pentru tot ceea ce faci si pentru sufletul tau! Maria a facut o comparatie perfecta: esti ca un miner dintr-o mina de aur!
    Multumesc! Pe curand!
    Va iubesc!
    Marinela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bunatatea, afectiunea, acel ceva venit din interiorul sau, au redat speranta si viata, asa cum, pentru un pictor, culoarea da viata, tabloului.
      “Culoarea” este cea care imi invadeaza simturile.
      Ma topesc in ea….ma contopesc cu ea. Exist prin ea si dincolo de ea...
      Limitele dispar!...Ramane doar o infinita dragoste care ma face sa ating invizibilul…

      Ștergere
  3. O alta intamplare impresionanta este cand MICHAEL l-a intalnit pe David Smithee Wilson, un baiat de 14 ani din Tulsa (Oklahoma) care suferea de cancer si era in faza terminala. Baiatul si-a dorit sa-l intalneasca pe MICHAEL, iar MICHAEL l-a invitat in casa sa din Encino unde au petrecut o dupa-amiaza minunata jucand jocuri, vizionand filme si MICHAEL invatandu-l pe David sa danseze moonwalk. Cand a plecat MICHAEL i-a daruit baiatului geaca sa din Beat It si manusa care a purtat-o la American Music Awards 1984, cand el a primit 8 premii. Mama lui David Smithee, Karen, povesteste ca baiatul a fost atat de fericit, simtindu-se ca in Rai. "MICHAEL JACKSON ne-a daruit cea mai fericita ultima luna din viata" spunea Karen, "David a murit fericit". Si mai spunea Karen "Vizita trebuie sa fi avut un impact asupra lui MICHAEL, deasemenea, pentru ca dupa moartea lui David, el i-a dedicat albumul The Jacksons, Victory.
    Dealtfel, Karen Wilson a devenit o aparatoare infocata a lui MICHAEL, "In ciuda tuturor lucrurilor rele spuse despre MICHAEL, noi nu putem vedea decat acest lucru, Eu nu am crezut niciodata, niciodata, niciodata acele lucruri. El a fost mult timp singur cu baiatul meu si nu s-a intamplat nimic nepotrivit".
    Ea are inca jacheta, manusa si cateva poze pe care le pastreaza cu sfintenie!

    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=602945396395423&set=a.325627424127223.76954.100000399042730&type=1&theater

    Cu stima,
    Marinela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, Marinela, pentru ca, in ciuda dificultatilor prin care treci, esti mereu prezenta. Intamplarea povestita de tine vine sa intregeasca imaginea asupra caracterului deosebit al acestui om, asupra talentului sau de a intelege psihologia si sufletul copilului, de a se apropia, cu calm si bunatate, de inima lui. De a-i reda speranta de viata care, in multe cazuri, a ajutat atat de mult. Povestirea, precum si fotografia celor doi, postata de tine pe facebook sunt bine-venite si, stiind cat de documentata esti, te astept cu alte intamplari la fel de emotionante.
      As dori sa amintesc aici, cat de mult a ajutat Michael, financiar si prin diferite programe, organizatiile de caritate impotriva abuzarii copiilor sau a celor pentru sprijinirea copiilor din zonele care se confruntau cu diferite rapiri si crime.
      Drept apreciere a acestor contributii, a fost infiintat “Institutul International Michael Jackson pentru Cercetarea Abuzului fata de Copii”

      Mai demult, intr-un comentariu, un tanar spunea cateva cuvinte care mi-au retinut atentia prin gingasia lor:
      “Ma gandesc tot timpul la Michael ca la un erou drag care este inca, pe undeva, prin preajma mea; ma gandesc la el ca la un inger pazitor a tuturor copiilor din univers".

      Ștergere
  4. Multumesc Dorina , nu pot spune decat atat:
    Fiecare cântec este un copil pe care îl îngrijesc, îl hrănesc şi căruia îi dăruiesc dragostea mea. Chiar dacă nu ai compus niciodată un cântec, viaţa ta e un cântec. Cum ar putea să nu fie?

