DEASUPRA SI... DEDESUBT
Aceasta este povestea unei femei care
fugea de cativa TIGRI...
Fugea de manca pamantul, insa ei se
apropiau tot mai mult. Ajunsa la
marginea unei prapastii, femeia zareste o vita de vie ce imbraca una
dintre stanci. Decide sa se agate de ea si sa coboare pentru a se salva.
Uitandu-se in jos insa, observa ca si
acolo se aflau tigri. Inspaimantata, isi indreapta din nou privirea in sus, dar si acolo un soricel incepuse sa roada
firul vitei de vie de care ea statea agatata. In acelasi timp, femeia vede in
apropierea ei o gramajoara de fragute.
Se uita in sus, se uita in jos, se uita
la soricel. Sta putin pe ganduri, iar apoi ia o fraguta si o savureaza cu
toata fiinta ei.
TIGRI DEASUPRA, TIGRI DEDESUBT!
Aceasta este o istorisire despre
situatiile in care noi insine ne aflam mai tot timpul.
Fiecare moment este doar ceea ce este!
Ar putea fi singurul moment din viata noastra; ar putea fi singura fraguta
mancata vreodata.!
Am putea deveni depresivi... sau am putea
aprecia si primi cu bucurie pretiozitatea fiecarei clipe din viata noastra!
Dragii mei,
Va scriu aceasta scurta istorioara ca
un semnal de atentie asupra tuturor lucrurilor intamplate pe acest blog.
Am savurat din plin destulele clipe de
stralucire ce s-au petrecut aici, ACASA, insa, in acelasi timp si
jocurile monstruoase din spatele cortinei. Din pacate, in ultima vreme,
cele intunecate le-au umbrit pe cele luminoase.
Va multumesc tuturor celor de la care
am avut de invatat: celor sinceri si implicati cu sufletul in acest proiect, celor
buni si cu inima deschisa, celor rai si razbunatori, celor fatarnici si
malitiosi... si nu in ultimul rand, celor
ironici!
Am incercat sa fiu alaturi de voi la
bine si la rau, sa fim impreuna asa cum Michael si-ar fi dorit, sa ne respectam
si ne iubim reciproc.
Unii dintre voi insa au incercat in fel
si chip sa ma zideasca precum Manole pe Ana, dar strigatul meu a trezit
Universul si iata-ma alaturi de voi, mancand o fraguta.
Celor rai, fatarnici, malitiosi,
ironici...va doresc tot binele din lume, sa primiti Lumina Divina... celor buni,
la fel!
Sper ca ACASA sa devina un loc mai
luminos cu timpul, cu oameni care n-au imbatranit fara rost.
Sper ca aici,
ACASA, sa fie un loc unde dragostea sa domneasca asa cum si Michael ar fi
vrut.
Va doresc zile insorite, pline de
dragostea Creatorului.
Un sincer adio din partea mea,
Dorina, un mic colt din "Painea cea Mare,,!
Cat timp va mai dura pana cand lumea va
intelege cantecul tau?
"Jocuri monstruoase", Dorina? "Adio"? De ce esti tu asa radicalista?
RăspundețiȘtergereLocul acesta fara tine, nu inseamna nimic! Te iubim, fata draga! O mama nu-si paraseste copiii, un profesor nu-si paraseste elevii, un lider nu-si paraseste camarazii...samd.
Tu esti o floare in gradina aceasta. Esti ghiocelul care da startul primaverii. Iar aici este o primavara vesnica, este bucurie si veselie pentru ca este prezent spiritual Michael, pentru ca se intalnesc oameni frumosi cu suflete frumoase.
Nu am spus ca ar fi perfect! Nicaieri nu este perfect, in nici un spatiu din aceasta lume, dar, binele trebuie intotdeauna sa invinga raul. Si intotdeauna o face pt. ca in spatele tuturor faptelor si gandurilor bune, este Mana calauzitoare a lui Dumnezeu si El, este Dragoste. Iar tu Dorina, esti calauzita in drumul vietii tale(din cat am putut observa), de dragoste, de multa bunatate, de zambet, de dorinta de a raspandi balsam de suflet, de a proteja, de a mangaia...
"Cat timp va mai dura"...pana cand vei intelege ca locul acesta, fara tine, nu este complet?
DORINA, LA MULTI ANI , DE 8 MARTIE!
La multi ani tuturor doamnelor si domnisoarelor!
Suntem femei si suntem raze de soare, pentru a alina, binecuvanta cu mainile noastre tot ce atingem, oricarei fiinte zambim...pt. ca noi, perpetuam viata, vibratia vindecarii acestei lumi, picaturi de iubire si lumina...speranta!
Iti doresc din suflet ca bucuria si credinta sa te insoteasca pretutindeni, si implinirea s-o intalnesti la fiecare pas!
Ocrotirea Divina sa lumineze mereu asupra ta si a celor dragi tie!
LA MULTI ANI, FAPTURA MINUNATA! :) :* Adela
Putini stiu ce este iubirea
RăspundețiȘtergereDar toti vor sa fie iubiti...
Alearga si cauta intr-una,
Dar sunt tot mai nefericiti!
Iubirea adevatata...
Nu cere nimic pt. ea
Jetfeste, oricine iubeste
Si-i place mai mult ca sa dea!
Draga Dorina, cu ocazia zilei de 8 Martie, ziua femeii si a mamei, pe fondul poezioarei semnificative de mai sus, permite-mi te rog, in numele prieteniei care ne leaga datorita artistului Michael Jackson, cu o nuanta nedisimulata, sa-ti adresez cateva ganduri sincere a ceea ce consider ca te reprezinta.
