sâmbătă, 1 martie 2014

 
A VOTE FOR TRUST, HOPE AND FRIENDSHIP
 Un vot pentru incredere, speranta si prietenie

                                         
               Ma intreb daca prietenia, increderea, iubirea adevarata pot fi demonstrate fara sacrificii si suferinte, daca acel izvor de lumina si autenticitate ce exista in sufletul fiecaruia poate fi descoperit  fara credinta adanca in existente lui.
Ma intreb daca acest loc ar fi existat fara credinta adanca in personalitatea, umanismul si menirea artistului caruia i-a fost destinat. 
  
             Sa purtam cu noi lumina pentru a insorii drumul pe care-l strabatem si locurile in care poposim.
 Este o INVITATIE facuta cu caldura, de 1 MARTIE,  tuturor prietenilor lui Michael, celor care doresc sa-si exprime pe viitor, in acest fel si in acest loc, gandurile si aprecierea fata de talentul si mostenirea sa.


  

         Stiu un loc unde este mereu primavara….si un sanctuar ca o statie in timp. Odata descoperit, nu poti sa nu revii cu drag…cu interes…din curiozitate. Uneori au fost si intrebari fara raspuns. Unii au facut haz de necaz, s-au auzit suspine dar si hohote de ras. Nici un prieten drag nu a disparut pentru ca, desi usile sunt mereu intredeschise, raul un poate intra. Intr-o zi, toti au hotarat ca aceasta este o casa pastratoare a fericirii si bucuriei pentru totdeauna.
           Exista un loc unde este mereu primavara, un loc ce nu poate fi schimbat sau pierdut. Timpul s-a oprit dupa ce, cu litere mari de-o schioapa, a scris deasupra usii:
“Michael Jackson Tribute Romania”
          Cu drag, Val




   Este primavara, anotimpul renasterii! Ghioceii timpurii, mangaierile calde ale soarelui, albastrul senin al cerului, mirosul tare de verde crud, toate ne readuc speranta, optimismul, credinta in mai bine si spor in toate. E timpul sa lasam grijile deoparte si sa insufletim noi planuri, vise si idealuri de libertate.

                                                              

220 de comentarii:

  1. Draga AltAnonim,
    Sa nu iti faci griji!... Intre 1 Martie si 8 Martie, vei putea posta, daca doresti toata povestea Tatianei. O vei trimite pe adresa: achim.dorina@yahoo.com , iar ea isi va ocupa locul acolo unde merita. Sau daca nu, voi face asa cum am promis, considerand ca “1 Martie” este doar o urare, si nu postarea promisa .
    Invitatia este valabila pentru Marinela, Mirey, Maria. Val deja a dat startul!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca as fi vantul, mereu as adia,
    Daca as fi gandul, mereu te-as bucura,
    Daca as fi soarele, mereu te-as incalzi,
    Daca as fi ploaia, cu drag te-as racori!...
    "Nu recunosc alt semn al superioritatii decat BUNATATEA" - L.v.Beethoven
    "Nimeni nu se naste cu ura pt. alte persoane...Oamenii sunt invatati sa urasca. Iar daca ei invata sa urasca, pot fi invatati sa si iubeasca, pt. ca DRAGOSTEA ESTE O TRAIRE NATURALA pt. inima omului, spre deosebire de ura." - Nelson Mandela
    Si inca o data, pe fondul acestor texte minunate, va doresc la toata lumea, o primavara vesnica in suflete si-n viata...pt. ca primavara, nu este o "intamplare", un eveniment menit sa coloreze destinul si sa sparga monotonia, ci o stare de fapt a Naturii.
    Cand in viata ne paraseste curajul, ne ramane inima. Ea este o busola care mereu ne va duce unde cu siguranta trebuie sa ajungem. Chiar daca o ignoram, ea mereu ne va tine cu sufletul treaz si ne aminteste de noi, de trairile noastre, de emotiile noastre si de iubire. Ne incalzeste si ne aminteste ca in fiecare din noi, oricat de tristi si singuri am fi...curge...VIATA si IUBIRE!...
    Sa fiti fericiti, iubiti, plini de viata, veselie si exuberanta!... Primavara inseamna speranta, iar fara speranta nu inseamna viata.
    O primavara minunata ca un inceput de drum in implinirea viselor, va doresc! :) ...MIREY

    RăspundețiȘtergere
  3. ALTANONIM!!!!!

    DE CE NU MAI POSTEZI?????Ma obisnuisem in fiecare seara excluzand weekend-ul, sa intru pe blog si sa citesc cu mult drag ce traduceai!...
    Deci...nu poti sa ne lasi asa,te rooog!!! Poate nu te mai lasa Dorina, pentru ca sa le cocoteze ca si postari "acolo unde merita"...cica! Dar nu e necesar sa le citim ca si postati neaparat, TU, trebuie doar sa traduci si este S U F I C I E N T !!!
    Mihai...ne-a parasit, si-a parasit prietenii! Nu stim cauza, dar asta este... supraviatuim...Te rog, nu si TU !!!
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Cristina,
      Nu cred ca ai vazut cuvintele "nu te mai las" scrise vreodata de mine.
      Eu cred ca ai citit: " daca doresti". Daca doresti nu inseamna o obligatie. Intotdeauna am apreciat munca si daruirea fiecaruia. Stiu ce inseamna sa iti pese. Stiu ce inseamna sa faci cu atata drag totul.
      Am apreciat acest lucru la atat la AltAnonim, cat si la toti ceilalti.
      "Acolo unde merita" inseamna ceva in plus, nicidecum ceva in minus.
      Astept cu drag gandurile si comentariile voastre despre Michael.
      Si va multumesc inca odata, din toata inima, pentru tot ceea ce faceti.

      Dorina

      Ștergere
    2. Lasa, draga Dorina(imi esti draga inca), nu te mai starui sa demonstrezi ca-ti pasa, cand de fapt tu prin comportamentul tau dovedesti exact opusul. Fapt concret: desi esti mai mereu pe blog, cum e absolut normal de altfel, nici nu catadicsesti sa mai raspunzi ca altadata. Si paradoxal, altii care nu prea comenteaza mai deloc, "merita ceva in plus" asa cum ai procedat in cazul lui Val !
      Astea-s "legile" tale cele noi? Adica, cine-i convine bine, cine nu, "te pup pa-pa"?
      Mi s-a raspuns de catre amandoi la un interval de doar 8 minute!!! :)))))
      ......Dorina draga.....cred ca ai si gresit raspunsurile totodata...inversandu-le !!! :))))
      Cristina

      Ștergere
    3. Cristina, "adevarata valoare a unui om, se vede dupa modul in care trateaza pe cineva, de la care nu poate primi nimic in schimb."
      Si inca ceva super motivational, care mie mi s-a parut...delicios! :)
      "MULTUMIRILE MICI SUNT FERICIRI ADEVARATE. NUMAI CAND ESTI INSETAT, FIECARE PICATURA DE APA... FACE MAI MULT DECAT UN DIAMANT." George Toparceanu
      ...MIREY

      Ștergere
  4. Merci, Dorina, ....invitatia este doar pentru cele trei - patru???Iti permiti sa fii partiala?! OK, ma supun "legilor" tale si altceva nu mai zic dar, te rog, nu-l suprima pe AltAnonim! Ofera-i libertate deplina, pentru a putea impartasi cu noi...bucuria "Michael"!
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Cristina,
    Te rog doar sa ai putina rabdare. Am fost de acord cu proiectul Dorinei. Mi s-a parut OK. Nu aduce schimbari dramatice si nu ma impiedica sa postez. Din contra, ne vrea pe noi, admiratorii lui Michael, mai apropiati si mai responsabili in a ne asuma comentariile. Eu am inceput sa comentez - poate ai observat! - in momentul in care Michael fusese lasat in umbra si cei care postau, reusisera sa se ia la harta intre ei sau sa o atace pe Dorina. (Nu o cunosc nici pe ea si nici pe altcineva din cei care intra pe blog!) Si te rog…sa nu ma rogi. Imi face placere sa impartasesc cu voi "bucuria" Michael, sa traduc din cartile care mi s-au parut interesante sau…incitante sau care se potrivesc unei teme. Nu astept rugaminti, doar ca am ramas putin in urma. Mea culpa! Si iti multumesc ca apreciezi munca mea, asa imperfecta cum e! AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
  6. "........................
    Oamenii vor plange
    De e PLOAIE ori SOARE,
    Incerci sa-i multumesti pe TOTI
    Si nu ai multumit pe NIMENI."

    (MICHAEL JACKSON - Bless His Soul)

    Marinela

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga Cristina,
    Revin cu o…explicatie (sic!) pe care sper sa o citesti. Ti-o datorez...pentru ca mi-ai apreciat cu bunavointa "bucuria" Michael, asa imperfecta, cum a fost ea. (Stiu, ma repet, dar nu vreau sa creada cineva ca imi pun pene de imprumut!) Am inteles cu totul gresit invitatia Dorinei. Mea Culpa! Povestea Tatianei ar fi trebuit sa-si "ocupe locul acolo unde merita" doar intre "1 Martie si 8 Martie". Imi pare rau, dar mi-a fost imposibil sa traduc atat de mult (aproape o carte!) intr-un timp atat de scurt. Nu mi s-a parut potrivit nici sa aleg cate un fragment de ici si de colo si sa incropesc un rezumat sau ca sa ma exprim mai "elevat"…sa extrag esentialul. N-ar fi avut nici un haz...ca sa nu mai vorbesc de farmec! Imi pare rau. Chiar imi facea placere sa impartasesc si altora capitole din cartile (eventual si carti intregi, din cele mai mititele!) care mi-au starnit curiozitatea, interesul, care m-au bucurat. Imi pare rau si pentru situatia mai mult ridicola in care m-am varat, din cam prea mult entuziasm, cred. Oricum, tema va fi schimbata - o actiune necesara (e mai mult decat plictisitor...cand se bate apa in piua, nu-i asa?) si prin urmare inevitabila - si povestea Tatianei si ce mai aveam eu in gand, nu stiu daca-si mai rostul. Imi cer scuze. Keep michaeling! AltAnonim


    .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga AltAnonim...
      de-ai stii...mi-e asa un dor de Mihai...de postarile lui !!!.....
      Privesc in urma si imi dau lacrimile de dor dupa acele vremuri cand, chiar daca se mai iscau neantelegeri, eram uniti, eram asemenea unui organism - fiecare avea importanta lui, nu se putea unul fara altul....iar "motorul" care pulsa dragostea si o imprastia asemenea fluxului sanguin, la fiecare in parte si care ne vitaliza, care raspandea aer oxigenat... INIMA noastra care propaga atata lumina si caldura fara de care nu puteam supravietui - MIHAI era !!!
      Am nevoie de el...cum are nevoie inima de acel lichid rosu esential, de apa si aer !!!...
      Avem nevoie de el.....ca de hrana, fara de care, nu va putea sa existe, sa dainuiasca acest loc de suflet, acest altar inchinat...iubirii, crativitatii la superlativ, fantasticului absolut, puritatii, perfectiunii, frumusetii supreme, generozitatii neconditionate, virtutii imuabile...MICHAEL JACKSON !
      Nu am nimic cu Dorina, Dumnezeu mi-e martor(si chiar imi pare rau ca a inteles unele lucruri gresite) dar, acea scanteie care aprinde focul si ii mentine flacara - doar MIHAI a fost si va fi !!!
      Nu sunt suparata ca nu mai traduci, e dreptul tau sa faci ce vrei si cand vrei cu timpul tau si, sa nu mai spui niciodata ca "te-ai varat intr-o situatie ridicola din prea mult entuziasm"!...
      Doamne! Cum poti sa afirmi asa ceva, cand bucuria imensa simtita la citirea a tot ce-ai tradus, a fost ca un...aer proaspat de munte absorbit in plamani dimineata la prima oara !...;) Ma crezi sau nu, seara citeam si ... toata ziua urmatoare eram joviala...
      Te rog, fii amabil si raspunde-mi, pentru a fi impacata la gandul ca ai citit si n-am scris degeaba !
      Cristina

      Ștergere
    2. ...lucruri GRESIT nu "gresite" (graba asta...) :)
      Cristina

      Ștergere
    3. Draga Cristina,
      Si eu doream sa-mi citesti mesajul. Ai apreciat munca mea si simteam ca-ti datorez o explicatie. Am inteles gresit mesajul Dorinei. Cum traduceam o carte (ma rog, aproape o carte!) si nu un articol, am crezut ca va fi o colaborare pe termen lung. Si mai erau si alte carti sau fragmente sau articole samd, din cele care nu au fost traduse (si nimic de tip tabloid!), pe care le aveam in vedere. Eu le am, le-am citit si cum blogul lancezea, m-am gandit ca ar interesa, ca ar incita la discutii...poate. Asa ca m-am oferit sa traduc. Am primit un raspuns si acela a fost momentul cand am simtit ca m-am varat intr-o situatie ridicola. Dar vina e a mea.
      Asteptam ca Dorina sa schimbe tema si sa continui sa-mi postez traducerile la “raspunsuri si comentarii”...desi ma gandeam ca...cei care nu le agreau...ar fi savurat ideea ca nu-si “meritau locul” bla-bla-bla sau ca s-ar fi potrivit ca nuca-n perete cu tema. (Oricum, nu am remarcat ca ar fi reguli stricte si apoi, nu erau prea multe comentarii...) Dar tot ce conta era ca Michael sa fie in centrul atentiei si nu eu sau altcineva.
      Si... a venit povestea cu tigrii. Ce-i drept, m-am gandit eu ca Dorina a gresit cand si-a dat adresa de mail. Imi imaginez ca s-a trezit cu o multime de mesaje si nu toate binevoitoare.
      Deci...a venit povestea cu tigrii si chiar nu am inteles ce se va intampla. Chiar crezi ca era cazul sa-i dau inainte cu povestea Tatianei si cu obsesia ei numita Michael?! Chiar daca era vorba de Michael? Nu sunt eu in masura sa stabilesc prioritatile...
      Si da, si mie imi place Mikael. Foarte mult. Scrie bine. Foarte bine. A fost o placere sa-i citesc - cu mult interes - postarile, biografia lui Michael (mai ca as zice cea mai buna si, fara sa ma laud, am citit mai mult de zece), romanul. Excelente! Si eu regret ca s-a retras! Mare pacat!
      Si da, vreau sa mai traduc. Ma repet, dar chiar imi face placere sa impartasesc bucuria Michael. Si eu aveam o stare de bine - cand scriam, dar chiar nu stiu ce sa fac! Unde sa postez? Nu ar trebui sa astept un articol? Dupa povestea asta cu tigrii...nush! Nu ar fi cam nepoliticos?! AltAnonim

      Ștergere
    4. ...„adică, dă-mi voie, să fim expliciți; mie îmi place să pun punctele pe i ...
      ...e tare! prea tare! n-o iscălesc.
      ...Trebuie să ai curaj ca mine! trebuie s-o iscălești: o dăm anonimă!”
      Sly

      Ștergere
    5. OK! Am inteles ca este un citat...dar ce se urmareste a insemna si cui apartine, Sly ? Fii mai explicit\a, te rog!

      Ștergere
    6. ...bre, matale vrei să traduci dintr-o carte!!...și nu înțeleg de ce faci atâta tam-tam pe chestia asta!...tradu frate!...ai vreo reținere?!...ți-a interzis cineva?!...și postează-le unde le-ai postat și pe celelalte...dacă nu vrei să faci un articol separat!...A?!...sau poate vrea Dorina să-ți afișezi și poza și nu poți...vrei să te dai „specimen” protejat?!......
      ...teorii noi...din cărți vechi..
      Sly

      Ștergere
  8. AltAnonim....eu astept cu placere alte traduceri din cartea Tatianei (chiar daca stiu ca e un pic obsedata de MJ, dar nu o judec deloc, are motive sa fie) si orice alt material ai sa ne impartasesti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...tu nu ai fi fost?!....arunci prima cu pietre?..sau sunt strugurii prea acrii?!

      Sly

      Ștergere
  9. Multumesc, AltAnonim! Multumesc pentru ca mi-ai raspuns si, mai ales pentru ca nu te marginesti sa dai doar asigurari verbale ci chiar te implici foarte mult prin faptul ca iti dai acordul sa traduci in continuare!
    Parerea mea personala, este ca ar trebui sa o intrebi pe ea, pe Dorina, public sau prin e-mail, ce...este de facut! La ce sa ne asteptam... La o scrutare atenta, se poate observa clar ca este foarte apreciata si, chiar daca nu se mai comenteaza ca in trecut, in mod sigur se citeste si se asteapta noi articole.
    A fost probabil, din partea Dorinei, un act impulsiv intr-un moment de acces de panica dar, i s-au oferit incurajari, pretuire, consideratie si credit pt. a continua.
    Sincer...chiar daca Mihai s-a retras, are suficienta incredere in Dorina, iar ea ar trebui sa nu-l dezamageasca, sa lase de-oparte orgoliul excesiv, sa treaca peste tot si sa continue. De dragul lui Michael, de dragul de a se mentine flacara aprinsa pe acest blog, de a merge inainte cu daruire si dragoste la ceea ce s-a inceput cu atata pasiune de catre Mikael(Mihaitzul nostru drag). O VOI SUSTINE si, sper din toata inima si ceilalti prieteni s-o faca! Pentru ca da, doar M.J. trebuie sa fie in centrul atentiei...nu Val, dupa ce i-a scris pe e-mail si nu pe blog, nici Zoly prin critica, si, nici chiar Mirey prin comentariile-i superbe dar, cam filosofice(scz Mirey!) simtindu-se umbriti probabil ceilalti...
    Trebuie sa observam mersul lucrurilor si, pt. a mentine o ambianta placuta, trebuie sa contribuim cu totii atat cu inteligenta cat si cu sufletul...inclusiv Dorina(cu diplomatia) :)
    Iar tu AltAnonim, prin postarea traducerilor, vei impusca doi iepuri de-odata: vei mentine simtul echilibrului conversational si vei oferi totodata savoarea unei informatii in plus - cu si despre Michael... Nu e minunat?
    Ceea ce am inteles eu din mesajul pe care ti l-a adresat, a fost o precizare a ceea ce iti poate pune la dispozitie prin mijloace tehnice, iar tu, trebuia sa alegi ce iti convenea. Concret: 1.- sau traduci pe adresa ei de e-mail si apoi cu ajutorul copy- paste ataseaza pe blog ca si articol(cum proceda si Mikael de multe ori) 2.- sau, se putea considera doar o urare acea postare de 1 Martie, articolul real viitor avand probabil aceeasi tema paralel cu cea anterioara, adica - femeile din viata lui Michael - iar tu puteai traduce in acest caz, la comentarii. Eu, cel putin, asa am inteles...
    Dupa umila mea parere si, daca tot m-ai intrebat, avand in vedere ca inca suntem in luna martie, inca... nu este tarziu pt. a se publica un articol asemanator cu cel din 14 feb. a.c. - aviz Dorinei ;) - ce presupune viata intima a lui Michael. Si chiar daca s-ar schimba ideea principala, nu cred ca ar fi un impediment pentru tine sa traduci. Cred ca detii multe carti si cu alte subiecte... Mai ales ca...priveste! Chiar daca cu o oarecare timiditate - esti citit si apreciat de catre admiratori\e...:) Nu stiu de ce crezi ca nu ar agrea cineva acele delicioase traduceri !!!
    MULT SUCCES, DORINA!
    MULT SUCCES, ALTANONOM!

    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc AltAnonim! Multumesc pentru ca mi-ai raspuns dar si pentru faptul ca vrei sa te implici!
    Aseara...mi s-a intamplat ceva foarte ciudat! Am postat ceva pentru tine, l-am citit inca o data postat...dupa blog...sa vad si eu ce vad ceilalti, chiar daca e logic ca stiam deja. Dupa nici 7 minute, am ramas...ca la stomatologie! Com-ul meu, disparuse! Si vreau sa precizez ca, nu era ceva instigator, nici vorba - malitios, ostentativ - nici atat. Erau doar o parere a mea modesta si niste idei, cum am crezut de cuviinta ca ar trebui sa procedezi vis-a vis de intrebarile tale. Il am in calculator, as putea sa-l repostez sau sa ti-l trimit prin e-mail, daca as avea unul. Sau...nu mai conteaza, nu mai vreau sa mai stiu nimic, nu mai vreau sa ma mai intereseze nimic. Nu m-as mira si acesta sa dispara. De fapt nu ma mai mira nimic.
    Oricum, nici pe Dorina nu o mai intereseaza. Ce i-au scris Mirey, Adelina, etc la postarea cu tigri... ar inmuia si-o piatra iar ea dupa atata timp, nu catadicseste nici macar un "multumesc" sa le spuna. Chiar nu e corect. Ce mai pot sa spun, cand singura isi declina in acest fel orice elogiu?!
    Daca mai doreste sa scrie sau nu, este treaba ei dar, de data asta, e vorba DOAR... de bun simt. Sau, lipsa bunului simt! Si acum ma intreb stupefiata: oare cine este fiinta umana...si cine este tigrul?!!...
    Unde este Val, cea care a urcat-o pe piedestal fara sa merite - as zice eu - si nu din invidie, ci judecand drept. Unde este acum, cand probabil are nevoie de ea? Unde esti Val, daca citesti??? Unde sunteti: Marinela, Mihaela, Maria c., Zoly, Achimoto, etc?
    ...Poate gresesc, e omeneste a gresi mai ales atunci cand te grabesti si mai ales, cand te afli in imposibilitatea de a combate un sentiment de frustrare.
    Sa revenim la tine. "Ce sa faci"? ...Pai, daca esti suficient de inteligent ca sa vorbesti si sa traduci curent limba engleza, apoi - omule, cu suflet mare si frumos - sa asezi lucrurile cap la cap si sa actionezi in consecinta, cu siguranta - nu cred ca ar fi o problema pt. tine.
    ...Scuza-ma, te rog dar...sunt atat de dezamagita si bulversata!...Si sunt convinsa ca si proprietarul acestui minunat blog, este. La cata incredere a avut in Dorina, nu merita o asfel de tratare!
    Eu...chiar nu mai am motivatia si puterea necesare sa mai spun nimic!
    Draga AltAnonim, stii care este motto-ul meu? Zambeste, iubeste, traieste...viata e frumoasa! :) (mai ales cand afara e soare, de ce ne-ar mai interesa internetul?!) :)
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Încă nu te-ai prins că Zolly , Achimoto şi alte nume şi "anonimi" de pe aici înseamnă tot Dorina ?
      Dorina a folosit identităţi diferite şi şi-a scris singură o grămadă de comentarii .

      Ștergere
    2. Draga Cristina,

      Cred ca nu am ce face altceva - pentru moment - decat sa ma apuc de tradus. Poate spiritele se vor mai potoli si comentariile nu vor mai disparea... selectiv. Poate se va intoarce si Dorina din jungla si se va ocupa de blogul lui Michael – un blog tribut, cel putin asa imi amintesc. Poate ca va abandona povestea despre tigri sau cu tigrii, zic eu. Tigrii, articulat cu articol hotarat, in asteptarea unui determinant sau a unor determinanti in grupul nominal, caci sigur exista si nu sunt doar o fantezie a Dorinei. Poate ca va da si Mikael Dobrescu pe aici, sa puna putin lucrurile la punct. Ma tot intreb de ce o fi abandonat acest proiect minunat. Avea har si un dar ca acesta nu-i de lepadat. A preferat sa o stearga, sa dispara ca Zorro. (“He was whisked away like Zorro”. Asta spunea Tatiana despre Michael.)

      In seara asta nu traduc. O sa ma rasfat cu un raspuns adresat lui Sly. M-a atacat pe mine, a atacat-o pe Iulia. I-a fost usor sa se stropseasca la noi. Poate ca ar fi fost mai potrivit sa pregateasca un mic material despre Michael si sa ni-l impartaseasca.

      Sper ca maine sa vin cu ceva bun. AltAnonim (Sunt o “ea” si nu un “el”. Cand mi-am ales pseudonimul...nu mi-a trecut prin minte altul mai potrivit (sic!)... si nici ca o sa haladuiesc prea mult pe aici. “Never say never")

      Ștergere
  11. DRAGA SLY,

    Am asa, o vaga impresie, ca ai tras cu ochiul la corespondenta Dorinei. Daca ai facut-o fara voia ei...cred ca e mai mult decat imoral. Te-ar face mai fericita o fotografie de-a mea? Raspunsul e ca ma mai gandesc si ca nu am vreo jena in legatura cu cine si ce sunt si nici cum arat...Sau te gandesti la vreun ritual voodoo?!

    Poate ca acest blog nu este un tribut oferit lui Michael. Poate ca am inteles eu aiurea si trebuie sa batem campii cu mai multa sau cu mai putina gratie. Poate ca nu trebuie sa ne impartasim bucuria Michael, fiecare dupa harurile cu care ne-a inzestrat Doamne-Doamne. Oare sa fie mai bine sa ne lamentam, sa ne jignim, sa ne plangem de mila, sa fim frustrati si agresivi, sa ducem de rapa blogul atat de bine gandit si atat de bine intretinut de Mikael Dobrescu? Nu e pacat de truda lui, de stradania lui, de munca lui de calitate? Si eu ma alatur celor care il regreta pe Mikael Dobrescu. Avea idei, isi argumenta punctele de vedere, avea har, era pe masura regelui. King to King.

    Nu am nimic impotriva Dorinei. Si daca tot ii esti purtator de cuvant, poate ne explici si noua, anonimilor de rand, ce are de gand sa faca. Se mai intoarce din jungla? Se apuca de treaba sau continua sa vorbeasca in parabole si sa aiba sfetnici indoielnici?

    Nu are rost sa mai incerci sa te razboiesti cu mine. Nici tu, draga Sly, si nici cei de-un neam cu tine. (Si nu cred ca e vorba de Family Stone! “Sly and the Family Stone” ii placeau bietului Michael, dar ce mai conteaza?! Ce conteaza ca era o mixtura de albi si negri, un indemn subtil la toleranta?) Ma declar invinsa de la bun inceput. Niciodata nu am incercat sa castig vreo batalie cu tzatzele si cu tzatzismele lor, armele cu care reusesc sa anuleze orice logica, chiar si aceea a bunului-simt! Accept mahalaua...si atat. Nu tin mortis sa vorbesc aceeasi limba cu ea. Si pe maidanezi ii accept...dar ii ocolesc. Nu e vina lor ca nu au avut sansa unui dresaj, a unei educatii, asa cum o au oamenii. Vorbesc in principiu. Anumiti oameni nu pot fi educati sub nici o forma. Ce sa mai pomenim de autoeducatie?! Draga Sly, considera-ma invinsa. Fuduleste-te cu asta! Savureaza-ti sfaturile, vorbele! Poate anihilezi si interesul pentru Michael!

    Poate ca vei realiza ca acele carti nu sunt despre mine. Sunt despre Michael. Michael Jackson. Cumva... pentru el a fost creat acest blog?! Oare?! Nush... AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ți-aș putea răspunde într-o sută de feluri! ..aceasta e prima variantă care mi-a venit în minte!! Viața mea e mult prea complicată acum, și de cava vreme timpul mi-a fost confiscat - de alte persoane și de alte preocupări decât cele pe care le-aș fi preferat eu ( un subiect brunet de vreo nouăsprezece ani, de exemplu!!) Se pare că faimosul „liber arbitru” nu e chiar atât de la îndemâna cum ar trebui!...
      Barca în care te afli plutește în derivă...și dacă ai să privești mai atent ai să înțelegi cât ești de singur. Câinele despre care vorbești a dispărut iar din întuneric te privesc doi ochi mari și galbeni...și niște colți de opt centimetri! Nu cred că vei fi la fel de norocos ca și Pi! :)

      Detest casele părăsite! După un timp, chiar și cel mai răbdător înger își ia tălpășița...lăsând locul liber demonilor bântuiți de tristețe ...și neputință! Un șarpe veninos încearcă să dispară într-o crăpătură speriat de bufnița ce îl privește prin fereastra spartă. Lângă oglinda pătată din baie, cineva a scris cu o mână tremurândă: „...nici asta nu-i sigur..nimic nu-i sigur...totul e nesigur..numai...și s-a iscălit Anastasia. Oare ce s-o fi întâmplat cu ea?!...a ațipit pe canapeaua veche, iar când s-a trezit ...Michael i-a întins mâna și a condus-o acasă!
      Destulă ambiguitate plutește pe aici...sub aparența unei observații sau chiar a unui compliment, cineva...mușcă ironic,folosind cuvinte... poate suficient de bine mascate încât să nu-și dea seama alții, dar nu suficient încât să nu-mi dau eu seama. Acestea chiar îmi jicnesc inteligența, dar nici măcar nu-mi mai bat capul. M-am obișnuit să zâmbesc și să merg mai departe. Știi?!...chiar dacă sunt un ins fără chip, ascuns în spatele monitorului, reușesc să intuiesc, chiar și din felul în care scrie cineva, din cuvintele pe care le alege și din modul în care le asamblează, cam ce fel de om e...ca un fel de „ghicitor în cuvinte” :). Vorbele scrise trădează la fel de ușor ca gesturile...dar nu intenționez să plictisesc pe nimeni cu perorații filozofice!

      Așadar, dragă ALT ANONIM
      Pune-ți ochelarii și privește în jur....strigă-ți în continuare neputința...creează personaje..oferă și răspunsuri....poate cineva, tot te va auzi și te va înțelege...Când?!...habar n-am ...într-o zi!!

      PS. Nu te mai frământa în privința mea și a Dorinei...și a corespondenței dintre noi! Fotografia ta?!...Chiar crezi că interesează pe cineva?!!...

      Sly.

      Ștergere
    2. Sly...sau Zoly??? Chiar nu conteaza! Tu, fara chip dar mai ales fara suflet, tu cel care n-ai nici-un drept sa-ti bati joc de acest blog, acest loc de suflet, pt. multi oameni atat din Romania cat si din strainatate, in loc sa scrii ceva constructiv, pentru ce distugi? PENTRU CE ??? CU CE SCOP??? CE AI DE CASTIGAT???
      Pe tine te-a fascinat vreodata MICHAEL JACKSON??? Doamne, cat de neputincios esti in a-ti satisface nevoia de fericire care asteapta si ea timida si retrasa nu ca aceea de rautate care este plina de ea, ingamfata, aroganta, cu un orgoliu nemasurat si perfid!... OBRAZNICULE !!! Nesimtirea ta chiar n-are limita? Daca tot nu ai nimic folositor de scris care ajuta la progres, stai in banca ta, tu chiar crezi ca intereseaza pe cineva otrava ta, cinismul tau? Tu esti sigur cel care te-ai dat drept si Zoly, si Zen acum esti Sly si...te mai crezi si inteligent? Vai de inteligenta si mintea ta aceea seaca si plina de matraguna! Vai de creierul tau, zici ca esti un ins, ha? Ce ai in locul testosteronului? :))) Nimic? Vezi ca nivelul scazut sau deloc al acestuia, duce la ...hipogonadism!...:) Stii ce inseamna? Habar n-ai! Are multe consecinte, oricum! Oribile! Pune mana si citeste, intereseaza-te si...trateaza-te, mai..."barbatule"! Ocupa-ti mintea cu lucruri pozitive, nu mai trai in rautate suferind de invidie, scuipand venin peste tot!
      IUBIREA este cea care pune lumea in miscare, canalizand pasiunile, eliberand energiile transformandu-le in nemuritoare creatii artistice(vezi Michael Jackson).
      Este alegerea ta!
      Cristina

      Ștergere
    3. Nu mă pot coborî la nivelul acesta. Ar fi sub demnitatea mea să-ți acord un răspuns.

      Sly

      Ștergere
    4. Uite, apreciez faptul ca nu mi-ai raspuns cu mult mai multa ofensa decat ai facut-o.
      ...Trebuie sa recunosti ca ai cam cautat-o cu lumanarea...si nu inteleg de ce. Cred ca am exagerat amandoi, tu cu o usturatoare descurajare - eu cu un intepator sarcasm... Imi pare rau! Chiar daca este 1 aprilie, o spun cat se poate de serios!
      Personal, consider ca atunci cand te afli pe un blog, nu conteaza f. mult persoana cu care comunici, adica: ce sex are, ce nume, daca e gras, slab, cu ochelari sau fara, utat, frumos, taran, orasean, ca are ochii albastri, caprui, negri, verzi...etc... Este o fiinta umana! Asta conteaza. Si daca intentiile sale sunt pozitive, constructive - de ce sa nu adaugam impreuna caramida peste caramida si sa cladim ceva frumos, de care sa fim mandri?! De ce daca tot ai o imaginatie bogata si, ai observat ca acest blog(care ti-a fost sau iti este inca f. drag), nu mai are comentatori cum avea odata, de ce sa nu pui umarul sa ajuti prin sustinere si chiar implicare? Iti trebuie o motivatie? Care ar trebui sa fie aceea? Mai multi comentatori? Daca o parte remarcabila si-a luat talpasita, o faci si tu? ...Spirit gregar, de turma ca oile? Si pentru mine timpul este cel mai mare dusman dar, un mic spatiu tot ii acord acestui loc minunat pentru delectarea mea sufleteasca Acest popas de suflet, nu-mi uzurpa timpul, aici timpul dimpotriva, e castigat prin starea suprema de bucurie si de liniste petrecute in compania lui Michael... Nu e o motivatie destul de puternica? Daca iubesti muzica si umanitarismul sau...eu cred ca DA!
      Faptul ca nu ne vedem si auzim decat virtual, poate fi un mare avantaj. Totul se petrece doar la nivelul mintii, al gandirii. Si asta e practic tot ce conteaza, ideile. De la mine, de la tine, de la x, y, z samd.
      Asadar, doresti sa uitam totul si unul din obiective, sa fie..."sa recladim cu ardoare fierbinte din trecut" fructificandu-ne creativitatea, pasiunea, devotamentul fiind totodata prieteni de nadejde ai acestui loc, ai lui Michael? :) Poate crezi ca eu am vreun cine stie ce avantaj sau sunt de-a "casei', ceva de genul... Nu! Sunt o simpla prietena virtuala ca si Iulia, Mirey... care nu am nici macar un cont google. Nu m-a interesat. Dar imi place mult acest loc, e ca si cum m-as intalni cu el...cu Michael. Sub forma unor idei, putem realiza miracole, lucruri frumoase si marete...prin iubire. Iubirea construeste - rautatea...darama. Singurele limitari ale realizarilor noastre sunt cele pe care ni le impunem singuri.
      Tu poti sa actionezi acum cum crezi de cuviinta: poti intoarce spatele artistic fara sa jignesti, sau, poti trece cu vederea mica animozitate, alaturandu-te micului grup virtual de prieteni sa transformam acest loc intr-un frumos inceput, sa investim in el sentimentele noastre cu privire la King of pop sincere si nobile condimentand cu veselie, voie buna si cu speranta ca va dainui cu ajutorul nostru mult, foarte mult timp de-acum inainte. Si aceasta invitatie este valabila, bineinteles, pentru oricine. Sa daruim din putin sau din abundenta oferind ceea ce avem mai bun si frumos. In numele lui si pentru el. PENTRU MICHAEL JACKSON!...

