duminică, 10 februarie 2013

EVAZIVA UMBRA


“In fata TA, tacerea mea se-nchina
         Cu disperarea unui...surdo-mut…”




            Imi este atat de greu sa ma exprim in cuvinte, dupa atata timp in care…. am tacut.
Dupa atata timp in care tacerea mea iti striga, neputincioasa, numele, de dincolo de zid. De acel zid invizibil ridicat intre singuratatea mea si singuratatea Ta.
Ori de cate ori imi purtam pasii in acest loc, linistea din jurul tau ma intrista pana la durere. Doar lumina ochilor tai era atat de vie, de blanda, si plina de speranta, o lumina venita parca din vremuri ancestrale pentru a patrunde dincolo de mine, esenta sufletului meu…..
M-ai asteptat…ingandurat, dar cu lumina-n suflet…
Stiai ca voi reveni. Stiai ca departe de tine, inseamna departe de mine!....
Stiai ca aici, ma voi regasi, de fiecare data, in tine…………


“Chiar daca am călătorit mult
Usa sufletului meu a rămas întredeschisă.
În agonia fricii de moarte
Nu am auzit muzica Ta.
Prin drumurile intortocheate ale memoriei
Mi-am purtat crucea în durere.

A fost o călătorie ca urmare a nebuniei,
A angoasei născute în tristeţe.
Am cutreierat in lung si in lat;
Dat înapoi dupa fiecare lovitură,
Am cautat dupa acel nectar furat
Din inima-mi ce pierduse de mult sceptrul.
In toate acele chipuri bântuite
Mi-am cautat oaza.

Într-un fel, a fost ca într-o manie a betiei,
O isterie cruda, o ceata neclara.
De multe ori am încercat să opresc
Această umbră ce ma urmarea;

Nu am putut sa o impresionez.
De multe ori, în mulţimea zgomotoasă,
În forfota unui vacarm atat de puternic,
Am privit atent înapoi pentru a-i zari urma..

Nu as fi putut sa o pierd oriunde!...
Doar atunci când am rupt toate legăturile,
După liniştea strigătelor planse,
În adâncimile acestor suspine ignite,
Durerea inchipuita a mii de minciuni
Am privit-o brusc în ochii tăi de foc!
Si dintr-o dată, mi-am găsit tinta:
Evaziva umbra era sufletul meu!”

                             Michael Jackson / Dancing the Dream/ The elusive shadow

  
       M-a marcat profund acest poem. Aceasta lupta continua cu tine insuti.
O cautare febrila, o dorinta de cunoastere a celuilalt “Eu”, a propriei umbre.
Aceasta gravitare catre cel care ne reflecta umbra, spre cel in care ne oglindim si care trezeste in noi acele parti adormite sau sechestrate in adancimile inconstientului.
O incursiune in propriul inconstient din intunericul caruia poate accede catre lumina, prin usa intredeschisa a sufletului, tot ce a fost respins din contradictia Eului cu lumea.
O lupta continua pentru ca Intunericul sa poata deveni lumina, angoasa sa poata deveni o oaza de liniste in speranta de a regasi ceea ce a fost furat si neacceptat de reguli.
In acest vartej al energiilor, in goana regasirii propriului echilibru interior, prin forfota unui vacarm atat de puternic, ne privim in ochi propria constiinta care, asemenea unei umbre, ne urmareste, pentru ca in final, sa se contopeasca pana la identificare cu propriul suflet.

O continuare in planul exprimarii artistice, a calvarului prin care poate trece un suflet. A fiecarui moment de durere, de disperare, de rascruce pe care trebuie dureros sa-l depasesti.  A fiecarui moment in care esti folosit, manipulat, calomniat, batjocorit de rautatea si interesele celor din jur, de voracitatea profitorilor, de “zambetul” binevoitorilor. Tradat de colaboratori, parasit de oamenii pe care-i consideri cei mai buni prieteni, inselat de multe ori chiar de cei  pe care ii ajuti sa se ridice din disperarea in care se zbat, incerci sa te regasesti in propria umbra care te urmareste, in celalalt “Eu”.
Incerci cu disperare sa te depasesti, sa-ti depasesti frica, sa-ti cauti echilibrul interior.
Sa regasesti increderea, propria-ti convingere ca ACOLO  UNDE  EXISTA  UMBRA,  EXISTA  SI LUMINA!
 Intr-o lume a mastilor incrustate adanc in propriile chipuri ce le poarta, in aceasta lume a chipurilor bantuite, incerci sa-ti regasesti oaza de liniste, sa te ridici si sa-ti aduni cioburile propriei inimi greu incercate.



  



 ******  Iti multumesc din adancul inimii,  Mihai!
Pentru minunatul si neasteptatul dar pe care mi l-ai facut: INCREDEREA.
In acest fel, pe timpul absentei tale, sau alaturi de tine, voi putea in continuare sa fac cunoscute idealurile lui Michael, valoarea sa umanitara, spirituala si artistica, prin postari, articole sau comentarii.
In acest fel, ii vom putea mentine flacara vie.