:) Sper sa-ti placa, si, mai ales, sper ca acel antipatic "ADIO" sa fie echivalent cu: "DAR RAMAN CU TINE"(VOI)
Draga mea prietena...esti floarea rara sadita de Creator in solul fertil al Edenului, in imparatia culorilor. Esti artistul unic creat de mana Maestrului pt. a desena pe plansa inimii oamenilor, frumusetea si puritatea venite de dincolo de cararile cerurilor pe campiile verzi inundate de spinii pacatelor...Esti iubirea curata ce a curs din palmele Creatorului, sa mangaie fruntea senina a copilului tau, boboc plapand modelat din dorul vesniciilor ce nu poate fi niciodata stins de imensitatea departarilor...Esti fantana adanca cu ape limpezi ca ale clestarului daltuita din iubirea Mantuitorului, pt. a stinge mai usor focul durerilor, cand sufletul alearga prin necunoscutul zarilor...
Esti comoara de pret ascunsa in solul stancos al vremurilor, pe care cerul ni te-a daruit cu atata placere pt. ca departarea de...ACASA, (cum ii spui tu acestui loc) sa aminteasca inimilor, de frumusetea florilor in imparatia de vis a sperantelor...
Esti...lumina calda pe care iubirea Maestrului a luat-o din stralucirea stelelor si a plantat-o in inima ta, pt. ca existenta pamantenilor sa fie intotdeauna inmiresmata de bucuria asteptarilor...
Te pupic dulce, cu drag ...MIREY :)
...după atâtea ducegării ...simt nevoia unei lingurițe de bicarbonat! M-a cuprins o greață...
ȘtergereSly
...dulcegării...
ȘtergereTot eu!
Asculta mai, malitiosule si instigatorule, tu esti un casus belli...un stonyface!...Ba chiar un old stonyface!!! :)))
ȘtergereCe-ai incasat de la viata de esti asa...impenetrabil? "NEDISIMULAT" stii macar ce semnifica?
Ce ai oare tu de impartit cu Mirey??!! Ce ti-a facut fata asta, o cunosti personal? Ai doua optiuni: ori o urasti, ori o iubesti. Ceea ce e sigur, este ca sentimentul, oricare ar fi el...e intens! Si, orice-ar fi nu e de bine!... Circul ieftin, iti permiti sa-l faci doar la tine acasa!
Cristina
Ca de obicei, bați câmpii!... se pare că e sportul tău preferat!
ȘtergereDaca dupa ce am citit titlul am schitat involuntar un zambet in coltul gurii, la sfarsitul istorioarei...mi-am simtit ochii...
RăspundețiȘtergereDorina, stiu, ma poti numi "fatarnica" cat vrei pt. faptul ca nu am acceptat sa imi expun chipul...Probabil, chiar merit, m-am impus poate intr-un mod subtil, pt. a nu fi insistenta in vreun fel s-o fac. Am si eu vina mea cu siguranta. Dar chiar nu pot, crede-ma, te rog! Poate, intr-o zi iti voi trimite o poza de-a mea prin e-mail, sau...ce-ai zice draga mea, in august pe 29, de ziua lui Michael, ne-am programa timpul si agenda si in acea zi ne-am rezerva ziua si i-am dedica-o lui !? De noi toti care ne intalnim doar cu numele si tributele noastre pe acest blog, sa ne vedem fizic, sa ne imbratisam, sa-i ascultam inegalabila muzica, sa dansam (de ce nu), sa impartasim experiente vis-a-vis de Michael, cum l-am cunoscut fiecare, cum a intrat in viata noastra si cum se mentine in sufletul nostru mai ales datorita acestui loc "mirobolant" - cum ar spune atat de frumos Mikael Dobrescu.
Trebuie sa protejam acest loc, sa nu fugim cand ne sperie niste persoane infantile si cam iresponsabile - as spune eu - Esti o femeie tanara, frumoasa si puternica. Nu trebuie sa dai atentie tuturor ostilitatilor. Nu lasa persoane negative sa-si inchirieze spatiu in capul tau. Fericirea face o femeie frumoasa, si dragostea, fericita. Pt. fiecare minut de suparare, pierdem...60 de secunde de fericire!...Dorina, nu inchide cartea atunci cand se intampla si lucruri rele in viata ta! Da pagina si incepe un nou capitol!
Urmatorul nostru gand interior, urmatoarea noastra deschidere, urmat. noastra oportunitate deseori vine cand ne asteptam mai putin. Sa nu crezi niciodata ca "jocul s-a terminat". Nu e asa. Atunci cand esti la pamant, barbia ar trebui sa fie sus. Asa ca...barbia sus! Aceasta runda e posibil sa nu fi iesit foarte bine, dar cu siguranta, aceasta nu este ultima sansa.
Esti o persoana minunata, iar o astfel de persoana, este mai pretioasa decat toate comorile pamantului.
O bucurie foarte mare este atunci cand, dupa iuresul treburilor zilnice, poposesti in acest loc mirific, incantator, de suflet, stiind ca in spatele usii, se afla cineva care abia asteapta sa auda sunetul pasilor tai...
LA MULTI ANI, DORINA!
LA MULTI ANI, TUTUROR!
La cat mai multe articole si bucurii cu Michael!!! ...MIREY
Sustin initiativa, Mirey!
Ștergereaceeasi :prietena, cititoare, admiratoare, sustinatoare
Iti salut propunerea, Mirey! Unde si ora, trebuie sa stim. Chiar imi doresc foarte mult sa te cunosc, la cum scrii de frumos... Adela
Ștergere"IUBIREA este: FORTA, VINDECARE, PUTERE.
RăspundețiȘtergereIn fiecare an, in fiecare zi, mai mult ca oricand, Iubirea esti Tu!"(referindu-te la Michael Jackson)
Iti par cunoscute, Dorina, cuvintele? Sigur, doar sunt ale tale...
Era o constatare dar, eu cred ca in sufletul tau, era si o ...promisiune!
La multi ani de 8 Martie!(chiar daca mai tarziu)
o: prietena, cititoare, admiratoare, sustinatoare
Daca n-ai fi,
RăspundețiȘtergereDaca n-ai zambi,
Daca n-ai exista,
Daca n-ai canta...
Nici viata n-ar fi,
Nici noapte, nici zi,
Nici prunci pe pamant
Nici soare, nici vant...