      Cristina

      Ștergere
    5. ..da. foarte frumos, n-am ce zice?!...te sperie singurătatea, nu-i așa?!
      Strigă catalogul să vedem câți au să răspundă: Prezent!..
      ....fără Mihai...Florența...fără Dorina?..când ai să pricepi că aici totul s-a sfârșit?!...și să nu crezi că mi-e ușor să spun asta.

      Muzica lui Michael mă va însoți peste tot în .lume..dacă plângem încontinuu pe cineva drag, îl ținem legat de pământ și îi împiedicăm ascensiunea.
      Cred că Michael a fost mai mult decât un om, a fost o conștiință, un sprijin, un înger de care aveam mare nevoie în vremurile astea tulburi, în care sistemul valorilor s-a întors cu fundu-n sus și în care nu mai știi dacă ceea ce astăzi e declarat moral are de-a face cu asta sau nu.

      Rămas bun tuturor! :))
      Sly.

      Ștergere
    6. NU! NU S-A TERMINAT!!!
      Eu nu pot sa accept acest lucru! De ce esti atat de nemilos? De ce? M-ai rascolit atat de mult, m-ai facut sa plang! Desi imi pare ca faci haz de necaz...si tu suferi atroce si pe tine te doare, chiar daca esti prea mandru sa recunosti!...
      Se pare ca nu esti un luptator. Eu da. Din acest motiv, idealurile mele adesea devin realitate. Scopurile sunt pasiunea. Ma straduiesc sa ajung acolo unde probabil nu pot... Sunt fericita cand viata cuiva e mai frumoasa si datorita mie.
      Singuratatea pe acest blog nu ma sperie. Ma sperie in schimb "deshidratarea" si "subnutritia" lui deoarece la un moment dat, acestea pot conduce undeva...unde nici nu vreau sa ma gandesc. Cu siguranta acele persoane pe care le-ai enumerat, intra in continuare pe blog si citesc. Si-i inteleg, nu se pot desprinde usor, o parte din sufletul lor, din lacrimile lor inca neuscate, au ramas aici...in aceste locuri magice. Faptul ca nu mai au nimic de spus...nu poti obliga pe nimeni sa faca nimic impotriva vointei sale. Dar...au renuntat la visele lor. Nu ai nici o scuza destul de buna pt. a renunta la visele tale! De ce? Pentru ca in momentul in care renunti la visele si sperantele tale, renunti la o parte din tine. Tot ce iti doresti si toate lucrurile la care speri te definesc, te deosebesc de toti ceilalti din jurul tau si a renunta la ele, inseamna a nega si a ignora o parte speciala din tine...
      Si da, ai dreptate asa este: aceasta a reprezentat intotdeauna Michael - constiinta, moralitate... In ceea ce priveste moralitatea, aceasta nu ti se va oferi in nici un caz pe tava din mass-media: ziare, reviste, radio, tv., internet, etc. Nu intotdeauna. Vine din constiinta si discernamant ca urmare a unei educatii avandu-L in vedere inclusiv pe Dumnezeu. Si de-aici porneste totul... Intelegi tu.
      ...Oricum, cred ca se putea incheia si fara acel nepasator si oficial ''Ramas bun tuturor". Si mai ales acel: "cand ai sa pricepi ca aici totul s-a sfarsit"... M-a intristat foarte mult! A fost ca si cum o ghiara nemiloasa mi-a prins si mi-a facut sufletul tandari...

      Cristina

      Ștergere
    7. Cristina, asta e atitudinea tipic romaneasca, sa jignesti, sa arunci cuvinte dure, sa pui patima etc etc. Cel mai bine e sa ignori astfel de comentarii rautacioase, sa nu le pui la suflet. Probabil ceilalti au hotarat sa ramana in umbra pentru ca posturile din ultima vreme aduc putina informatie, sunt destul de rare, nici decum in stilul lui Mihai. Eu una parca mai bine ma deconectez cu siturile si forumurile straine mai ales rasfoind documentarea exemplara de pe vindecatemj (blog care l-a inspirat foarte mult si pe Mihai acum cativa ani cand era activ aici). Intrebam zilele trecute daca in afara de vreo cateva pagini de facebook (mjpassion, fanclubul din cluj si cel din bucuresti) mai e vreo modalitate de discutie intre fanii romani (si alea nu sunt forumuri oricum, nu e acelasi lucru). Cred ca la cum ne-a "cinstit" Michael in 92 cand nimeni nu stia de noi, si pentru aia care stiau aveam imaginea care o aveam, aducandu-ne cel mai tare turneu mondial al momentului (concert care e considerat de multi a fi "Concertul") ar merita macar un forum...macar unul. A fost primul mare artist care a concertat intr-o tara fost-comunista. Si nu neaparat ca l-a adus Marcel Avram (nu-i contest meritele) dar pentru ca el a avut CURAJUL sa o faca. Iar noi nici macar un forum sau un blog calumea (pacat ca Nicu de pe mjpassion nu da dreptul la comentarii ) nu suntem in stare sa-i facem. Asteptand, am dat comanda de niste calendare si carti de pe Amazon....ca sa umplu "golul"...

      Ștergere
    8. Cat despre cartile lui Mikael Dobrescu, una dintre ele o poti citi online.

      Ștergere
    9. Iulia, nu te supara pe mine asa cum nici eu nu m-am suparat pe tine, dar, ai observat tarziu aceste com-uri si prin urmare, ai cam dat-o ca nuca-n perete. :) Am sa-ti raspund scurt, dezvaluindu-ti un secret din viata mea: nu ma reprezinta superficialitatea! O fi bine, o fi rau...
      Cat despre siturile si forumurile de care amintesti avandu-l in prim plan tot pe M.J....nu sunt interesata, eu m-am legat foarte mult sufleteste de locul acesta. Nu stiu cum sunt acelea si, probabil nici nu voi afla, dar eu, imi doresc enorm ACESTA sa functioneze... Cer oare prea mult?...
      Cristina

      Ștergere
    10. P.S. Nu vreau s-o citesc(sa le citesc) cartea aceea online, vreau mai mult ca orice sa le tin in brate, este ca si cum...l-as imbratisa pe el...;)
      Cristina

      Ștergere
  12. AltAnonim

    Pentru Cristina, pentru Iulia si pentru acei "soldiers of LOVE", inrolati in oastea de admiratori ai lui Michael si carora nu le displace prezenta mea pe blog

    Do you remember? Hey pretty baby with the high heels on...

    Pe 31 octombrie1987, “ the short film” THE WAY YOU MAKE ME FEEL a fost difuzat pentru prima oara la MTV si a devenit popular foarte repede. Era cel de-al treilea “number one” de pe albumul “Bad” si a facut-o faimoasa pe Tatiana Thumbtzen, model si dansatoare. Dupa aparitia ei in acest “short film”, a fost invitata de un prieten al lui Michael sa iasa cu el in timpul filmarilor altui “short film”, LEAVE ME ALONE, s-a intalnit cu celebra familie Jackson si a participat la “BAD Tour”.

    Pseudonimul de Tatiana si l-a ales singura, dupa ce mai intai si-a zis Tiana. Prenumele ei sunt Stephiane Yvonne si a fost un copil adoptat si crescut de sotii Thumbtzen. S-a nascut in Florida, la 22.04.1960 si este urmasa unei mixturi de stramosi negri, indieni Cherokee si anglo-cubanezi. A facut balet de mica, mai intai in Clearwater, orasul natal, si de la 13 ani, la New York. Dupa o cariera de model in Japonia, a lucrat la “Harry Belafonte Production Film”, in New York si apoi in Los Angeles, in reclame si in activitati de print work. Cand a fost aleasa, pentru rolul din THE WAY YOU MAKE ME FEEL, de insusi Michael, Tatiana era in cautarea unui angajament. Participarea ei la proiectul lui Michael a facut-o cunoscuta la nivel planetar si a fost considerata inceputul adevaratei ei cariere. Jeff Pearlman (scriitor american) spune ca 98 din 100 de americani stiu inca cine este Tatiana si ca ea are impresia ca l-a inteles pe Michael cum putini l-au inteles, dar asta nu inseamna ca asa e.

    Tatiana a jucat un rol cheie in excelentul documentar, realizat de Spike Lee cu prilejul celei de-a 25-a aniversari a albumului BAD al lui Michael, unde si-a dovedit din nou inteligenta, vioiciunea, sensibilitatea, faptul ca este o persoana bine informata si perspicace. (Spike Lee a regizat cele doua variante “They Don't Care About Us” -music video si postumul “This Is It”-music video.)
    In documentarul lui Lee, Tatiana vorbeste de influenta lui Michael asupra vietii ei si de ce s-a hotarat sa scrie doua carti despre el, in 2005 si in 2011.

    Am sa incerc sa traduc doar o parte dintr-un interviul Q&A (Intrebare si Raspuns). Spun o parte, pentru ca am sa ma opresc exact la momentul la care am ajuns si cu traducerea din cartea ei, “The Way He Made Me Feel”.

    RăspundețiȘtergere
  13. AltAnonim (continuare)


    Q: Cum a fost inceputul, mai intai in lumea modelingului si apoi in cea a spectacolului?

    A: Am inceput ca balerina. [Am facut balet de la opt ani.] M-am mutat la New York, sa studiez la “The School Of American Ballet”, care e parte componenta a prestigiosului “Juilliard”. Intr-o zi, la scoala... am fost aleasa pentru a aparea intr-o revista...A fost prima data cand am facut cunostinta cu lumea modelingului.

    Q: Cum ai aflat despre auditia pentru Michael si “The Yay You Make Me Feel”?

    A: Am auzit despre auditie prin agentul meu. Ca orice actor sau actrita, esti trimis la auditii prin ei.

    Q: Cum a mers auditia?

    A: M-am distrat de minune lucrand cu Michael. Este de-a dreptul minunat sa-l ai in preajma. In prima zi am fost un pic nelinistita dar, imediat ce gheata s-a spart, pentru amandoi totul a fost ca o explozie. Gheata s-a spart cand m-am rostogolit din masina (drept in fund). A trebuit sa trec prin asta. Dupa ce am cazut, am fost nitelus derutata. Dar acolo a fost Michael, atat de dulce, ajutandu-ma. Si spre surpriza mea, mi-a sters vreo cateva la fund. M-am rusinat, dar ma lua cu ameteala cand imi aminteam. Si regizorul, care urla si-mi cerea sa merg mai departe! Si uite asa, am alergat in timp ce radeam si dadeam capul pe spate. Este exact ceea ce vedeti in video. Michael a fost foarte vesel, o prezenta benefica pe care e minunat sa o ai langa tine.

    Q: Ce fel de tip era Michael atunci cand lucra si daca iti amintesti, cum mirosea, ce parfum folosea?

    A: Michael intruchipa profesionistul. Un profesionist de excelenta, desavarsit. N-ar fi ratat un pas, o nota muzicala! Avea ochi de vultur cand venea vorba de detalii, de lucruri pe care oamenii obisnuiti nu le bagau in seama. Totusi, in acelasi timp, era un hazos! Cat despre parfum, niciodata nu m-am gandit sa-l intreb marca, dar mirosea ca in rai! Parfumul lui avea o nota curata, proaspata, dar intr-un fel si senzuala, cu o arome fierbinti. De fapt sunt pe punctul de a-mi lansa propriul parfum numit “Blessed”...si are ceva din ceea ce-mi amintesc despre cum mirosea Michael...
    Am trait si am trecut prin multe in viata mea. Am fost o victima si inca in multe feluri. Dar prefer sa ma gandesc la mine ca la o supravietuitoare si sa ma consider o supravietuitoare, pentru toate prin care am trecut. Puteam sa aleg sa ma dau batuta si sa-mi iau viata. Dar i-am promis Domnului Iisus Hristos ca n-am sa fac niciodata asta. Il voi lasa pe El sa ma ia cand o fi sa fie. Asa ca ma consider binecuvantata ca sunt inca aici. Il intreb de ce sunt aici tot timpul, dar atata cat voi trai, imi voi da osteneala sa impartasesc celorlalti mesajul Domnului.

    Q: In timpul pauzelor, ai avut ocazia sa-ti petreci timpul cu Michael?

    A: Da. Era intotdeauna minunat cand puteam sa-mi petrec, intr-un mod “privat”, timpul cu el. Nu mai conta absolut nimic pe lume. Era atata chimie intre noi si o bucurie pe care n-am mai simtit-o niciodata, inainte, cu altcineva. A fost o conexiune rara si speciala intre noi.

    RăspundețiȘtergere
  14. AltAnonim (continuare)


    Q: S-a vazut clar, in video, ca intre tine si Michael exista o atractie puternica chiar si din punct de vedere sexual. S-a observat ca intre tine si Michael s-a infiripat o relatie, in timpul filmarilor. Ai avut o relatie romantica cu Michael?

    A: Oamenii au dorit intotdeauna sa afle daca ne-am culcat impreuna. Daca am facut vreodata sex. Si eu nu am putut suferi niciodata amestecul in viata privata. Am declarat, mai demult, ca ne-am intalnit mai mult de un an. Recunosc, am cam exagerat. Eram la un talk show si eram foarte nervoasa si am exagerat adevarul - cand am fost intrebata...daca ne-am dat intalniri sau am facut sex. Si asta numai ca sa fiu desfiintata si facuta mincinoasa! Asa ca, acum, chiar mai conteaza? Si mi-am invatat lectia! Fiecare femeie - care a stat fie si doar in apropierea lui Michael, este numai si numai un subiect de ura si de gelozie. Dumnezeu o stie! Eu mi-am luat papara!

    Q: Cand l-ai sarutat prima si prima data pe Michael si cand te-ai indragostit de el?

    A: L-am iubit pe Michael mult de tot, foarte mult! Si il voi iubi intotdeauna. Pana la sfarsitul lumii.

    Q: Michael te-a invitat cand a filmat “Leave Me Alone-short film”. Cum ti-a cerut sa va intalniti si cum a fost?

    A: Acea zi o voi pastra cu duiosie in suflet, pentru tot restul zilelor mele, ca pe una cu totul speciala, pentru ca am petrecut-o impreuna. Ne-am distrat copios...amandoi! Si una din fotografiile din acea zi a iesit la iveala, de curand. Am avut sentimente dulci-amarui sa o vad. Prietenul si inlocuitorul lui Michael, Craig, m-a sunat. Dupa cum se vede si in fotografie, eram foarte fericiti (Michael si cu mine)! Dupa parerea mea, cel mai fericit timp din vietile amandurora.

    Q: Te-ai certata vreodata cu Michael sau ati avut vreo neintelegere cand ati fost impreuna?

    A: Niciodata. Ne-am inteles de minune. Perfect. Nimic altceva decat veselie si fericire pura, cand eram impreuna. Si mult de tot, mult ras.

    Q: Ti-a incredintat Michael vreun secret - in legatura cu ceva neobisnuit in ceea ce-l priveste sau in legatura cu industria de divertisment?

    A: Pai... daca mi l-a incredintat, n-as putea sa vi-l spun si voua.

    Q: Cum te-a invitat Michael sa-i intalnesti familia?

    A: De fapt, i-am cunoscut familia prin sora lui mai mare, Rebbie. M-am intalnit cu ea din cauza unei greseli in a lua avionul care trebuia, in drum spre San Francisco.

    Q: Cum se purta Michael de obicei, in viata de zi cu zi?

    A: Cu finete, distins. Doar ca ma gandeam ca avea cam multi “yes-men” in jur. Asa, ca sa-i spuna cam ce vroia sa auda... in loc de a-i spune ce avea “nevoie” sa auda.

    Q: Cand erai cu Michael, el parea distant fata de familia lui sau erau apropiati?

    A: Ca familie, cred ca Jackson-ii sunt mai mult sau mai putin apropiati, asa cum se intampla in oricare familie. Sunt intotdeauna alaturi de Michael, mai ales cand are nevoie de ei. Acest fapt m-a impresionat intotdeauna. Michael mi-a impartasit ca isi iubeste mult familia si ca ii place sa faca parte dintr-o familie asa de mare. Dar ceea ce cred eu e ca au fost perioade de timp cand cei din staf i-au ascuns faptul ca cei din familie incercau sa ia legatura cu el.

    RăspundețiȘtergere
  15. AltAnonim(a), mii de multumiri! Mi-ai facut seara mai frumoasa! Le'st just keep Michaeling :-)

    RăspundețiȘtergere
  16. Mii de multumiri si din partea mea, AltAnonim!
    Si dap...am sesizat nuanta dulce si subtila, ca urmare a efectului deranjant al unui simt fin de patriota!...;) Merci! A fost ca apa rece de izvor cand o arunci pe fata transpirata dupa 2 h de jogging... Racoritor! :) Mi se mai intampla, recunosc, uneori ba din neatentie, ba din graba tastarii...dar cum se scrie si citeste, am invatat pana-n clasa i-a :) Nici mie nu mi-a venit sa cred cand am recitit! :)) Prea banal, nu? :) Dar...ai riscat! Ai riscat si-ai castigat! M-ai castigat! :) Apreciez enorm oamenii motivati, increzatori care lupta cu orice risc pentru idealurile in care cred cu tarie....Pai, nu asa era si Michael?...
    SOLDIERS OF LOVE...:)

    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  17. Tatiana Thumbtzen (continuare) AltAnonim
    Enjoy!



    Inainte de a ma dezmetici, am auzit cuvintele: ”That’s a wrap!” I-am spus asistentului lui Michael, Miko Brando, fiul lui Marlon Brando, ca nu am cu ce sa plec acasa si l-am intrebat daca are vreo idee in acest sens. Mi-a spus ca era sigur ca nu ar fi fost nicio problema, pentru mine, in a-i mentiona asta lui Michael si sa vad daca ar fi fost de acord sa ma intorc acasa cu ei. Cum Michael se apropiase de mine sa-si ia la revedere, l-am intrebat daca nu-l derajeaza ca Miko sa ma ia si pe mine. Ochii i s-au luminat - ca de o mare surpriza, dar a spus cu dulceata: “Sigur, nicio problema.”
    [Cum a fost drumul pana acasa, cu Michael?] Imediat ce am urcat in Mercedesul lui mare si negru, am facut ochii cat cepele, uluita! Avea tot ce iti doreai: televizor, video-recorder si telefon. Vroiam sa-i spun ca el avea masina mea favorita dintotdeauna, dar nu am indraznit sa o fac. Simteam ca, daca as fi facut-o, as fi dat impresia ca sunt prea materialista, ca vorbele mele ar fi sunat ca cele ale unui cautator de aur. Una peste alta, frumos, splendid automobil! M-am simtit ca cineva de neam regesc, stand in acea masina superba, cu o caroserie atat de spatioasa si chiar alaturi de cel mai mare dintre artistii lumii si idol pe deasupra. Miko m-a intrebat despre cum se putea ajunge la mine acasa. Michael s-a asezat nervos pe bancheta. Arata de parca nu ar fi stiut ce sa faca, cum sa procedeze. Am vorbit despre familiile noastre si m-a intrebat daca am surori si frati. Mi-a impartasit faptul ca lui ii placea sa faca parte dintr-o familie mare.
    Ne-am oprit la un semafor de pe La Brea Avenue. Tot acolo asteptau si o fetita si mama ei. Fetita avea parul impletit cu o multime de panglici colorate. Michael a zis: “Uite! Cat e de dragalasa! Mama ei i-a impletit parul in niste codite tare dragute.” La tot ce puteam sa ma gandesc era ca, daca acea fetita ar fi stiut cine era in masina si vorbea despre ea, probabil ca si-ar fi zis ca ziua aceea chiar "se merita'! Aveam de gand sa-i zic lui Michael sa deschida geamul masinii, dar ele deja traversau strada.
    Dupa ce am intrat in Hollywood, am trecut prin fata faimosului “Hollywood Roosvelt Hotel”. I l-am aratat lui Michael si i-am spus ca am lucrat acolo, ca hostess, inainte sa fac filmarile cu el. Michael a intrebat: “Hostess? Ce mai e si asta?”
    Miko a intervenit si a inceput sa-i explice ce e aceea o hostess si Michael i-a taiat-o zicand: “Hmm! Da! Da! Stiu!”
    L-am intrebat pe Michael de ce isi infasoara intotdeauna varful degetelor cu acele bentite. Mi-a explicat ca o face pentru a accentua o impresie artistica. M-am gandit la cat de ingenios era si i-am spus: “Esti un geniu!” Lui Michael i-a placut complimentul. A zimbit, cu gura pana la urechi, si mi-a zis cu dulceata: “Oh, iti multumesc.”
    Mi-am pus mana peste mana lui, apoi i-am ridicat mina, i-am prins-o intre mainile mele si i-am strans-o usor. I-am putut simti nervozitatea. Apoi – brusc - a ridicat telefonul (care a sunat). Era secretara lui, Joli. I-am dat drumul la mana ca sa poata vorbi la telefon. A observat ca mainile mele au o asprime asemanatoare cu cea a surorii sale si cu a unora din familia sa. Nu a spus asta cu rea intentie sau intr-un fel jignitor. Este adevarat, mainile mele asa sunt si mai observasera asta si alti oameni, inainte. Am simtit ca lui Michael i-a placut sa-l ating, doar ca nu prea stia cum sa se descurce cu treaba asta. A fost foarte rezervat, timid, in aceasta situatie.

    RăspundețiȘtergere
  18. Tatiana Thumbtzen (continuare) AltAnonim


    Cum Mercedesul sau trasese in fata usii locuintei mele de pe Orchid Avenue, i-am multumit ca a fost atat de amabil si pentru ca m-a condus pana acasa. I-am multumit si lui Miko. Michael mi-a spus ca dorea sa astepte si sa vada ca intru in cladire, in siguranta. Am gasit ca era un dulce… dar nu m-am putut abtine sa ma rog: “Doamne, te rog sa nu ma impiedic! Orice s-ar intampla, te rog sa nu cad!” Pot sa fiu o mare impiedicata atunci cand sunt nervoasa sau emotionata.
    Dupa ce am reusit sa merg pe alee - fara sa mai fac vreo boacana, m-am intors si am vazut Mercedesul plecand incetisor. Mi-am amintit, din nou, cat de norocoasa am fost ca cel mai mare artist din lume m-a condus acasa. M-am simtit ca Cenusareasa. Am rememorat toate visele din copilarie, vise despre o intalnilnire cu Michael si uite ca ajunsesem sa lucrez cu el. Fusesem adusa acasa, stand chiar langa el, de soferul lui si de prietenul lui. M-am fudulit cu asta, in acea zi, m-am laudat in fata mamei mele. I-am povestit tot ce se intamplase peste zi si cat de minunat fusese Michael.
    Stiam ca eram invidiata de multi si am multumit [cerului] de milioane de ori, de-a lungul timpului, pentru ca am fost binecuvantata, pentru aceasta fericire. Eram cufundata adanc in iubirea pentru el, mult, cu mult mai mult decat imi dadeam - chiar si eu - seama. Nu ai fi putut sa-l vorbesti de rau pe Michael in fata mea, nici macar sa clatini putin din cap a indoiala. I-am aparat calitatatile de barbat atunci cand ceilalti i le-au pus la indoiala.
    In luna urmatoare, i-am trimis lui Michael o valentina. Vroiam sa fie ceva special, asa ca am pus in plic unul din cei doi cercei despre care spusese ca ii plac, aceia cu baietelul si fetita care se sarutau. Eram ca si sigura ca asta va face ca felicitarea mea sa fie cu totul si cu totul speciala. Vroiam ca ea sa aiba o conotatie romantica. Am contactat-o pe Joli pentru aceasta misiune…

    Aveam un vecin actor, pe nume Tony, si el pregatea un rol pentru filmul “The Perfect Model”. Prin Tony, am aflat ca regizorul ar fi fost interesat de mine - ca sa joc in film. Am primit rolul si abia mai tarziu am aflat ca o inlocuiam pe cantareata si actrita Vanity. Vanity fost prietena lui Prince - pentru o vreme si candva si a mea. Filmul se turna in Chicago, “orasul de la rascruce de vanturi”. Am avut o aparitie “cameo” in film si doar o singura zi de filmari.
    “The American Music Awards” a avut loc pe 25 ianuarie, chiar in aceeasi seara cand trebuia sa zbor spre Chicago, (pentru filmarile pentru “the Perfect Model”). Urmarea a fost ca, dupa spectacol, am luat un zbor de noapte.

    Pe 8 februarie, Frank Dileo mi-a cerut sa ne intalnim la biroul sau, in Ventura. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  19. Tatiana Thumbtzen (continuare) AltAnonim
    Enjoy!


    Pe 8 februarie, Frank Dileo mi-a cerut sa ne intalnim la biroul sau, in Ventura. Imi amintesc ca am fost foarte emotionata, dar...doar pana cand am ajuns acolo si mi-am dat seama ca Michael nu venise si ca nici nu avea de gand sa vina! Frank mi-a spus ca ii era manager lui Michael de ceva vreme si mi-a marturisit ca norocul i se poate schimba in orice zi. Michael putea oricand sa renunte la el si sa-si caute un alt om, asa ca s-a gandit sa prospecteze un pic piata si sa-si caute alti clienti. A subliniat ca ar vrea sa ma reprezinte. Mi-a zis ca stie ca simt ceva pentru Michael. Mi-a mai zis ca, inainte de orice, sa ma concentrez asupra carierei mele. M-a derutat. Nu i-am inteles nici comentariile si nici sfatul. Mi-a spus ca Michael si cu mine am mai putea lucra impreuna si mi-a dat - cadou - o jacheta facuta pentru “Bad Tour”, dar nici o clipa nu a vorbit clar si nici nu mi-a spus ca as putea lua parte, as putea fi parte in turneul “Bad”. Intr-un fel, nu aveam incredere in Frank. Motivul pentru care intrasem la banuieli era acela ca tocmai imi spusese ceva ce nu vroiam sa aud: sa trec peste ceea ce simteam pentru Michael si sa merg inainte. Si a mai baiguit ceva despre o vizita de-a mea, pe la casa lui cea noua, intr-o zi oarecare, dar fara sa aminteasca - macar in treacat, ca Michael o sa fie pe-acolo, fara sa pomeneasca de cineva din familia lui ca s-ar afla pe-acolo.
    Am discutat apoi despre cererea pe care am primit-o de la biroul lui Michael pentru o auditie pentru “Dirty Diana”. Nu a agreeat ideea ca eu sa fac un alt video pentru Michael. A spus: “Nu ai vrea sa fii cunoscuta facand prea multe video si in afara de asta, rolul este negativ. Nu te mai gandi la el.”
    Am plecat de la biroul sau analizand fiecare cuvant si fiecare replica. Nici nu pricepeam si nici nu eram de acord cu sfatul sau, acela de a nu face un alt video cu Michael. Eram actrita la urma urmei si rolurile unei actrite puteau fi diferite. Chiar si lucrand cu acelasi artist, ar fi fost o ocazie ca sa ma dezvolt eu insami, ca artista. Incercam sa citesc printre randuri si nu intelegeam. Imi amintesc ca ma tot gandeam si gandeam ca nu prea aveam incredere in el, dar pe atunci, neincrederea mea - in aproape oricine din Hollywood - incepuse sa creasca vazand cu ochii.

    In saptamana ce a urmat, pe 17 februarie, am primit incredibila veste ca am fost acceptata sa fac parte din “Bad Tour”. Vorbele pe care Michael le rostise suav, in timpul filmarii lui “The Way You Make Me Feel”: “Nu-ti face griji! Vom mai lucra impreuna!”, au avut, in sfarsit, un inteles clar. Acum am inteles motivul pentru care Frank imi daduse jacheta aceea,o jacheta creata special pentru turneu. Am fost convinsa ca Michael avea si el sentimente pentru mine si ca asa a gasit el calea sa mi le comunice. Agentul meu, Julie, a dat apa la moara gandurilor, sperantelor mele, cand mi-a spus ca Michael ar avea o slabiciune pentru mine. Si inainte ca sa-mi dau seama, tabloidele au inceput sa cam sara calul, in legatura cu noi...

    RăspundețiȘtergere
  20. Tatiana Thumbtzen (continuare) AltAnonim


    M-am alaturat turneului in Kansas City, pe 22 februarie 1988. Cand am ajuns acolo, m-am intalnit cu Miko. Dupa ce ne-am recuperat bagajele, am plecat spre hotel. Ospitalitatea celor din hotel, incepand cu directiunea si continuind cu cel mai neinsemnat dintre angajati, a fost ca pentru cineva de neam regesc. Am fost escortata personal pana in camera. Spre consternarea usierului, cand am intrat in camera, aceasta nu era inca gata. Si-a cerut scuze de nenumarate ori - ca si cum cine stie ce crima ar fi fost comisa - si mi-a spus ca se va intoarce, dupa ce il va pune la curent pe manager cu tot ce se intamplase. Mi-am scos bagajele pe culoar. Acolo le-am vazut pe Karen Faye si pe asistenta ei, Anne Morgan. Am flecarit cu ele pana ce usierul s-a intors si mi-a spus ca cei din directiune erau onorati sa ma aiba drept oaspete si ca ma vor muta la un alt etaj. Ii tot dadea inainte cu directiunea care insista sa-si exprime regretul in legatura cu patul nefacut. Mi s-a dat o cheie ce-mi asigura accesul la liftul care ma ducea la etajul unde urma sa ma mut. Un culoar elegant lega usa liftului direct de usa apartamentului meu. Ma mutasera la un etaj privat, etaj cu unele dintre cele mai frumoase camere din tot hotelul. Era coplesitor! Nu-mi venea sa cred!
    Cand cei din directiune mi-au spus ca erau onorati sa ma aiba drept oaspete, adevarul era ca mai degraba eu eram cea onorata sa le fiu musafir. Ospitalitatea lor m-a impresionat mai mult ca orice. Din nefericire, cand ne-am intors in L.A., mi-a ajuns la urechi ca acea Karen Faye a raspandit zvonul ca eu am fost cea care m-am plans de serviciile de la hotel, ca eu am fost cea care a cerut un apartament. Am ramas fara cuvinte, stupefiata, dar am stiut ca acea Karen nu ma placea. Puteam sa simt lucrul asta ori de cate ori ma aflam in prezenta ei.

    Numai vreo 20 de minute m-am bucurat de aceasta incredibila camera. Apoi am luat-o spre stadion. Cand am ajuns la Kemper Arena, m-am intalnit cu coordonatorul si prietenul meu, Willie Harper. Il desemnasera sa faca ceea ce fusese programat sa fac eu, pentru “PM Magazine”. Conceptul original era ca eu sa fiu cea care povesteste despre turneu, dar s-a schimbat orientarea si am ajuns eu in centrul atentiei. Uram aceasta idee. Imi doream o ocazie sa arat si o alta fateta a personalitatii mele. Voiam sa-i fac pe oameni sa stie ca nu eram doar o papusa Barbie, sa le dovedesc faptul ca pot sa merg, dar pot sa si vorbesc. Willie mi-a inteles frustarea.

    Tot timpul cat am repetat cateva din miscarile din spectacol, cineva din echipa lui Michael ne urmarea indeaproape. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  21. Mi le si imaginez pe Tati si Karen aruncandu-si priviri furioase una alteia, avand ca miza atentia lui Michael. Intr-un final Karen e cea care pana la urma chiar a profitat de prezenta lui...
    Thanks, and keep up the good work!

    PS: Cred ca ceea ce spunea MJ rabinului Shmuley in 2001 despre femeile alese sa joace in clipurile lui, o viza in mare parte pe Tatiana.

    RăspundețiȘtergere
  22. Draga Iulia,

    Sunt de acord cu tine. Cred ca Michael se referea si la ea sau in primul rand la ea, dupa cum bine ai zis. Probabil ca - printre altele - a avut-o in vedere si pe dansatoarea care l-a mangaiat pe fund, tot in timpul unui spectacol live…

    Si ma gandesc la cat de necajita o fi fost biata Tatiana, dupa ce a vazut "Blood On The Dance Floor" - short film. Ce-o fi fost in sufletul ei cand l-a vazut pe Michael dansand cu Sybil Azur! (Superba femeie, parerea mea!)

    Si a mai fost si acea varianta nelansata (mare, mare pacat ca a ramas inca nelansata!), regizata de Vincent Paterson si avandu-l ca operator de imagine pe Ivan Dudynsky. Vince a declarat ca "lui Michael i-a placut aceasta varianta (he loved it), dar ca Sony nu a agreat-o si a refuzat sa o lanseze".