    O stea nu moare niciodată, ci se transformă într-un zâmbet care se topeşte în muzica universului, dansul vieţii.

    Cu drag,
    D.F.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc, D.F. pentru cuvintele magice.
      Sunt patru ani de cand viata a devenit un altfel de cantec.
      Cum ar putea sa nu fie asa alaturi de cei care pretuiesc creativitatea si omenia?
      O minunata simfonie este aceasta imbinare concertata de ganduri si sentimente fata de cel pe care il consideram cu totii a fi creatia insasi, cel care ne-a facut sa vibram la unison.

      Este Simfonia Bucuriei nemarginite in fata Creatiei, ca miracol Divin.
      Este Bucuria, Izvorul puternic al eternei Naturi.
      Este Muzica Universului pe care o simtim vibrand in noi, ori de cate ori cate o stea se topeste in ea printr-un inefabil zambet.

      Ștergere
  5. O surpriza placuta la o nunta pe o voce si o melodie a lui mjj
    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=FcTJa4nezt8

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-as dori si eu o asemenea surpriza placuta!:)
      Multumesc, anonim, pentru acest zambet inedit!

      Ștergere
    2. Ma bucur ca ti-a placut. Si pentru mine artistul MJJ a fost o mare surpriza cand l-am vazut in 92 la Bucuresti in concert. Ce stiam despre el inainte? Nimic . Ascultam melodiile lui,dar desi eram foarte tanara , nu eram interesata sa aflu mai mult despre omul MJJ . Dupa spectacol am trecut in extrema cealalta si am ramas acolo. Am inteles ca muzica adevarata implica si existenta inimii unui OM adevarat. Nu se poate naste arta adevarata in noroiul urii ;i mizeriei umane.
      Daniela

      Ștergere
    3. Ai atat dreptate, Daniela! Muzica adevarata, fie ea interpretata, compusa, sau chiar ascultata si indragita, implica existenta inimii unui OM adevarat.
      O inima adevarata este acolo unde, de multe ori, nici nu banuim!

      Ștergere

  6. LA MULTI ANI, MARIA, ORICARE AI FI TU!

    Forta, Stralucire in tot ceea ce faci!
    Daruire, pentru ca ea este esenta iubirii!

    Prin energia ei sublima, creatoare, prin caldura si iubirea divina,
    Sfanta Maria sa va binecuvanteze si sa va calauzeasca pasii catre Lumina!



    http://www.youtube.com/watch?v=JF4Zlkoko4M
    Ca intotdeauna, sa-l lasam pe Michael sa ne fascineze prin interpretarea sublima a cantecului sau, “Maria, You Are only One”.



    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu iti multumesc, Dorina!
      Chiar daca putin torsionat fiinddu-mi numele, ma simt si eu cu "musca pe caciula" :)
      Tu esti la fel de draguta cum te stiu, asa sa ramai intotdeauna sa nu te schimbi, iar daca reusesti sa-i schimbi macar pe cei din jurul tau in mod pozitiv, asa ca tine, esti si vei ramane un OM adevarat!
      Sa ai o inima curajoasa, o vointa puternica si sa ti se indeplineasca toate visele agatate-n stele...
      ...MIREY

      Ștergere
    2. MIREY, intotdeauna cuvintele tale au o eleganta, un mister anume…au ceva din spiritul nonconformist al lui Michael.
      Intotdeauna mi-a placut sa stiu ca am de la cine invata. Spiritul acela copilaresc, de echipa, spiritul liber, neindoctrinat, care-ti stimuleaza creativitatea. Stii, era un joc in copilarie, “nu te supara frate”, nu mai stiu cum se juca, dar stiu ca aceste cuvinte au ramas undeva, inscriptinate, modeland o parte din comportament.
      Clipele petrecute in acest feeric loc, numit Pamant, sau in familie, sau in oricare alt loc precum cel de aici, sunt atat de putine! Intr-o zi, nu o sa le mai avem deloc.
      De ce sa nu zambim si sa-l pretuim pe cel de langa noi? De ce sa pastram infinite clipe de tacere incordata, cand aceste clipe vor sfida eternitatea prin trecerea noastra dincolo?
      Sa ne bucuram de adevaratii oameni care sunt langa noi. Noi suntem cei care intindem, primii, mana.
      Sa ne bucuram de oamenii care au lasat, prin ganduri, prin scrieri, prin arta, prin faptele lor de omenie, o lume mai buna, schimband perceptia noastra asupra rostului pe care il avem in aceasta lume.