Nimic nu ar fi
Fara tine,
Sa stii...FEMEIE!
La multi ani de 8 Martie, Dorina si tuturor femeilor!(scz pentru intarzaiere!)
Emilian
PENTRU TINE, MIHAELA
RăspundețiȘtergere- Alo?....
- Aici, tot alo!...
Asa incepeau de fiecare data convorbirile…
Erau…cuvintele noastre simple, atat de simple si totodata atat de incarcate de bucuria regasirii!…
Ne reintalneam cu emotie la telefon, fara sa ne fi vazut vreodata. Ma intampinai cu vocea ta blanda, melodioasa, fericita pentru bucatica de nepotel care intindea in fiecare zi catre tine manutele lui micute, multumita pentru copiii tai pe care-i asteptai grijulie.
Era insa, undeva dincolo de tine, de bucuria ta, o tristete infinita, abia perceptibila.
Tristete si bucurie in acelasi timp… erai inca alaturi de cei atat de dragi tie.
ITI MULTUMESC, MIHAELA,
pentru clipele minunate petrecute impreuna fie si numai prin intermediul telefonului.
Iti multumesc pentru gandurile bune si clipele petrecute alaturi de noi si de Michael, aici, acasa, unde o parte din tine va ramane pentru totdeauna.
Iti multumesc pentru cuvintele pline de intelepciune care invitau la buna intelegere. Iti multumesc pentru lumina transmisa prin ele.
Imi pare nespus de rau ca nu am avut deosebita ocazie sa te cunosc, sa pot da mana cu tine. As dori sa stii cat de linistitoare si pline de pace interioara erau vorbele tale. Iti multumesc pentru caldura lor. Nu ti-am spus niciodata cat de mult au insemnat ele pentru mine si cred, pentru noi toti.
ITI MULTUMESC pentru onestitate, pentru delicatete.
Exista oameni care iti raman in suflet pentru totdeauna. Iar tu, in acest adanc de nepatruns , vei fi ca o lumina vesnic vie.
Sa-L ai, in calea pe care abia ai pasit, pe Dumnezeu alaturi de tine. Lumina Divina sa-ti fie calauza mereu!
Te iubim, Mihaela….
Imi iau ingaduinta, asa cum tie iti placea sa o spui cu modestie de atatea ori, sa rostesc aceasta rugaciune, pentru tine, pentru infinitele clipe de smerenie, iubire si iertare:
"IARTA-MA, DOAMNE: -pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut! -pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit! -pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit! -pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles! -pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat! -pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o! -pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o! -pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o! -pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o! -pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit! -pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama nu am indraznit sa pasesc! -pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o! -pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne, si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!
ITI MULTUMESC, DOAMNE: -pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine ! -pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului! -pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea! -pentru tot ce prin harul Tau am inteles! -pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu! -pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace! -pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne! -pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta! -pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei! -pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine! -pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te! -pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa! -pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale divine! ‘’
Sufletul omului este fragil. Foarte fragil. Aşa că ai grijă cum te porţi cu el. Ai grijă să nu-l faci să plângă, dacă îi vei provoca lacrimi, atunci să fie de fericire. Poartă-te în aşa fel încât să nu-l răneşti sau să-i aminteşti de cei care l-au rănit în trecut. Ajută-l să zâmbească, nu-l face să simtă gustul amar al tristeţii sau să se lovească de zidul regretelor.
RăspundețiȘtergereCrede-mă că a fost dezamăgit destul, a vărsat destule lacrimi, s-a pierdut de multe ori şi a oftat necontenit.
Nu îi mai oferi stări din astea... Dacă ai reuşit să ajungi până la el, ajută-l să fie fericit.
Surprinde-l cu gesturi micuţe, luminează-l de speranţă, sădeşte-i încrederea şi întăreşte-i curajul.
Ajută-l să fie plin de iubire, să viseze şi să se umple de bunătate.
Dacă dai peste sufletul unui copil, nu-i lua sub nicio formă puritatea şi inocenţa. Nu-i fura visurile, blândeţea, naivitatea şi nu-l răni. Sufletul unui copil trebuie să fie pur, niciodată rănit...
Atunci când pătrunzi în sufletul cuiva, ai mare grijă ce laşi în urma ta. Tu alegi dacă acelui om îi vor sclipi ochii când îşi va aminti de tine sau dacă va privi în gol cu ochi trişti şi umezi.
29 AUGUST !
RăspundețiȘtergereREMEMBER THE TIME !
SimonaB
You can try to stop me, but it won’t do a thing
RăspundețiȘtergereNo matter what you do, I’m still gonna be here
Through all your lies and silly games
I’m a still remain the same, I’m unbreakable
Now many times I’ve told you of all the things I would do
But I can’t seem to get through no matter how I try to
So tell me how does it seem that you ain’t checking for me
When I know that I could be more than you could ever dream
But have mercy, for I've been bleeding a long time now.
RăspundețiȘtergereÎn luna martie a anului 2001, Michael Jackson , a ținut o prelegere la Universitatea Oxford. Discursul avea să-i facă cunoscută percepția despre lume, despre sistemul de valori, despre experiența de viață, dar și despre lipsuri.
RăspundețiȘtergere„ Mulțumesc, mulțumesc, dragi prieteni, vă mulțumesc sincer pentru această primire entuziastă, plină de dragoste! Și vă mulțumesc, domnule președinte, pentru invitația care a fost o onoare pentru mine! Aș dori să-ți mulțumesc ție, Shmuley, care, în calitatea ta de rabin, servești de unsprezece ani la Oxford. Am muncit mult la crearea Fundației „ Vindecați-i pe copii” și la cartea noastră despre însușirile copilărești. De-a lungul eforturilor noastre comune m-ai iubit și sprijinit ca un prieten. Aș dori să-i mulțumesc lui Toba Friedman, director operațional la „ Vindecați-i pe copii!” Noaptea aceasta sosește în alma mater, unde a slujit ca instructor. Îi mulțumesc și lui Marilyn Piels pentru munca și rolul său de lider în echipa „ Vindecați-i pe copii!”