    Este varianta pe care publicistul David Noh o descrie ca "neclara, cu imagini cat se poate de explicite si excitanta ca dreaq"… Biata Tatiana…AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
  23. Tatiana (continuare) AltAnonim


    Tot timpul cat am repetat cateva din miscarile din spectacol, cineva din echipa lui Michael ne urmarea indeaproape. Willie si cu mine, niciunul dintre noi nu agream sentimentul ciudat ca eram controlata sau supravegheata. Dupa cateva reluari, am fost programata pentru o foarte rapida repetitie cu Michael si cu cei din formatia de muzica. S-a lucrat mult si totul era facut intr-un ritm alert. N-am avut nici cea mai mica sansa sa-i multumesc lui Michael pentru ca m-a inclus in turneu. Totul se petrecea cu o mare iuteala si eu ma simteam ca prinsa intr-un vartej.
    Repetitia ne-a luat cam o jumatate de ora si apoi ne-am intors la “The Marriot Plazza”. Formatia si membrii echipei stateau intr-un hotel. Michael si Frank stateau intr-un cu totul alt hotel.
    A venit si timpul spectacolului si eram mult mai emotionata decat o pot exprima vreodata cuvintele. Stateam in scaunul de machiaj cand am auzit, ca un vuiet, urletele multimii din audienta, multime care ii raspundea lui Michael. Urma sa intru in rol si m-am trezit cuprinsa de nervozitate. Incepusem numaratoarea inversa si in acest timp, unul din oameni m-a escortat pe un culoar lung, spre intrarea pe scena. Imi stiam rolul si cu toare acestea aveam emotii.
    A fost cea mai minunata experienta pe care am avut-o vreodata! Auzeam oamenii care imi strigau numele! Nu-mi venea sa cred! Cativa spuneau: “Hei, dar e fata din video!” Era chiar minunat s-o aud!

    Atat eu cat si Michael, amandoi incercam sa ne intrecem pe noi insine, atat in ceea ce priveste interpretarea personajelor cat si coregrafia din “The Way You Make Me Feel”-video. Totul a mers mai mult ca perfect si in spectacolul live.

    RăspundețiȘtergere
  24. Tatiana (continuare) AltAnonim


    Tot timpul cat am repetat cateva din miscarile din spectacol, cineva - din echipa lui Michael - ne urmarea indeaproape. Willie si cu mine, niciunul dintre noi nu agream sentimentul ciudat ca eram controlata sau supravegheata. Dupa cateva reluari, am fost programata pentru o foarte rapida repetitie cu Michael si cu cei din formatia de muzica. S-a lucrat mult si totul era facut intr-un ritm alert. N-am avut nici cea mai mica sansa sa-i multumesc lui Michael pentru ca m-a inclus in turneu. Totul se petrecea cu o mare iuteala si eu ma simteam ca prinsa intr-un vartej.
    Repetitia ne-a luat cam o jumatate de ora si apoi ne-am intors la “The Marriot Plazza”. Formatia si membrii echipei stateau intr-un hotel. Michael si Frank stateau intr-un cu totul alt hotel.

    A venit si timpul spectacolului si eram mult mai emotionata decat o pot exprima vreodata cuvintele. Stateam in scaunul de machiaj cand am auzit, ca un vuiet, urletele multimii din audienta, multime care ii raspundea lui Michael. Urma sa intru in rol si m-am trezit cuprinsa de nervozitate. Incepusem numaratoarea inversa si in acest timp unul din oameni m-a escortat pe un culoar lung, spre intrarea pe scena. Imi stiam rolul si cu toare acestea aveam emotii.
    A fost cea mai minunata experienta pe care am avut-o vreodata! Auzeam oamenii care imi strigau numele! Nu-mi venea sa cred! Cativa spuneau: “Hei, dar e fata din video!” Era chiar minunat s-o aud!

    Atat eu cat si Michael, amandoi incercam sa ne intrecem pe noi insine, atat in ceea ce priveste interpretarea personajelor cat si coregrafia din “The Way You Make Me Feel”-video. Totul a mers mai mult ca perfect si in spectacolul live.

    RăspundețiȘtergere
  25. Tatiana (continuare) AltAnonim



    Camerele de la “PM Magazine” erau in culise cand am iesit de pe scena. Am fost intrebata: “Cum e sa faci parte din spectacol? Ce si cum te simti?” Dintr-o data inima mea s-a umplut de amaraciune. Parintii mei nu erau acolo, sa impartaseasca si ei aceasta experienta alaturi de noi. Am reusit sa spun: “Sunt foarte fericita!”. Am fost coplesita de emotie. Nu-mi place sa ma gandesc, urasc sa rememorez acel episod. Inca imi starneste multe emotii.
    Dupa ce am scapat de intrebarile celor de la “PM Magazine”, am plans vreo cinci minute pe umarul lui Miko. Mi-a tinut companie si a avut grija de mine.Toate acestea pareau sa faca parte din sarcinile de serviciu ale lui Miko. El era mereu la indemana.

    In noaptea in care am intrat in echipa, s-a tinut ultimul spectacol din Kansas City. Dupa aceea au urmat cateva zile libere. Mi-am petrecut mai tot timpul stand in camera de hotel si urmarind filme vechi. Eram plictisita. Singura persoana cu care ma mai vedeam era Miko.
    [De ce doar Miko?] Am aflat, printr-unul din membrii formatiei, ca Michael a spus ca sa ma lase in pace toata lumea si sa nu fiu sacaita. Am crezut ca a facut asta din respect pentru mine si mai ales mama mea a apreciat gestul. Eu l-am gasit ca fiind protectiv. Michael stia ca barbatii puteau fi “caini” si scenariul unui turneu putea atrage necazuri...
    Intr-una din zilele libere m-am oferit sa am grija de copilasul lui Miko, pentru ca era ziua lui.
    La un moment dat, l-am vazut pe Miko “scriind” autografe pe fotografiile lui Michael. Am gasit ca e ciudat si cu totul necinstit, mai ales ca un fan plateste atat de mult pentru un bilet. Totusi nu l-am intrebat absolut nimic pe Miko. Mi-am imaginat ca o fi normal pentru cineva ca el. “Copia” lui Miko era aproape identica cu semnatura lui Michael, cel putin la o prima vedere.

    RăspundețiȘtergere
  26. Tatiana (continuare) Altanonim


    Pe 29 februarie am plecat la New York – orasul visurilor mele si al casei mele, casa mea cea departe de acasa. Nu pot sa nu-mi amintesc de “viziunea creativa” pe care am avut-o atunci cand am parasit New York-ul. Cuvintele care imi zumzaiau in cap [le rostisem cand plecasem in L.A.] erau: “Draga New York, intr-o zi ma voi intoarce”. Credeti-ma, a existat aceasta viziune si eu am crezut cu tarie in ea. Avand un scop si avand foarte multa vointa poti realiza ceva in viata. Imi amintesc cum stateam pe scarile locuintei mele de pe strada 54 cu niste ani in urma, deprimata si plangand ca nu-mi puteam permite un bilet pentru “Victory Tour”. Aveam impresia ca tot New York-ul merge la concert si eu nu. Acum acea situatie parea culmea ironiei!
    Pe 1 martie [1988], “PM Magazine” a difuzat secventele cu mine. Spre surpriza mea, dar nu neaparat spre consternarea measau parerea mea de rau, povestea dezvaluia ca Michael isi gasise un suflet pereche in mine. In aceeasi zi, i-am lasat lui Michael un mesaj, prin secretara lui, Joli. I-am zis ca vreau sa vorbesc cu el. Joli mi-a explicat cat de ocupat e Michael, dar mi-a spus ca ii va transmite mesajul meu...[Ceea ce difuzasera cei de la PM Magazine] era un material despre noi, lucrand impreuna si se relata cum isi gasise el, Michael, dragostea si sufletul pereche pentru toata viata. Vroiau sa spuna ca eu eram aceea.
    In ziua urmatoare, adica pe 2 martie, am avut spectacol la “1988 Grammy Awards”, avand ca locatie faimosul “Radio City Music Hall”. Chiar ca ma simteam pe acoperisul lumii! Ceea ce se intampla era un eveniment trait in direct in istorie.
    Cand am ajuns la repetitie, am fost atat de fericita sa-l vad pe Michael din nou! Se implinisera deja sase zile de cand nu-l mai zarisem...
    La un moment dat, pe cand imi pudram nasul, am observat ca se uita la mine. Inainte ca sa am timp sa rosesc sau chiar sa ma simt vreun pic stanjenita, m-a intrebat daca poate folosi si el putina pudra. N-am putut sa cred ca m-a rugat asta, dar am fost onorata s-o impart cu el si apoi, am mers spre scena, impreuna, ca si cum ar fi fost cel mai firesc lucru.
    L-am privit folosind pudra si sa stiti ca aveai ce privi!
    [Mai tarziu], el a iesit in oras cu cei din staff. Aproape sa fac o criza de nervi din cauza asta, dar e de la sine inteles ca m-am stapanit, ca sa nu aiba impresia ca vreau sa-l ofensez.
    Cat despre pudra, am pastrat-o ca pe o comoara cu amintirile ei pretioase cu tot. Din pacate, o asa-zisa prietena mi-a furat-o. Era o persoana pe care o cunosteam de ani si ani si era cineva in care aveam incredere. Era amintirea mea, o amintire draga pe care eu o impartisem cu Michael. Nu era amintirea ei. Oamenii pot fi atat de cruzi, atat de fara de inima!
    [La repetitie] au fost schimbate miscarile, gesturile pe care le faceam de obicei. Urmau sa fie diferite pentru acest spectacol special. Michael incepea sa cante “The Way You Make Me Feel” si apoi intra cu “The Man In The Mirror”, combinand cele doua cantece.

    In timpul unei scurte pauze, Quincy Jones i-a jucat o festa lui Michael. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  27. Si cine ar putea-o totusi condamna pe Tatiana? E greu sa fii in locul ei, in preajma unui om cu o prezenta atat de coplesitoare. O mai tineti minte pe bulgaroaica de la concertul din Viena care a lesinat in bratele lui Michael, acesta fiind obligat sa o ia pe sus sa o dea celor de la paza?
    Revenind, Karen Faye am impresia ca a cam spus minciuni la adresa Tatianei in legatura cu scrisorile care chipurile i le trimitea lui Michael. Oare ce sa creada saracu' MJ despre femei cu atatea catze in jurul lui.

    Clipul BOTDF de care vorbeai AltAnonim cred ca e acesta: http://www.youtube.com/watch?v=MIuoJLjI3Lc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, Iulia, de el vorbeam. Mie mi-a placut foarte mult. Stiu ca nu a fost lansat oficial. L-am gasit doar pe YouTube. Tu stii altceva? AltAnonim

      Ștergere
    2. Cam tot atatea stiu si eu... versiunea asta a fost publicata in abia 2009 pe youtube.

      Ștergere
  28. Tatiana (continuare) AltAnonim


    Quincy Jones, in timpul unei scurte pauze, i-a jucat o festa lui Michael. A pus o fotografie cu Prince pe scaunul de langa el. Michael a clatinat din cap ca si cum ar fi spus: “In nici un caz!”
    In timpul repetitiei am avut si ceva timp liber. M-am asezat in scaunul lui Michael. I-am surprins lui Michael un zambet aprobator si o stralucire in ochi.
    Dupa vreo doua ore, ne-am intors la hotel, “The Parker Meridian”.Nu m-am putut stapani sa nu-mi sun parintii si sa nu-i pun la curent cu evenimentele de peste zi. Eram tare trista ca nu erau cu mine, sa ia parte si ei la bucuria mea, dar ma gandeam ca ne vom intalni intr-un alt oras...

    [In seara spectacolului], ne-am ingramadit in autocar (cel al turneului) si pe cand ne escortau catre intrare, spre complete mea surpriza fanii imi strigau numele. Nu-mi venea sa cred! Unul din dansatori chiar a facut un comentariu: “Ooo, asadar iti stiu numele, ha?!” A fost un comentariu sarcastic si m-a facut sa ma simt putin jenata.
    Tot ce puteam gandi era ca tot ce traiam era cam ciudat si inspaimantator. Acum patru ani am plans de necaz ca nu am fost in stare sa ajung la concertul lui Michael Jackson si acum eram o prezenta speciala in el. Eram coplesita pana peste cap de atata fericire. Eram in delir! Limuzine si celebritati misunau peste tot.
    Ne aflam toti, intr-o singura camera si asteptandu-ne randul. Printr-o usa ce dadea spre o camera particulara, l-am auzit pe Michael incalzindu-si vocea. Am remarcat ce voce puernica avea! Una din garzile de corp i-a atras atentia lui Michael spunandu-i cat de frumoasa arat. L-am auzit pe Michael raspunzandu-i: “Stiu”. Nici macar nu ma vazuse inca.
    Nici nu ma dumirisem bine si incredibilul Stevie Wonder - impreuna cu staful lui - au fost condusi inauntru. Cineva ne-a facut cunostinta si atunci cand a cerut ceva de la bufet, am fost mai mult decat fericita sa-i aduc un mar. Cand i l-am dat, i-am spus cat de mult ii admir muzica. I-am mai spus ca era “BAD”, ceea ce insemna in slang-ul anilor '80 ca era intr-adevar bun. Stevie a ras si mi-a zis: “Nuu, marul asta e BAD. Si este “bad” pentru ca mi l-ai dat tu! Tu esti BAD!”
    [Si era chiar inainte de spectacol!] In cele din urma am fost condusi pe mai multe holuri si scari ce duceau spre scena. Pe cand ne-am asezat pe locurile noastre, audienta era tacuta, asteptand ceea ce urma sa inceapa.
    Tragand un pic de cortina, am vazut privirile spectatorilor pierdute in magia lui Michael. Erau ca in transa. Deodata am auzit familiara bataie si semnalul rolului meu. Cand am pasit in scena, am trecut pe langa Michael si l-am auzit: “Poti! Hai! Asta e! Bine!” Un asemenea comentariu m-a inspirat si mai mult.
    Hotaraseram in timpul repetitiei sa-i prind fedora lui cea neagra, dar in ultimul moment treaba asta a fost anulata. In schimb, am iesit din scena, trimitandu-i in zbor un sarut...
    Am ramas in culise si am privit restul spectacolului oferit de Michael. Am fost pierduta adanc in extaz, ca toata lumea. Cineva s-a asezat in fata mea si cand mi-am schimbat pozitia, ca sa pot vedea scena, femeia s-a intors spre mine si mi-a zis: “Oh! Scuza-ma!”. Nu era decat una si numai una, unica Miss Diana Ross. Ea era femeia pe care Michael o admirase intotdeauna, inca de mic. - Si eu!

    RăspundețiȘtergere
  29. Tatiana (continuare) AltAnonim

    [Am vorbit cu ea] si chiar i-am impartasit parerea unora cum ca as semana cu ea. Prin expresia fetei a aratat surprindere, dar nu a comentat. Am urmarit impreuna restul reprezentatiei lui Michael si ne-am uitat cu atentie la monitorul aflat in apropiere. Cantam fiecare masura muzicala, cu cuvinte cu tot si Herb Albert care statea si el langa mine a remarcat: “Vad ca ai stiinta de fiecare cuvintel, nu-i asa?”. Am zambit si am continuat sa cant.

    [Cand Michael a terminat], l-au dus in graba, in spatele scenei. Statea la vreo trei metri de mine, infasurat intr-o manta neagra si cu un prosop alb, in jurul gatului. Erau multi oameni care-l inconjurau si-i vorbeau si eu nu am indraznit sa ma duc la el. Nici nu am incercat macar. Doar priveam din locul unde ma aflam. Am tipat: “ Ai fost nemaipomenit, Michael!”. La inceput, nu am crezut sa ma fi auzit, dar m-a auzit si cateva momente mai tarziu a spus: “Iti multumesc!” - cu vocea lui melodioasa, de Jackson. Am tresarit si am fost emotionata ca m-a recunoscut si, inainte sa realizez ceva, a disparut ca Zorro.
    M-am uitat la [restul spectacolului] cu cativa dintre dansatori. Eram de-a dreptul entuziasmata ca pot vedea o a doua aparitie live. Prima fusese cu Herbie Hancock si a urmat dupa a noastra.

    In ziua urmatoare, pe 3 martie, am pornit spre “Madison Square Garden”. Era prima zi a turneului din New York si eu inca nu avusesem ocazia sa vorbesc cu Michael. Doream sa vorbim fata in fata. Voiam sa-i multumesc personal pentru ca ma acceptase sa fac parte din turneu. Schimbasem in fuga cateva vorbe cu el in timpul repetitiilor si cumva, ma gandeam ca nu urma sa-i cer mare lucru... Singurele dati cand il vazusem pe Michael fusesera... fie cand era pe scena... fie la televizor. De obicei stateam singura la mine in camera, uitandu-ma la filme vechi sau intrebandu-ma ce-o fi facand Michael. Sa fii in turneu e putin cam plictisitor, mai ales cand celorlalti membrii ai echipei li s-a spus sa stea departe de tine. Sincera sa fiu, regula asta ma facuse sa cred ca Michael ar fi urmarit sa-si petreaca putin din timpul sau liber cu mine.Vreau sa spun...De ce nu? Toata lumea imi transmitea tot felul de idei.
    Il intrebam adeseori pe Miko despre el, Michael, si despre ce mai face.
    Trecuse deja o saptamana si eu inca asteptam un raspuns de la Joli. M-am gandit ca nu o sa supar pe nimeni daca o sa incerc din nou. Ea mi-a zis sa am mai multa rabdare si ca el era intr-adevar ocupat.
    Pe 4 martie am avut iar zi libera si si iar mi-am petrecut o parte din ea in camera mea, cu Miko.
    Pe 5 martie am scris in jurnalul meu ca eram deprimata si ca imi doream sa ma intorc in L.A. Primeam cu regularitate telefoane de la un reporter. Ma intreba tot felul de chestii despre Michael si despre mine. L-am usuit zicand: “Trebuie sa plec!” si imediat i-am inchis telefonul. A revenit intr-o clipita si eu m-am imbunat cand a intrebat: “Cum e sa lucrezi cu Michael Jackson?” M-am dat batuta in cele din urma si i-am raspuns: “Imi place la nebunie, e nemaipomenit!” Eiii bineee, asta a fost prima mea experienta cu TABLOIDELE. Ceea ce s-a tiparit a fost: “Il iubesc”. Bineinteles ca era adevarat, dar niciodata, absolut niciodata, nu as fi declarat un asemenea lucru.

    RăspundețiȘtergere
  30. Tatiana (continuare) AltAnonim

    [Am vorbit cu ea] si chiar i-am impartasit parerea unora cum ca as semana cu ea. Prin expresia fetei a aratat surprindere, dar nu a comentat. Am urmarit impreuna restul reprezentatiei lui Michael si ne-am uitat cu atentie la monitorul aflat in apropiere. Cantam fiecare masura muzicala, cu cuvinte cu tot si Herb Albert care statea si el langa mine a remarcat: “Vad ca ai stiinta de fiecare cuvintel, nu-i asa?”. Am zambit si am continuat sa cant.

    [Cand Michael a terminat], l-au dus in graba, in spatele scenei. Statea la vreo trei metri de mine, infasurat intr-o manta neagra si cu un prosop alb, in jurul gatului. Erau multi oameni care-l inconjurau si-i vorbeau si eu nu am indraznit sa ma duc la el. Nici nu am incercat macar. Doar priveam din locul unde ma aflam. Am tipat: “ Ai fost nemaipomenit, Michael!”. La inceput, nu am crezut sa ma fi auzit, dar m-a auzit si cateva momente mai tarziu a spus: “Iti multumesc!” - cu vocea lui melodioasa, de Jackson. Am tresarit si am fost emotionata ca m-a recunoscut si, inainte sa realizez ceva, a disparut ca Zorro.
    M-am uitat la [restul spectacolului] cu cativa dintre dansatori. Eram de-a dreptul entuziasmata ca pot vedea o a doua aparitie live. Prima fusese cu Herbie Hancock si a urmat dupa a noastra.

    In ziua urmatoare, pe 3 martie, am pornit spre “Madison Square Garden”. Era prima zi a turneului din New York si eu inca nu avusesem ocazia sa vorbesc cu Michael. Doream sa vorbim fata in fata. Voiam sa-i multumesc personal pentru ca ma acceptase sa fac parte din turneu. Schimbasem in fuga cateva vorbe cu el in timpul repetitiilor si cumva, ma gandeam ca nu urma sa-i cer mare lucru... Singurele dati cand il vazusem pe Michael fusesera... fie cand era pe scena... fie la televizor. De obicei stateam singura la mine in camera, uitandu-ma la filme vechi sau intrebandu-ma ce-o fi facand Michael. Sa fii in turneu e putin cam plictisitor, mai ales cand celorlalti membrii ai echipei li s-a spus sa stea departe de tine. Sincera sa fiu, regula asta ma facuse sa cred ca Michael ar fi urmarit sa-si petreaca putin din timpul sau liber cu mine.Vreau sa spun...De ce nu? Toata lumea imi transmitea tot felul de idei.
    Il intrebam adeseori pe Miko despre el, Michael, si despre ce mai face.
    Trecuse deja o saptamana si eu inca asteptam un raspuns de la Joli. M-am gandit ca nu o sa supar pe nimeni daca o sa incerc din nou. Ea mi-a zis sa am mai multa rabdare si ca el era intr-adevar ocupat.
    Pe 4 martie am avut iar zi libera si si iar mi-am petrecut o parte din ea in camera mea, cu Miko.
    Pe 5 martie am scris in jurnalul meu ca eram deprimata si ca imi doream sa ma intorc in L.A. Primeam cu regularitate telefoane de la un reporter. Ma intreba tot felul de chestii despre Michael si despre mine. L-am usuit zicand: “Trebuie sa plec!” si imediat i-am inchis telefonul. A revenit intr-o clipita si eu m-am imbunat cand a intrebat: “Cum e sa lucrezi cu Michael Jackson?” M-am dat batuta in cele din urma si i-am raspuns: “Imi place la nebunie, e nemaipomenit!” Eiii bineee, asta a fost prima mea experienta cu TABLOIDELE. Ceea ce s-a tiparit a fost: “Il iubesc”. Bineinteles ca era adevarat, dar niciodata, absolut niciodata, nu as fi declarat un asemenea lucru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. AltAnonim, aceasta... frageda si proaspata renastere, are gust de un nou inceput...moment in care se pot pune bazele unei noi "dimineti"...din care mai apoi, vom culege roadele.
      Michael...era probabil cel mai atractiv barbat din lume, pt. ca in el exista acel neanteles dar sublim paradox - pt. ca era simplu si complicat, era matur si copilaros... Cred ca era tipul de barbat cu cea mai mare atractie din lume, care, te scotea din minti doar pt. ca sa ti le reorganizeze altfel... Era tipul de barbat care, pe langa sau in loc de flori si bomboane facea cadou...emotii!... :) Era probabil cel mai generos, frumos, ambitios, isi rezerva dreptul de selectie, nu lua tot ce i se oferea si nu facea alegeri ieftine. Proteja. Orice, pe oricine si oricand. Educatia sa aleasa nu se manifesta doar la ocazii speciale sau cu persoane speciale. Nu renunta la ea si nu o schimba in functie de oamenii care ii apareau in cale zi de zi. Am observat ca el nu mima indiferenta. Era interesat sau nu era, in ambele situatii stia s-o arate clar. Lupta pt. ceea ce voia desi pe alta parte, cred ca timiditatea lui era o alta forma de dezinteres.
      Cu cel mai atractiv barbat din lume, discutia era...naturala. Tacerea la fel. El vedea direct in sufletul omului si nu a pierdut niciodata lupta cu bunul simt si valoarea.
      Mi-a placut mult acest citat: "Ceea ce se intampla era un eveniment trait in direct in istorie." ...Intr-adevar, ceea ce a trait aceasta femeie in prezenta si nu numai, celui mai iubit dintre pamanteni, :) este inedit, miraculos, colosal... Sa traiesti din plin acele clipe langa el...libertatea ulterioara era incatusare. Imi imaginez ca a fi cu el, dar a trai apoi fara el, era un infern in fiecare zi pt. ea! S-au intersectat o vreme pt. ca apoi sa ramana mai singura decat poate fi singuratatea. A gustat din apa miraculoasa a iubirii lui, pt. ca apoi sa ramana mereu insetata de el intr-o lume imensa , goala si rece.
      Si apropos de fericirea imensa a Tatianei: de ce sa nu alegem sa fim fericiti cu totii!? Nu pt. ca totul este bine, ci pt. ca putem vedea binele in tot! Nu trebuie sa acceptam incompatibilitatea si nu trebuie sa ne obisnuim cu ea, ci mai degraba si mai benefic e sa ne dezvoltam similitudinile, sa ne armonizam impreuna. Nu pt. asta oare, lupta si Michael miza fiind o lume mai buna? De aceea sa alegem iubirea, pacea, iertarea si sa mergem! Mai departe!
      Primele raze de soare parfumate de primavara incalzesc inima, ca o promisiune ...la fericire!
      MULTUMIM ALTANONIM foarte mult!!! (asteptam continuarea fie tot pe acest subiect, fie pe altul) Mereu asteptam o continuare a ceea ce este frumos.
      Eu personal te apreciez enorm pt. faptul ca esti atat de binevoitoare sa imparti cu o multime de alte persoane, acea bucurie pe care ai trait-o si tu la randu-ti prin savurarea acelor spectaculoase detalii din viata Tatianei T. in ceea ce priveste colaborarea si proximitatea fizica si sufleteasca de...Michael!
      "Soldiers of love" :) Prezenta ta pe blog...este o minune! Iar minunile, nu se explica - se accepta. ...MIREY

      Ștergere
  31. Multumesc, Mirey. Nu cred ca merit atata laude. Tot ceea ce fac e o bucurie si o incercare (modesta!) de tribut pentru Michael. Cand am citit prima data cartea Tatianei, nu i-am dat atata atentie. Abia asteptam sa vad ce se intampla, sa o termin si sa trec la o alta carte. S-au scris o multime despre Michael si unele sunt valoroase, altele savuroase, altele plicticoase. Multe au autori care ii sunt ostili lui Michael, dar acelea nu ma intereseaza. Mi-ar placea sa traduc din cele pe care nu le-ati citit si sa schimbam pareri despre cele citite. Comunicarea e importanta… Cred ca fiecare dintre noi are multe de spus, lucruri care - poate - nu sunt cunoscute de toti ceilalti. Pe Michael il redescoperim aproape in fiecare zi...

    Draga Mirey, esti talentata, chiar extrem de talentata dupa umila-mi parere, sensibila si foarte profunda. Nu am cum sa nu fiu de acord cu tot ce ai scris si inca atat de frumos. Nu e prima data cand o recunosc.

    Poate ca ma repet, dar imi place sa o spun: admiratorii lui Michael nu au cum sa nu fie si ei deosebiti. Comunitatea lui de fani e foarte puternica si motivata. Este educata de geniul lui Michael si vesnic supusa magiei lui. A fost si este inca iubit la nivel planetar. Continua sa stabileasca record dupa record. E uimitor! "Through it - my music I know I will live forever". Inca o data Michael are dreptate. AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
  32. Tatiana (continuare) AltAnonim
    Enjoy!


    … “Il iubesc”. Bineinteles ca era adevarat, dar niciodata, absolut niciodata… nu as fi declarat un asemenea lucru.
    Dupa ce am terminat de vorbit cu reporterul, am iesit pe usa si am plecat sa ma pregatesc pentru spectacol.
    In timp ce Karen Faye ma machia inainte de spectacol, am incercat sa vorbesc cu ea. Aveam sentimentul ca ea nu vrea sa discute nimic cu mine. Totusi Karen imprastia spre mine vibratii negative. Am intrebat-o: “Chiar crezi ca e adevarat ca intre mine si Michael exista o asemanare? Mi se spune adeseori ca noi doi am semana un pic. Chiar si cei de la “PM Magazine” ne-au comparat, spunand despre noi: “Sufletele pereche seamana unul cu celelalt”. Mi-a raspuns acru: “Nici un pic! Voi doi nu aveti nimic asemanator”. Tonul ei exprima atata dezgust si atata energie negativa incat eu nu am mai scos o alta vorba. Am incetat discutia, m-am ridicat sa ma duc la baie si am impins in usa batanta. Ei bine, in timp ce eu impingeam, cineva incerca sa o deschida din cealalta parte. Spre totala – dar foarte placuta mea surprindere, era Janet, sora mai mica a lui Michael...
    Am rugat-o sa faca cateva fotografii cu mine – instantanee – si i-am marturisit ca o consideram o buna dansatoare. Mi-a dat ca raspuns un mare “NU”, exact ca cel pe care mi-l daduse si Miss Ross. Doar ma privea fix, cu ochii ei mari...
    Cum urma sa intru in rol cat de curand, nervozitatea, emotiile au devenit si mai mari. Eram condusa pe un hol lung spre intrarea in scena. Am dat peste Madonna care pleca, cred.
    Am schimbat cateva vorbe la iuteala si m-am grabit spre spatele scenei. Si iarasi m-am gasit in situatia de a incerca un usor sentiment de nesiguranta.

    RăspundețiȘtergere
  33. Tatiana (continuare) AltAnonim


    Am pasit pe scena si vuietul multimii m-a intampinat. Publicul era dezlantuit. Numai lasa-i pe cei din New York sa-ti arate ce si cum simt! Am intrat in rol - facand haz de Michael si de baietii din gasca lui. Faceam acele gesturi cu mainile. Ii luam peste picior, asta era ideea. La un moment dat, m-am oprit din mersul meu tantos, inainte si inapoi, pe toata scena. L-am apucat de guler pe Michael si i-am zis: “Hai, ia sa te vad Domnule-Mare-si Tare!” Am jucat la cacialma, schimband rolul obisnuit... doar un pic. Cum il inhatasem de guler, i-am trantit o pupatura strasnica pe obraz. L-am sarutat. Nu chibzuisem la asta si nu ma gandisem ca voi fi taxata pentru gestul meu. Doar imi venise o idee... ca sa adaug putina sare spectacolului nostru...
    Fanii au fost cuprinsi de nebunie! Le-a placut! Dupa ce am iesit de pe scena, am auzit ceva ca un hohot de ras in fiecare nota pe care Michael a cantat-o. Mi-am imaginat ca surpriza l-a bucurat. Dansatorii mi-au spus ca a fost incantat si emotionat de sarut. Pentru ca mi-au zis: “Oohhh, draga! I-ai “facut” ziua! L-ai bine-dispus!”, chiar am crezut ca a fost un lucru bun...
    In vestiar, unde m-am dus ca sa ma demachiez, erau celebritati peste tot! Unul din reporteri m-a pus sa ma fotografiez alaturi de foarte inalta Brooke Shields. Am vazut-o pe La Toya, sora lui Michael, la o oarecare distanta si am hotarat sa ma alatur ei. Ma aflam langa ea si vorbeam cand cineva de la presa ne-a cerut sa facem amandoua o fotografie. A fost publicata in “Rolling Stone”. Fotografia din revista a fost una din cele mai tari experiente din viata mea!
    Dupa ce ne-am fotografiat, Frank a venit spre mine si mi-a zis: “Ai jucat bine, copila!” Pana una alta eram coplesita de intreaga situatie. Erau atat de multe stele care asteptau in spatele scenei! Si toate sperau sa-l vada pe Michael! Ma indoiam ca ar fi reusit prea multe sa-l vada. De obicei isi facea numarul Zorro si disparea pur si simplu. Niciodata nu l-am vazut dupa spectacol...

    RăspundețiȘtergere
  34. Tatiana (continuare) AltAnonim


    In ziua urmatoare aveam liber. Din nou Miko a fost cel care a stat cu mine. Am luat masa si da, l-am intrebat de Michael. Dupa ce am mancat, mergand spre casa, mi-am vazut vechea prietena, Vanity, pe coperta revistei “Playboy”. Miko si cu mine am inceput sa discutam aprins daca eu ar trebui sa iau sau nu in considerare ideea de a aparea in “Playboy”. Miko aducea argumente ca da si eu cautam sa demonstrez ca nu. El a insistat ca as fi de acord sa o fac pentru un pret corect.
    Mai tarziu, in aceeasi noapte, am avut o alta discutie. I-am spus lui Miko de faptul ca mi-ar placea, mi-as dori sa pot inchiria un cal si o trasura si sa ma plimb cu Michael. M-a intrebat daca nu cumva m-am ticnit. Mi-a zis: “Michael n-ar putea face niciodata asta. Ar putea fi recunoscut”. L-am contrazis. I-am amintit ca Michael putea sa se deghizeze singur si se stia ca face asta. Miko nu a mai avut ce zice, dupa parerea mea.
    Pe 5 martie am avut iar un spectacol grozav. Mai tarziu, CBS a dat o petrecre in cinstea lui Michael. Imi aduc aminte ca l-am vazut pe Cristopher Walken, unul din actorii mei preferati, ceva mai departe. Juli, secretara lui Michael mi s-a alaturat. Mi-a spus ca stie ca Michael are sentimente pentru mine, pentru ca vorbeste adesea despre mine. Si mi-a declarat ca e nedumerita de ce Michael nu a raspuns inca cererii mele de a vorbi cu el. Mi-a promis ca incearca sa faca ce poate. Eram satula ca mai toata lumea sa-mi spun ca Michael ma place. Toata lumea...dar mai putin el insusi. Nu mai inghiteam asta. Chiar nu mai avea nici un sens pentru mine toata treaba asta. Si bineinteles ca imi parea ciudat de-a dreptul ca eu nu puteam nici macar sa vorbesc cu tipul care se presupunea ca ma placea. Totusi eram multumita de experienta minunata pe care o traiam si inca mai speram. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  35. NU-MI VINE SA CRED! Pur si simplu a disparut partea din mijloc! Cand am verificat, era acolo! Nush ce mi-a venit sa ma uit din nou! Si erau doar prima si a treia parte! Offfff! De acum inainte o sa numerotez! AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
  36. AltAnonim - partea din mijloc


    Am schimbat cateva vorbe la iuteala si m-am grabit spre spatele scenei. Si iarasi m-am gasit in situatia de a incerca un usor sentiment de nesiguranta.
    Am pasit pe scena si vuietul multimii m-a intampinat. Publicul era dezlantuit. Numai lasa-i pe cei din New York sa-ti arate ce si cum simt! Am intrat in rol - facand haz de Michael si de baietii din gasca lui. Faceam acele gesturi cu mainile. Ii luam peste picior, asta era ideea. La un moment dat, m-am oprit din mersul meu tantos, inainte si inapoi, pe toata scena. L-am apucat de guler pe Michael si i-am zis: “Hai, ia sa te vad Domnule-Mare-si Tare!” Am jucat la cacialma, schimband rolul obisnuit... doar un pic. Cum il inhatasem de guler, i-am trantit o pupatura strasnica pe obraz. L-am sarutat. Nu chibzuisem la asta si nu ma gandisem ca voi fi taxata pentru gestul meu. Doar imi venise o idee... ca sa adaug putina sare spectacolului nostru...
    Fanii au fost cuprinsi de nebunie! Le-a placut! Dupa ce am iesit de pe scena, am auzit ceva ca un hohot de ras in fiecare nota pe care Michael a cantat-o. Mi-am imaginat ca surpriza l-a bucurat. Dansatorii mi-au spus ca a fost incantat si emotionat de sarut. Pentru ca mi-au zis: “Oohhh, draga! I-ai “facut” ziua! L-ai bine-dispus!”, chiar am crezut ca a fost un lucru bun...
    In vestiar, unde m-am dus ca sa ma demachiez, erau celebritati peste tot! Unul din reporteri m-a pus sa ma fotografiez alaturi de foarte inalta Brooke Shields. Am vazut-o pe La Toya, sora lui Michael, la o oarecare distanta si am hotarat sa ma alatur ei. Ma aflam langa ea si vorbeam cand cineva de la presa ne-a cerut sa facem amandoua o fotografie. A fost publicata in “Rolling Stone”. Fotografia din revista a fost una din cele mai tari experiente din viata mea!
    Dupa ce ne-am fotografiat, Frank a venit spre mine si mi-a zis: “Ai jucat bine, copila!” Pana una alta eram coplesita de intreaga situatie. Erau atat de multe stele care asteptau in spatele scenei! Si toate sperau sa-l vada pe Michael! Ma indoiam ca ar fi reusit prea multe sa-l vada. De obicei isi facea numarul Zorro si disparea pur si simplu. Niciodata nu l-am vazut dupa spectacol...
    In ziua urmatoare aveam liber. Din nou Miko a fost cel care a stat cu mine. Am luat masa si da, l-am intrebat de Michael.