      Gandurile voastre, a celor pe care i-am cunoscut aici, exprimate fiind fata de intreaga viata si spiritualitate a lui Michael, si nu numai, sunt adevarate nestemate pe care le pretuiesc atat de mult!

      Ștergere
  7. Un om cu un suflet mare si mereu tanar , acesta a fost Michael...Sufletul acelor sufletele in agonie...
    Acea mana care se intinde sa ofere ajutor , fara a astepta nimic inapoi, acea mana pe care fiecare din noi ar trebui sa o avem, indiferent de cat de mare sau mica este !

    P.s. : La Multi Ani, Dorineata (cum ar fi spus CINEVA) ! te pup !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Atat de bine ai sesizat nuanta, Oana:
      “…acesta a fost Michael...Sufletul acelor sufletele in agonie...”

      A fost ca un fel de angajament pe care si l-a facut siesi.
      Inca de copil, a fost marcat profund de suferinta copiilor foarte bolnavi si saraci, a celor care traiesc sub limita subzistentei.

      Mama lui Michael declara intr-un interviu:
      “ Stateam impreuna cu Michael si priveam la TV. Vedeam copiii din Africa cu muste in jurul guritei lor sau cum mureau. Lui ii curgeau lacrimi din ochi.
      Michael imi spunea: “Mama, intr-o zi o sa fac ceva in legatura cu asta”
      Fiul meu nu ar fi lovit niciodata un copil. El iubea prea mult copiii.”

      A fost chemarea sa launtrica, ancestrala, transmisa si perceputa ca o misiune pe care avea sa o fructifice cu atata caldura si devotament.
      Copiii, vindecarea si bucuria lor, forta lor launtrica, magica, intelegerea fiintei lor, pastrarea inocentei in adacul propriului suflet, aveau sa-i dea taria si puterea de a rezista presiunilor, de a avea in fata acestora, asa cum spunea Marcel Avram, nu noua, ci douzecisinoua de vieti.


      P.S. Iti multumesc, pentru acest ultim si autentic moment de inocenta. M-ai facut sa zambesc strengareste, cu gura pana la urechi, sa-mi luceasca ochii precum cei ai unui copil in fata unei ghidusii. Asadar, La multi ani si tie, Tinerete!