Nu sunt demn de a ține un discurs în locul în care au luat cuvântul oameni importanți ca Maica Tereza, Albert Einstein, Ronald Reagan, Robert Kennedy și Malcom X. Așa am auzit că a fost aici și Kermit, Broscoiul. Resimt mesajul lui Kermit, care e de părere că nu e ușor să fii verde. Sunt sigur că i-a fost la fel de greu cum îmi este mie acum!
N-am ce să fac, dar astăzi, când am vizitat Oxfordul, am remarcat măreția instituției, nemaivorbind de mințile briliante și talentate, care au umplut cu strălucirea lor străzile de-a lungul secolelor. Zidurile Oxfordului nu i-au găzduit doar pe cei mai mari filozofi și savanți, au fost pe-aici și cei mai îndrăgiți autori ai literaturii pentru copii, de la J.R.R. Tolkien la C.S. Lewis. Astăzi mi s-a permis să pătrund în sala de mese a Bisericii și să admir, în spatele vitrinei, opera nemuritoare a lui Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor. A frecventat aceste săli și un compatriot al meu, dr. Seuss, care a mers mai departe pentru a lăsa apoi urme în imaginația milioanelor de copii ai lumii.”
(va urma)
„Ar trebui să încep cu enumerarea titlurilor care mă fac apt să vă țin un discurs în această seară. Nu susțin, prieteni, că am competența academică a antevorbitorilor mei, dar, la vremea lor, nici ei nu puteau să emită opinii vizavi de călătoriile în Lună - și cum știți, Einstein a fost în mod expres lipsit de talent în acest domeniu.
RăspundețiȘtergereTotodată pot afirma că am vizitat mai multe locuri și culturi decât ar putea majoritatea oamenilor pe toată durata vieții. Biblioteca cunoașterii umane este plină de pergamente și cerneală. Sunt și cărțile voluminoase tipărite în inimi și suflete, cele sculptate în mințile umane.
Chiar dacă n-am trăit prea mult, m-am întâlnit, prieteni, cu multe cazuri de acest gen! Nu cred nici măcar faptul că am doar patruzeci și doi de ani. Îi spun adesea lui Shmuley că dacă sufletul are vârsta sa proprie, eu am deja cu siguranță optzeci de ani - iar în această seară am pășit aici ca și cum aș fi avut optzeci de ani! Pentru asta vă rog să-mi ascultați mesajul, pentru că ar putea să aducă vindecare omenirii, vindecare planetei noastre.
Prin mila lui Dumnezeu am fost atât de norocos să obțin succese artistice și de specialitate încă din fragedă tinerețe. Toate acestea însă, prieteni, au fost doar rezultate, iar rezultatele nu se identifică pe deplin cu persoana care sunt acum. Veselul micuț de cinci ani care strigă „ Rockin Robin and Ben” în fața mulțimii de fani nu l-a arătat pe băiatul din spatele zâmbetului.
N-am venit în fața voastră ca o icoană pop ( orice ar însemna asta ), ci mai degrabă ca un reprezentant al unei generații care nu mai știe ce înseamnă să fii copil. Toți suntem rezultate ale copilăriei noastre. Eu în schimb sunt rezultatul lipsei copilăriei, produsul unei perioade prețioase și minunate, în care cei mai mulți glumesc jucându-se, fără să țină cont de lume, care primesc doar admirația părinților și a rudelor și singura lor temere e că n-au învățat destul pentru testul de ortografie de luni.
Cei care cunosc Jackson 5 știu că am debutat în arta interpretativă fiind un copil de cinci ani necopt, iar de atunci dansez și cânt întruna. Chiar dacă pentru mine spectacolul și muzica sunt fără doar și poate cele mai mari șanse de bucurie, ca tânăr mi-aș fi dorit să fiu un băiat obișnuit. Doream să-mi construiesc propria casă printre ramurile copacului mare, voiam să arunc cu baloane umplute cu apă, să mă joc de-a v-ați ascunselea cu prietenii. Soarta însă a vrut altfel, iar eu n-am mai avut altceva de făcut decât să invidiez râsetele și joaca, cele care m-au înconjurat fără să mă atingă, însă”
( va urma )
„Tânăr fiind n-am avut posibilitatea să mă retrag din activitatea profesională. Duminicile ne-am dus să predicăm - asta-i expresia folosită de Martorii lui Iehova în activitatea lor de convertire. Astea erau momentele când puteam vedea minunile copilăriilor altora. Cum eram faimos încă de pe-atunci, trebuia să mă camuflez. Am îmbrăcat haine largi, mi-am pus perucă, barbă și ochelari, așa mi-am petrecut întreaga zi în periferiile sud-californiene.
RăspundețiȘtergereAm bătut la toate ușile, am fost și în marile magazine, împărțeam revista Turnul de veghe. Mi-aș fi dorit să intru în cotidianul caselor de periferie și să văd, stând pe un covor de cârpe sau în fotoliu, copii jucându-se Monopoly, supravegheați de bunici, scenele minunate ale unei vieți cotidiene comune. Știu, mulți ar spune că nu e mare lucru. Dar pe mine m-au fascinat dintotdeauna aceste lucruri.
Am crezut că sunt singurul care simte că nu a avut copilărie. Am crezut că există doar o mână de oameni în lume cu care poți împărtăși aceste sentimente. Când, nu de mult, m-am întâlnit cu Shirley Temple Black, mica -mare vedetă a anilor 1930 și 1940, inițial nu am știut ce să ne spunem, doar am plâns împreună, pentru că ea putea împărtăși cu mine simțămintele pe care mi le cunosc doar prietenii apropiați ca Elizabeth Taylor și McCauley Culkin.