    RăspundețiȘtergere
  37. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim
    Enjoy!


    In dimineata urmatoare m-am trezit cu vestea ca aceasta ar fi fost ziua ultimului meu spectacol in New York. John Draper, coordonatorul de turneu, m-a anuntat ca se dorea ca eu sa ma alatur echipei in Atlanta. Eram extaziata si vroiam mai mult ca niciodata sa-l vad pe Michael si sa-i multumesc...
    Pregatindu-ma pentru spectacol, tocmai ieseam din ceea ce fusese ultima mea baie luxoasa - din aprtamentul meu din “Parker Meridian”. A sunat telefonul si era Joli. Mi-a spus scurt si la obiect ca Michael era foarte obosit si ca nu se simtea prea bine. Prin urmare, ar fi fost cazul sa nu-l tin prea mult de vorba la telefon.
    Joli a spus: “Cand ti se va raspunde, sa ceri cu Bill Bray. Este asistentul personal al lui Michael si el va putea sa ti-l dea la telefon”. Eram mai mult decat incantata. Eram atat de surescitata! Eram atat de emotionata incat imi tremurau mainile si inima imi batea ca nebuna. Jur ca puteam sa o aud! Am stat cam un minut si dupa aceea m-am hotarat sa trec peste toate si sa-l sun, altfel imi ratam sansa.
    Pe cand formam numarul, ma simteam ca si cum aveam numerele castigatoare la loteria lumii! Dupa ce s-a format numarul si a inceput sa sune...Michael a raspuns si nu Bill Bray. Era ca si cum Michael imi astepta apelul. L-am intrebat ce mai face si mi-a raspuns: “Bine, doar ca sunt un pic obosit”. L-am sfatuit s-o ia mai usor si sa aiba grija de el. Am adus in discutie ultimul nostru spectacol. I-am cerut scuze ca l-am sarutat pe obraz. I-am spus: “Imi pare rau ca m-am lasat dusa de val, ca m-am cam aruncat pe tine”. Mike a intervenit zicand: “Oh! Nu! Nu! A fost placut! Afost grozav! Mi-a placut.” Apoi l-am intrebat: “Bine, ar fi in regula atunci daca as face-o din nou si poate chiar sa merg un mic pas mai departe?” Mi-a raspuns: “Da, sigur! Va fi grozav.” In definitiv, uneori alegea o fata din public si o imbratisa. De ce, daca ar saruta pe cineva de care chiar ii placea, ar fi fost mare lucru? I-am explicat ca fanii tot intrebau: “De ce Michael o urmareste pe fata aia de-a lungul intregului video? Doar pentru o imbratisare?” I-am zis apoi: “Iti multumesc atat de mult ca m-ai invitat sa fac parte din spectacolele din turneu! Am fost atat de entuziasmata! Imi place sa fiu acolo cu tine. Este nemaipomenit, simt ceva ca o explozie!”
    Pe cand ma imbracam si ma machiam in acea noapte, eram innebunita din cauza convorbirii pe care o avusesem cu Michael si a secretului pe care simteam ca il impartaseam cu el.

    RăspundețiȘtergere
  38. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Cand am pasit pe scena, se auzea din nou vuietul multimii, al spectatorilor. Parca luasera foc. Si m-au placut si pe mine, e adevarat. Cand m-am apropiat de Michael, inima mea o luase din loc. Pentru cateva secunde m-am gandit daca ar trebui sau nu sa merg pe ideea cu sarutul. Dintr-o multime de motive si din bun-simt imi puneam tot felul de intrebari. Cand am pasit in fata lui Michael si mi-am pus bratele in jurul gatului lui, s-a uitat adanc in ochii mei de parca era gata-gata sa ma provoace. Apoi a facut chestia aia atat de sexi, cand isi musca buza de jos. Mi-am asezat mainile in jurul mijlocului sau si i-am trantit o sarutare zgomotoasa drept pe gura.
    Ceea ce am simtit eu nu au fost nici macar o clipita doar sentimentele si senzatiile mele. Si el, in acel moment, si-a pus mana stanga pe fundul meu. Oricine a participat la acest eveniment istoric a vazut ca ceea ce s-a intamplat a fost o “stradanie” comuna, o tentativa reciproca. Mai-mai sa ies din scena (din greseala), atat de puternica era adrenalina...
    Mergeam spre vestiar si pe unul din culoare am dat de Frank Dileo. Avea o expresie de mare dezamagire pe fata. Ochii lui imi spuneau ca am facut-o lata de data asta. Era o privire rea, haina. Pana in ziua de azi mi se strange sufletul cand imi amintesc de acea privire si de tot ceea ce a urmat. Nu mi-a zis nici macar o vorba si inainte imi spunea: “Un show grozav, fetito” si ma batea usor pe spate. Am impietrit. Am inghetat. Stiam ca s-a intamplat ceva grav. Dupa aceea mi-am reamintit de discutia dintre mine si Michael. Michael agrease ideea sarutului.
    Urmatoarea persoana care m-a intampinat a fost mama lui Michael, Katherine. Mergea spre mine si mi-a oferit o imbratisare ca de urs. Am fost miscata de gest si pentru moment am uitat despre uitatura rece si ca de dreaq privire cu care Frank se zgaise la mine. Ea, Katherine, m-a imbratisat. E adevarat.
    Katherine Jackson si-a pus amandoua bratele in jurul meu si m-a strans la piept, cu mare caldura. Asta a insemnat mult pentru mine. Mai tarziu a recunoscut fata de mine ca ea nu a vazut absolut nimic rau in legatura cu sarutul. Ea l-a aprobat.

    RăspundețiȘtergere
  39. 3 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    La hotel, John Draper, coordonatorul turneului, s-a apropiat de mine in timp ce completa niste formulare si facturi si mi-a spus ca urma sa ma alatur turneului ceva mai tarziu. Stateam cu John si Miko parca a aparut de nicaieri. Urla din rarunchi. Si John si eu am ramas intepeniti si in stare de soc. Miko era ca turbat. A strigat: “Cum indraznesti tu, blestemata dreaq, sa-l inseli si sa abuzezi de el? Tu, cateaua dreaq! Cine dreaq te crezi? Nu pot sa cred ca l-ai pacalit si ca ai profitat de situatie, chiar asa, in fata tuturor acestor oameni!” Si a tinut-o tot intr-un zbierat si eu cu mare greutate mai puteam sa strecor vreun cuvant, dar in cele din urma am zis cat mai calm posibil: “Eu si Michael am vorbit despre asta la telefon, inainte de concert. A spus ca era OK.” S-a mai domolit un pic. Apoi am zis: “Nu l-as insela niciodata si nici vorba sa profit de el. Ca sa dansezi tango e nevoie de doi, cred ca e clar”. Am alergat la lift, fierband din cauza frustrarii si foarte aproape sa izbucnesc in plans. Nu fusesem niciodata atat de umilita si jenata in intreaga mea viata. Nu a dovedit diplomatie si nici nu a aratat clasa luandu-se de mine in felul in care a facut-o. Cred ca urlase asa la mine crezand ca fusese vina mea.
    Nu-mi venea sa cred ca tabloidele nu scrisesera despre acest incident. Sunt nebuni dupa astfel de subiecte. In noaptea aceea, mai tarziu, Miko si-a cerut scuze si mi-a cerut sa-l sun inainte de zbor...
    M-am intors [la Los Angeles] pe 6 martie si in acea saptamana am facut un articol cu “French Vogue”.
    Apoi pe 9 martie, am facut o reclama nationala pentru “Tre' LA” si un interviu pentru “Ebony Magazine” despre starletele care promit. Am recunoscut in acest interviu ca lumea ma trateaza ca pe o celebritate, exact ceea ce eu nu cred despre mine. Am spus: “Cred ca atunci cand esti o celebritate ar trebui sa ai independenta financiara”. Ma refeream la lunile in care inca nu-mi platisem facturile la timp. In acel an facusem cei mai multi bani pe care i-am facut vreodata si nu era vorba nici de 40.000$.
    Pe 18 martie am fost programata sa zbor la San Francisco, sa lucrez cu Willie Harper. Era un video educational - din cele care ii invata pe copii sa nu fumeze niciodata. Nu stiu cum am gresit zborul si asa am dat intamplator peste Rebbie Jackson, sora mai mare a lui Michael. Vi se pare de necrezut? Chiar si eu accept cu greu aceasta coincidenta. Nu o intalnisem niciodata si am gasit-o foarte cordiala si fermecatoare. Era ca si cum ne-am fi stiut de ani si ani.
    Dupa ce am realizat ca gresisem zborul si ajunsesem la o destinatie unde nu ma astepta nimeni, a insistat sa o insotesc pe ea si pe sotul ei, Nathaniel. Am asteptat impreuna cu ei, la hotelul lor, incercand sa dau de Willie. Erau momente in care mai ca as fi murit sa-i spun lui Rebbie ca sunt nebuna dupa fratele ei. Totusi nu am facut-o. Mi-era teama ca ar fi crezut ca sunt vreo fanatica. Fara indoiala, a fost inceputul unei noi prietenii. Am mai intalni-o intamplator pe Rebbie intr-o alta calatorie si intr-un alt timp, multi ani mai tarziu si ca sa fie si mai ciudat, amandoua eram in Japonia. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  40. Multumim AltAnonim! E uimitoare experienta Tatianei si, daca as fi fost in locul ei cu siguranta n-as fi fost mai puternica si nici n-as fi putut grabi lucrurile spre o certitudine. Tot ce se intampla in jurul lui Michael, era atat de imprevizibil, inclusiv el.
    Astept cu multa nerabdare urmarea.. :)
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "... HE TAUGHT ME WHAT LOVE REALLY IS. It's not just about a boyfriend or girlfriend, it's about loving all races of the world and all people and all children." - a scris cineva pe un blog si mi-a placut.

      Cat despre Tatiana, mi-am amintit cuvintele lui Vince Paterson: "Tatiana nu era timida. Tatiana nu era o fata rusinoasa. Si mergand un pic mai departe cu povestea, i s-a spus intr-un mod cat se poate de hotarat…Sa nu-l saruti pe Michael… pe scena. (Don't kiss Michael. On stage.)"

      "It' all for love." AltAnonim

      Ștergere
  41. Am si eu o intrebare, fara legatura cu Tati si Mike: de ce dispar posturi de pe blog, cum ar fi:
    http://michaeljacksontributeromania.blogspot.fr/2013/11/ingeri-de-lumina_4905.html ???

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa vedem daca ne lumineaza cineva… AltAnonim

      Ștergere
  42. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    In acest moment al vietii mele ma gandeam serios sa am un reprezentant pentru managementul personal. Eram in negocieri cu o femeie numita Terri Hartman. Mama ei fusese un respectat producator si publicist si sora ei era faimoasa actrita Lisa Hartman. Imi imaginam cum se vor sfarsi zilele mele cu Frank Dileo si imi placea ideea sa am o femeie care sa se ocupe de managementul meu. Nu simteam acest lucru catusi de putin amenintator. Mi-a gasit angajamente pentru vreo doua talk-show-uri.
    Pe 29 martie am fost la Cincinnati - pentru un interviu si am trait o experienta clasa intai. Au fost de acord chiar sa aduc o prietena. Soferul ne-a luat intr-o limuzina mare cat trei masini si eram chiar jenate de marimea ei. Era vulgara desi - ce-i drept e drept! - aratoasa, dar batatoare la ochi si o simteam ca si cum ar fi tipat: “Priveste-ma!” Oamenii incercau sa se uite inauntru si daca ati vazut acest urias dand coltul, asta facea cat o calatorie!
    Cand am ajuns la hotel, tot staful era intr-o stare de emotie. Era ca si cum Michael insusi ar fi ajuns acolo. Am primit cateva telefoane de la fani care aflasera ca eu stateam in acel hotel. Una dintre fane a insistat si chiar a plans, cerandu-mi sa-i dau un bilet scris de mana lui Michael. Mi-am tinut promisiunea si l-am trimis la biroul sau.
    Seara a fost nemaipomenita! Gazda mea de la talk-show ne-a invitat la “Club Coconuts”, club care se numara printre cele mai tari. Proprietarul clubului m-a prezentat lui David Coperfield, magicianul. In timp ce ni s-a facut cunostinta, DJ-ul clubului a pus melodia “The Way You Make Me Feel” si eu m-am rusinat un pic. David m-a invitat sa dansam si, inainte sa-mi dau seama prea bine ce se intampla, amandoi intretineam intregul club.
    In dimineata urmatoare am dat cate un interviu pentru doua spectacole diferite si incercam din greu sa rezist la bombardamentele de intrebari. Dupa interviuri am luat un zbor de dimineata inapoi in LaLa Land. Era 29 martie si Terri ma programase la un intervi unde urma sa ma intalnesc cu un agent de la “William Morris Agency”. Eram foarte emotionata la ideea ca pot semna cu WMA, ei fiind mari agenti in industrie. Simteam ca etapa cu Juli era depasita. Ca agent al meu, Juli trecuse cu vederea prea multe lucruri. Cineva mi-a aratat un single al lui “The Way You Make Me Feel” cu fotografia mea pe el. Dupa ce am constatat acest lucru, am auzit despre un calendar Michael Jackson pentru 1988. Din nou, fotografia mea impodobea luna mai. Nu am fost platita ca sa mi se foloseasca fotografia sau imaginea. Am intrebat-o pe Julie despre asta si nu a avut comentarii, intrebari sau sfaturi profesionale.
    [Exista standarde pentru a fi platit sau pentru a-ti fi folosita imaginea] si in multe din ele, David Banks considera ca s-ar fi profitat de mine. Nu voi afla niciodata circumstantele, dar mai multi oameni din domeniu m-au facut sa cred ca propriul meu agent nu mi-a servit, asa cum ar fi trebuit, interesele. David nu a putut crede ca am fost platita doar cu 5000$ pentru turneu si cu un pic mai putin pentru video.
    Oamenii au aratat ca am fost exclusa de la cele mai uzuale lucruri; de exemplu, ar fi trebuit sa primesc o copie de la placheta cantecului. “The Way You Make Me Feel” a obtinut “Platinium” si, ca parte a succesului, fiecare dintre cei care au avut cel mai mic contact cu acest video au primit una. Consider ca am fost inlaturata si asta doar ca sa nu spun mai mult.
    [Daca am avut vreo sansa sa vorbesc cu Michael despre toate acestea?]

    RăspundețiȘtergere
  43. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    [Daca am avut vreo sansa sa vorbesc cu Michael despre toate acestea?] Nici macar o zi nu a trecut fara sa fac o rugaciune lui Dumnezeu ca sa am o sansa sa vorbesc cu Michael si sa limpezesc orice neintelegere. Nu stiu cum sau de ce m-am gandit ca as fi putut sa am aceasta ocazie, in special dupa experienta din turneu. In acele momente am incercat cu disperare sa ma concentrez asupra muncii si sa ma straduiesc sa pastrez o atitudine pozitiva.
    Pe 6 aprilie am avut programare la coafor si am fost ingrozita sa aflu ca ca am trei suprafete de marimea unei jumatati de dolar, chele, pe scalp. Suferisem atat de mult de stres ca am facut alopecia, o boala cauzata de stres si traume. Cand coafeza mi-a gasit suprafetele nude pe cap, practic a strigat, spunand: “Doamne, turneul asta chiar te-a stresat, nu-i asa?” Am innebunit. Nu stiam daca parul meu ar mai fi putut creste vreodata. Era aprope prea mult, mult prea mult ca sa mai pot suporta. Prietena si confidenta mea, Valerie Simpson, ea a fost cea care mi-a dat forta. A fost umarul pe care m-am sprijinit.
    Absolut tot timpul, tot timpul m-am intrebat de ce Frank Dileo se uita fix la mine cu acea cautatura rea, haina. Si de ce Miko a urlat la mine in felul in care a facut-o, in fata tuturor? Toate acestea mi-au provocat durere! Joe Pytka era si el probabil pe undeva, de unde zicea: “Ti-am zis sa nu faci asta”.
    Eram intr-o stare cumplita de agitatie, de nervozitate. Asteptam sa ma alatur turneului si toata lumea tinea sa ma intrebe despre asta.
    Pe 11 aprilie am aparut la “The Tonight Show”, avandu-l ca moderator pe Ross Schaffer. Ross era gazda emisiunii inainte ca Jay Leno sa-i ia locul. M-a intrebat: “Asadar tu si Michael va intaniti? E adevarat, nu-i asa?” I-am raspuns: “Nu. Relatia noastra este strict profesionala.” El a insistat: “Eiii, haide!” I-am repetat din nou raspunsul si el o tinea una si buna ca ne intalnim. M-am gandit ca as putea sa adaug putina sare si piper si un pic de mister, asa ca am raspuns: “Nu. Nu ne intalnim. In orice caz...nu inca.” Mi s-a transmis mai tarziu ca lui Michael nu i-ar fi placut raspunsul meu. Nu puteam crede asta...

    Doua zile mai tarziu, turneul ajungea in Atlanta, Georgia. Aici trebuia sa reintalnesc echipa. Inca asteptam un telefon.
    …......................................................................

    RăspundețiȘtergere
  44. 3 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    …......................................................................
    Pe 21 aprilie lucream cu Mario Van Peebles la un film...
    Ziua urmatoare era aniversarea mea si o sarbatoream cu unul din producatori si cu Mario, la unul dintre cele mai tari cluburi de noapte din acea vreme.
    Cand m-am intors in L.A., am primit un telefon de la John Draper. Mi-a urat “La multi ani!” si mi-a zis: “Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat”. Nu aveam idee despre ce vorbea si ce insemnau vorbele lui. L-am intrebat: “Ce vrei sa spui cu ce mi s-a intamplat?” Simteam ca l-am luat pe nepregatite. A continuat zicandu-mi ca sunt o fata dulce si mi-a urat noroc. Tot nu aveam nicio idee despre ce vorbea si ce incearca sa-mi spuna. Am inceput sa ma ingrijorez si ma gandesc inca si azi la toate acestea. Am tot incercat sa-l sun pe Frank Dileo, dar el niciodata nu mi-a raspuns sau nu m-a contactat telefonic. Am sunat la “MJJ Productions” si nici ei nu m-au contactat.
    ...In principiu, [John] mi-a spus un fel de “imi pare rau, esti concediata”, fara sa o faca intr-un mod direct si clar. El credea ca altcineva ma anuntase. Credea ca stiam deja despre ce e vorba.
    In saptamana urmatoare, pe 25 aprilie, am avut doua sedinte foto pentru revista “Elle”. In timpul interviului, scriitorul, al carui nume nu-l voi spune, mi-a povestit ca un prieten al lui voia sa ma angajeze pentru o campanie de promovare a unei linii de haine. Mi-a spus ca prietenul lui a contactat “MJJ Production” pentru a da de mine si i s-a spus ca sunt angajata, indisponibila si ca ma aflam in Europa. Ei bine, prieteni, nu fusesem niciodata in Europa.
    Nu numai ca am fost devastata; simteam ca si cum mi se implantase un pumnal in inima. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  45. In timpul turneului Bad Sheryl Crow se distra de minune cu MJ care glumea cu ea, se bateau cu boabe de struguri si o invita sa vada filme impreuna in camera lui de hotel. Si nu, nu a fost indragostit de ea, iar ea la randul ei a inteles unde ii e locul alaturi de asa un megastar. Nu l-a provocat pe scena, nu l-a pipait si nici n-a facut alte gesturi deplasate. Biata Tatiana nu prea a inteles dimensiunea celui langa care avea onoarea sa lucreze. Si cand esti atat de sus, langa cineva atat de incandescent riscul sa te arzi si sa cazi ireversibil e al naibii de mare.... si ea s-a fript din plin....

    RăspundețiȘtergere
  46. Cred ca Tatiana l-a iubit sincer pe Michael. Ca si alte femei care l-au cunoscut personal, Tatiana nu a mai avut nicio sansa sa mearga inainte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dar ea nu putut sau nu a vrut sa iasa din lumea iluziilor pe care singura a creat-o iar si iar, zile, luni, ani, decenii. A fost convinsa ca Michael o iubea si cu toate astea a facut greseala dupa greseala. La un moment dat nici n-am mai inteles-o, dar noi traim intr-o cultura, ea in alta si nu vreau sa o judec in mod inutil. "Che sara, sara". AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
  47. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim
    Enjoy!


    Nu numai ca am fost devastata; simteam ca si cum mi se implantase un pumnal in inima. Sa ajung sa gandesc ca idolul meu mi-ar fi facut ceva atat de crud... Imi era peste putinta sa cred. Putea fi el cu adevarat responsabil? Ar fi facut el un lucru care mi-ar fi distrus viata si cariera pentru totdeauna? Oare putea fi vorba de oamenii din propria-i ograda? Era constient de ce erau capabili sa faca? Am cugetat la toate aceste lucruri luni si luni de zile. Bineinteles ca ma intrebam daca pierdusem alte angajamente sau posibili clienti, ca acela cu linia de haine, fara sa banuiesc macar. Ce puteam face? Ce facusem ca sa merit asta? Si mai mult, nu puteam ignora zvonurile care ma inconjurau. Cineva mi-a spus ca fusesem exclusa, ca mi se daduse un vot negativ. Asta chiar n-o puteam lua in serios, prea semana a bataie de joc!

    [Daca am crezut ca fusesem excusa prin vot? Ca mi se daduse un vot negativ? Si daca asa era, cine se afla - cu adevarat – in spatele tuturor masinatiunilor?]
    Ma indoiesc ca voi afla vreodata cu ceritudine daca am fost exclusa - prin vot negativ eventual, dar cam asa a aratat si cam asa am simtit si eu. Oportunitatile si ofertele de lucru au incetat repede. Cateva usi - de care eram sigura ca imi erau deschise, nici macar nu s-au mai intredeschis pentru mine. Simpla mea prezenta parea uneori ca duhneste, ca starneste valuri de vibratii ciudate. Nu intelegeam nimic. Fusesem concediata, intr-un mod neprofesional, din turneul lui MJ si, in principiu, ma tineau in frau. Apoi, de la biroul lui, se comunica clientilor interesati de mine ca as fi fost pe undeva prin Europa. Nu doream sa cred ca cineva de la MJJ purta vreo vina. Din adancul adancului inimii mele nu am vrut niciodata sa cred asa ceva. Nu am putut sa cred ca el era acela ce-mi facuse mie una ca asta. Pana in ziua de azi mi-e greu sa cred asa un lucru. Chiar vreau sa aflu ce s-a intamplat si de ce. Mi-ar placea sa am aceasta ocazie si sa fiu in stare, in cele din urma, sa ma linistesc in legatura cu ce si cum...

    Pe 25 mai, am fost la o auditie pentru o reclama pentru vinul “Seagram”... Terri ma tinea cat mai mult posibil ocupata...
    Ziua de 26 august a ramas foarte neclara, incurcata si tulburatoare pentru mine. Am primit doua apeluri. Unul a fost de la Craig si pe celalalt l-am primit din partea familiei Jackson. Craig a inceput prin a spune ca era ingrijorat cu privire la ceea ce se intamplase - referindu-se la telefonul dat de John Drapers. Credeam ca e mai mult ca sigur ca urma sa aflu despre ce mai pluteste in aer. Mi-a explicat, cu multa grija, ca vocalista back-up, o tanara femeie pe nume Sheryl Crow, ma inlocuia in rolul meu din turneu. Pustiita am fost la aflarea acestei vesti si am varsat lacrimi amare, izvorate dintr-o durere cumplita, imediat ce am inchis telefonul. Am crezut ca o sa o iau razna sau ca o sa mor de atata durere. Nu-mi venea sa cred! Nu-mi venea sa cred ca Michael m-ar fi ranit, ca mi-ar fi provocat atata amaraciune, inlocuindu-ma. Eu creasem acel personaj la auditie. Acum altcineva imi juca rolul, chiar in rochia mea! Nu puteam crede ce imi spusese Craig. Cred ca am iesit cumva din propriu-mi corp, doar pentru a incerca sa scap din acest chin, din aceasta tortura sufleteasca inspaimantatoare, oribila. Am ajuns pana in pragul unei mari lupte cu depresia. Am plans de foarte multe ori si foarte rau, amarnic. Si colac peste pupaza, tot eu am fost bombardata cu intrebari de felul “oare de ce imi joaca altcineva rolul”? Oamenii ma intrebau: “De ce nu esti acalo cu ei?” “De ce te-a inlocuit Michael cu ea?” Se faceau tot felul de comentarii si dureau , ma raneau BAD. Ma chinuia, ma durea atat de tare sa fiu intrebata despre asta atat de des pe cat am fost. Simteam ca nu mai vreau sa traiesc.

    RăspundețiȘtergere
  48. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Agentul care ma reprezentase in turneu nu avea nimic constructiv sa-mi ofere in legatura cu motivul pentru care eu nu mai reveneam in turneu. Fusesem “atasata” de proba la turneu si Julie nu ceruse niciun fel de contract. In orice caz, am avut experienta multor lectii in tara lui Holly-weird.
    Mai tarziu, in aceeasi seara, a sunat iar telefonul. De data asta am ramas cu gura cascata. Era doamna ce-si avea rolul principal in familia Jackson. Da, mama lui Michael m-a sunat si mi-a zis ca e si interesata si ingrijorata in legatura cu pesoana mea. Mai intai am vorbit cateva minute cu Rebbie si ea mi-a spus ca era nelinistita in ceea ce ma priveste. Apoi a vrut sa afle de ce am fost concediata din turneul lui Michael si mi-a adus la cunostinta ca mama ei dorea sa vorbeasca cu mine. De data asta a fost pentru prima oara cand cineva a folosit clar termenul de “concediata”. Cu toate ca mi se spusese ca am fost inlocuita in rol de altcineva, nu suna chiar atat de rau cum suna “concediata”.
    Doamna Jackson a venit la telefon si vocea ei era blanda si inca dulce. Era plina de o incarcatura enorma de ingrijorare si de o profunda nemultumire fata de situatia data. Mi-a spus ca atat ea cat si altii din familie erau pe punctul de a cerceta cateva lucruri in legatura cu cei din echipa lui Michael. Mi-a zis ca se intampla ceva ce ei nu-i placea. Mi-a pus multe intrebari – intrebari la care nu am putut raspunde. I-am zis ca habar nu am despre ce e vorba si ca nimeni, absolut nimeni nu mi-a spus ca as fi fost concediata. M-a consolat si m-a asigurat inca o data ca se va informa si cu privire la acest lucru, dar si in legatura cu altele. M-a invitat acasa la ea, in Encino.

    RăspundețiȘtergere
  49. 3 / Tatiana (continuare)


    Chiar in acea zi i-am trimis lui Michael, la el la birou, o felicitare pentru ziua sa de nastere.
    “MTV Awards” erau pe 7 septembrie. Michael fusese nominalizat pentru un premiu, dar nu putea fi prezent pentru a-l accepta  - in caz ca l-ar castiga -  intrucat se afla inca in turneu. Un producator MTV primise un OK pentru ca eu sa accept premiul in numele lui Michael - daca l-ar fi castigat. Ma gandeam ca e ciudat! Vreau sa zic ca tocmai ma concediasera fara nici o urma de profesionalism. Si iata, acum erau de acord ca eu sa accept un premiu in numele lui. Chiar si gandul era straniu. Eram intrigata la maxim.
    Terri m-a luat la cumparaturi si mi-a luat cea mai frumoasa dintre rochii. Ma simteam precum Cenusareasa. Seara evenimentului a venit si Michael si-a castigat premiul. Pe cand ma pregateam sa intru pe scena  si sa-l accept, prezentatorul a spus: “Din moment ce nu poate fi aici, in aceasta seara, pentru ca este inca in turneu, il vom accepta in numele lui”. Si cu asta basta! Nimeni nu se ostenise sa ma informeze si pe mine despre schimbare.