      Ștergere
  8. Multumesc, Dorina pt. acele crampeie minunate din viata lui Michael,pe care ni le-ai oferit, acele comori ascunse despre care nici eu, recunosc, nu am citit, nu am stiut. M-au emotionat si m-au induiosat acele intamplari si m-au facut sa reflectez la propriile-mi repere, la omenirea care pluteste in deriva pe toate planurile, mai ales pe plan moral. Cum am putea supravietui intr-un asemenea haos?
    Fiecare om ar putea sa lase ceva in urma pe acest pamant, daca ar fi atent la asta si ar simti ca pamantul este al sau, ca "este o prelungire a fiintei lui".
    Exista ingeri, cand ii vezi ii recunosti, negresit. Si trebuie sa ai noroc sa poti intalni un inger...
    Fiecare moment din viata este irepetabil si acest lucru face ca viata sa fie frumoasa. In fiecare zi trebuie sa deschidem usa sufletului ca sa daruim iubire si lumina, zambetul si speranta celor din jur. Michael asa a facut. Era...oare un inger? Uneori ma intreb cine sunt ingerii? Si parca cineva imi sopteste...ca ingerii sunt oameni care dau lumina si care lasa aceasta scanteie sa treaca prin ei si daruiesc multa...multa iubire. Acolo unde sunt ei totul devine clar si luminos... Eu cred ca asa era Michael pt. acei copii. Simteau in sufletele lor ca primeau energie si in felul acesta mergeau mai departe, aveau o motivatie in plus sa lupte pt. viata si sa se bucure de ea, la incurajarile lui, prezenta lui angelica, vocea ca un clinchet de argint. Trebuie sa invatam si noi sa fim cum era Michael: a zambi mai des, a mangaia, a darui a alina si a alinta, a gandi impreuna cu ceilalti oameni, a iubi!
    Am putea spune ca in unele cazuri, faptele bune sunt molipsitore, ele au puterea de a-i inspira pe cei din jur sa urmeze exemplul actelor de bunatate la care au asistat. Astfel de gesturi ne aduc mai aproape unii de ceilalti, ne confera o stare minunata in interior, pe care o transmitem si celorlalti si usor, contribuie la transformarea acestei lumi intr-un loc mai bun si mai plin de iubire, cum isi dorea Michael si cum ne dorim fiecare.
    Faptele de curaj, generozitate sau compasiune pe care le-a facut Michael, au puterea de a ne transforma in persoane mai bune si de a ne indemna sa facem la randul nostru, o actiune benefica pt. cineva!
    Frumoasa este simfonia stelelor
    Impodobind inalt de miazanoapte
    La fel de frumoasa ar trebui sa fie
    Inima, muzica dragostei tale
    Pe cerul de cantec dintre doua soapte!...MIREY

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Nu stiu cum alege Dumnezeu oamenii, sau daca joaca sah cu ei, dar el te pune intr-o anumita pozitie si te inalta....” MJ

      O astfel de ”inaltare” iti este data sa traiesti atunci cand esti pus sa alegi intre omenie si razbunare..undeva, in subconstient, intr-o fractiune de secunda...
      De acea alegere depinde, poate, un moment de rascruce in viata unui om. Prin acea alegere redai speranta....
      Si nu ai cum sa uiti vreodata acea privire!...Privirea Unui Om Caruia I S-a Redat Speranta...
      Prin astfel de privire, de infinita recunostiinta, prin fapta de omenie care inalta spiritul, Dumnezeu ne deschide o noua cale, CALEA LUI!

      Oare, cate asemenea momente de „inaltare”a trait Michael redand speranta nu numai copiilor bolnavi si saraci, ci atator oameni din intreaga lume?!
      Oare cate asemenea momente de „inaltare” poti trai in fata frumusetii creatiei divine care te copleseste prin dimensiunea, unicitatea si frumusetea ei?...
      sau in fata faptelor de compasiune, intelegere, alinare a suferintei, daruire...
      Daca ne dorim din toata inima asta, adevaratele comori ale sufletului uman sunt la indemana noastra. Sa le descoperim si sa le aratam lumii!
      Iti multumesc, MIREY, pentru cuvintele alese care vin sa completeze pledoaria pentru „bunatate” a Mariei si sa intregeasca, cu subtilitate, imaginea acelor valente ale sufletului uman care-l propulseaza pe om dincolo de propri-ai conditie efemera.

      Ștergere
    2. Cuvant corectat: "propria-i"! :)