Nu vă spun toate astea pentru a vă sensibiliza, ci pentru că doresc să subliniez prima mea idee importantă: nu doar micile vedete ale Hollywoodului suferă din cauza lipsei copilăriei. Acesta este deja un flagel universal, una dintre catastrofele globale. Vârsta copilăriei este cel mai mare sacrificiu al vieții în lumea modernă. Aducem pe lume copii cărora nu li se oferă șansa bucuriei, tot ce-ar fi corect, care nu au parte de libertate sau măcar de cunoașterea a ce înseamnă să fii copil.
Copii de astăzi sunt îndemnați să se maturizeze cât mai repede, ca și cum perioada copilăriei ar fi o corvoadă, una care trebuie suportată cât mai rapid posibil. În acest domeniu sunt cel mai mare specialist în lume.
Experiența profesională a generației noastre este destrămarea uniunii părinte- copil. Psihologii umplu biblioteci întregi cu volumele lor, scriu cât de distructiv e să le refuzăm copiilor noștri acea dragoste necondiționată, care e imperios necesară dezvoltării sănătoase a minții și a personalității. Din cauza neglijenței care ne lovește copiii, trebuie să ne creștem, de fapt, pe noi înșine. Se îndepărtează de părinți, de bunici și de ceilalți membri ai familiei, așa cum legătura odinioară indestructibilă dintre generații se alterează și ea, treptat.”
( va urma )
„ Acest gen de violență a creat o nouă generație, generația E - să o numim așa - una care a preluat ștafeta de la generația X. E înseamnă că această generație poate avea totul în EXTERIOR - avere, succes, haine moderne și mașini ultimul răcnet -, dar ÎNĂUNTRU e o goliciune dureroasă. Această lipsă din piept, acea pustietate lăuntrică, locul gol e cel unde a bătut, odinioară. o inimă plină de dragoste.
RăspundețiȘtergereNu suferă doar copii, ci și părinții lor. Cu cât creștem adulți mai mici în corpul copiilor noștri, cu atât ne depărtăm de propriile noastre trăsături copilărești, cu toate că în existența infantilă sunt multe care merită păstrarea ca adulți.
Iubirea, doamnelor și domnilor, este moștenirea cea mai de preț a speciei umane, succesiunea cea mai bogată, o agoniseală care nu poate fi măsurată nici măcar în aur. Un tezaur care se transmite din generație în generație. Precedentele ere n-au avut averea pe care o avem noi. A lipsit din cămin electricitatea, se locuia înghesuit cu mulți copii, fără încălzire centrală. Dar în aceste case nu a fost întuneric sau frig. Ele au fost luminate de strălucirea iubirii și au fost încălzite de căldura inimii umane. Atenția părinților nu a fost deturnată de avere, de comoditate și de năzuința spre poziții, copiii erau mai importanți pentru ei decât orice altceva în viață.
Ca să știți cu toții, cele două țări ale noastre au fost despărțite de către ceea ce Thomas Jefferson a numit „unele drepturi inalienabile”. Și cu toate că noi, americanii și englezii, am putea discuta despre justețea afirmațiilor noastre, nu pot fi niciodată subiect de discuție drepturile inalienabile ale copiilor noștri. Pierderea acestor drepturi a condus la situația în care astăzi zeci de copii au fost privați de bucuriile și siguranța existenței infantile.
Din această cauză vin cu propunerea să transmitem în toate căminele Constituția Universală a Copilului.
Constituția Universală a Copilului care enunță că:
1. Copilul are dreptul să fie iubit fără să trebuiască să merite asta.
2. Copilul are dreptul la protecție fără să merite asta.
3. Copilul are dreptul să se simtă valoros chiar dacă a venit sărac pe lume.
4. Copilul are dreptul să fie ascultat chiar și atunci când nu spune nimic interesant.
5. Copilul are dreptul să asculte povestea de seară fără să fie la concurență cu știrile.
6. Copilul are dreptul la învățământ fără să trebuiască să se ferească de gloanțe la școală.
7. Copilul are dreptul la adorație ( chiar dacă se naște cu un chip doar de mama lui plăcut).
Baza oricărei cunoașteri umane, prieteni, începutul conștientizării omului trebuie să fie faptul că oricare dintre noi e în egală măsură subiect al iubirii. Înainte să știi ce culoare va avea părul sau pielea, înainte să știi ce religie vei avea, înainte de toate acestea va trebui să știi că ești iubit.”
(va urma )
„ Cam cu doisprezece ani în urmă, la începutul turneului ”Bad”, în reședința mea din California am fost vizitat de un băiețel împreună cu părinții săi. Micuțul suferea de cancer, urma să moară și mi-a spus cât de mult îmi îndrăgește muzica și pe mine. Părinții mi-au spus că nu mai are mult de trăit, oricare din zilele următoare putând fi ultima pentru el. Atunci i-am spus:
RăspundețiȘtergere- Uite, peste trei luni revin în orașul tău, Kansas. Îți voi da acest palton pe care l-am purtat cu ocazia turnării unui videoclip.
Fața i s-a luminat și mi-a răspuns:
- Chiar mi-l vei DA?
Iar eu:
- Sigur, dar trebuie să-mi promiți că-l vei purta la concert.
Încercam să-l conving să reziste. I-am spus:
- Când vei veni la spectacol, aș dori să te văd în acest palton și cu aceste mănuși - și i-am dat una dintre mănușile mele cu strasuri, ceea ce chiar nu-mi stă în obicei.
Băiatul a fost atât de fericit, era în al nouălea cer.Poate chiar prea aproape, pentru că până la revenirea mea în oraș murise deja. L-au îngropat în paltonul primit de la mine, cu mănușile mele. Avea doar zece ani. Dumnezeu mi-e martor, știu precis că a încercat să reziste. Dar măcar în momentul când a părăsit această lume știa că este iubit, și nu doar de părinți: chiar și eu, un necunoscut, l-am iubit. Și grație acestei iubiri a știut că nu a venit singur pe lume, cum nici nu a trebuit să o părăsească singur.