    Pe 14 septembrie, am citit un articol in tabloidul “The Globe”, articol care m-a tulburat. Am citit: “Michael a lasat-o balta pe fermecatoarea Tatiana, fata cu picioare lungi, pentru ca a vorbit despre prietenia lor intr-o publicatie din Europa. Tacerea – a invatat ea mult prea tarziu – e de aur acolo unde Michael este implicat”. Stiam ca nu trebuie sa cred ce scriu tabloidele, dar m-am necajit. Tot ceea ce spusesem vreodata despre Michael fusese de bine, pozitiv. Michael era - in definitiv - eroul meu, idolul meu.
    Prietena mea, Marie Gabriel, mi-a trimis un alt articol, de data aceasta din “The Sun”, corespondentul britanic al lui “The National Enquirer”. Avea ca titlu: “Dragoste soc pentru Jacko. Tentanta femeie cu mult vino-ncoace il innebuneste pe Michael” si povestea caeu si Michae eram indragostiti unul de celalalt. Erau fotografii cu faimosul (sau ar trebui sa spun mai bine) scandalosul sarut. Copiasera povestea din “The National Enquirer”.
    Ceea ce a dat Michael presei m-a coplesit, emotional vorbind. L-au citat: “O iubesc pentru ca este afectuoasa, pentru ca ii pasa si imi da fiori”. Si asta m-a determinat sa cred ca se indragostise de mine.
    Pe data de 9 septembrie, Michael s-a intors in oras si eu am vorbit, din nou, cu doamna Jackson pe 14 septembrie. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  50. Biata Tatiana...la un pas de pragul disperarii...De la euforie si stres puternic de ajunsese sa-i cada si parul, la lacrimi de crocodil si granita depresiei!... Dar chiar nu-l inteleg nici pe Michael, odata ce ei doi au stabilit telefonic si de comun acord sa-l sarute pe scena, de ce s-a suparat pe ea atat de puternic incat a ajuns s-o concedieze fara avertisment si fara sa-i comunice personal!!!
    Am o ciudata senzatie ca Michael era manevrat si inca in multe privinte...
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare rau, Cristina, dar nu sunt de aceeasi parere cu tine. Nu iau drept garantat tot ce spune Tatiana. Michael nu improviza. Niciodata nu mi-a dat impresia ca ar fi actionat sub un impuls de moment. Stiu ca repeta pana la epuizare si ca totul trebuia sa iasa exact cum planuise. Imi aduc aminte de concertul din Munchen - cand s-a prabusit acel pod - si cand Michael a continuat ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. ("The Show Must Go On!") Michael era un profesionist, un perfectionist si dorea sa controleze totul. Michael era un tip retinut si de cele mai multe ori nu-si exterioriza sentimentele. Berry Gordy si cei de la Motown il instruisera bine si Michael nu a uitat niciodata ce invatase de la ei. Nu cred ca i-a zis Tatianei: "Daca tu crezi ca e o idee buna sa ma saruti, saruta-ma! In plus, imi si place!" Joe Pytka, regizorul, nu a agreat-o pe Tatiana si in documentarul "Bad 25" mormaie ceva destul de urat la adresa ei.
      Tatianei ii intrase in cap ideea ca ea ar fi fost intruchiparea feminina a lui Michael si ca le-ar fi stat nemaipomenit de bine impreuna… ca sot si sotie. Michael nu a incurajat-o, dovada ca ea s-a plans ca, in scurtul timp cat au lucrat impreuna, nu l-a vazut decat la repetitii, in spectacole sau la televizor. Nu s-au intalnit deloc si ea tot visa la o intalnire romantica… Dar cred ca l-a iubit si nu reusit niciodata sa iasa de sub vraja lui. O figura, Tatiana noastra! AltAnonim

      Ștergere
    2. Dar nu ma deranjeaza absolut deloc faptul ca nu esti de-acord cu mine. De-aceea suntem diferiti, pentru a gandi diferit.
      Un motiv totusi, ca ar fi credibil ce a scris ea acolo, ar fi faptul ca era perfect constienta ca putea sa citeasca dupa publicare, oricine inclusiv Michael, , mama lui, surorile lui, etc... Si ma gandesc ca nu putea s-o defineasca in asa masura ipocrizia, crezand ca astfel pare independenta si inteligenta si are vreo valoare pe termen lung... Poate ca gandesc la rece dar mie una, nu-mi place sa bat la usi inchise si nici sa caut iubirea pe terenuri aride. E perfect logic sa ne dorim numai ceea ce nu avem. Insa ceea ce priveste oamenii, mi-e greu sa-mi imaginez cum poate un spate(mai mult sau mai putin lucrat la sala), intors artistic la tot ceea ce sunt, sa mi se para cumva irezistibil.
      Eu nu am vrut sa-l acuz pe Michael, doar m-am bazat strict pe relatare. :) Si eu cred in el, foarte mult, dar am si discernamant si rezerve si, nu ma blochez in fata apelului ratiunii. :)
      Te rog sa nu te superi pe mine, stii, marea mea "problema" care este? Eu...mai cred inca in oameni, in constiinta, in demnitate, am incredere inca in ratiunea umana. Pentru ca iubesc oamenii. Si chiar daca m-am fript de multe ori, si a durut, am avut pe cealalta parte si multe bucurii de la oamenii care au ales sa...ramana oameni, nu perfecti dar, cu un suflet frumos. Foarte frumos! Unul dintre ei este Michael Jackson... Uneori, dragostea poate fi simpla, simpla de tot.
      Peace and love. Cristina

      Ștergere
  51. E ceva ce nu se leaga... Tati l-a sarutat pe Mike pe 3 martie nu pe 5 martie (faza cu sarutul pe obraz nu prea inteleg cand a fost, eu una cred ca e inventata de ea ca sa arate ca MJ ar fi incurajat ceva mai mult).... si mana care nu e la locul ei e defapt mana ei dreapta pe fundul lui Mike ;-) Se vede totul clar in videoclip: http://www.youtube.com/watch?v=Fbf4LeqFTx0

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Primul fragment a disparut ca Zorro. Nu inteleg ce se intampla. O sa-l postez din nou, ca raspuns. Enjoy! AltAnonim

      1 / Tatiana (continuare)


      Pe data de 9 septembrie Michael s-a intors in oras si eu am vorbit din nou cu doamna Jackson pe 14 septembrie. Katherine m-a incurajat si m-a consolat iarasi. Mi-a spus ca ar trebui sa gasesc o ocazie sa-i vorbesc lui Michael si sa aflu ce problema sau ce neintelegere a existat intre noi. Familia lui Michael simtea ca Frank Dileo facea ce facea. Era clar: ei nu aveau incredere in managerul lui Michael.
      Mama lui Michael mi-a dat la telefon pe cineva care lucra cu ea si cu sotul ei, Joseph. Omul era un adevarat personaj si se numea Jerome Howard. El mi-a zis ca lucra cu sotii Jackson si ca ii ajuta pe acestia in tot felul de investigatii. A recunoscut fata de mine ca ei, parintii lui Michael, nu puteau sa ia legatura cu fiul lor atunci cand doreau si ca el, Howard, se afla acolo ca sa-i ajute sa afle de ce.
      Jerome m-a condus la resedinta [Jackson] atunci cand am fost pentru prima oara acolo. A aratat interes si in a ma ajuta in cariera. Parintii mei au simtit o oarecare usurare si ceva speranta in urma tuturor acestor promisiuni - pe care cei din familia Jackson si Jerome Howard mi le-au facut. El vorbea o multime despre lucrurile pe care ar fi trebuit sa le fac si ca era necesar sa-mi capitalizez succesul: sa am propria mea linie de haine, propriul meu calendar si chiar propria mea papusa. Mi-a spus cat de perfecta era fata mea pentru o papusa si ce mare succes as fi putut avea. Mi-a promis ca toate acestea se vor intampla daca ii voi sta alaturi.
      Cam in acel timp mama mea m-a sfatuit sa-i scriu o scrisoare lui Michael si sa i-o trimit prin noile mele cunostinte din interiorul familiei. Tineam permanent legatura cu Jerome. Ma suna aproape in fiecare zi. Cand in cele din urma am mers in casa familiei Jackson, aproape ca nu-mi venea sa cred ca eram acolo. Vazusem fotografii cu casa prin reviste ca “Ebony” si “Life” si acum ma aflam intr-adevar acolo! Stateam la taclale in bucatarie cu mama lui Michael si cu sora lui, Rebbie. Le spuneam cat de singura fusesem in turneu si cum de il vedeam pe Michael numai si numai pe scena. Apoi le-am povestit cum se purtasera cu mine, cum ma tratasera Frank si Miko dupa faza cu sarutul. Le-am povestit cat se poate de clar ce am indurat si le-am zis si de cateva din lucrurile care mi s-au parut ca erau ciudate. Katherine ma asculta cu un interes vadit. Mi-a spus ca stia ca fiul ei avea sentimente adevarate pentru mine. Ii pomenise de ele pe cand lucram impreuna la “The Way You Make me Feel” - video. Mi-a zis ca intr-o dimineata, inainte de filmari, l-a gasit pe Michael stand in pat. Parea tulburat de ceva. L-a intrebat ce nu mergea bine. Michael i-a spus ca simtea cu adevarat ceva pentru mine si ca ar fi vrut sa stie ce ar fi trebuit sa faca. Katherine i-a sugerat: “Trebuie doar sa-i spui - ca sa stie si ea.” Mama lui Michael m-a intrebat daca el mi-a povestit ceva despre intamplarea asta sau despre ce simtea el pentru mine. I-am spus ca nu, dar ca toti ceilalti imi faceau cunoscute tot felul de lucruri in genul asta. Katherine intuia ca Frank Dileo avea de-a face cu tot ce se intamplase. I-am povestit cum Michael facuse - la agentia mea - o cerere pentru o auditie pentru “Dirty Diana”-video si cum Frank ma descurajase. Raspunsul ei a fost - mai mult sau mai putin – ceva in genul: “Aha! Ia te uita! Esti o amenintare pentru el. Daca Michael se indragosteste de tine si vrea sa se insoare cu tine atunci Dileo se teme de persoana care i-ar fi atat de aproape, ca e mai valoroasa si mai credibila decat e el fata de Michael”. A facut un rationament pe care eu nu-l luasem in consideratie niciodata. Era interesant ca si parintii mei si familia Jackson impartaseau aceeasi teorie.

      Ștergere
  52. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim
    Enjoy!


    Pe data de 9 septembrie Michael s-a intors in oras si eu am vorbit din nou cu doamna Jackson pe 14 septembrie. Katherine m-a incurajat si m-a consolat iarasi. Mi-a spus ca ar trebui sa gasesc o ocazie sa-i vorbesc lui Michael si sa aflu ce problema sau ce neintelegere a existat intre noi. Familia lui Michael simtea ca Frank Dileo facea ce facea. Era clar: ei nu aveau incredere in managerul lui Michael.
    Mama lui Michael mi-a dat la telefon pe cineva care lucra cu ea si cu sotul ei, Joseph. Omul era un adevarat personaj si se numea Jerome Howard. El mi-a zis ca lucra cu sotii Jackson si ca ii ajuta pe acestia in tot felul de investigatii. A recunoscut fata de mine ca ei, parintii lui Michael, nu puteau sa ia legatura cu fiul lor atunci cand doreau si ca el, Howard, se afla acolo ca sa-i ajute sa afle de ce.
    Jerome m-a condus la la resedinta [Jackson] atunci cand am fost pentru prima oara acolo. A aratat interes si in a ma ajuta in cariera. Parintii mei au simtit o oarecare usurare si ceva speranta in urma tuturor acestor promisiuni - pe care cei din familia Jackson si Jerome Howard mi le-au facut. El vorbea o multime despre lucrurile pe care ar fi trebuit sa le fac si ca era necesar sa-mi capitalizez succesul: sa am propria mea linie de haine, propriul meu calendar si chiar propria mea papusa. Mi-a spus cat de perfecta era fata mea pentru o papusa si ce mare succes as fi putut avea. Mi-a promis ca toate acestea se vor intampla daca ii voi sta alaturi.
    Cam in acel timp mama mea m-a sfatuit sa-i scriu o scrisoare lui Michael si sa i-o trimit prin noile mele cunostinte din interiorul familiei. Tineam permanent legatura cu Jerome. Ma suna aproape in fiecare zi. Cand in cele din urma am mers in casa familiei Jackson, aproape ca nu-mi venea sa cred ca eram acolo. Vazusem fotografii cu casa prin reviste ca “Ebony” si “Life” si acum ma aflam intr-adevar acolo! Stateam la taclale in bucatarie cu mama lui Michael si cu sora lui, Rebbie. Le spuneam cat de singura fusesem in turneu si cum de il vedeam pe Michael numai si numai pe scena. Apoi le-am povestit cum se purtasera cu mine, cum ma tratasera Frank si Miko dupa faza cu sarutul. Le-am povestit cat se poate de clar ce am indurat si le-am zis si de cateva din lucrurile care mi s-au parut ca erau ciudate. Katherine ma asculta cu un interes vadit. Mi-a spus ca stia ca fiul ei avea sentimente adevarate pentru mine. Ii pomenise de ele pe cand lucram impreuna la “The Way You Make me Feel” - video. Mi-a zis ca intr-o dimineata, inainte de filmari, l-a gasit pe Michael stand in pat. Parea tulburat de ceva. L-a intrebat ce nu mergea bine. Michael i-a spus ca simtea cu adevarat ceva pentru mine si ca ar fi vrut sa stie ce ar fi trebuit sa faca. Katherine i-a sugerat: “Trebuie doar sa-i spui - ca sa stie si ea.” Mama lui Michael m-a intrebat daca el mi-a povestit ceva despre intamplarea asta sau despre ce simtea el pentru mine. I-am spus ca nu, dar ca toti ceilalti imi faceau cunoscute tot felul de lucruri in genul asta. Katherine intuia ca Frank Dileo avea de-a face cu tot ce se intamplase. I-am povestit cum Michael facuse - la agentia mea - o cerere pentru o auditie pentru “Dirty Diana”-video si cum Frank ma descurajase. Raspunsul ei a fost - mai mult sau mai putin – ceva in genul: “Aha! Ia te uita! Esti o amenintare pentru el. Daca Michael se indragosteste de tine si vrea sa se insoare cu tine atunci Dileo se teme de persoana care i-ar fi atat de aproape, ca e mai valoroasa si mai credibila decat e el fata de Michael”. A facut un rationament pe care eu nu-l luasem in consideratie niciodata. Era interesant ca si parintii mei si familia Jackson impartaseau aceeasi teorie.

    RăspundețiȘtergere
  53. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Katherine m-a incurajat sa fac un tur al proprietatii si m-a avertizat sa am grija cu lebedele, spunandu-mi ca daca ma voi apropia prea mult de ele, s-ar putea sa ma ciupeasca. Imi amintesc cum stateam pe un podet, privind cu atentie acele lebede in timp ce alunecau pe apa si cat de mult imi doream ca Michael sa se afle acolo si atunci cu mine.

    Davis Banks mi-a zis ca traiam intr-o lume a fanteziilor, a inchipuirilor, dar eu inca nu eram constienta de asta. Nu vedeam lucrurile in acest fel.

    Terri ma tinea ocupata pe cat putea, dandu-mi munca de PR. Din nefericire, nu era deloc bine platita.
    Sinbad, comicul, m-a ajutat sa obtin un rol la un show de televiziune intitulat “A Different World”. Lucrand cu producatorul emisiunii, Debbie Allen, ea a fost si o desfatare... dar si o alegere gresita in acelasi timp. M-a intrebat intr-o zi cat era de mare penisul lui Michael! Ca si cum as fi stiut! Dar banuiesc ca ea credea ca stiam. N-as fi discutat asa ceva, in nici un caz! Ar fi fost ceva nepotrivit - dupa parerea mea. Sunt o persoana care respecta intimitatea si cu totul nepotrivita pentru o discutie atat de personala.
    Dupa ce s-a filmat pasajul introductiv de la “A Different World”, am aflat ca nu se dorea ca eu sa apar regulat in emisiune. Debbie mi-a promis ca ma va aduce ca invitat. Asta era o parte din targul cu Terri, ca eu sa fac acel pasaj introductiv. In schimb, mi s-a impus o aparitie de doua minute. Era cel mai critic moment al carierei mele, ceva ca o infrangere. A fost ca o lectie pentru mine - in mai multe feluri si mi-am amintit de sfatul lui Harry Belafonte. El zicea: “Ingrijeste-te de meseria ta si sa fii pregatita, ca te vor azvarli cat colo si vor si scapa de tine daca se poate”. Secretara lui Debbie a recunoscut fata de mine ca avea impresia ca a fost un fel de conspiratie sa fiu tinuta in afara spectacolului. M-a pus sa promit ca nu voi spune nimanui ceva sau o vor concedia pentru ce mi-a zis. Mi-a spus toate acestea pe cand intra intr-o anexa si imi inmana o scrisoare de la un fan. Gestul ei m-a facut sa ma intreb cat de multe scrisori veneau numai si numai pentru mine. Nu i-am dat in vileag lui Debbie aceasta informatie cateva luni mai tarziu cand ne-am ciocnit intamplator intr-un club de noapte. Mi-a zis ca un producator ma cauta pentru un angajament, dar ca ii era imposibil sa-si aminteasca despre cine era vorba. Ceea ce facea ea este cunoscut in Hollywood ca “joc al mintii” si Debbie se punea astfel intr-o lumina buna. Chiar si cativa membrii ai echipei s-au oprit sa ma salute.

    Pe 21 octombrie, am primit un pisoias alb cu negru. L-am botezat Michael Fermecatorul (Magic Michael). A parut sa ma ajute chiar mult, ca terapie, in acea perioada si inca o face si acum, fiind tot timpul cu mine.

    Pe 5 decembrie am aflat de Calendarul Michael Jackson pe anul 1988. Una dintre studentele mamei cumparase unul si i l-a aratat. Ar fi trebuit sa stiu despre el, asa cred, si cineva ar fi trebuit sa-mi dea si mie cel putin o copie. Acesta a fost al doilea produs in care apaream si de care habar nu aveam. Am fost foarte tulburata si suparata, asta ca sa nu spun mai mult. Pe scurt, aveam probleme cu banii si doar ganditi-va: toate aceste produse se vindeau in toate tarile lumii, in SUA, in Orient, in UK, in Europa. Mi se facea rau doar cand ma gandeam ca daca as fi fost platita macar cu un penny pentru fiecare copie vanduta, ce trai tihnit as fi avut! Vreau sa spun ca as fi fost asigurata din punct de vedere financiar pentru tot restul vietii mele.

    RăspundețiȘtergere
  54. 3 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    In acelasi timp, am tot vazut stiri despre un baietas pe nume Jimmy, pusti care devenise un oaspete permanent in turneul lui Michael. Imi aminteam ca il vazusem si in reclama Pepsi. Oricat ar parea de ciudat, am simtit gelozie fata de acest copil. Nu puteam intelege in ruptul capului de ce Michael alesese sa-si petreaca timpul cu Jimmy si nu cu mine. Exista chiar o stire in media ca Michael il luase, impreuna cu familia lui, la cumparaturi. Le-a cumparat parintilor baietasului o masina scumpa si pe el il dusese la o petrecere, la FAO Schwartz. Aceeasi studenta care ii aratase mamei calendarul a intrebat-o, cu candoare, daca el ma luase si pe mine la cumparaturi si daca imi cumparase si mie o masina.
    Pe 22 septembrie pregateam o scrisoare pentru Michael. Katherine imi ceruse sa o scriu. Eu am scris-o si i-am dat-o lui Jerome, sa fiu sigura ca o va primi. Niciodata nu am aflat daca a ajuns sau nu la Michael.
    Mai era si un alt prieten al familiei, pe nume Majestic. M-a sunat de nenumarate ori si era un fel de mediator intre mine si familie. Mi-a spus la un moment dat ca el si cu Michael sunt prieteni apropiati. A “zugravit un tablou” al propriilor sale experiente cu starul pop...
    Majestic a incercat sa ma lumineze intrucatva in legatura cu Michael, aratandu-mi cum manipula Michael situatiile si oamenii. Cu cat imi ajungeau la urechi nemultumirile celor din familie si toate povestile insirate de ei - cum ca nu sunt in stare, nu reusesc sa ia legatura cu el, cu atat mai mult incercam sa deslusesc cine controla cu adevarat totul. Am inceput sa-mi pun intrebari in legatura cu toate aceste lucruri si eram necajita de tot ce iesea la iveala. Nu-mi placea sa am ganduri negative despre idolul meu.
    [Cam in acel timp] m-am intalnit, ca sa luam masa impreuna, cu veselul si talentatul Eddie Murphy. In timp ce vorbeam la telefon cu el, am sorbit din pahar si i-am zis: “Stai un pic. Tocmai beam niste Pepsi”. De ce am spus Pepsi, nu stiu. Era niste Coke. Eu nu beam Pepsi. Eddie a replicat - cu acea voce a lui ce-l caracteriza: “ Oooo, pai esti de-alde ai lui Michael Jackson!” Se intampla in timpul acelei mari campanii Pepsi in care era implicat si Michael. Ca s-o spun pe-a dreapta, fusese foarte exact facand analogia... caci eram nebuna dupa Michael. Mi s-a parut si amuzant si ciudat cand mi-a zis: “Sa ai grija sa arati bine si sa te imbraci frumos cand ne intalnim”. - Ca si cand as fi fi avut de gand sa apar infasurata intr-o panza groasa de sac.
    Cand a sosit, trebuie sa va spun ca m-a surprins. A iesit dintr-un Rolls Royce albastru cobalt. Eddie mi-a povestit ca propriului frate al lui Michael ii displacea si avea frustrari vazandu-i pe cei din back-up facand vechiul material al fratilor Jackson. Era un sentiment impartasit in special de Jermaine, prieten la catarama cu Eddie. Nu am vrut sa ma mai necajesc si sa-l fac partas la propria mea suferinta, vazand-o pe Sheryl Crow, cea care ma inlocuise pe mine.
    In timpul acelui rendez-vous cu Eddie ma simteam ca si cum as fi dat o proba in a-i fi o posibila prietena sau o viitoare mireasa. Mi-a pus o sumedenie de intrebari de felul: Fumezi? Mergi la biserica? Bei? Incercam senzatia ca dau o auditie. Una peste alta, l-am gasit pe Eddie ca fiind incantator, un gentleman. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  55. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim
    Enjoy!


    Prietenul familiei Jackson, intr-una din numeroasele vizite pe care mi le-a facut acasa - in apartament, m-a surprins cand l-a adus cu el pe actorul Corey Feldman. Il intalnisem pentru prima oara pe Corey la o filmare pentru “The Way You Make Me Feel”. Corey m-a intrebat de ce nu am fost de fata la premierea noului video al lui Michael, “Moonwalker”. Amandoi ne-am simtit incurcati, stanjeniti chiar. Corey nu putea intelege de ce Michael nu ma invitase. Nici eu nu eram in stare sa pricep de ce.
    Corey se pregatea pentru un spectacol la “Palace”, in Hollywood si m-a invitat ca oaspete. A fost un spectacol distractiv si imi amintesc ca am intalnit-o pe Soileil Moon Frye, cea de la spectacolul de televiziune “Punky Brewster”. Mi-a cerut, cu candoare, sa-l salut pe Michael din partea ei. Oamenii, ma rog, o parte dintre ei credeau ca ne intalnim ori se gandeau ca suntem intr-un fel de legatura unul cu celalalt.
    Pe atunci eram prietena apropiata cu Matt LaBlanc. Asta se intampla inaite de a fi fost aspru criticat pentru sitcomul “Friends”. Iesiseram impreuna de cateva ori si relatia noastra intima se transformase intr-o reala prietenie. Cand cariera lui s-a incheiat, am simtit ca el s-a schimbat nitelus. Hollywoodul si lumea stelelor le poate face asta si celor mai buni dintre noi. Mi-l amintesc pe Matt desfatandu-se din plin cu povestile mele despre DeNiro...

    [Mama lui Michael a incercat sa ramanem in legatura una cu cealalta] si asta s-a intamplat nu mult dupa ce doamna Jackson m-a luat cu ea si cu familia ei, la unul din spectacolele lui Michael. M-am simtit bine. Era super sa o ai pe mama lui Michael alaturi de tine. Dar ajunsesem in situatia sa ma uit la show... dupa ce facusem parte din el. Presupuneam ca, daca tot trebuia sa ma duc la spectacol, nu era chiar de lepadat sa fiu vazuta langa stapana clanului.
    Majestic m-a luat cu masina si am mers acasa la familia Jackson. Dupa ce am ajuns acolo, am asteptat intr-o camera confortabila si intima. Din ce in ce mai multi membrii ai familiei Jackson au inceput sa apara. Zi-le pe nume: verisorii lui Michael, matusile lui, nepoatele si nepotii lui, toti au venit. Nu-mi puteam crede ochilor cati erau. Mare familie! Nici pomeneala sa-mi amintesc toate numele lor. Rebbie si cei trei copii ai sai au ajuns cu intarziere. Cineva a zis ca ca ea intotdeauna aparea intotdeauna ultima, ca era vesnic in intarziere.Toata lumea se invartea in jurul bucatariei. Una din cumnatele lui Michael l-a intrebat pe fie-sau cine sunt. El se uita la mine cu ochi mari si nevinovati si parea un pic rusinat. La insistentele mamei lui a raspuns cu cea mai dragalasa si dulcica voce: Tatiana Jackson. Toata lumea si-a pierdut rasuflarea. Intai am ramas fara cuvinte, apoi am ras, dar spusele copilului m-au facut sa fiu putin agitata. Dar nu neg ca era cea mai mare dorinta a mea, cel mai maret vis al meu. Dupa ce copilul a zis ce-a zis, cineva a remarcat: “Ar fi frumos, nu-i asa?” Nu am putut sa am curajul, nu am putut sa-mi recapat vocea si sa raspund la o asemenea intrebare. Doar in adancul inimii mele am fost de acord ca ar fi fost minunat. Ar fi fost minunat!
    Cand am ajuns la stadion, am auzit pe cineva murmurand: “Hei, asta e fata aia din video. E cu cei din familia Jackson.”

    RăspundețiȘtergere
  56. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim
    Enjoy!


    Prietenul familiei Jackson, intr-una din numeroasele vizite pe care mi le-a facut acasa - in apartament, m-a surprins cand l-a adus cu el pe actorul Corey Feldman. Il intalnisem pentru prima oara pe Corey la o filmare pentru “The Way You Make Me Feel”. Corey m-a intrebat de ce nu am fost de fata la premierea noului video al lui Michael, “Moonwalker”. Amandoi ne-am simtit incurcati, stanjeniti chiar. Corey nu putea intelege de ce Michael nu ma invitase. Nici eu nu eram in stare sa pricep de ce.
    Corey se pregatea pentru un spectacol la “Palace”, in Hollywood si m-a invitat ca oaspete. A fost un spectacol distractiv si imi amintesc ca am intalnit-o pe Soileil Moon Frye, cea de la spectacolul de televiziune “Punky Brewster”. Mi-a cerut, cu candoare, sa-l salut pe Michael din partea ei. Oamenii, ma rog, o parte dintre ei credeau ca ne intalnim ori se gandeau ca suntem intr-un fel de legatura unul cu celalalt.
    Pe atunci eram prietena apropiata cu Matt LaBlanc. Asta se intampla inaite de a fi fost aspru criticat pentru sitcomul “Friends”. Iesiseram impreuna de cateva ori si relatia noastra intima se transformase intr-o reala prietenie. Cand cariera lui s-a incheiat, am simtit ca el s-a schimbat nitelus. Hollywoodul si lumea stelelor le poate face asta si celor mai buni dintre noi. Mi-l amintesc pe Matt desfatandu-se din plin cu povestile mele despre DeNiro...

    [Mama lui Michael a incercat sa ramanem in legatura una cu cealalta] si asta s-a intamplat nu mult dupa ce doamna Jackson m-a luat cu ea si cu familia ei, la unul din spectacolele lui Michael. M-am simtit bine. Era super sa o ai pe mama lui Michael alaturi de tine. Dar ajunsesem in situatia sa ma uit la show... dupa ce facusem parte din el. Presupuneam ca, daca tot trebuia sa ma duc la spectacol, nu era chiar de lepadat sa fiu vazuta langa stapana clanului.
    Majestic m-a luat cu masina si am mers acasa la familia Jackson. Dupa ce am ajuns acolo, am asteptat intr-o camera confortabila si intima. Din ce in ce mai multi membrii ai familiei Jackson au inceput sa apara. Zi-le pe nume: verisorii lui Michael, matusile lui, nepoatele si nepotii lui, toti au venit. Nu-mi puteam crede ochilor cati erau. Mare familie! Nici pomeneala sa-mi amintesc toate numele lor. Rebbie si cei trei copii ai sai au ajuns cu intarziere. Cineva a zis ca ca ea intotdeauna aparea intotdeauna ultima, ca era vesnic in intarziere.Toata lumea se invartea in jurul bucatariei. Una din cumnatele lui Michael l-a intrebat pe fie-sau cine sunt. El se uita la mine cu ochi mari si nevinovati si parea un pic rusinat. La insistentele mamei lui a raspuns cu cea mai dragalasa si dulcica voce: Tatiana Jackson. Toata lumea si-a pierdut rasuflarea. Intai am ramas fara cuvinte, apoi am ras, dar spusele copilului m-au facut sa fiu putin agitata. Dar nu neg ca era cea mai mare dorinta a mea, cel mai maret vis al meu. Dupa ce copilul a zis ce-a zis, cineva a remarcat: “Ar fi frumos, nu-i asa?” Nu am putut sa am curajul, nu am putut sa-mi recapat vocea si sa raspund la o asemenea intrebare. Doar in adancul inimii mele am fost de acord ca ar fi fost minunat. Ar fi fost minunat!
    Cand am ajuns la stadion, am auzit pe cineva murmurand: “Hei, asta e fata aia din video. E cu cei din familia Jackson.”

    RăspundețiȘtergere
  57. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    In timp ce urmaream spectacolul, stiam ca erau fani care se intrebau de ce nu ma aflu pe scena. Spre sfarsitul spectacolului am plecat, dar nu indeajuns de devreme. Cand eram pe punctul de a iesi, am auzit partea introductiva a cantecului “The Way You Make Me Feel si am vazut-o pe Sheryl Crow pasind tantosa pe scena. Nu eram pregatita sa suport asa ceva. Nu eram pregatita sufleteste sa o vad pe ea imbracata cu rochia “mea” si interpretand rolul meu. A fost ceva devastator, ca o lovitura dura. Nu o condamnam pe ea, totusi. Ar fi trebuit? Ea nu era decat o actrita ce urma indicatii. Asa am vazut toata situatia. Familia lui Michael si cu mine, noi toti il condamnam pe Frank Dileo. Noi credeam ca e vina lui. Atunci nici macar nu incercam sa ma gandesc ca Michael avea un control complet, un total control asupra vietii lui personale. El hotara absolut totul. El.
    Pe cand ne indreptam spre iesire, am dat intamplator peste Corey Feldman care m-a intrebat: “De ce nu esti in spectacol?” I-am raspuns ca nu stiu. Mi-a zis: “Ar trebui sa mergi in culise dupa spectacol si sa discuti cu Michael”. Nu am avut timp sa-i explic nimic lui Corey. Incercam sa nu ma pierd de cei din familia Jackson. Ma tineam dupa ei. Doar am dat din cap si am continuat sa merg. Ce nu stia Corey era ca acesta fusese planul initial, gandit de mine si de doamna Jackson. Ma invitase ca sa am ocazia sa vorbesc cu Michael. Nu am mers insa in culise. Avusesem impresia ca asta urma sa se intample, dar nu am intrebat-o niciodata de ce nu se mai intamplat. Aveam sentimentul ca era deja un drum inchis. Sincera sa fiu, am simtit ca ea a avut indoieli si ca a reconsiderat decizia ca intalnirea sa aiba loc.
    In drumul spre casa am chibzuit la dezamagirea de a nu fi reusit sa vorbesc cu Michael. Dezamagirea era cu atat mai mare cu cat o vazusem pe Sheryl interpretandu-mi rolul si pe Corey care m-a incurajat sa merg in culise. Duceam o lupta in mine tot gandindu-ma la toate cate se intamplasera. Incercam sa fac ca totul sa para normal - doar pe dinafara. Inlauntru eram vraiste. Era o mare harababura in sufletul si in mintea mea.
    Dupa spectacol ne-am intors la resedinta Jackson si ne-am adunat in bucatarie ca sa discutam despre evenimentele serii. Au fost cateva nemultumiri perfect indreptatite. In primul rand absolut nimanui nu-i placea ca cei din back-up interpretau vechiul material Jackson 5. Alte doua plangeri au fost in legatura cu micutul Jimmy. Acesta pornise de la o aparitie intr-o reclama cu Michael si ajunsese sa faca parte din spectacol. Doamna Jackson s-a plans ca i s-a soptit ca Michael il copleseste pe copil si pe parintii acestuia cu tot felul de daruri. Nu-i placea deloc acesta situatie si a observat ca Michael nu-si petrece atat de mult timp cu nepoatele sale sau cu nepotii sai. Nu-i placea cum arata toata treaba asta si avea dreptate. Apoi a mai spus ca acel Jimmy avea o jacheta a turneului. Nici macar unul din nepoti nu primise vreuna, cel putin nu inca. Mi s-a strans inima cand a venit vorba despre cum fusesem inlocuita eu. M-a durut. Cea mai mare nemultumire a lui Katherine – si cred ca era cea care o necajea cel mai tare – era faptul ca Michael se mutase din casa familiei. Il pusese pe Miko sa-i ia din casa toate lucrurile personale care ii apartinusera. Facuse treaba asta pe cand se afla in turneu si nu suflase o vorba nimanui. O durea. Era intr-adevar ranita. Am impartasit si eu din durerea si si suferinta familiei. Margaret, sotia lui Jermaine din acel moment, a spus ca ea crede ca Dileo se simte amenintat de mine si ca din cauza mea isi vede cecurile de salariu zburand pe fereastra. Katherine a fost de acord cu ea. Credeau ca el, Dileo, este acela care il controla pe Michael. Niciunul dintre noi nu voia sa admita, nu voia sub nici o forma sa incerce sa creada ca adevarata cauza si adevarata problema era Michael, acel Michael care nu dorea macar sa vorbeasca cu vreunul din noi.

    RăspundețiȘtergere
  58. 3 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Majestic imi zisese, cu raceala, odata: “Tatiana, tu ai fost tratata aici ca o fiica. Ce parere ai?” Desi incercase sa o spuna intr-un spirit de gluma, putea fi un tip brutal uneori. A spus chiar: “Cum e sa fii f.. si nici macar sarutata?” Mi-a spus asta dupa ce mi-a vazut fotografiile din calendarul lui Michael din 1988 si poza de pe single, produsele unde Michael imi folosise fotografia, in vederea vanzarii. Majestic a fost prima persoana care mi-a deschis ochii si mi-a aratat cat de confortabil as fi putut trai pentru tot restul vietii daca as fi fost platita macar cu un penny pentru fiecare copie. Doar un singur penny pe produs si viata mea ar fi fost cu totul alta. Majestic il numea pe Michael - in gluma - “A smooth criminal”, exact ca in cantecul sau. Eram de acord cu el. Cand venea vorba de afaceri, Michael era cel mai bun. Pana la urma, Michael invatase de la cei mai buni in afaceri.

    Relatia dintre detectivul Jerome si sotii Jackson nu mergea bine. Din cate auzisem, Jerome, dupa ce pretinsese ca le era prieten si sustinuse sus si tare ca e de partea lor, ii hartuia acum sa incheie cu el diferite intelegeri. Treaba asta mi-a spus-o Katherine. Curand dupa aceea am aflat ca se targuia, in numele meu, cu un demo fals. Imi facea si mie acelasi lucru care se intamplase cu Milli Vanilli.
    Intr-o zi, eu si Jerome am plecat de la locuinta familiei Jackson ca sa luam niste lucruri din apartamentul lui si cumva i s-a parut potrivit sa fixeze televizorul pe un canal porno in timp ce eu il asteptam in living. Din acest moment am terminat-o definitiv cu el.

    Domnul Jackson ma abordase pentru a ma reprezenta. Desi lucram cu Terri, ea imi dadea numai munca de PR. Nu era rau, dar eu vroiam sa muncesc cu adevarat. Imi doream slujbe adevarate. Nu am sa neg ca ma gandeam ca Joseph Jackson ma va pune pe picioare... Am avut probabil mai multa incredere in el decat ar fi trebuit, dar eram de parere ca fara Joe niciunul dintre fratii Jackson si toti ceilalti din familie nu ar fi ajuns acolo unde se aflau acum. Visurile si sarguinta lui Joseph ii dusesera atat de departe. Eu cred cu tarie in destin si consider ca ne alegem singuri soarta. O iubeam pe Terri Hartman, managerul meu, dar simteam ca nu pot refuza aceasta oferta venita de la domnul Jackson. Erau mult mai multe lucruri legate de aceasta invoiala decat si-ar fi putut imagina Terri sau oricine altcineva. Katherine si Joseph mi-au promis si m-au asigurat de o vizita la ranch-ul din Neverland Valley, sa vorbesc cu Michael. Din acest motiv, fie si de-ar fi fost el singurul, dorinta mea de a semna cu Joseph a fost uriasa. Pur si simplu nu am putut trece pe langa aceasta oportunitate. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  59. Nu inteleg ce tot insinueaza Tatiana in legatura cu faptul ca MJ prefera sa-i dea atentie unui copil si nu ei....oare chiar nu poate sa accepte ca Michel nu simte nimic pentru ea si nici nu vrea sa o seduca doar de distractie.... si punct?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartea a fost publicata in 2005. Contine cateva mici rautati si asta e una din ele. Poate ca a insinuat ca sa fie in trend? Sau poate ca a urmat o indicatie a coautoarei? Nush...