      Dorina

      Ștergere
  9. Nobletea este acea emotie traita in momentul in care experimentam frumusetea morala. Nobletea, are un efect de propagare ce conduce la schimbari cognitive, emotionale si de comportament.
    Asa cum spunea Michael, sta in puterea fiecaruia dintre noi sa raspandim bunatatea si astfel sa contribuim la schimbarea lumii in bine. Cat se poate si cat avem sansa sa o facem.
    Imi doresc...sa am posibilitatea de a indrepta ceva, imi doresc de fapt a doua sansa. Vreau din nou sa mi se ofere tot atatea situatii de a actiona cate am avut si pana acum. Constat ca cel mai trist lucru care mi s-ar putea intampla ar fi sa nu mai am a doua, a treia, a patra sansa...Imi mai amintesc oare cate sanse am cerut de-a lungul timpului si cate mi s-au dat? Cum ar fi viata mea daca n-as mai avea posibilitatea de a remedia nimic? Cum ar fi daca n-as mai putea sa repar greselile, sa rasplatesc binele facut, sa cer iertare celor pe care i-am suparat, sa aduc un zambet celor pe care i-am intristat? Cum ar fi daca nu mi s-ar permite nici o revansa?
    Simt ca REGRETUL, e ceea ce imi deschide puntea spre schimbare. Devine podul care ma ajuta sa trec peste raul care m-ar putea ineca. E ceea ce ma face sa plang si sa actionez cu daruire, cu incredere, cu responsabilitate.
    De aici ma ia in brate CREDINTA. Daca eu cred ca mi se va deschide un nou taram pe care sa plantez, atunci el chiar se va deschide.
    Nu ma opersc aici. Voi lasa SPERANTA sa imi arate ca luptele nu sunt zadarnice, ca efortul nu este inutil, ca obstacolele nu sunt de netrecut. Schimbarea e grea, imi cere sacrificii. Dar... imi va veni in ajutor VOINTA, motorul noilor mele ganduri si fapte. Drumul va parea mai scurt, urcusurile mai usoare, eforturile mai suportabile. Ea imi va spune "Mai departe!" cand eu voi spune "Stop!". Ma va ridica atunci cand eu ma voi prabusi. Ma va scutura cand voi fi in praf si noroi...
    Nimic nu se face fara MUNCA. Michael spunea odata: "Am muncit mult sa ajung unde sunt!..." Daca mi-o fac aliat, stiu ca ma va sustine sa-mi sadesc putin cate putin taramul care imi va asigura victoria. Munca e prietena de incredere si o pretuiesc. Daca voi sti cum sa o abordez si sa o iubesc, va fi cea mai placuta companie.
    Exista ceva sublim care conduce spre infaptuirea de lucruri marete: SACRIFICIUL. El imi arata ce este renuntarea, daruirea, durerea.Intrucat sunt novice, il voi lua drept dascal.:) Am multe sa invat pt. ca nu l-am iubit si l-am tinut la distanta. Cu toate acestea, ma pot rataci pe carari nedeslusite, pe trasee inselatoare, pot descoperi ca nu stiu unde sunt, ce fac si incotro vreau sa merg...
    Am nevoie de MOTIVATIE si de aceea am chemat-o la mine. Ea va fi ghidul meu in toata calatoria, in toate acele clipe in care voi dori sa renunt, in toate momentele in care voi intreba "De ce?"
    Si totusi, caut...Ce am nu e de ajuns, ce fac este in zadar! Observ ca nu am combustibil, energie, observ ca lipseste sufletul fiecarei actiuni, fiecarei intentii, fiecarei fapte...IUBIREA!!! Ea trebuie sa fie in toate!
    In toate actiunile caritabile ale lui Michael, IUBIREA l-a animat. In toate povestile spuse copiilor, in toate jocurile atunci cand se jucau si alergau, cand se delectau seara cu biscuiti si lapte cald si se bateau copilareste cu pernele, apoi peste noapte ii invelea usor cu paturica moale, confortabila, protectoare...
    "A iubi este fara indoiala forma cea mai inalta a valentelor afective."
    "Dragostea este poarta prin care a intrat in lume ingaduinta, bunavointa, daruirea; socializarea omului tine de instinctele elementare si in primul rand de dragoste."
    "Adevarata ambianta psiho-sociala a omului e dragostea."
    Marele istoric roman N. Iorga spunea: "Ca sa judeci un om cauta sa vezi cum iubeste."...MIREY

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cuvintele tale ma duc cu gandul la cele ale lui Paler : „In fata lipsei de logica a lucrurilor, nu este eficace decat puterea cu care crezi in ceva”.
      Motivatia! Ea este motorul faptelor, ea este cea care nu ne da voie sa renuntam.
      Ea este centrul catre care vin si de la care pleaca actiunile, comportamentele noastre.
      Iar atunci cand are ca aliat iubirea, ea aduce celor in mijlocul carora traim lumina, vindecare, speranta.
      Sunt momente unice... Sunt, la o scara mai mica, acele „ore astrale” care schimba destine, sau care fac ca destinul sa ni se dezvaluie.
      Oare care a fost acea „ora astrala” care i-a dezvaluit lui Michael destinul, calea pe care avea s-o urmeze?