Dacă ajungi pe lume știind că ești iubit și o părăsești știind același lucru, te vei putea confrunta cu tot ce se va întâmpla cu tine între aceste două momente.Un profesor te poate umili, dar nu te vei simți umilit. Un șef te va putea călca în picioare și totuși nu vei fi zdrobit. Vreun gladiator carierist te va putea învinge și totuși vei birui. Cum ar putea să nu fie zdrobit oricare dintre noi? Pentru că te știi demn de a fi iubit. Restul e doar aluviune.
Dacă nu ai amintirea faptului că ești iubit, ești pe veci condamnat să cauți în jurul tău, ceva capabil să te umple. Nu contează câți bani vei face sau cât de renumit vei fi, întotdeauna vei simți un gol înăuntrul tău. Pentru că ceea ce cauți e iubirea necondiționată și acceptarea. Pentru că acestea ți s-au refuzat la naștere.
Să vă schițez, prieteni, o imagine! Fie asta o zi oarecare în SUA; șase tineri cu vârsta sub douăzeci de ani se sinucid, doisprezece tineri cu vârsta sub douăzeci de ani mor împușcați - să ne amintim, că asta este O SINGURĂ ZI, nu un an - , trei sute nouăzeci și nouă de copii sunt arestați din cauza drogurilor, se nasc o mie trei sute cincizeci și doi bebeluși ale unor mame minore. Asta se întâmplă în cea mai bogată și mai dezvoltată țară din lume. Da, în țara mea este o epidemie de violență care nu se poate compara cu soarta nici unei alte națiuni industrializate.
Tinerii americani își exprimă astfel supărarea și nervozitatea.Dar să nu credeți că aceeași durere și furie nu se regăsesc și la colegii lor din Regatul Unit. Studii efectuate în această țară arată că în fiecare oră treisprezece adolescenți își fac rău, de regulă se automutilează sau se ard, eventual iau o supradoză. Și aleg să facă asta pentru a mai domoli chinurile stării de a fi neglijat, a golirii sentimentale.”
( va urma )
„În Marea Britanie o cincime din familii se așeză împreună la masa de prânz sau cină o singură dată pe an. Anual o singură dată! Și care-i situația acelei tradiții ce a rezistat timpului de a citi seara povești copiilor noștri? Studii datând din anii 1980 au demonstrat că acei copii cărora li s-a citit serile au un fond lexical mult mai mare, iar în școală au rezultate mai bune decât colegii lor.
RăspundețiȘtergereDoar fiecare al treilea copil englez cu vârsta cuprinsă între doi și opt ani poate afirma despre sine că ascultă regulat povești. Problema nu pare serioasă până în momentul în care spunem că 75% din părinți au avut șansa să li se citească o poveste seara.
Evident, nu trebuie să ne întrebăm de unde vin această durere, supărare și tendință spre violență. E de la sine înțeles că cei mici se revoltă împotriva nepăsării și a indiferenței, strigă pentru atenție. Diferite organizații pentru protecția copiilor din SUA susțin că anual un milion de copii sunt maltratați de părinți, ceea ce înseamnă neglijare. Da, sunt neglijați. Casele bogaților și a celor aleși sunt pline de fel și fel de dispozitive electronice. Asta sunt căminele în care părinții vin acasă, unde nu vor fi însă niciodată pentru că și-au lăsat sufletele la locurile de muncă. Și copiii lor? Ei trebuie să se mulțumească cu acele firimituri emoționale pe care le pot smulge părinților. Televiziunea, jocurile video și filmele nu-ți oferă însă nici o firimitură.
Aceste cifre mi se par rigide și reci, îmi strâng inima și îmi scutură sufletul. Trebuie să vă explic motivul pentru care acord atât de mult timp și putere pentru succesul inițiativei ” Vindecați-i pe copii!” Țelul este simplu: refacerea legăturii dintre părinți și copii,,reînnoirea promisiunii acesteia și luminarea căii minunaților copii care trebuie să trăiască în această lume. Cum însă asta este prima mea apariție publică și am fost atât de călduros primit, cred că trebuie să spun mai multe. Fiecare are propria sa poveste și în această privință statisticile pot deveni personale. Se spune că a fi părinte seamănă cu a dansa. Faci un pas, copilul tău face și el unul. Am descoperit că doar o parte a poveștii este convingerea părinților că au obligații față de copil. Cealaltă parte presupune pregătirea copilului să-și accepte din nou părinții.
Îmi amintesc că în fragedă pruncie am avut un câine nebun. L-am botezat ” Față neagră”, era o corcitură de câine lup. Nu numai că nu a fost un câine bun de pază, dar era speriat și nervos, era un miracol că nu leșina la trecerea fiecărui camion de mare tonaj sau când tuna și fulgera în Indiana. Atât eu, cât și sora mea Janet l-am copleșit cu dragostea noastră, dar n-am primit în schimb nici măcar umbra încrederii - i-a furat-o vechiul stăpân. Știam că l-a pedepsit des, dar nu știam cum a făcut-o. Orice ar fi făcut cu acel câine a fost suficient ca să-i scoată sufletul.”
( va urma )
„În zilele noastre câinii sunt maltratați de copii care au fost dezobișnuiți de nevoia de iubire. Nu le acordă atenție nici părinților. Au rămas singuri, se bucură de independență. Au făcut pasul lăsându-și în urmă părinții.
RăspundețiȘtergereSunt și cazuri mai grave, cele ale copiilor care le poartă pică părinților, care se simt jigniți. Ei au reacții violente la orice încercare de apropiere a părinților.
În seara aceasta aș dori să vă cer să nu comiteți aceste greșeli.
Ăsta e motivul pentru care încerc să-i conving pe copiii din lumea întreagă - începând cu voi, în seara asta - să-și ierte părinții dacă simt că au fost neglijați.
Să îi ierte și să-i învețe să iubească din nou.
Poate nu v-a surprins faptul că nici eu n-am avut o copilărie idilică. Tensiunile din relația cu tatăl meu au fost consemnate. Tata a fost un om dificil, care ne-a împins puternic în față, pe mine și pe frații mei, încă de la început a vrut să fim cei mai buni interpreți posibili.