      Titlul cartii mi s-a parut foarte bine ales: "The Way HE Made Me Feel" El nu induce nici o nota de reciprocitate, dar speranta moare ultima… AltAnonim

      Ștergere
  60. O oportunitate si...speranta, as adauga eu.
    Si eu, conform relatarii, am crezut sau intuit de ceva timp, ca Michael e controlat si, tot de Dileo. Acum ramane sa vedem mai departe cum stau lucrurile in realitate... Va afla oare pana la urma de ce a fost realmente inlocuita?!
    Fata avea ceva curaj, pentru ca inima ei...era plina de iubire pentru el, pt. Michael. Curajul e ca si iubirea, el vrea drept hrana speranta. Nimic nu trebuie sa fie inaccesibil sperantelor, poti spera orice, pentru ca viata insasi e o speranta.
    Multumim din suflet, AltAnonim!
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca iti place cartea Tatianei. Este un fel de jurnal si prin urmare prezinta totul numai din punctul ei de vedere. Cat despre faptul ca Michael, Katherine, Joseph, Rebbie samd nu si-au batut capul sa conteste ceva din cele scrise de ea, eu cred ca inteleg de ce. Cine ar fi avut rabdare sa citeasca tot ce se publica despre ei? Se obisnuisera sa se scrie despre ei verzi si uscate si nu ripostau decat atunci cand se sarea calul peste limita suportabilului.
      De acum inainte Tatiana, care a reusit sa patrunda in casa lui Michael, o sa aminteasca de tot felul de personaje ale caror nume le-am mai intalnit in cartea Margaretei Maldonado (- una din sotiile sau concubinele lui Jermaine), volum intitulat "Jackson Family Values: Memoires of Madness". Mi-a placut mult cartea Margaretei, dar - din pacate - nu povesteste mai nimic despre Michael. Locuind niste ani la 4141 Hayvenhurst Ave, Encino, primul Neverland, a cunoscut o buna parte dintre Jackson-i cu bune si rele si bineinteles pe Tatiana. Totusi Margaret nu a comentat mai deloc. Si ea - ca si Tatiana - au patruns in casa lui Michael dupa ce el o parasise. AltAnonim

      Ștergere
  61. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim
    Enjoy


    Am mers la doi avocati in legatura cu acel single si cu calendarul. Din pacate, amandoi s-au temut de un caz impotriva lui Jackson Productions. Mi-au zis sa ma consider norocoasa ca lucrasem cu Regele. Ei erau prea tematori ca sa inceapa ceva contra cuiva de statura si cu puterea lui Michael Jackson.
    Eu nu aveam nici bani si nici putere. Sa-l duc pe idolul meu in instanta si sa-l dau in judecata, asa ceva nu era in firea si in inima mea. Cu toate acestea, doream sa fiu recompensata pentru ceea ce socoteam ca mi se cuvine. Atat Katherine cat si Joseph pareau ingrijorati si interesati si voiau sa ma ajute pe plan personal si profesional. In sfarsit, cineva cauta sa ma ajute si eu eram preocupata cu obstinatie sa le urmez incurajarile si sfaturile. Simteam ca ma lasasem pe maini bune, pe cele mai bune maini pe care si le putea inchipui cineva. Il iubeam pe fiul lor...

    ...Familia mea era de acord cu acest aranjament si era o buna idee sa securizez legatura, sa nu mai am intermediari. Ar fi putut sa ma ajute sa clarific chestiunile controversate dintre mine si Michael. July, agentul meu deja facuse o incurcaleala din contract - unde nu erau clauze despre vanzarile de produse...

    ...Joseph era fermecator si amuzant. Eu credeam ca eram pe maini bune. Joe [Brown, asociatul si amicul lui Joseph Jackson], intr-un fel oarecum surprinzator, imi amintea de parintii mei. Nu prea stiu de ce, poate pentru ca era un tip de moda veche si atractiv.
    Trecusera aproape doua saptamani si lucrurile trenau...Prin fostul meu prieten, Angel, am intalnit o avocata pe nume Terry Bringhaume. Ea era nerabdatoare si interesata sa lucreze la o intelegere care implica un nume atat de important ca cel de Jackson...Terry a parcurs termenii contractului trimis de domnul Brown si a fost de acord, in principiu, cu absolut tot...Contractul era pe cinci ani si cu posibilitate de prelungire pentru inca trei ani. M-am gandit ca opt ani erau cam multi, dar ea era a spus ca era un contract standard.
    Relatia a rezistat numai sapte luni. Am avut rabdare sapte luni. Multe lucruri au mers prost si eu am reusit sa aflu de cata lipsa de respect “se bucura” Joseph si toate demersurile, initiativele si eforturile lui in industria de divertisment. Nu aveam habar de asta atunci cand am semnat cu el. Oamenii ma intrebau: “De ce ai semnat cu el?” Cativa chiar au devenit sarcastici si nepoliticosi cand aflau ca ar fi managerul meu. Spuneau: “Glumesti?!” Cand venea vorba de afaceri, Michael era extrem de respectat, mai ales in acel timp, dar tatal sau nu era. M-am simtit jignita cand oamenii faceau comentarii negative...[In contract] era vorba de un film si de o inregistrare...

    ...Mai bine de cinci luni trecusera de la prima intalnire cu producatorii si agentii de casting. In fiecare zi, in fiece saptamana, in fiecare luna Ben Brown avea cate o scuza pentru fiecare intarziere. Tot timpul imi repeta sa am rabdare. Joseph lasase aproape totul in mainile domnului Brown si adeseori ma intrebam cu cine semnasem cu adevarat.
    Ii aminteam permanent domnului Jackson de calendar si de single. Ii reaminteam de situatia mea financiara – care ar fi trebuit sa fie una mai buna. De fiecare data el ma asigura ca urma sa investigheze si sa afle ce se intamplase - chiar de la Michael! Tot ii puneam aceleasi intrebari si de cele mai multe ori fara nici un rezultat. Am inceput sa ma intreb care era adevarata lui relatie cu propriul sau fiu. Mi-am reamintit de toate nemultumirile celor din familie - cum ca nu pot da de Michael atunci cand vor sau cand au nevoie de el.
    Dupa vreo doua sau trei luni, Joseph mi-a zis ca Michael a fost acela care m-a ales sa joc in rolul din video.

    RăspundețiȘtergere
  62. 2 / Tatiana (continuarea) AltAnonim


    Ce legatura are treaba asta cu ce-am discutat? [Ca Michael m-a ales] stiam deja.” - i-am spus. Nu era vorba de asta. “Ce a spus despre calendar? Despre album?” Joe a batut in retragere si a zis: “Lucrurile astea iau timp. Trebuie sa mai cercetez. Voi vorbi din nou cu Michael.” Sustinea ca vorbise cu Michael la telefon - ceea ce se presupunea ca era greu de realizat - si ca nu se folosise de acea ocazie ca sa-l intrebe despre lucruri care ma priveau pe mine, clienta sa?! Cand aveam sa primesc un raspuns?...
    ...In acea perioada a avut loc o auditie pentru o reclama pentru “LA Gear”. Michael ducea o mare campanie pentru ei si agentul meu a dorit sa aplic pentru reclama. Am dat proba, dar nu am fost eu cea aleasa. Mai multi clienti nu m-au ales. Spuneau: “Are acea imaginea de “fata a lui Jackson -Jackson's girl”. Nu ma ajuta cu nimic. Din contra...
    La auditiile pentru video chiar am auzit: “Ne pare rau. Cautam o fatza noua si tu esti un pic prea faimoasa”...
    ….......................
    ….......................
    … Cand m-am intors la Los Angeles [de la Clearwater, unde primisem cheia orasului], am ajutat la actiunile de binefacere pentru copii, actiuni in care era implicata doamna Jackson. Am plecat la Las Vegas cu domnul Brown si cu o alta clienta a lui Joseph: Mihoco, o asiatica micuta, care era cantareata. In prima noapte ne-am cazat la un hotel si am planuit ca noaptea de dupa evenimentul caritabil sa o petrecem la casa familiei Jackson din Las Vegas.
    Cand am ajuns la acea casa, Mihoco a intrat si imediat s-a grabit sa-si duca bagajele intr-o anumita camera. Doamna Jackson mi s-a plans de acest lucru si mi-a zis ca ea planuise ca eu sa stau in camera ocupata de Mihoko. Am gasit ca acea Mihoco nu a fost prea respectuoasa fata de stapana casei, dar era numai buna sa-l linguseasca pe domnul Jackson. Era clar ca lui ii faceau placere atentiile ei. Nu am crezut ca relatia era una inocenta si doamna Jackson simtea acelasi lucru.
    Pe seara, eu si Majestic ne-am uitat la televizor alaturi de Katherine. Ma simteam mult mai in largul meu alaturi de Katherine decat cu Joseph. El era cam dificil si incruntat pe atunci. Majestic m-a intrebat: “N-ar fi Katherine o soacra grozava?” Avea dreptate. Ea intotdeauna era blanda si dulce. Ii placea sa joace diferite jocuri, din acelea care se jucau pe masa si era buna mai ales la scrabble.
    Toti eram programati sa participam la acel eveniment caritabil, intr-un parc aflat langa casa familiei Jackson. Evenimentul nu a fost deloc cum m-am asteptat. Aveam senzatia ca ma aflu la un gratar in familie. Era prima mea vizita in Las vegas si eram foarte entuziasmata sa vad viata de noapte – luminile stralucitoare, cazinourile si automatele.
    Doamna Jackson nu ne-a insotit in prima mea aventura din Vegas si am planuit sa ne intoarcem la hotel dupa eveniment. Cand am intrat in hotel, am dat intamplator peste Miko Brando. Era prima data cand il vedeam dupa zilele din “Bad Tour” si am schimbat in scurt cateva “plezanterii” jenante. Nu mi-a trecut decat mai tarziu prin minte ca era posibil ca Michael sa fi fost si el in oras si chiar sa fi stat in acelasi hotel. Deodata mi-a venit brusc aceasta idee. Stiam ca cineva ar fi putut sa-i spuna lui Michael ca eu ma aflam in hotel. Miko era doar asistentul sau personal. Le-am pomenit de asta si domnului si doamnei Jackson, dar niciunul nu mi-a dat vreo lamurire.

    RăspundețiȘtergere
  63. 3 / Tatiana (continuare)


    In ultima zi pe care urma sa o petrec in Las Vegas, Majestic i-a spus doamnei Jackson ca as dori sa vad si eu un spectacol. Katherine si cu mine am inceput sa vorbim despre posibilitatea de a merge impreuna si am planuit ca noi doua sa mai ramanem inca o zi. Joseph a auzit ce ganduri aveam si din nefericire, nu i-a suras catusi de putin ideea. Si inainte macar sa ma dezmeticesc, Joseph ne-a convocat pe mine si pe domnul Brown in camera in care stateam eu. Joseph mi-a zis ca el a fost cel care m-a invitat de la bun inceput si nu Katie si ca ar fi trebuit ca lui sa-i cer parerea mai intai. Mi-a mai zis ca daca vroiam sa mai vin in Vegas cu ea altadata, era treaba mea, dar ca de aceasta data nu aveam sa-mi mai petrec inca o seara cu ea sau mai raman inca o noapte in oras. Eram (si sunt inca) extrem de sensibila si ca urmare a felului in care a gestionat situatia, din cauza tonului aspru, dezagreabil pe care-l avea, am simtit ca ma sufoc si am inceput sa plang. Intr-un fel destul de ciudat, am simtit cumva ca am inceput sa inteleg ceea ce o inspirase pe Janet in cantecul ei “Control”. Am simtit ca experimentam mesajul ei pe pielea mea.
    Cand am iesit toti trei din camera unde fusesem aspru certata, mi-am dat pe cat am putut silinta sa nu ma pierd si sa ma pun pe plans in fata Katherinei, dar lacrimile mi-au tasnit pur si simplu. Stand langa ea, imi doream sa ma eliberez de toate si sa plang in bratele ei. Aveam incredere in ea, simteam ca ma alina si vroiam sa mai stau inca o zi cu ea. In cele din urma amandoua ne-am supus. Nu ne-am spus nici un cuvant...
    Am urmat planul initial al lui Joseph de a pleca in ziua stabilita. Am presupus ca doamna Jackson stia mai bine de ce. Era clar cine controla totul. Era limpede ca si Katherine a trebuit sa faca la fel.
    La vreo saptamana dupa ce ne-am intors in L.A., s-a dat o mare petrecere la resedinta familiei Jackson din Encino. Era in cinstea catorva clienti ai lui Joseph si a proiectelor sale, fiind inclus si cel in legatura cu mine. Unul dintre “copilasii “ lui Joseph era o bautura racoritoare numita “Joe Cola”.
    Spre totala mea surpriza, fosta mea avocata, Terry Bringham, era si ea prezenta la petrecere...
    Majestic mi-a zis ca ea lucreaza la mai multe proiecte cu Joseph. Lucra chiar si la unul in care amestecat Michael. Nu-mi venea sa cred. Stiam ca doamna Jackson nu o place si eu nu aveam incredere in ea. Majestic mi-a zis ca a fost intrebat de Katherine: “Unde a gasit-o Tatiana si pe asta? De ce a adus-o pe aici?” Toata situatia era un caraghioslac...Totul imi facea greata! Eram foarte dezamagita! Totul era o farsa!... Era timpul sa fac ceva. Oricat mi-ar fi fost de greu, venise timpul sa merg inainte...
    ...Cam in acest timp am primit o slujba la “China Club”... Veneau tot timpul o sumedenie de celebritati: Sylvester Stallone, Eddie Murphy, Paul Stanley, Richard Greico, David Bowie,...Bruce Willis,...Elton John,...Scott Baio...
    ...Dupa ce a trecut cam o luna dupa ce am inceput sa lucrez la club, i-am invitat pe domnul Jackson si pe domnul Brown sa-mi fie oaspeti. De alminteri, fusese ideea lui Joseph ca sa-mi iau o sluba permanenta... Joseph, Ben si Terry s-au dus la club fara mine. Eu fusesem cea care planuise intreaga seara si eu am sfarsit prin a sta acasa singura si intrebandu-ma ce se intamplase cu oaspetii mei. Cred ca si-au batut putin joc de mine...
    … Cam pe atunci i-am intalnit pe Rob si pe Fab de la “Milli Vanilli”... Rob s-a oferit sa ma ajute sa anulez contractul cu Joseph, dar am optat pentru sfaturile si indrumarea altcuiva. Acel altcineva a fost Robert DeNiro. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  64. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    …..
    …..
    Sase luni incheiate au trecut si domnul Jackson si Ben Brown nu facusera nimic in legatura cu cariera mea. Avusesem parte doar de comentarii sarcastice si ridicole referitoare la managementul si contractul meu...
    … Majestic mi-a repetat ce auzise si anume o reactie a lui Michael la faptul ca semnasem cu Joseph: “Nu poate fi atat de proasta!” Nu-mi venea sa cred ce auzisem. “A spus asta Michael?” - l-am intrebat. Niciodata nu puteam fi sigura de o astfel de informatie, daca spusese sau nu asta cu adevarat. Cand l-am intrebat pe Majestic: “Unde si cand ai auzit asa ceva?”, nu a vrut sa-mi dezvaluie nimic. Ma saturasem sa fiu indopata cu astfel de zvonuri si barfe. Aveam impresia ca exista un soi de comunicare intre Michael si parintii sai, dar niciunul din ei nu ma punea in legatura cu el.
    …...............................
    [Intre timp Tatiana l-a cunoscut si s-a vazut cu DeNiro.] Eram o provocare pentru el si banuiala mea era ca multe femei ii cadeau la picioare.
    Michael era acela, unicul care stapanea cheia inimii mele. Cand privesc inapoi la tot ceea ce s-a intamplat, vad ca am ratat cativa barbati de treaba din cauza sentimentelor mele pentru Michael. Nu am regrete, nu, in niciun caz. Trebuie sa fii deschis si pregait cand si pe masura ce astfel de lucruri vin. Deschisa nu eram. Pregatita? Eram mai mult preocupata, absorbita de propriile mele ganduri.
    …...............................
    [L-a facut pe DeNiro “putza mica” la una din intalniri...]
    …...............................
    [In cele din urma]... nu-l aflasem pe Fat-Frumos in persoana lui [DeNiro]. Am rupt-o cu el... Ma simteam destul de increzatoare si intotdeauna dorisem sa reusesc prin propriul meu merit. Aveam tone de mandrie si o gramada de respect de sine sanatos...

    Ziua mea de nastere era pe 22 aprilie 1989. Am sarbatorit-o cu un grup de prieteni la “Club 20 - 20” in Century City. Cineva din grupul meu mi-a zis ca tocmai a sosit Prince. Mi-am facut socoteala ca, de vreme ce era ziua mea, il voi ruga sa danseze cu mine. Asa l-am cunoscut si am dansat cu artistul care odinioara era cunoscut ca Prince.
    Prietenul meu, Craig, deja ne uimise pe toti cu miscarile lui marca Michael Jackson... Ne distram toti de minune, dar cred ca prietenii mei au ramas muti de uimire cand m-am indreptat catre masa lui Prince si le-am spus politicos garzilor de corp ca vreau sa dansez cu el.
    ….................................
    [S-a plimbat cu Prince toata noaptea, in limuzina acestuia. Dupa aceea a mers cu Prince in apartamentul lui, intr-un hotel unde acesta locuia permanent. A ramas sa doarma aici...doar ca sa doarma.]
    ….................................
    Intr-un fel, Prince era vazut ca rivalul lui Michael - din punct de vedere muzical... Michael era acel Peter Pan care iti tulbura mintea, surprinzandu-te, emotionandu-te, excitandu-te, dar intr-un fel ingenuu, curat. Prince era cel ce exprima fatis, deschis, clar sexualitatea. Erau ca ziua si noaptea, dar genii amandoi si incredibili. Prince il admira si il respecta pe Michael.
    …....................................
    [Tatiana s-a intalnit si a vorbit la telefon cu Prince de mai multe ori.]
    …....................................

    RăspundețiȘtergere
  65. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    11 mai 1989 - Ingrid Woodson, consultantul departamentului de creatie de la “Black Radio” - “Exclusive Awards Show”, m-a sunat. Mi-a spus ca Michael a fost premiat la categoria “Pop Rock and Soul”. A castigat “Triple Crown Award”, cel mai valoros dintre premiile serii. Ingrid mi-a spus ca ma doreste in spectacol si ca urma sa-i ofer premiul lui Michael. Am privit aceasta intamplare ca pe lucrarea Domnului.
    Am vorbit cu producatorii de mai multe ori in urmatoarele doua saptamani. Ceea ce nu stiam eu pe atunci era ca acea Ingrid era familiarizata cu toata industria de barfe ce ne inconjura pe Michael si pe mine. Si mai stia ca fusesem concediata din “Bad Tour”. Ingrid mi-a spus ca ea crede ca mi se facuse o nedreptate si ca a auzit ca lui Michael ii pasa foarte mult de mine. Ingrid avea impresia ca sunt un fel de tap ispasitor. Spunea ca trebuie sa se fi produs o neintelegere intre noi si ca e doritoare sa ajute. Cum o ascultam la telefon spunandu-mi toate acestea, m-am simtit putin emtionata ca ii pasa atat de mult si ca voia sa ma ajute. Am inceput sa o privesc ca pe un fel de “Inger Pazitor”. E lucru rar in Hollywood sa gasesti oameni carora sa le pese suficient ca sa faca ceva pozitiv si sa te ajute, in special in spatele scenei. Cum vedea Ingrid acea situatie creata intre mine si Michael era ceva rar. Punctul ei de vedere imi amintea de ce credeau parintii lui [Michael] si parintii mei. Ingrid spunea ca auzise de la mai multe persoane din industria de divertisment ca lui Michael ii pasa de mine, dar ca ea avea credinta ca staful lui profesional preluase controlul, spalandu-i creierul si turnandu-i minciuni peste minciuni despre mine. Ingrid voia sa ne dea posibilitatea sa lucram din nou impreuna si dorea sa ne aduca impreuna, sa vorbim unul cu celalalt fata in fata.
    L-am invitat pe Joe Jackson ca oaspete al meu. “Noi stim deja despre spectacol si toata familia are deja bilete. O sa imi verific agenda ca sa vad ce altceva mai am de facut. Am sa incerc sa ajung.” Nu parea entuziasmat si lipsa lui de interes mi-a ranit sentimentele.

    RăspundețiȘtergere
  66. 3 / Tatiana (continuare) Altanonim


    Spectacolul a avut loc la “Universal Amphitheater” pe 28 mai 1989. M-am gandit mult si m-am pregatit indelung pentru felul in care o sa arat la spectacol. Vroiam sa reinviez zilele de odinioara de la Hollywood, zile cand stelele erau cu adevarat incantatoare. Rita Hayworth a fost inspiratia mea si purtam o rochie de seara, alba si lunga, pe care Terri Hartman mi-a cumparat-o. Am asortat-o cu manusi lungi, de satin si cu pantofi de bal, pe care straluceau strasuri. Farmecul la el acasa.
    Cand am ajuns la teatru, i-am informat pe producatori si am luat masa in camera verde. Mai era cam o ora pana sa inceapa spectacolul si producatorii m-au pus sa astept alaturi de ceilalti interpreti si prezentatori, intr-o incapere speciala, fiind separata astfel de cei doi prieteni pe care ii adusesem ca invitati.
    Ben Brown a venit in locul lui Joe Jackson. Lucrul asta m-a dezamagit. In timp ce asteptam pe cineva din media ca sa ne faca niste poze, ne-am intretinut cu Little Richard. Este unul din creatorii si inovatorii rock and roll-ului. El i-a influentat pe Prince, pe Michael si pe Terence Trent Darby. Pentru mine Little Richard este “Regele Rock'n Roll-ului.” Ma captivase in copilarie. Arata bine, avea stil si prin felul in care “facea praf” pianul era super si nu semana cu nimeni altcineva. Cand Prince a aparut pe firmament era ca un “deja vu”. Pentru mine Prince era imaginea lui Little Richard intr-un alt timp.
    Am terminat cu fotografiile si spectacolul era gata sa inceapa. Asteptam si deveneam din ce in ce mai nervoasa. Pe cand mergeam spre culise, ma simteam increzatoare ca se vor rezolva toate lucrurile si ca as fi putut sa ma linistesc macar un pic dupa ce as fi vorbit cu Michael.
    In timp ce asteptam sa prezint premiul... Quincy Jones statea nu prea departe de mine si facea si el parte din prezentarea speciala pentru Michael.
    Initial trebuia sa intru prin dreapta, dar cu cateva minute inainte planul s-a schimbat si Ingrid mi-a spus sa merg in stanga. In timp ce ma indreptam intr-acolo, l-am auzit pe sotul lui Ingrid, care ma escorta, spunand ceva la un walkie-talkie. Ceea ce am auzit a fost “Michael ceva, ceva... Tatiana.” Eram tare emotionata in acel moment si mergeam avand un zimbet mare pe fata. Eram atat de incitata ca ma aflam acolo si ca aveam ocazia sa-l vad pe Michael si sa vorbesc cu el incat nu am ascultat cu atentie ce se discutase. Dar si zambetul si starea de fericire erau pe punctul de a se schimba. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  67. "Dar si zambetul si starea de fericire erau pe punctul de a se schimba." In bine...sau in rau...depinde de circumstantele existente atunci.
    Tatiana era o tanara cu corectitudine dar si cu multe greseli. Pe unele le indrepta pe altele nu. O fata care avea si regrete si impliniri, care uneori era incredibil de naiva si enervant de copilaroasa. Era o fata care a fost ranita de atatea ori si care poate inconstient, a ranit la randul ei...avea si ea temeri, dezamagiri cu bucati de viata si suflet pierdute pe drum...
    Intr-adevar, AltAnonim, asa cum ai spus f. bine calculat(eu nu anticipasem) s-au scris f. multe despre Michael si familia Jackson in general si, cu atat mai mult in S.U.A. comparativ cu cat primeam noi in
    Romania mai ales inainte de revolutia din '89. Si dupa, doar cu ce voia Media masonica sa ne inoculeze, sa ne otraveasca mintile din otrava lor, cu privire la Michael. Chiar si dupa fatidica zi, in Romania nu s-au tradus si publicat prea multe carti. Am cumparat tot ce-am gasit si mi-a fost recomandat...mai putin cele doua super carti ale lui Mikael Dobrescu. Nu indraznesc...:) Daca ar fi fost intr-o librarie sau oriunde in comert era altceva dar asa, poate nu mai are carti de vanzare si il deranjez degeaba.
    Crede-ma, le simt in mod acut lipsa, pentru ca mi le doresc mult.
    Cand vine despre scriitori care au exprimat sau exprima prin scris cele mai frumoase si nobile sentimente - iubirea, sacrificiul - nu cred ca nu te-ai putea gandi si la...Mihai...
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca in momentul cand cineva se hotaraste sa publice o carte, fie si in tiraj redus, acel cineva vrea sa impartaseasca celorlalti gandurile, simtamintele, parerile sale legate de un domeniu de interes. Isi doreste cititori, altfel demersul sau ar fi ramas intr-un stadiu de proiect, lasat sa zaca in vreun sertar, departe de privirile critice ale indiscretilor. Vreau sa spun ca ar trebui sa incerci sa-l intrebi pe Mikael Dobrescu daca mai are cateva exemplare spre vanzare. Cartile lui merita sa se afle in biblioteca oricarui admirator al lui Michael si nu numai din Romania. Are lasata o adresa de mail si o intrebare nu costa nimic. Chiar e pacat sa nu te bucuri de cartile lui. Sunt sigura, foarte sigura ca or sa-ti placa.

      Cat despre cartea Tatianei , nu cred ca avut un impact prea mare in 2005, cand a fost publicata. Fanii ii stiau povestea, iar ceilalti erau mai interesati de colectia de “gunoaie” ale lui Bob Jones, un anagajat concediat si plin de frustrari – pentru ca fusese alungat de la curtea Regelui. Adevarul e ca nu am citit cartea lui Bob Jones si nici pe a Dianei Dimond, cea care si-a facut un nume (“prost”, as zice eu,) comentand tendentios si fara urma de profesionalism procesul in care a fost tarat Michael. Am tinut cont de parerile fanilor mult mai avizati decat mine, adica a adevaratilor fani.
      Cartea Tatianei a fost cautata mai mult dupa ce Michael a murit si in 2010 a scos o alta editie, sub titlul “Michael & Tatiana: King Of My Heart”. Cum intalnirile dintre Michael si Tatiana - fata in fata, cand au si schimbat cateva cuvinte - pot fi numarate pe degetele de la o mana, cred ca primul titlu a fost mult mai aproape de adevar. Meritul ei a fost ca reusit sa scoata o carte din piatra seaca, dar sentimentele ei fata de Michael cred ca au fost adevarate. I-au mai scapat si mici rautati, dar impresia mea e ca s-au datorat coautoarei (cu care s-a si certat dupa ce-a de-a doua editie, simtindu-se trasa pe sfoara de ea).

      Cat despre blog, parca am fi “trei intr-o barca (fara a mai socoti si cainele)”. Cainele sunt eu.
      Ce se intampla? Mai are grija cineva de acest blog sau si-au luat toti jucariile si au plecat? AltAnonim

      Ștergere
    2. In mai va aparea o noua carte scrisa de garzile de corp ale lui Michael. Este deja in preorder pe Amazon. Ma gandesc sa o comand.

      Ștergere
  68. In mai va aparea o carte scrisa de garzile de corp ale lui MJ care i-au fost alaturi in ultima perioada. E deja in presale pe Amazon si ma bate un gand sa o iau.

    RăspundețiȘtergere
  69. 1 / Tatiana AltAnonim


    Dar si zambetul si starea de fericire erau pe punctul de a se schimba. Am inceput sa ma simt confuza. L-am intrebat pe domnul care ma escorta ce se intampla si el mi-a zis: “Nimic!” Si el parea la fel de nauc si la fel de zapacit ca si mine. Apoi a murmurat: “Nu stiu”. Apoi, iar am fost trimisa in partea dreapta, respectandu-se planul initial. Mai tarziu, am realizat ceea ce insotitorul meu a fost atat de amabil sa nu-mi dezvaluie. El nu dorise sa-mi raneasca sentimentele. Am aflat cuvintele spuse si astfel am completat puzzelul.
    In timp ce mergeam in cealalta parte a scenei, eram atat de uimita, de prostita in legatura cu ce se intamplase, ca abia puteam sa ma concentrez asupra a ceea ce aveam de facut. Momentul in care trebuia sa intru sosise si vroiam sa pasesc pe scena cand cineva a strigat: “Nu! Nu! Nu inca!”. M-am oprit. Apoi altcineva a strigat: “O.K. Da-i drumul!” Am simtit caldura reflectoarelor lovindu-ma si am simtit surpriza publicului care striga si aplauda. Eram atat de emotionata, atat de nervoasa, ca m-am gandit sa nu cumva sa scap premiul. Ma gandeam: “Te rog, T., nu scapa premiul, orice-ar fi!” Premiul era greu si imi amintesc ca ma intrebam cat cantarea. Nimeni nu ma avertizase, inainte sa mi-l inmaneze, ca avea in jur de doua kg, doua kg si jumatate . Era clar ca premiul era prea greu pentru mine...
    Spectacolul si premiile oferite constituiau cel mai mare, cel mai important eveniment din industria de divertisment si eu ii inmanam premiul celei mai mari stele a lumii. Il iubeam, il adoram pe Michael si din nou eu eram implicata in realizarea propriei lui istorii. Pe cand stateam in fata lui Michael, el zambea. Am intins mainile ca sa-i dau premiul si sa scap de greutate. Dupa ce si-a luat premiul din mainile mele, a mers la microfon, gata sa inceapa sa vorbeasca. La un moment dat, cand publicul aplauda, s-a intors spre mine si mi-a zis cat de surprins dar si fericit era sa ma vada si ca habar nu avea ca eu urma sa fiu acolo. Am tresarit, dar i-am servit-o: “Intr-adevar? Mie mi s-a spus ca stiai”.Raspunsul mi-a iesit din gura spontan, fara sa-mi dau cea mai mica sansa sa gandesc prea mult la ce a urmat sa spun. S-a intors spre microfonul lui, cu fata spre public, sa termine de vorbit. Ma gandeam ca se poarta straniu, dar nu stiam de ce. Cumva, am simtit ca Michael nu e sincer. Nu fusese chiar onest cu mine si nu-mi imaginam de ce. Stateam pe scena, langa Quincy Jones si langa domnul Sidney Miller, producatorul executiv al spectacolului.
    Michael a terminat de vorbit si a plecat de pe scena, lasandu-ma in urma. Stateam acolo ca lovita cu leuca in cap, ca o proasta. Publicul si-a aratat dezaprobarea scotand o multime de oooooohh-uri si ahhhhh-uri. Datorita lor am iesit din transa. Acesta nu a fost un spectacol televizat. Daca ar fi fost, nu m-ar fi lasat el singura, pe scena. Am gasit ca s-a purtat straniu, mai ales ca tocmai imi zisese cat de surprins dar si de fericit era sa ma vada. Si acum, iata, m-a lasat singura pe scena si eu am fost nevoita sa merg in urma lui. Nu avea nici un sens.
    Imediat ce am intrat in culise, dincolo de privirile publicului, cei din garda personala l-au inconjurat repede, ca si cum l-ar fi protejat de toti cei care ar fi vrut sa se apropie. Si inainte de a ma dezmetici, nu l-am mai putut vedea si dus a fost! Am vazut afara, langa teatru, o rulota mare, pregatita pentru el si izolata de oamenii din echipa de securitate, ce o inconjurau.

    RăspundețiȘtergere
  70. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    L-am observat pe domnul Brown si am asteptat impreuna cu el. I-am spus cat de mult imi doresc sa vorbesc cu Michael si cat de in graba a fost indepartat, inainte de a-i putea spune macar un singur cuvant. Ben m-a incurajat sa merg si sa cer sa-i vorbesc. Mi-am adunat toate puterile si intreaga determinare si mi-am zis ca nu am sa las aceasta ocazie sa-mi scape printre degete. Trebuia sa-i vorbesc si sa afle ce simt. Trebuia sa aflu de ce fusesem concediata. Ce facusem ca sa merit asta? De ce ma inlocuise cu Sheryl Crow? Trebuia sa incerc sa aflu niste raspunsuri sau sa mor incercand.
    Pe cand ma apropiam de rulota, aveam fluturi in stomac. Eram mult, cu mult mai nervoasa decat fusesem cand ne aflam amandoi pe scena.
    In timp ce stateam acolo, Alfonzo Ribeiro si Ricky Shroeder asteptau si ei sa-l vada pe Michael. Ricky era copilul vedeta din sitcomul “Silver Spoons”. Am vorbit cu ei cam un minut si fara veste au fost invitati in rulota lui Michael.
    Dupa vreo zece minute, Alfonzo si Ricky au iesit afara, unde eu ramasesem sa astept. Ma simteam atat de singura. Stateam acolo si il priveam cu atentie, dar rabdatoare pe Bill Bray si ma simteam asa, ca venita de pe la tara. Ma simteam mai prejos decat o taranca. Inainte ca sa ma dezmeticesc, Bill a strigat: “Ei bine, grabeste-te! Daca vrei sa vii, apoi vin-o! Nu avem toata ziua la dispozitie! Mai avem un premiu de primit!” Intepenisem si ma uitam la el uimita si socata. Nu-mi venea sa cred ca vorbise cu mine in halul ala. M-am intors si m-am uitat la domnul Brown, sa vad daca si el a observat ce si cum. Nu puteam sa cred cum imi vorbise si inca in fata tuturor celor care se aflau pe-acolo. Mi s-a adresat ca si cum as fi fost un gunoi. Alfonzo si Ricky fusesera intampinati atat de frumos! Eram atat de stanjenita si ma simteam atat de umilita incat imi venea sa urlu. Dar nu era timp pentru lacrimi..
    Sosise clipa atat de mult asteptata si eram pe punctul de a pune niste intrbari la care Michael urma sa-mi raspunda.
    Pe cand ma indreptam spre Bill si trecusem si de poarta de la intrare, usa de la rulota lui Michael era larg deschisa. Credeam, imi imaginam ca voi intra in rulota, ca sa sa vorbesc cu el.