      Ștergere
    2. Poate ca unul dintre aceste momente unice care l-au marcat, a fost acela in care alaturi de Jackson 5, al carei membru era, a facut primul ajutor in bani la un spital de copii, decembrie 1972
      Michael a venit acasa si a plans toata noaptea la amintirea tuturor acelor copii bolnavi culcati pe pat, unii dintre ei nefiind capabili sa-si miste mainile ca sa bata din palme.

      Pe atunci, Michael era implicat in mod activ in comunicarea cu acesti copii. El coresponda cu tinerii de varsta lui din toate spitalele din tara. Scrisorile pe care le trimetea nu erau insa scrisori dictate unui secretar de catre un superstar, ci erau scrisori scrise de mana proprie a lui Michael in timpul pauzelor de inregistrare, sau a celor de repetitii, sau chiar a celor de scoala.

      Anna S.

      Ștergere
    3. Dorina, incerc sa largesc orizontul despre viata, despre elementele fundamentale pe care se intemeiaza o norma de conduita.
      De aceea, caut pe cat posibil, sa si inserez o divagatie, o digresiune, sa nu ma limitez strict numai la subiectul M.J. ci si la ce mai implica acest subiect, pt. a se intelege mai bine principiul trairii noastre.
      Am pornit de undeva si ne indreptam cu rapiditate catre altceva, pierzand fulgerator din vedere esentialul peregrinajului nostru in aceasta lume: UMANITATEA!
      Ba din contra, am vrut sa imbin motivatia lui M.J. care a dus la faptele sale umanitare cu acele considerente, rationamente, creand si sprijinind astfel o LOGICA subtila intre cele doua elemente.
      Nu este nici un mister...La fel ca si Michael, ca si tine, iubesc din suflet pacea, zambetul curat depe chipurile oamenilor si detest irevocabil suferinta, dusmania, ura, abaterea de la credinta in Dumnezeu de la care practic pornesc toate celelalte.
      Atitudinea pozitiva este pasaportul nostru pt. un maine mai bun! :)...MIREY

      Ștergere
  10. MIREY…Ma bucur si multumesc pentru ideile si elemente noi care nu fac decat sa largeasca orizontul, sa deschida noi cai de a patrunde si a intelege fiinta umana.
    Intelegerea personalitatii lui Michael poate fi uneori, startul; alteori, poate fi finalul.
    El este sursa. Creativitatea si spiritualitatea sa polarizeaza atat dorinta de cunoastere, cat si pe cea de autocunoastere.
    Aceasta incursiune pe care tu ai realizat-o in lumea framantarilor sufletesti, pornind de la “acel ceva” ce canalizeaza posibilele noastre viitoare actiuni, trecand cu iscusinta si delicatete peste toate acele “pietre” care nu fac decat sa cimenteze credinta in propria motivatie si finalizand cu acea “flacara” launtrica ce confera viata actiunilor…,
    m-a facut sa percep altfel acea “prelungire a fiintei noastre” de care ai amintit.
    Cheia pentru calitatea actiunilor sufletesti presupune sa simti interdependenta, sa o percepi si sa o accepti ca pe un dar divin: Tu esti “prelungirea fiintei celuilalt”.
    Celalalt este “prelungirea fiintei tale”.
    Atunci cand acorzi atentie armoniei, respectului si puritatii, inseamna ca tu insuti realizezi cine esti, ce se intampla cu tine, ca esti in raport cu cei din jurul tau.
    Chiar si emotia subtila resimtita in fata unor obiecte care intruchipeaza perfectiunea, a luminii si stralucirii lor interioare, inseamna interdependenta care te face sa-i pretuiesti valoarea si sa-l ocrotesti.

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)