I-a fost foarte greu să-și arate sentimentele. De fapt nu mi-a spus niciodată că mă iubește. Și nici nu m-a felicitat vreodată. Dacă am avut concert extraordinar mi-a spus doar că a fost bine. Dacă am avut o prestație medie, mi-a spus că a fost execrabil.
Părea decis să ne facă să avem succes în afaceri. A fost mai mult decât talentat în această privință. Manager de geniu, atât eu, cât și frații mei am avut succes grație hotărârii lui. ne-a făcut showmeni, sub îndrumarea sa nu puteam greși.
Ceea ce mi-a lipsit cu adevărat n-a fost altceva decât însuși Tatăl, îmi doream un tată care să-mi dea iubire. N-a făcut niciodată asta. Niciodată nu m-a privit în ochi spunându-mi ”te iubesc” și niciodată nu s-a jucat cu mine. Nu m-a purtat în cârcă, nu m-a plesnit cu perna sau cu balonul umplut cu apă.
Dar îmi amintesc că, pe când aveam patru ani, m-a ridicat și m-a pus pe un ponei din târg. A fost un gest mărunt, poate peste cinci minute îl uitase. Datorită acestui singur moment special îl păstrez în inima mea într-un loc special.
Pentru că așa sunt copiii; lucrurile mărunte înseamnă foarte mult pentru ei - și pentru mine acel singur moment a însemnat totul.
O singură dată am avut parte de așa ceva și m-am simțit bine vizavi de el și de lume.
Acum sunt și eu tată și într-o zi m-am gândit la copiii mei, la Prince și Paris, m-am întrebat ce doresc de la ei, cum să mă perceapă când vor crește mari. În mod sigur mi-aș dori să-și amintească cât de mult mi-am dorit să fim împreună ori de câte ori mergeam undeva și cât de mult am încercat să-i așez întotdeauna în prim-plan față de alte lucruri. Vor trebui să facă față provocărilor, pentru că sunt înconjurați de paparazzi și nu pot merge liniștit cu ei în parc sau la cinema.
Deci ce se va întâmpla, dacă mai bătrâni fiind, îmi vor purta pică și cum le vor influența tinerețea deciziile mele? Puteți să vă întrebați de ce n-am putut avea noi copilăria obișnuită a celorlalți copii? Când m-am gândit la asta m-am rugat ca la vremea potrivită copiii să-mi acorde darul îndoielii. pentru ca să-și spună:” Tata a făcut tot ce i-a stat în putință, chiar și în acele condiții speciale, cu care a trebuit să se confrunte mereu. N-a fost nici el perfect, dar a avut un suflet bun și a fost un om cumsecade, care a încercat să ne ofere toată dragostea din lume”
Trebuie să sper că vor fi atenți mai degrabă la lucrurile pozitive, la sacrificiul pe care-l fac pentru ei, și nu mă vor acuza din cauza lucrurilor la care au trebuit să renunțe, sau din cauza greșelilor comise de mine, greșeli pe care în mod cert le voi mai face până când îi voi crește. Pentru că toți suntem copiii cuiva și toți știm că omul greșește, în ciuda planurilor celor mai bune sau a celor mai mari eforturi. Stă în firea umană.
Când mă gândesc la asta, la speranța că ai mei copii nu mă vor condamna și-mi vor ierta pașii greșiți, n-am ce să fac, îmi amintesc de tata și, în ciuda tuturor negațiilor din trecut, trebuie să recunosc că trebuie să mă iubească în felul său. Știu că m-a iubit.”
( va urma )
„Asta s-a văzut în lucrurile mărunte. În copilărie mi-au plăcut dulciurile - aproape tuturor ne plac. Favorite mea a fost o gogoașă glazurată și tata a știut acest lucru. Deseori, când coboram de la etaj pe masa din bucătărie mă aștepta o pungă cu gogoși - nici o explicație, nimic scris, doar gogoșile. Era ca și cum Moș Crăciun ar fi trecut pe la noi.
RăspundețiȘtergereUneori m-am gândit că ar trebui să stau multă vreme treaz dacă voiam să-l văd lăsând gogoșile, ca și cum l-aș fi pândit pe Moș Crăciun, dar nu voiam să-mi pierd iluziile de teamă că nu se va mai întâmpla. Tata trebuia să lase în secret gogoșile în timpul nopții, ca nimeni să nu-l surprindă. S-a temut de sentimentele umane, nu le-a înțeles sau n-a știut să umble cu ele. Dar a știut foarte bine că favoritele mele sunt gogoșile,
Dacă deschid zăgazul, prin el trec și alte amintiri, amintiri ale unor gesturi mărunte care au demonstrat că în imperfecțiunea sa a făcut tot ce a putut. Așa că în această seară, în loc să vorbesc despre ceea ce n-a făcut tatăl meu, mai degrabă mi-aș dori să-mi amintesc tot ce a făcut și cu ce a trebuit să se confrunte. Nu mai vreau să-l condamn vreodată.
Am început să mă gândesc că tatăl meu a crescut în Sud, într-o familie săracă. S-a maturizat pe timpul crizei, iar tatăl său, care s-a luptat ca să-și poată hrăni familia, nu și-a prea arătat sentimentele față de acesta. Educația tatălui meu și a fraților săi a fost una severă. Cine-și poate închipui cum era să crești în Sud, într-o familie săracă de negri, privat de demnitate, fără speranțe într-o lume care nu se putea uita la tata decât ca la o slugă? Eu am fost primul interpret negru ale cărui videoclipuri au fost difuzate la MTV și îmi amintesc ce mare lucru a fost atunci. Și asta se întâmpla în anii 1980!
Tata s-a mutat în Indiana, și-a întemeiat o familie numeroasă, a lucrat mult în fabrică, prestând o muncă ce distruge plămânii și omoară sufletul, doar ca să-și întrețină familia. E de mirare că a avut probleme în a-și arăta sentimentele? E de mirare că și-a oțelit inima și și-a ridicat bariere sentimentale? Și dincolo de toate, e de mirare că a insistat asupra avansării copiilor săi pe calea succesului, doar ca să-i salveze de toate acele suferințe pe care le cunoștea de pe vremea vieții sale lipsite de demnitate?