    RăspundețiȘtergere
  71. 3 Tatiana (continuare) AltAnonim


    Ma rog, cam asta speram, dar Michael a iesit din rulota si s-a asezat chiar in fata mea. Mi-a repetat aceleasi vorbe pe care mi le spusese si pe scena ca si cum le-ar fi avut scrise. Mi-a zis: “Oh, Tatiana! Imi pare bine sa te vad! Nu aveam idee ca urma sa apari pe-aici.” Era cam ciudat acest “replay”. I-am spus: “Michael, as vrea neaparat sa vorbesc cu tine.” Imediat ce am rostit aceste vorbe, Bill Bray l-a apucat de brat pe Michael si l-a tras de langa mine, zicand: “Trebuie sa plecam!” Au facut asta ca si cum o planuisera dinainte. Mi-am reamintit de ceea ce imi povestise Majestic despre Michael, cum intotdeauna il scoteau ceilalti din situatiile in care nu dorea sa se implice. Pe scurt, Michael nu voia sa para baiat rau. Michael mi-a taiat-o cu: “Bine! Trebuie sa plec! Imi pare rau!” Ramasesem ca intepenita si socata si din nou eram singura-singurica. Era cat se poate de clar ca nu a vrut sa stea de vorba cu mine. Fusesem tratata fara pic de respect, fara un motiv intemeiat. De ce imi repetase aceleasi vorbe? De ce ma lasase singura pe scena? Cea mai mare intrebare a mea era: de ce imi spusese ca nu avea nici cea mai mica idee ca urma sa ma aflu acolo, cand stia? Producatorul imi spusese ca era la curent cu tot spectacolul. Nu ma simteam deloc bine in propria mea piele, stanjenita si data afara, alungata. Mi-am spus ca era cazul sa merg inainte. Am facut stanga-mprejur si m-am intors la domnul Brown. Chiar daca ma simteam ridicola si proasta, am incercat sa ma comport ca si cum as fi fost sigura de mine si increzatoare. Am cautat sa-mi recapat demnitatea, respectul de sine si linistea sufleteasca. Am ramas fara cuvinte pentru un timp, dar simteam ca Ben imi simtise durerea si dezamagirea profunda. I-am zis lui Ben ca n-am avut nici o sansa sa-i vorbesc lui Michael, dar bineinteles ca vazuse si el toata tarasenia. Stia ce simt si ce se intamplase. Ne-am intors amandoi in teatru, ca sa privim restul spectacolului. Am auzit pe cineva soptind, in timp ce ne indreptam spre locurile noastre: “Oooooh, iat-o!” Intelegand din susoteala tot ce era mai rau, nu doream decat sa ma intorc acasa... Prietenele mele au incercat sa ma ajute si sa gasim un sens la toate cate se intamplasera, dar in zadar. In urmatoarele doua saptamani am fost confuza. Tot cautam raspunsuri in mine si nu ma puteam opri din plans… (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  72. Cat despre blog: pai...eu cred ca atunci cand Mirey, a spus in ultimul com. : Äceasta frageda si proaspata renastere, are gust de un nou inceput, moment in care se pot pune bazele unei noi "dimineti"..." la un lucru fix s-a referit si anume, tu sa fii cea care publica articole, iar noi ceilalti ne vom posta parerile mai mult sau mai putin opulente. Si atunci, cu siguranta ni se vor alatura mai multe persoane. Pentru ca acest blog, este citit, se vede clar. Este foarte apreciat. Nu stiu insa, de ce exista o anume retinere ducand astfel la criza de conversatie intre cititori.
    DRAGI PRIETENI, CITITORI, ADMIRATORI, IUBITORI ai acestui minunat blog: conversatia, parerile, comentariile voastre - sunt un mecanism infailibil de a supravietui acest...popas al nostru de suflet!... Este imposibil dupa lecturare, sa nu ramai cu un gand - pozitiv sau negativ, nu conteaza - care ar putea fi expus si dezbatut, creandu-se asfel o unitate, o voie buna, un zambet intre noi, ducand la o splendida sincronizare intre munca lui AltAnonim si parerile noastre. Gesturile aparent minore, cum ar fi recunostinta, multumirea, daruirea - sunt gesturile cu cel mai mare impact pentru relatiile dintre oameni, imbunatatindu-ne starile afective. A darui, este mai important pentru nivelul de fericire decat a primi. Nu ajunge doar sa ne dorim sa fim fericiti, asteptand mereu lucrurile bune sa vina in intampinarea noastra. Fericirea este o alegere si, de cele mai multe ori sta in puterea noastra sa facem ca acele lucruri, pe care ni le dorim, sa se intample, fie ca este vorba chiar si de promovarea - prin com-urile noastre - a acestui blog minunat!...
    Multumim Iulia pentru informatie!
    Si...da, AltAnonim, cred ca o sa-mi i-au inima in dinti si o sa-i adresez o intrebare lui Mikael Dobrescu pe mail.Ceva m-ar costa totusi si inca foarte scump: orgoliul meu ranit in caz ca nu-mi va raspunde...:) Am glumit! Sunt tare bucuroasa pentru sosirea weekend-ului :)
    Draga AltAnonim, iti sugerez sa te gandesti re rog, prin urmare, la posibilitatea unei oportunitati - in caz ca Dorina a renuntat definitiv. Mi-e foarte greu sa vad locul acesta fara Dorina. Eu insa, nu am o anume preferinta. I mportant este sa se mearga mai departe. Michael asa ar fi vrut.
    Un sfarsit de saptamana minunat, va doresc la toti!
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  73. Bine punctat Cristina. E singurul loc unde se mai aduna lumea si se mai posteaza ceva comentarii (forumuri active romanesti nu mai sunt,ar mai fi cateva pagini de facebook dar relativ slabuta activitatea) si ar fi trist sa se duca activitatea si pe aici. E pacat totusi...si inca nu s-au implinit 5 ani....

    RăspundețiȘtergere
  74. Cristina, Iulia,
    Aproape ca terminasem sa va raspund, dar o pana de curent de cateva minute a facut ca tot ceea ce scrisesem sa se duca pe apa sambetei. M-am cam enervat si nu ma simt in stare sa o iau, acum, de la capat. O sa aman putin raspunsul si o sa mai postez cateva pagini din cartea Tatianei.


    Le-am povestit doamnei si domnului Jackson prin ce trecusem, ca nu avusesem sansa sa vorbesc cu Michael si sa gasesc raspunsuri la intrebarile pe care le aveam. Le-am zis de toata tarasenia cu Bill Bray, in ce fel mi se adresase si cum fusesem tratata. Joseph a facut o remarca la adresa lui Bill si mi-a fost clar ca nu-l placea. Mi-a zis ca, daca ar fi fost el pe-acolo, nimic din toate cele nu s-ar fi intamplat si eu as fi avut posibilitatea sa-i vorbesc lui Michael. Si Katherine a spus ca nu are incredere in Bill. Poate ca nici ei nu aveau habar de nimic, dar eu socoteam ca stiu mult mai mult decat imi spuneau...
    Ingrid m-a sunat ca sa-mi multumeasca pentru ca am participat la spectacol si si-a cerut scuze pentru modul in care am fost tratata. Stiam ca pentru multi era mai mult decat evident faptul ca Michael nu voia sa-mi vorbeasca si acum mi se confirma totul. I-am raspuns cu o intrebare: “Si cum am fost tratata?” Vroiam sa-mi verific propria parere. Mi-a zis: “Am vazut ce s-a intamplat si imi pare rau pentru tine, ca a trebuit sa treci prin toate astea. Nu stiu ce ti s-a intamplat in turneu, dar am auzit o multime de lucruri – diferite unele de altele – si am avut impresia ca sunt oameni din anturajul lui Michael care inceraca sa te tina la distanta. Am socotit ca va pot ajuta sa fiti pusi fata in fata si sa puteti vorbi.” Ingrid mi-a spus ca ea chiar a dorit sa fie de ajutor si ca ii pare rau ca toate s-au intors pe invers si cat de urat s-a purtat Michael cu mine. Curiozitatea mea a fost si mai mare cand a recunoscut ca fusese avertizata cu privire la felul rece in care fusesem tratata. Gaseam ca ea stie mai multe si intuitia mea a fost corecta. Am implorat-o sa-mi spuna tot ce stie si m-am rugat o multime de ea pana am smuls ceva de la ea. In cele din urma mi-a zis ca, pe cand organiza evenimentul, l-a sunat pe Bob Jones, agentul de publicitate al lui Michael. Bob i-a spus ca isi face ceva griji in legatura cu implicarea mea in prezentare. Mi-a zis ca vorbele lui au fost: “Tatiana e doar o simpla dnsatoare! De ce e amestecata in toata treaba asta? Va vorbi? Are ceva de spus?” Ingrid mi-a relatat ca a zis: “Nu! Ea doar ii va inmana premiul”. Bob a intrebat-o: ”Ce-are ea de-a face cu toate astea?” Ingrid mi-a povestit ca a chibzuit putin si i-a zis lui Bob ca m-a ales pentru ca eu si Michael lucraseram impreuna, ca ar fi dat minunat in show si ca publicul ar fi apreciat momentul.
    Pe cand am lucrat cu Michael, nu numai ca el mi-a catapultat mie cariera si m-a facut cunoscuta, dar i-am fost si eu de ajutor in ceea ce priveste imaginea lui. Pana la un punct, el si-a validat masculinitatea in fata celor care aveau indoieli si chiar si fanii au zis de nenumarate ori ca eram o pereche perfecta si credibila.

    RăspundețiȘtergere
  75. Tatiana (continuare) AltAnonim


    Ingrid a continuat sa-mi explice situatia. A adaugat ca Bob a hotarat ca ei ar putea merge pe aceasta idee, dar doar daca eu ii voi inmana premiul si nu voi vorbi. M-a durut rau sa cred ca acel Bob Jones a spus asemenea lucruri despre mine. Nici macar nu ma cunostea. Informatiile pe care mi le-a dat Ingrid m-au mai luminat. Ceea ce aflasem era ca Michael stia ca ca faceam parte din spectacol desi a repetat cat de surprins era ca ma vede si ca nu avea idee ca o sa ma aflu si eu pe-acolo. Instinctul meu imi spunea ca nu fusese chiar sincer. Uram sa cred asta - oricat de mult imi displacea. Stia de implicarea mea. O aprobase atata timp cat nu trebuia sa spun ceva. Ingrid a adus ceva lumina si asupra incidentului “walkie-talkie”, intamplare petrecuta pe cand eram condusa prin spatele scenei, din stanga in dreapta. Am aflat cuvintele lipsa din puzzle: “Michael nu vrea sa o vada sau sa vorbeasca cu Tatiana inainte de spectacol”. Stiam ca acele vorbe erau adevarate, pentru ca am fost dusa in mare graba in partea opusa a locului pe unde intra Michael. Apoi, cand Bill Bray l-a tras de langa mine, s-a dovedit ca aranjasera astfel incat Michael sa nu aiba de a face cu mine. Totul era clar tuturor...
    Nu pot descrie in cuvinte cat de devastata am fost. Mi-a fost greu sa depasesc durerea pe care aceasta intamplare – ca si toate celelalte – mi-a cauzat-o. Niciodata, nici in cele mai rele comaruri n-am crezut ca o sa trec printr-o asemenea agonie. Privind de undeva din exterior, vezi lucrurile diferit. In acel timp eu eram mult prea preocupata si mult prea implicata in miezul lucrurilor si tot ceea ce-mi doream era sa aflu raspunsuri la intrebarile care ma obsedau. Privind inapoi, o vad pe Ingrid ca pe un suflet frumos care a incercat sa ma ajute...

    RăspundețiȘtergere
  76. Tatiana (continuare) AltAnonim


    Majestic m-a vizitat si am tot discutat ore si ore despre seara cu pricina. I-am povestit totul, bucatica cu bucatica. Majestic mi-a explicat din nou cum oamenii lui Michael iau vina asupra lor si cum il acopera, ca sa nu se dea impresia ca el e cel care greseste. “El nu va parea baiat rau”, a spus Majestic. Mi-a reamintit de o experienta similara pe care o avusese el insusi cand s-a dus la o filmare a unui video. Majestic m-a ajutat sa inteleg ce mi s-a intamplat cu adevarat in acea noapte. Mi-a spus ca atunci cand Bill Bray a strigat la mine: “Haide!”, a fost un semnal pentru Michael, ca sa iasa el afara din rulota si astfel eu sa nu pot intra la el. Apoi, cand Bill l-a apucat de brat, spunand: “Trebuie sa plecam”, asta a fost o parodie planuita. El mi-a aratat clar ca Michael nu dorea sa-mi vorbeasca. Asa cum David Banks spusese -cu subiect si predicat - inainte, daca Michael vroia ceva, obtinea acel ceva! “Ce vrea Michael, Michael obtine”, a spus. Fusesem de-a dreptul naiva ca sa cred altceva, sa gandesc intr-un mod diferit. Majestic mi-a reamintit si de faptul ca propria sa familie se plangea ca nu e in stare sa dea de Michael atunci cand voia. Majestic mi-a zis: “Tatiana! Pe cine crezi tu ca trebuie sa arunci vina si cine detine controlul a tot?” Discutia cu Majestic mi-a deschis ochii. Asa se explica experienta nebuneasca pe care tocmai o avusesem si ca nu primisem inca un raspuns la intrebarea numarul unu. De ce? De ce trebuise sa sa indur toate acestea? Ce facusem sa fiu tratata intr-un asemenea hal? Erau intrebari la care nimeni nu putea sa raspunda. Numai Michael stia exact de ce fusesem concediata din turneul sau. Doar el putea sa raspunda intrebarilor despre inlocuirea mea cu una din cantaretele din back-up. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  77. Tatiana (continuare) AltAnonim


    Majestic m-a vizitat si am tot discutat ore si ore despre seara cu pricina. I-am povestit totul, bucatica cu bucatica. Majestic mi-a explicat din nou cum oamenii lui Michael iau vina asupra lor si cum il acopera, ca sa nu se dea impresia ca el e cel care greseste. “El nu va parea baiat rau”, a spus Majestic. Mi-a reamintit de o experienta similara pe care o avusese el insusi cand s-a dus la o filmare a unui video. Majestic m-a ajutat sa inteleg ce mi s-a intamplat cu adevarat in acea noapte. Mi-a spus ca atunci cand Bill Bray a strigat la mine: “Haide!”, a fost un semnal pentru Michael, ca sa iasa el afara din rulota si astfel eu sa nu pot intra la el. Apoi, cand Bill l-a apucat de brat, spunand: “Trebuie sa plecam”, asta a fost o parodie planuita. El mi-a aratat clar ca Michael nu dorea sa-mi vorbeasca. Asa cum David Banks spusese -cu subiect si predicat - inainte, daca Michael vroia ceva, obtinea acel ceva! “Ce vrea Michael, Michael obtine”, a spus. Fusesem de-a dreptul naiva ca sa cred altceva, sa gandesc intr-un mod diferit. Majestic mi-a reamintit si de faptul ca propria sa familie se plangea ca nu e in stare sa dea de Michael atunci cand voia. Majestic mi-a zis: “Tatiana! Pe cine crezi tu ca trebuie sa arunci vina si cine detine controlul a tot?” Discutia cu Majestic mi-a deschis ochii. Asa se explica experienta nebuneasca pe care tocmai o avusesem si ca nu primisem inca un raspuns la intrebarea numarul unu. De ce? De ce trebuise sa sa indur toate acestea? Ce facusem sa fiu tratata intr-un asemenea hal? Erau intrebari la care nimeni nu putea sa raspunda. Numai Michael stia exact de ce fusesem concediata din turneul sau. Doar el putea sa raspunda intrebarilor despre inlocuirea mea cu una din cantaretele din back-up. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  78. WOW! Abia astept atat urmarea, cat si...raspunsul!...;)
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar poate imi spui si cum. Vad ca tu ai batut la usi ce nu s-au deschis inca. AltAnonim

      Ștergere
    2. AltAnonim, in 30 martie, 00:25 era vorba de un RASPUNS care s-a dus pe apa sambetei din pricina panei de curent...
      Iar URMAREA, la "Tatiana'', evident! :) Despre ce usi e vorba pentru ca nu pricep? "Ce nu s-au deschis inca" ?? Lumineaza-ma te rog! Ai citit ce-am scris in 28 martie 22:10 ?
      Cristina

      Ștergere
    3. Nu-mi vine sa cred! Ti-am raspuns si iar a cazut curentul, doar cateva secunde de aceasa data! Iar s-a dus pe apa sambetei ditamai raspunsul. Nu cred in semne, dar am sa fac un rezumat. Raspunsul il formulez intr-un cuvant: da. DA. Am continuat sa traduc si sa tin legatura cu tine si cu Iulia. (Mirey nu a mai aparut.)
      Dar nici eu nu am inteles despre ce "posibilitate a unei oportunitati" vorbesti si ce solutie ai ca blogul sa functioneze si sa nu dispara.
      Cat despre usile inchise, pai ele sunt acei "DRAGI PRIETENI, CITITORI, ADMIRATORI, IUBITORI ai acestui minunat blog", care nu s-au ostenit sa dea un semn de viata - desi e a nu stiu cata oara cand le adresezi aceasta rugaminte.
      Eu continui sa imi pun aceeasi intrebare (de parca am dat in doaga Tatianei!): acest "minunat blog" nu cumva e un tribut pentru MIchael?! AltAnonim

      Ștergere
    4. Da, am inteles foarte bine... Sunt convinsa ca si daca ai fi incercat a treia oara, a patra oara..samd, pana de curent isi facea aparitia de fiecare data :) A, si...e prima data cand am adresat acea rugaminte, poate m-ai confundat!
      ...Nu stiu de ce, dar am o ciudata senzatie ca m-ai inteles gresit si , mai rau, tendentios! Sper sa ma-nsel!
      Cristina

      Ștergere
    5. Se pare ca e o seara a neintelegerilor. Poate ca te-am confundat, dar sunt sigura ca nici tu nu vrei ca blogul sa moara si ti-am apreciat efortul de a-l mentine in viata. Nu a existat nicio critica, niciun repros! Ti-am apreciat cu adevarat demersul si doar imi parea rau ca e atata liniste in jurul lui Michael (pe acest blog). Explica-mi ce-am inteles gresit. Crede-ma, nu imi place sa ranesc pe nimeni si daca am facut-o, nu asta a fost intentia mea si te rog sa ma ierti. Sper ca ai inteles ca nu a fost nimic tendentios sau rautacios in cele scrise de mine. Penele de curent sunt reale si au fost multe in ultimile zile. Si la televizor s-a vorbit despre ele. Din nou imi exprim speranta ca ai inteles si ma crezi ca nu am avut nici cea mai mica intentie sa te supar pe tine sa pe oricine altcineva. Doar regretam ca am ramas cam singure… AltAnonim

      Ștergere
    6. Ce cred eu ca ai inteles gresit? Pai...com-ul meu din 28 III, 22:10.
      Dar stai linistita, draga mea! Nu sunt o persoana suparacioasa sau mai ales ranchiunoasa - nici atat. Ma cam aprind uneori ca focul de paie dar tot in acelasi fel ma si sting. :) Nu ma tine mult supararea iar in cazul de fata nici n-am avut macar motiv sa fiu suparata. Din contra, eu am fost cea suspicioasa fapt pentru care iti cer scuze!
      Prin tot ce faci in acest loc, pentru tot efortul pe care-l depui seara de seara, te respect si te apreciez foarte mult. Esti o persoana absolut minunata!
      Cristina

      Ștergere
  79. La mijlocul lui mai un nou album !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar fi bine. Stii mai multe?
      Cat despre "Remember the Time: Protecting...", cartea garzilor de corp, cred ca va fi OK. Sper. O buna parte din cartea Dr. Karen Moriarty (doctor in psihologie), "Defending a King..." se bazeaza pe marturiile lor. AltAnonim

      Ștergere
  80. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim
    Enjoy!


    Am adus in discutie problema ca nu fusesem platita pentru calendarul din 1988 si pentru coperta “The Way you Make Me Feel”-single. Majestic mi-a zis: “Oamenii mai intai te f... Nu te saruta inainte. Nu-i asa, Tatiana?” A terminat acest “minunat” comentariu si a ras, dar mie nu mi s-a parut amuzant. Era vorba de viata mea si de cariera mea. Ma simteam un fel de tap ispasitor si vroiam din suflet sa vorbesc cu Michael. Nu-mi ajuta cu nimic sa am impresia ca cineva i-a turnat minciuni peste minciuni despre mine si alte tot felul de lucruri de acest gen. Poate ca nu-i placuse faptul ca nu mersesem la auditia pentru “Dirty Diana”-video. Intr-un fel sau altul, socoteam ca fusese mintit. Avea o impresie gresita despre mine.
    Chiar si dupa tot talmes-balmesul si suferinta pe care le indurasem in timpul si dupa experienta de la “B.R.E. Awards Show”, trei luni mai tarziu i-am trimis un dar pentru ziua sa de nastere. Era luna august a anului 1989 si facusem cu Katherine aranjamentele necesare ca darul meu sa-i fie livrat. Era un cadou urias, mai mare ca viata, un portret in marime naturala al prietenului si idolului sau, Marlon Brando. Portretul era inspirat dintr-unul din filmele lui clasice, “The Wilde Ones”. Portretul era una dintre creatiile artistului si prietenului meu, Demetrie Kabbaz. Sotia lui Jermaine, Margaret, l-a luat de la mine si l-a varat in Jeep-ul ei. La dimensiunile pe care le avea, nu era un dar prea usor de transportat...
    Nu am primit nici un cuvant de multumire sau vreo carte de vizita de multumire. Am fost nevoita sa realizez ca duceam o batalie dinainte pierduta. Incepusem sa imi tot spun sa merg inainte! Inima imi era zdrobita. Indurasem mai multa suferinta decat ar putea sa-si imagineze cineva si ma simteam cumplit de singura. Cel mai rau era cand fanii si alti oameni ma intrebau despre el sau despre turneu. Nu era cale de scapare si suferinta mea era reinviata constant. Ajunsesem intr-o stare si intr-o situatie cand uram sa mai fiu eu. Nu puteam sa sufar sa mi se mai puna intrebari de genul: “Hei, nu esti tu fata din filmuletul lui Michael Jackson? Si cum e tipul? E homo?” Pur si simplu bateam in retragere cand eram bombardata cu toate aceste intrebari. Uneori imi doream sa fiu altcineva. Una peste alta, imi doream sa am o alta identitate. Chiar am incercat sa-mi schimb imaginea si sa ies din tiparul comparatiilor. Mi-am taiat parul scurt - scurt ca baietii. Mi-am facut suvite blonde, dar nimic nu conta. Tot eram recunoscuta. Am fost recunoscuta si cand am purtat ochelari de soare si o sapca de baseball, trasa in jos, pana la ochi. Cand doua fete m-au recunoscut intr-un mall, au zis: “Am putut spune ca esti tu din cauza nasului si a profilului. Arati extraordinar, esti frapanta.” Una dintre cele mai apropiate prietene ale mele, Eddie De Harp, intotdeauna ma tachina si imi zicea: ”T! Poate ca ar trebui sa-ti faci o operatie estetica si sa-ti schimbi infatisarea”. Am ras amandoua la cat de prosteasca a fost replica...dar cat de adevarata era. Culmea ironiei a fost ca Michael a continuat sa-si schimbe fata si imaginea in ceea ce era aspectul meu natural.

    RăspundețiȘtergere
  81. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Pe cand ma batea gandul sa-mi fac o operatie estetica si sa-mi schimb infatisarea, am cugetat de doua ori inainte la toata treaba si mi-am scos din minte aceasta intentie. Nu ma omor dupa doctori. Numai gandul la cutit imi intorcea stomacul pe dos...
    Daca cineva nu agreeaza felul in care arata si crede ca o operatie estetica il poate ajuta in regasirea stimei de sine, atunci spun: “N-ai decat!” Am un motto: “Fiecare cu ale lui”. Fiecare are dreptul sa traiasca si sa faca niste alegeri dupa cum ii place.
    In ceea ce priveste schimbarile prin care a trecut Michael, suportand operatii chirurgicale, eu nu pot adauga decat ca ceva sau cineva (sau si si) l-au facut sa se simta oarecum... necorespunzator. Mie intotdeauna mi s-a parut frumos. L-am iubit in toate etapele vietii sale, chiar si pe cand era in show-ul lui Cher si facea spectacol, alaturi de fratii sai, cu hitul “Dancing Machine”. Stateau umar la umar si faceau pe robotii, un dans popular pe atunci. Aveau cele mai mari coafuri “afro”! Fusese facut un film pentru televiziune, intitulat “The Jacksons – An American Dream”. Acest film il arata pe Michael la pubertate si cand pielea incepuse a-i fi afectata. Ca mai toti adolescentii si el a indurat oroarea sa-si vada pielea acoperita de cosuri. Si colac peste pupaza, era tot timpul hartuit si zeflemisit in legatura cu nasul lui. Oamenii nu realizeaza uneori cat de vatamatoare pot fi niste simple cuvinte. In copilaria mea, circula o zicala pe care, cred, am auzit-o mai toti: “Sticks and stones may break my bones, but words can never hurt me.” (Bate si bolovani imi pot farama oasele, dar cuvintele nu ma vor rani niciodata.) Imi amintesc ca intotdeauna ma gandeam ca zicala asta era o prostie si mincinoasa pe deasupra. Cuvintele ranesc, dor. Suferinta nu e intotdeauna una fizica.
    In timpul cand am facut filmuletul cu Michael, ma gandeam ca este un tip absolut splendid si m-am simtit extraordinar de atrasa de el. Niciodata nu mi-am inchipuit ca el va tot continua sa-si altereze infatisarea. A mai existat si un timp cand eram de acord cu oamenii care erau de parere ca noi am fi semanat. Acum ma uit la Michael si nu-l mai vad pe tipul cu care am lucrat odinioara. S-a schimbat atat de mult, ca aproape nu-l mai recunosc...

    ...Am mers la nenumarate auditii. Eram intr-o postura bizara...capatasem o oarecare celebritate, dar nu eram un nume destul de mare... Peste tot pe unde mergeam, fanii imi stiau numele, dar agentii de casting nu puteau trece peste faza cu “Michael Jackson's Girl”...
    …........

    RăspundețiȘtergere
  82. Din nou o mica rautate a Tatianei. Probabil nu aflase la vremea respectiva si nici nu s-a prea interesat sa afle ca operatiile estetice nu erau o placere ci o necesitate...si nu ca sa semene cu ea (chiar e penibila cand afirma asta !), ci sa ascunda desfigurarea pe care i-o producea boala numita lupus. Dar deh...pentru unii e tare usor sa traga concluzii .....

    RăspundețiȘtergere
  83. 3 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    …........
    …........
    Am plans destul - cat sa am propriul meu rau. Nu mai stiam ce sau pe cine sa cred. Era dificil pentru mine sa mai am incredere in cineva. Nu mai aveam incredere nici in propria mea judecata. Chiar si in ceea ce priveste tipii cu care ma intalneam, ii simteam ca fiind cu mine din cauza statutului de celebritate, atata cata era ea. Deodata devenisem un trofeu fierbinte. Pot sa spun ca eram privita ca un fel de obiect sexual. Relatiile adevarate, sincere, deveneau mai greu de gasit, fie cu femei, fie cu barbati. Imi puneam intrebari si despre prietenii si prietenele pe care-i avusesem inainte de “nou gasita mea faima”. Vreau sa va spun ca una din prietene mi-a furat pudra compacta, cea pe care Michael a folosit-o pe cand eram in turneu cu el...
    Valerie Simpson a luat rolul de mama-surogat. Mi-a indurat toate lacrimile, toata zapaceala si toata durerea. I-am multumit lui Dumnezeu pentru loialitatea ei. A fost o binecuvantare sa am langa mine pe cineva cu un suflet atat de frumos si cu atata empatie, asa cum a fost prietena mea, Valerie. Si spun ca asa a fost, mai ales ca mama mea locuia in Florida si nu putea sa ma sustina si sa ma compatimeasca decat la telefon. Valerie imi era cea mai buna prietena si o voi considra intotdeauna “Ingerul meu pazitor” de pe Pamant, un inger intr-un timp cand am fost cumplit de disperata. Ea a vazut totul, a auzit totul si a trait totul cu mine...
    …...
    …...
    Cand ieseam la intalniri, eram luata de la apartamentul meu si anumitor tipi nu le venea sa creada ca nu detin propria mea casa. Multi se intrebau de ce nu conduc un Mercedes. M-am intalnit si cu Kato Kailin ( el a devenit faimos cu ocazia procesului lui O.J. Simpson) si cand a trecut sa ma ia, a remarcat: “Aici locuiesti?!” Asta venea de la un tip care locuia in casa de oaspeti a cuiva. Cel putin eu aveam un loc al meu! Ei bine, niciodata nu am zis ca am avut cine stie ce gusturi in ceea ce priveste intalnirile sau barbatii.
    Chiar daca treceam prin timpuri dificile, nu voiam sa ma dau batuta. Am continuat sa-mi urmez visul Hollywood...
    ...Mama lui Michael era ingrijorata de situatia mea dificila si mi-a trimis, prin Majestic, 50$. Cred in mod sincer ca lui Katherine ii pasa de mine chiar foarte mult si poate ca era si ea frustrata ca nu ma poate ajuta mai mult sau ca nu reuseste sa-l determine pe Michael sa vorbeasca cu mine. Nu pot sa inteleg de ce nu a facut ca asta sa se intample. Cred ca ii era greu sa o faca.
    Am terminat-o cu Joseph si cu contractul. Mi-am petrecut o multime de timp aiurea, ingrijorandu-ma cum sa ies din afacere...
    …..
    ...Niciuna din promisiunile facute de Joseph sau de Katherine nu au fost tinute. Nu mi-au dat vreun raspuns la intrebarea de ce fusesem concediata si nici vorba sa merg vreodata la Neverland. Dezamagirea mea era din ce in ce mai mare, dar niciodata nu m-am plans de vreunul din ei. Am acceptat pierderile si am mers mai departe.
    …..
    In 1991 am calatorit in estul indepartat...Atunci m-am intalnit intamplator cu Rebbie. Am petrecut cateva zile impreuna. Am stat de vorba, am luat masa si ne-am plimbat in timpul liber. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  84. 3 / Tatiana (continuare)


    …........
    …........
    Am plans destul - cat sa am propriul meu rau. Nu mai stiam ce sau pe cine sa cred. Era dificil pentru mine sa mai am incredere in cineva. Nu mai aveam incredere nici in propria mea judecata. Chiar si in ceea ce priveste tipii cu care ma intalneam, ii simteam ca fiind cu mine din cauza statutului de celebritate, atata cata era ea. Deodata devenisem un trofeu fierbinte. Pot sa spun ca eram privita ca un fel de obiect sexual. Relatiile adevarate, sincere, deveneau mai greu de gasit, fie cu femei, fie cu barbati. Imi puneam intrebari si despre prietenii si prietenele pe care-i avusesem inainte de “nou gasita mea faima”. Vreau sa va spun ca una din prietene mi-a furat pudra compacta, cea pe care Michael a folosit-o pe cand eram in turneu cu el...
    Valerie Simpson a luat rolul de mama-surogat. Mi-a indurat toate lacrimile, toata zapaceala si toata durerea. I-am multumit lui Dumnezeu pentru loialitatea ei. A fost o binecuvantare sa am langa mine pe cineva cu un suflet atat de frumos si cu atata empatie, asa cum a fost prietena mea, Valerie. Si spun ca asa a fost, mai ales ca mama mea locuia in Florida si nu putea sa ma sustina si sa ma compatimeasca decat la telefon. Valerie imi era cea mai buna prietena si o voi considra intotdeauna “Ingerul meu pazitor” de pe Pamant, un inger intr-un timp cand am fost cumplit de disperata. Ea a vazut totul, a auzit totul si a trait totul cu mine...
    …...
    …...
    Cand ieseam la intalniri, eram luata de la apartamentul meu si anumitor tipi nu le venea sa creada ca nu detin propria mea casa. Multi se intrebau de ce nu conduc un Mercedes. M-am intalnit si cu Kato Kailin ( el a devenit faimos cu ocazia procesului lui O.J. Simpson) si cand a trecut sa ma ia, a remarcat: “Aici locuiesti?!” Asta venea de la un tip care locuia in casa de oaspeti a cuiva. Cel putin eu aveam un loc al meu! Ei bine, niciodata nu am zis ca am avut cine stie ce gusturi in ceea ce priveste intalnirile sau barbatii.
    Chiar daca treceam prin timpuri dificile, nu voiam sa ma dau batuta. Am continuat sa-mi urmez visul Hollywood...
    ...Mama lui Michael era ingrijorata de situatia mea dificila si mi-a trimis, prin Majestic, 50$. Cred in mod sincer ca lui Katherine ii pasa de mine chiar foarte mult si poate ca era si ea frustrata ca nu ma poate ajuta mai mult sau ca nu reuseste sa-l determine pe Michael sa vorbeasca cu mine. Nu pot sa inteleg de ce nu a facut ca asta sa se intample. Cred ca ii era greu sa o faca.
    Am terminat-o cu Joseph si cu contractul. Mi-am petrecut o multime de timp aiurea, ingrijorandu-ma cum sa ies din afacere...
    …..
    ...Niciuna din promisiunile facute de Joseph sau de Katherine nu au fost tinute. Nu mi-au dat vreun raspuns la intrebarea de ce fusesem concediata si nici vorba sa merg vreodata la Neverland. Dezamagirea mea era din ce in ce mai mare, dar niciodata nu m-am plans de vreunul din ei. Am acceptat pierderile si am mers mai departe.
    …..
    In 1991 am calatorit in estul indepartat...Atunci m-am intalnit intamplator cu Rebbie. Am petrecut cateva zile impreuna. Am stat de vorba, am luat masa si ne-am plimbat in timpul liber.
    …… (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  85. Articol copiat de pe mjpassion.ro si putin scurtat (!), pentru ca HTLM-ul trebuie sa aiba 4.096 caractere! Ma scoate din minti chestia asta! 4.096 caractere! (AltAnonim)

    New York, 31 martie 2014
    Pe 13 mai, Epic Records, in colaborare cu The Estate of Michael Jackson, va lansa XSCAPE, un album de piese noi ale mult iubitului Michael Jackson. Proiectul va contine opt piese noi. Spre bucuria fanilor, XSCAPE va fi de altfel disponibil si in varianta Deluxe Edition, care va contine toate aceste inregistrari ale lui Michael in forma lor originala. Ambele editii vor fi disponibile pentru pre-order incepand cu 1 aprilie pe iTunes / MichaelJackson.com si in alte parti; fiind disponibil pe rafturile magazinelor din intreaga lume incepand cu 13 mai.