Am început să percep duritatea tatei ca una izvorâtă din-una imperfectă, dar totuși iubire. M-a mânat pentru că m-a iubit. Pentru că a vrut ca nimeni să nu se uite disprețuitor la urmașii săi.
Și acum, după atâta timp, în loc de amărăciune am găsit bucurie. În loc de supărare am găsit dezlegare. În loc de dorință de răzbunare am găsit împăcare. Furia mea inițială a lăsat loc iertării.
Am fondat organizația de binefacere ”Heal the World” (”Vindecă lumea!”) acum un deceniu. A primit acest nume pentru că asta simt în adâncul sufletului meu. N-am știut atunci, așa cum a arătat și Shmuley mai târziu, că aceste cuvinte sunt pietrele unghiulare ale profeției Vechiului Testament. Cred oare cu adevărat că putem vindeca lumea, ruinată permanent de războaie și genocid? Și chiar cred că ne putem vindeca copiii, aceiași care pot merge la școală înarmați și care pot să-și ucidă colegii, cum s-a întâmplat în Columbine? Sau acei copii care ucid un bebeluș nevinovat cum s-a întâmplat în tragicul caz al lui Jamie Bulger? Evident, cred toate astea, altfel nu aș fi aici în seara aceasta.”
(va urma)
„Totul începe cu iertare, pentru că dacă vrem să vindecăm lumea, mai întâi trebuie să ne vindecăm pe noi înșine.
RăspundețiȘtergerePentru că dacă vrem să vindecăm copii, mai întâi trebuie să vindecăm copilul din noi.
Pentru toți. Ca adult și părinte, am ajuns la concluzia că nu pot deveni ființă umană completă sau părinte capabil de iubire necondiționată până când nu-mi alung fantomele copilăriei.
Asta vă cer tuturor în această seară. trăiți conform celei de-a cincea dintre cele zece porunci. Respectați-vă părinții și nu-i condamnați. Dați-le darul îndoielii.
Pentru asta doresc să-mi iert tatăl și să încetez să-l condamn. Vreau să-l iert pe tata pentru că-mi doresc un tată și am primit aceasta singur. Vreau să scap de greutatea trecutului, vreau să fiu liber ca să-mi pot reînnoi legătura cu tata, legătură care va fi scutită pe tot restul vieții mele de toate umbrele haine ale trecutului.
Chiar și într-o lume a urii trebuie să îndrăznim să sperăm. Chiar și într-o lume a deznădejdii trebuie să îndrăznim să visăm. Chiar și într-o lume a neîncrederii trebuie să îndrăznim să credem.
Rog pe toți cei care simt că au fost părăsiți de părinți să-și învingă decepția. Rog pe toți cei care simt că au fost păcăliți de tată și de mamă să nu facă la fel ca ceilalți. Rog pe toți cei care doresc să-și îndepărteze părinții să le întindă mai bine mâna. Vă rog pe voi și mă rog pe mine să le dăm părinților darul iubirii necondiționate pentru că doar astfel vor putea să învețe cum să ne iubească pe noi, copiii lor. Astfel s-ar crea din nou legătura în lumea noastră pustie și părăsită.
Odată, Shmuley mi-a amintit de o profeție biblică antică, conform căreia vine o lume nouă, timpuri noi încep, când ”inimile părinților se vindecă prin inimile copiilor lor”. Noi suntem cei care vom aduce această lume, prieteni, noi suntem acești copii.
Matahma Gandhi a spus la un moment dat: ” Cel slab nu iartă niciodată. Iertarea este virtutea celor puternici.” Să fim cu toții tari în această seară. Dincolo de faptul că vom deveni puternici, să privim în ochi cea mai mare provocare posibilă: să restaurăm uniunea care s-a destrămat. Trebuie să trecem de tot ce putea să ne schilodească copilăria. Cum a spus Jesse Jackson: iertați-vă, reparați ce ați stricat și abia după aceea mergeți mai departe.
Acest strigăt pentru iertare nu poate duce la un moment sentimental în care mii de copii își iartă părinții, dar pentru început e bun, și ca urmare suntem deja mai fericiți.
Așa că, doamnelor și domnilor, îmi voi rezuma observațiile cu credință, bucurie și emoție. Începând cu această zi, să se audă noua melodie. Să fie acest nou cântec râsul copiilor. Să fie acest nou cântec joaca copiilor. Să fie acest nou cântec cântecul copiilor. Și să fie acest nou cântec modul în care părinții îi ascultă.
Să creăm împreună simfonia inimilor, fascinați de minunea copiilor noștri, scăldați în frumusețea iubirii. Să vindecăm această lume, să-i alinăm durerile. Și atunci vom putea crea o muzică splendidă. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toată lumea! Vă iubesc!”
Thomas W. Hook
J A C K O
Michael Jackson
Regele Muzicii Pop
...Din păcate pentru mine, am descoperit acest blog mult prea târziu...deja se așternuse tăcerea...
...Vă rog să-mi permiteți să scriu câteva idei...
Iubirea, este o decizie absolută. Atunci când crezi cu adevărat în ea, nu mai rămâne loc pentru îndoială. Este deplină...necondiționată. Nu mai poți da înapoi, nu mai există loc de întoarcere. Cea care te împiedică să te dăruiești întru totul iubirii nu poate fi decât teama. Ascunsă în spatele cuvintelor...sunt sceptic...am îndoieli...jumătate din tine dorește să o ia înainte...și cealaltă jumătate să rămână în urmă....
Ați clădit ceva cu o mână și ați stricat imediat cu cealaltă. Ați cultivat semințele urii pe terenul presărat cu iubire...
Îl iubiți pe Michael, dar vă e teamă să mergeți mai departe...ați părăsit cel mai frumos sanctuar al iubirii...îmi este imposibil să găsesc un motiv...
...iertați-mă,..
Sophie