    XSCAPE este produs de directorul Epic Records L.A. Reid, care, dupa o cautare initiala in arhivele lui Jackson detinute de The Estate, a primit acces nelimitat la comorile ce reprezinta patru decenii de materiale la care Jackson si-a adaugat vocea.
    Reid a selectat lista finala de piese pe care le-a trimis producatorilor, care au refacut inregistrarile pentru a adauga un sound proaspat, contemporan, care sa pastreze esenta si integritatea lui Jackson. Este un proces pe care Reid la numit “contemporizing”. Producatorul principal al albumului, Timbaland, a fost unul dintre producatorii in care Reid a crezut. Producatorii secundari ai proiectului sunt nume mari ale industriei: Rodney Jerkins, Stargate, Jerome “Jroc” Harmon si John McClain.

    “Muzica moderna si arta ar arata complet diferit fara contributia majora pe care Michael Jackson a daruit-o acestei lumi” a declarat L.A. Reid. “Michael a lasat unele inregistrari muzicale pe care ne mandrim sa vi le prezentam prin intermediul viziunii muzicale a unor producatori cu care acesta a lucrat sau cu care si-a exprimat dorinta de a lucra. Suntem extrem de mandrii si onorati sa prezentam lumii muzica lui. “

    Titlul acestui album face onoare modului in care Michael alegea numele albumelor sale. El intotdeauna alegea o piesa de pe album pentru a denumii proiectele sale, incepand cu Thriller, folosea un titlu compus dintr-un singur cuvant, de fiecare data cu o semnificatie provocatoare. Acest lucru este valabil si pentru noul album. Scrisa de Michael Jackson si Jerkins, si produsa de Jackson si Jerkins, “Xscape” are o semnificatie in plus prin faptul ca este si o piesa de pe album, album care a fost “contemporized” de producatorul original care a inregistrat piesa in studiou cu Michael.

    John Branca si John McClain, co-executorii The Estate of Michael Jackson au declarat:
    “Michael a fost intotdeauna pe muchie de cutit si era intotdeauna in cautare de noi producatori, in cautarea unor sound-uri noi. Intotdeauna relevante si actuale. Aceste piese, in multe privinte, au capturat acest spirit. Ii multumim lui L.A. Reid pentru viziunea sa.”

    XSCAPE este o mult asteptata colectie de piese noi, interesante, care va bucura legiunile de fani ale unuia dintre cei mai respectati, si bine vanduti artisti din lume, cum de asemenea va atrage o intreaga noua generatie de noi fani care vor descoperii pentru prima data maiestria lui. In intampinarea lansarii noului album XSCAPE, Epic / Sony Music va lansa o campanie globala de promovare, fara precedent, alaturi de celelalte companii surori...

    “Michael a fost timp de multi ani un membru nepretuit al marii familii Sony” a declarat Kazuo Hirai, presedintele si proprietarul Sony Corporation. “Incepand cu lansarea albumului “Off The Wall in 1979, Sony Music Entertainment a lansat toate albumele lui Michael. Suntem incantati si privilegiati de a fi colaborat ca un Intreg Sony pentru a celebra cea mai noua mostenire a lui Michael si sa oferim fanilor sai o experienta exclusiva prin intermediul initiativelor noastre viitoare, cu produsele si servicile noastre.”

    Mai multe informatii legate de noul album Michael Jackson vor fi dezvaluite in saptamanile viitoare. Continuati sa vizitati www.michaeljackson.com pentru mai multe detalii.
    Sursa: Epic Records

    RăspundețiȘtergere
  86. Au aparut pe site-urile straine primele reviewuri ale ziaristilor care au ascultat in premiera albumul. Se pare ca e o ciorna pe care alti compozitori gen Timbaland au prelucrat-o in stilul lor caracteristic. Eu una astept sa-mi dau singura cu parerea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E super- tare cand mai apare cate ceva de la Michael, chiar si in situatia existenta de aproape 5 ani...
      Si eu astept sa-mi dau cu parerea singura, cumparandu-l. :)
      Cristina

      Ștergere
  87. ALTANONIM... nu este weekend. E o afirmatie, nu o constatare. Cand a fost I aprilie am crezut ca vrei sa ocolesti ziua. Apoi a venit 2...iar acum suntem inca in 3 aprilie. Si ai scris: "VA URMA". Mie imi suna ca o promisiune!
    Sau poate vrei sa faci ceva fantastic si radical schimband formatul? Sa ne asteptam la un...ARTICOL??? Ce mult m-as bucura...
    ASTEPTAM! Orice ar fi dar...asteptam! Ceva frumos... :)
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  88. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    …...
    ...Lucrand cu idolul meu, am trecut prin multe experiente. Am aflat cum a fost sa trec brusc de la anonimat la faima, chiar daca numai pentru putine zile. Am anticipat ca mi se vor deschide usi si in final nimeni nu a luat in seama faptul ca bateam in ele. Nu mi-a adus nici ceva de munca. Nu stiam dinainte nimic despre afacerile din industria de divertisment si m-am trezit falita...
    … Si cireasa de pe tort a fost ca am pierdut diferiti iubiti timp de trei ani...
    …..
    ...In 1990 mi-am pierdut mama biologica, singura legatura cu adevarata mea viata. A fost una din cele mai mari dureri ale mele. Desi aveam doi parinti (adoptivi) minunati, care mi-au fost si imi sunt totdeauna alaturi, o mama adevarata este incomparabila...
    …..
    ...In 1992 am devenit propriul meu agent si manager si am facut o oferta revistei “Playboy”...
    ...Unul din asistentii lui Hugh Hefner mi-a spus ca Hef este unul din cei mai buni prieteni ai lui Michael si ca nu dorea sa se implice in ceva ce nu era “Pro Michael Jackson”. Niciodata nu mi-am considerat povestea a fi contra lui Michael. Din contra, povestea mea era aceea a unei femei careia ii pasa foarte mult de Michael. Totusi, din cauza ca fusesem concediata in timpul turneului, oamenii credeau ca nu sunt in termeni buni cu el. Incepusem sa realizez ca treaba cu concedierea era o chestie veche si ca celor din industrie nu prea le pasa de ea, dar fanii vroiau sa stie ce se intamplase. Eram tot timpul bombardata cu intrebari despre Michael Jackson. Simteam ca ma inabus. Eram frustrata ca nu aveam un debuseu verbal. M-am convins pe mine insami ca era mai bine sa las balta ideea cu “Playboy”. Cumva am fost salvata de la ceva ce nu trebuia sa se intample si candva, cand vocea mi se va auzi, voi face pace cu toate cele.

    RăspundețiȘtergere
  89. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    La inceputul anului 1993, lumea a intrat intr-o stare de soc. Intr-o zi, m-am dus pe la “mama” mea din L.A., Valerie. M-a intrebat cat se poate de serios: “Ai auzit stirile?” I-am raspuns: “Ce stiri?”M-am asezat. Stirile se dadeau pe toate canalele televiziunilor si s-au tot repetat de-a lungul zilei. Valerie mi-a explicat ce si cum si eu am ramas oripilata. Nu-mi venea sa cred ce auzeam. Stirile erau ca Michael fusese acuzat ca molestase un baiat care il insotise prin calatoriile sale. Eram prea ingrozita ca sa vorbesc. Doar nu puteam sa cred ce auzeam. Eram foarte agitata. Inima mea zburase catre Michael si la durerea pe care o indura. Chiar daca fusesem supusa atator hartuieli, incurcaturi, frustrari si suferinte morale, mie inca imi pasa. Aveam multa compasiune pentru el in inima mea. Intr-un fel, nu-mi puteam permite sa cred ca acel Peter Pan umanitarist ar fi putut comite o asemenea crima, un asemenea fapt asupra unui copil. Facuse atata bine pentru toti copiii din toata lumea. Era mai presus de puterea mea de intelegere. Am devenit dependenta de relatari si de povestile zilnice care se dadeau la stiri. Nu-l puteam ajuta, dar imi era mila de el. N-am putut sa dorm cateva nopti tot gandindu-ma la el si la bunastarea lui...
    Nu stiam ce sa cred [daca alegatiile erau sau nu adevarate]. Totusi, am ales sa cred in nevinovatia lui. Imi era greu sa inghit un asemenea hap. Imi era imposibil sa cred ca era vinovat si ca ar fi facut rau unui copil. Dupa toate, sa aiba grija de copii reprezenta o parte mare a imaginii sale.
    Chris Ameruoso, un prieten, m-a incurajat sa-mi exprim suportul pentru Michael, in mod public. La inceput, gandul mi s-a parut inspaimantator, dar apoi l-am luat in consideratie. Am crezut ca i-ar fi prins bine sa stie ca eu sunt inca de partea lui. Apoi, publicul ar fi vazut si ce reprezentam eu...
    Eram inspaimantata numai de ideea unui asemenea demers. Necesita o implicare serioasa. Totusi, dragostea mea pentru Michael si credinta mea in el mi-au dat vointa si puterea sa-mi urmaresc in continuare scopul si sa vorbesc in interesul lui.
    Chris mi-a aranjat primul interviu la “Howard Stern radio Show”. Imi amintesc ca eram cam nervoasa pentru ca nu stiam prea multe despre Howard. Nu stiam la ce sa ma astept si daca el va fi bun cu mine. Nu aveam stiinta despre show si chiar nu stiam la ce sa ma astept. Este o experienta ciudata sa te auda atatia oameni cum vorbesti la telefon cu cineva pe care nu l-ai cunoscut niciodata. Parea rece si impersonal. Nu-i poti vedea expresia acelei persoane, nu-i poti vedea ochii. Daca nu te poti uita in ochii unei persoane, nu exista vreo legatura cu sufletul lui.
    Cand Chris mi-a inmanat telefonul, Gary, producatorul “Howard's show”, mi-a pus intrebari despre filmari si sa confirm ca eu sunt acea fata. Inima imi batea nebuneste. Howard mi-a spus ca sunt bine-venita si a punctat intr-un mod cat se poate de direct. Mi-a pus acea intrebare care era in mintile tuturor: “Te-ai culcat cu el? Ce dovada ai ca este heterosexual?” Brusc, implicarea mea in a-i fi suport al nevinovatiei insemna sa ofer informatii personale din intimitatea mea cu starul pop. M-am simtit jignita dar, in acelasi timp, imi doream sa fi avut vreo dovada pentru oameni. In inima mea, credeam ca sunt destule dovezi. Nu eram atat de pregatita pe cat crezusem, pentru un moderator atat de puternic si plin de idei cum era Howard Stern. Stern mi-a dat o tema de cercetare cand m-a intrebat: “Nu inteleg de ce il sprijini. De ce atata loialitate?” Stiam ca pusese punctul pe i si despre asta ma intrebam si eu. Era o buna intrebare si nu era clar de ce eu il sprijineam pe Michal, ceaa ce era mai mult decat sa vreau sa cred in nevinovatia sa si sa-l iubesc foarte mult.

    RăspundețiȘtergere
  90. 3 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Din cauza dragostei, a adoratiei pe care o aveam pentru Michael, el nu ar fi putut sa faca nimic rau in ochii mei. Sunt nascuta in zodia Taurului, sub semnul lui Venus. Asta inseamna ca sunt incapatanata, hotarata, sarguincioasa si indragostita de insusi gandul de iubire. Taurul crede in loialitate, indura multe si lupta inainte sa renunte la cineva sau la ceva. Le este greu Taurilor sa mearga inainte, sa continue ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Howard nu-si putea imagina prin cate trecusem eu. Era un interviu dur, dar una peste alta, Stern a fost agreabil si partenera sa, Robin, m-a impresionat. A fost cel mai bun si cel mai greu interviu din toate.
    Interviul urmator a fost pentru “Black Entertainment Television”. A fost un interviu din acela fata in fata cu reporterul si m-a ajutat faptul ca ii puteam vedea ochii. A fost ceva emotional si eu am fost cinstita si cuvintele mi-au izvorat din inima. Interviul m-a facut sa-mi pierd controlul si sa plang in fata camerelor de luat vederi. Nu-mi placea deloc, dar sentimentul era adevarat. Spuneam adevarul. Eram optimista si credeam ca asta ne va aduce, poate, impreuna pe Michael si pe mine. Michael ar fi putut vedea cat de mult imi pasa de el si cat de mult, il iubesc.
    Cam o saptamana mai tarziu, luam legatura cu Katherine si Joseph. Mi-am exprimat ingrijorarea si sprijinul sincer. Pot spune ca ei erau oarecum surprinsi ca il sprijineam. I-am asigurat din nou ca nu voi apela la lege pentru nici un fel de plata. Vroiam doar sa-mi arat sprijinul.
    Aveam programat un alt interviu. Avea loc in New York si era pentru “The Maury Povich Show” (va urma)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cuvintele sunt prea sarace sau...inexistente pentru ca sa-mi pot exprima starea de beatitudine simtita la vederea acestor postari!...
      DAR, un enorm MULTUMESC izvorat din suflet, cand inima mea tresalta frumos, face sa fii martorul\a bucuriei mele , cand imi coboara soarele-n privire!!!... :)
      Cristina

      Ștergere
  91. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Aveam programat un alt interviu. Avea loc in New York si era pentru “The Maury Povich Show”. Ma aflam printre oameni care il sprijineau pe starul pop, dar erau si oameni, intr-o alta gradena, care nu o faceau. Majestic era in grupul de suporteri ai lui Michael, alaturi de mine. M-a cam surprins faptul ca Joseph si Katherine nu si-au facut aparitia. Ei discutau doar prin intermediul telefonului. Amandoi erau rascoliti de tot ceea se intampla si cine nu ar fi fost? Era vorba de copilul lor si de alegatii cat se poate de serioase. Totul trebuia luat in serios.
    Mi-au fost puse intrebari asemanatoare cu cele ale lui Howard Stern. “Ati facut sex?” Treaba asta interesa pe toate lumea si era o intrebare la care tineau mortis sa raspund. Daca as fi raspuns ca da, urma sa-i validez masculinitatea si un raspuns afirmativ i-ar fi dovedit nevinovatia la toate aceste oribile acuzatii. Mi-ar fi placut sa le pot spune ca da, am facut sex, dar daca ziceam asa, cum as fi putut dovedi publicului sau mediei ca asa se si intamplase? Mi-as fi dorit sa pot vorbi in numele lui, dar nu am putut. Deja imi scapase ceva in sensul ca ne intalneam si eram apropiati cam de un an. Mai spusesem ca aveam o relatie romantica cu Michael si nu era adevarat. Fusesera cateva vizite la filmarile lui “Leave Me Alone” si “Baby Bad”. Chiar daca aveam niste chestii care imi stateau pe creier, de dragul iubirii si loialitatii ne le mai bagam in seama...

    RăspundețiȘtergere
  92. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Mi-a iesit “porumbelul” din gura pur si simplu din cauza sentimentelor mele pentru el. Simteam ca fusese comisa o mare nedreptate in ceea ce-l privea. Si mai voiam ca Michael sa vada cat de mult il iubeam. In mintea mea cea incetosata de povesti cu zane si printi fermecati persista credinta ca el ma va cauta si imi va multumi. Ce aiureli am sperat!
    Regretam ca ma aflu in acea gradena la spectacolul lui Maury. Show-ul avea forma unei polemici si eu nu prevazusem ca vor avea loc si dezbateri. Ma aflam acolo ca suporter, nu ca judecator sau in calitate de membru al juriului. Si pentru multi oameni, toate acestea nu erau suficient de bune. Cativa din cealalta gradena erau garzi de corp care lucrasera pentru clanul Jackson, la resedinta din Hayvenhurst. Tot spuneau povesti despre Michael si despre tinerii lui invitati de acolo. Brusc, m-am simtit de parca intrasem intr-o alta realitate. Nu aveam nimic de spus in legatura cu toate acestea. Au argumentat spunand ca eu nu fusesem niciodata in casa cand Michael inca locuia acolo si aveau dreptate! Eu fusesem oaspete acolo dupa ce el se mutase. Trebuia sa-mi fii amintit ca eram acolo ca sa-l sprijin pe Michael si nu sa mint.
    Cand am trantit chestia ca eu si Michael ne intalneam de vreun an, Katherine, mama lui, a recunoscut ca si el avea sentimente si dragoste pentru mine. Lucrul asta i-a infuriat pe cei din cealalta gradena, care incercau sa-l rastigneasca. Era o situatie ciudata si eu ma bagasem in mijloc si inca vroiam sa merg si mai departe pentru el. Imi puteam imagina stresul mental si fizic prin care trecea...

    Ceea s-a dat pe CNN m-a lasat masca. Michael privea drept spre camera de luat vederi, avea gene false si isi clama inocenta. Am considerat ca daca Michael ar fi avut nevoie sa arate un pic mai normal si mai cu picioarele pe pamant, apoi asta ar fi fost acel moment. Avea nevoie ca fiecare element al masculinitatii sale sa fie scos in evidenta. M-am infuriat de-a dreptul cand ma tot intrebam, de ce nu fusese mai bine sfatuit. Erau clipe critice si serioase. Daca voia sa treca drept “curat” si sa vorbeasca mediei despre asta, atunci avea nevoie sa si arate asa. Mi-a fost mila de el si credeam ca nu primise cel mai bun sfat. Vroiam sa-l ajut si consideram ca se comisese o nedreptate. Chiar nu-l puteam vedea pe Michael facand rau unui copil. In adancul inimii mele – si stiam asta inca de cand lucraseram impreuna – existau scantei si simtaminte intre noi. Sentimentele noastre erau reciproce. Propria lui mama aratase acest lucru...Poate va intrebati daca ea nu cumva refuza sa accepte o alta orientare sexuala a lui. Si atunci ma gandesc la cum a flirtat amandoi, la toate gesturile pe care le-a facut, la felul in care ma privea. Chiar nu pot sa accept ca era ceva fals. Sunt incredintata ca a simtit ceva pentru mine, ca avut sentimente pentru mine. Vreau sa zic sentimente din acelea adevarate. Si chiar si daca ar fi fost homo, eu tot l-as fi iubit. L-as fi iubit oricum.

    RăspundețiȘtergere
  93. 3 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    M-am intors la Los Angeles si mi-am continuat batalia in a-l sustine pe Michael. I-am scris o scrisoare lui Oprah, in speranta ca ar fi putut face o emisiune cu mine si cu alte femei care lucrasera cu Michael. N-am avut norocul asta!
    Nu mult dupa aceea am fost ingrozita de un interviu dat de LaToya, sora sa, interviu pe care l-a dat intr-o conferinta de presa live. A spus ceva in genul: “Nu pot sa stau nepasatoare si nici nu voi accepta ca niste micuti inocenti sa fie raniti de fratele meu. Nu voi fi un martor tacut la asta.” Era de-a dreptul socant si asta e putin spus. Nu-mi venea sa cred ca propria lui sora dadea declaratii impotriva lui si tare ma temeam ca s-ar fi putut gasi ceva adevar in ce spunea. Pana la urma, ea era carne si sange din neamul lui si consideram ca cei din familie il cunosteau mai bine. Lucrul acesta, bineinteles, nu era intotdeauna adevarat. Oricum a-i fi dat-o, declaratiile ei nu l-au ajutat deloc. Cu certitudine.
    Apoi, destul de curand, s-a anuntat ca Michael a ajuns la o intelegere in bani, de aproximativ 20.000.000 $. M-am suparat din cauza ca stiam cum aceasta intelegerea l-ar fi facut sa para. Lumea ar fi putut sa creada ca e vinovat. Eram si dezamagita din cauza ca am crezut ca o sa lupte pana la sfarsit si o sa-si dovedeasca nevinovatia. Imi fusesera inselate sperantele din mai multe puncte de vedere. Oricum vroiai s-o iei, situatia arata rau. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga AltAnonim, toate lucrurile incep cu un vis! :) ...Dar totusi, sa nu te opresti la visat! ''Un vis este o schita pt. cele mai mari realizari." - Napoleon Hill
      Pune-ti la incercare capacitatea de a-ti atinge limitele. Depaseste-le. Nu abandona niciodata. Ingaduie actiunilor tale sa vorbeasca in numele tau!...Oamenii cu suflet frumos te vor inconjura si aprecia cu siguranta. Hraneste dragostea lor cu grija, cu fiecare prilej si, pretuieste-o. Prietenii si iubitorii acestui blog te vor iubi si vei avea succes. Deci, pastreaza-ti visele vii! Pt. a realiza ceva trebuie sa ai credinta si incredere, viziune, determinare si...daruire. Daca crezi in acestea, toate lucrurile vor fi posibile. Pt. ca...da, Cristina, exact asta am vrut sa spun. Intr-adevar, in caz ca Dorina doreste sa-si inceteze activitatea pe acest blog, , votul meu pt. tine AltAnonim, este PRO. :)... Nu stiu cum ar putea fi formatul, dar nu as vrea nici sa incetezi a ne mai traduce. Este atat de incitant! Chiar daca e privit totul din punctul de vedere al Tatianei, povestirea este interesanta si, am convingerea ca in mare parte adevarata.
      ...Dragostea e oarba nu? :) Femeile iubesc cu mult mai putin orgoliu. Nu prea ne este in fiecare zi dat sa vedem barbati cu nasul scufundat in batista, reverberand asupra motivelor pt. care ea s-a dus cu altul. Cu atat mai putin, cel mai mare artist al tuturor timpurilor! Dar exista si femei care inchid ochii consolati, si, femei care ii deschid spre a vedea restul decorului...
      Tatiana...ar fi vrut sa vorbeasca deschis despre Michael...cu oricine. Se abandona simtirilor sale si nu reusea sa se increada total in puterile ei, din cauza sentimentelor ce o stapaneau, o copleseau, privind in gol sperand catre departari de neajuns in care tot mai visa sa-si plimbe sperantele. Desi Michael voia intr-un fel s-o faca sa inteleaga ca s-a "desprins' de ea, Tatiana nu pricepea de ce ii pasa inca de el, de ceea ce gandeste el in ceea ce-o priveste - de ce nu poate trai inca rupta de el... Era atat de indragostita de el...de mintea lui...dar, locuia intr-o speranta cu viitor improbabil. Cat de patimas alerga de la linia de start ce pleca din sufletul ei si se sfarsea departe, in ploaia cerului, orbecaind fara sa stie cu precizie ce cauta dar, odata gasit, stia cu siguranta ca va fi o descoperire revelatoare despre cum s-a 'ratacit'', unde se afla in prezent si incotro se indrepta intr-o cursa contra cronometru... Nu cred ca ii era deloc usor! Ajunsese f. cunoscuta si, - la un moment dat am observat ca - incerca sa se ascunda probabil intr-un fel, de degetul aratator al oamenilor punctat inspre ea, cu indarjirea specifica celor care le placea sa faca suma infrangerilor si biruintelor ei...
      Eu cred ca...love is not blind. It sees, but it doesn't mind...:)
      Draga AltAnonim...te poti baza pe mine oricand. Sunt aici...mereu am fost! Doar ca in ultima vreme am fost un pic mai mult ocupata ca de obicei si, decat am citit fara sa mai scriu nimic. Multumesc cu aceasta ocazie pt. ca ma apreciezi! Si eu te apreciez foarte mult, atat pt. efortul asiduu cat si pt. traducerea coerenta si elevata. Chiar nu stiu cum sa-ti rasplatesc acesta bunavointa minunata, in afara de un big MULTUMESC insotit la brat de cateva valori superlative:super...mega...ultra. :)
      Am fost, sunt...voi fi! Mereu! Cat va fi nevoie voi fi aici cu sufletul si cu ceva de comentat. Iubesc f. mult acest loc. De cand l-am aflat si pana-n prezent, este si va fi un mic coltisor, o mica particica din inima mea. INTOTDEAUNA! ...MIREY

      Ștergere
  94. DA, ALTANONIM, CE-AR FI SA TE HOTARASTI SA NE SPUI SI NOUA CUM TE CHEAMA(DOAR ATAT, SI DOAR DACA VREI) SI SA POSTEZI IN LOCUL DORINEI ARTICOLE DEPRE SI CU MICHAEL JACKSON.
    SPUNEA CINEVA MAI SUS CA, N-AU TRECUT NICI 5 ANI DE LA TRECEREA LUI IN NEFIINTA IAR NOI IL UITAM ASA REPEDE? SI PE BUNA DREPTATE! M.J.J.

    RăspundețiȘtergere
  95. Exista doua tipuri de oameni:
    - unii care te fac sa-ti pierzi timpul
    - si altii care te fac sa pierzi NOTIUNEA TIMPULUI.
    Din ultima categorie faci tu parte AltAnonim.
    Multumesc!
    Lory

    RăspundețiȘtergere
  96. Cristina, Iulia, Mirey, Lory si M.J.J., eu sunt cea care va multumeste. Si draga M.J.J., cum as putea posta in locul Dorinei? E blogul ei si face ce vrea cu el. E in putinta ei sa-l lase sa si moara. “Partir c’est mourir un peu”, spun francezii cei simandicosi si cu nasul pe sus. Pe la noi, pe plaiurile cu miorite si baci ce-si plang singuri de mila, e o zicala mai brutala, dar mai potrivita uneori. Cica unii se “supara ca vacarul pe sat”.

    Cat despre articole, as putea scrie si asa ceva. Muzica lui Michael si dansul lui sunt o provocare pentru fiecare dintre noi. M-am tot gandit ca desi muzicologii incearca sa il incadreze in niste tipare, sa il inscrie intr-o linie cu “precursori si urmasi”, sunetul lui e totusi unic. Muzica lui nu seamana nici pe departe cu o alta si nu e usoara deloc. Si ma refer la tot ceea ce ea presupune: la compozitia propriu-zisa, la aranjamentul musical, la versuri, la mesaj. Caci Michael nu a facut arta de amorul artei, ci a trudit la acea arta cu tendinta, o arta din care cei ce au urechi de auzit sa inteleaga ceva si sa actioneze in consecinta. Sa le pese. Sa puna umarul. Sa faca ceva ca sa ne fie tuturor mai bine.

    Si mai e si dansul lui Michael. Si ca dansator e unic. Isi satisfacea prin dans, cred eu, toata pofta lui de joaca. Am zambit, amintindu-mi de doua intamplari despre care am citit. Una din profesoarele de dans clasic - pe care le-a abordat pentru a lua niste lectii - a ramas mai mult decat uimita de aceasta cerere. Nu-si dadea seama ce ar mai fi putut sa invete de la ea sau de la oricine altcineva. Cealalta a apreciat dansul lui ca fiind o topaiala, o zbantuiala. Poate fara sa vrea, poate din malitiozitate, nu stiu, dar cred ca i-a surprins acel ceva ce depaseste originalitatea: unicitatea.

    Nu cred ca Michael poate fi incadrat in norme. Geniile nu au limite. Traiesc intr-o lume la care oamenii de rand doar pot visa.

    Si mai e si vocea. Vocea cu care a ales sa cante. Subliniez: a ales. Isi exprima prin voce, cred eu, toata bucuria de se juca. Nu spun ceva nou cand afirm ca nu canta mereu in acelasi registru, nu-i asa? Ca se plimba printre tonalitati de la tenor, uneori spre bariton, pana la soprano, fara niciun fel de efort? Ca vocea ii e cand blanda, cand ascutita sau dura? Cand usoara, ca o mangaiere si subtila, ca un abur, cand foarte puternica? Si toate acestea, de multe ori, in acelasi cantec. O voce unica, in care isi punea toata pofta lui de joaca.

    Si tot amestecul acesta de lucruri cu totul si cu totul speciale, Michael Jackson, a ales sa ne bucure pe noi, oamenii de rand. Cum a fost rasplatit pentru asta… e o alta mancare de peste. Unora le-a mirosit urat. Nefiind in stare sa faca ei insisi ceva, sa inteleaga si sa invete cate ceva, sa evolueze spre Marele Spirit, au tinut mortis sa-l tarasca pe Michael-omul in cotidian, sa-l determine sa incapa intr-un pat al lui Procust, dar facut dupa dimensiunile lor minuscule.
    Michael nu va aminteste de geniul Eminescu? Mie, da. Mai tot timpul. Si nu cred ca sufar de patriotism local.

    De ce prefer sa traduc? Pentru ca asa sarace si lipsite de obiectivitate cum sunt uneori informatiile, ele sunt totusi la prima mana. Sunt ale unor oameni care l-au intalnit pe Michael si au petrecut impreuna cu el cateva ore, zile, luni si chiar ani. Dezvaluie cate ceva din Michael omul. Desi acest aspect nu are nicio relevanta pentru creatia pe care a lasat-o in urma - si la scoala unde m-am format eu, nu era permisa imixtiunea in viata personala a unui fauritor de arta – am ales sa fac asta…nu stiu de ce am ales sa fac asta! Doar ca mi-a trecut prin cap sa impartasesc si altora cele citite de mine. Ca as putea schimba impresii cu cei care au citit aceleasi carti ca si mine. In fine, am actionat fara sa ma gandesc prea mult. Asta e!

    Cat despre nume, nu ti se pare oarecum curios ca tocmai tu, care poti fi oricine si semnezi cu niste majuscule, draga M.J.J., imi ceri sa mi-l spun pe al meu? Pai... o sa spun numai initialele, chit ca seamana cu o parte dintr-un numar de inmatricuare: DCS. AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
  97. Foarte frumos spus AltAnonim. Si ce ar fi lumea dansului astazi fara Michael Jackson, Mikhail Baryshnikov, Vaslav Nijinsky sau Fred Astaire... Ei nu mor niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  98. Camasi de forta dantelate
    https://www.youtube.com/watch?v=8NRup1rwdBg

    RăspundețiȘtergere
  99. Vad sanatorii cu balcoane,
    Borcane de pastile goale
    Camasi de forta dantelate
    Reflexe neconditionate.
    Vad sanatorii cu balcoane
    Borcane de pastile goale,
    Camasi de forta dantelate
    Reflexe prea conditionate.

    RăspundețiȘtergere
  100. MICHAEL AND RYAN WHITE.......GONE TOO SOON !!!! :(
    FOR U MY ANGEL FROM MY HEART...GOD BLESS U...I LOVEU !!!
    Draga mea AltAnonim(DCS), multumesc pentru traduceri!
    Si daca esti cine cred, esti o fiinta minunata. Din toate punctele de vedere.
    Acest blog nu este al Dorinei si tu stii foarte bine asta. Prin urmare, nu poate face ce vrea cu el! Cu atat mai mult sa fie lasat sa moara!!!!
    Va iubesc enorm pe amandoi...;)
    MICHAEL JACKSON...YOU WILL BE MISSED...

    M.J.J.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper ca sunt o fiinta - macar un pic-pic-mic - minunata si daca nu sunt cine crezi tu. Mai mult ca sigur ca nu sunt cine crezi. Nu cunosc pe nimeni dintre cei care intra pe blog sau pe cei doi "proprietari". Nu am facut decat sa citesc, de mai multe ori chiar, postarile lui Mikael Dobrescu. Mi-au placut foarte mult si m-am hotarat sa incerc si eu sa scriu. Si nu stiu nimic din ceea ce crezi ca stiu, dar iti multumesc pentru apreciere. AltAnonim

      Ștergere
  101. Draga Cristina,
    Mi-ai facut seara mai frumoasa, mult mai frumoasa decat se anunta. Eu abia astazi am vazut ca tza-tza a catadicsit, dupa o carca de timp, sa ma "honoreze" cu un raspuns. Sincer te admir pentru pasiunea pe care o pui in tot ce faci, pentru sinceritate, pentru setea ta de viata, pentru felul cum gandesti. Mi-a placut la nebunie ce i-ai zis, cum a-i pus-o cu botu' pe labe, cum ai maturat cu ea pe jos. Ma bucur ca ai luat atitudine. Michael merita. Merita mult mai mult decat un si cu asta, basta, cu care vor sa-l onoreze cativa rataciti. Multumesc! AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Iulia,
      Ai incercat si dancingwiththeelephant.wordpress.com? E unul dintre cele mai serioase bloguri , dupa parerea mea, despre Michael Jackson si cei care comenteaza chiar sunt interesati de subiecte, nu se cearta sau se insulta intre ei. Cele doua colaboratoare, gazdele, Willa si Joie, mi se par extraordinare. Dr. Willa Stillwater a scris o carte foarte elevata despre Michael, "M-Poetica". Joie, cred eu, a fost o apropiata a lui Michael, l-a cunoscut personal o lunga perioada de timp. Nu sunt chiar sigura, asa am inteles la un moment dat. AltAnonim

      Ștergere
    2. Nope. E prima data cand aud de blogul asta. Chiar acum o sa dau o "tura". Thanks for the info!

      Ștergere
    3. Iar a disparut prima parte!

      1 / Tatiana (continuare) AltAnonim

      Eu sperasem tot timpul, dar chiar tot timpul, ca tot ce facusem pentru a-l apara ne-ar fi putut apropia, mai mult ca sigur ca ne-ar fi putut aduce impreuna - pe Michael si pe mine. Sau cel putin eu speram intr-un fel de contract, dar iarasi n-am auzit nimic si niciodata de la Michael. Nici macar nu mi-a trimis vreo notita de multumire. Nu am inteles de ce m-a ignorat cu desavarsire. Eu am crezut, credeam in el. Prietena mea, Iris Parker, mi-a tot spus si iar mi-a spus sa ma trezesc la realitate. Mi-a zis sa merg inainte...
      Nu ca Michael ar fi trebuit sa-mi multumeasca pentru faptul ca l-am sprijinit. Doar ca ar fi fost politicos din partea lui sa o faca. Il sprijinisem pentru ca eu credeam in el si voiam ca el sa stie acest lucru. Nu-mi va parea rau niciodata ca l-am sprijinit pe Michael si nici nu voi regreta vreodata iubirea mea pentru el. Totusi, am sperat - in secret - ca imi va raspunde.

      Am avut ocazia sa-mi spun povestea in “Star Magazine”. Nu regret treaba asta, pentru ca am invatat o multime despre cum se negocieaza, in mod direct, cu lumea tabloidelor. Cei de la “Star Magazine” nu numai ca m-au citat incorect, dar au si publicat: “Era ca si pus pe tapet. Stiam ca atunci cand Michael a inceput sa umble cu baiatul ca tot felul de povesti or sa inceapa sa apara si ele cat de curand. Ii placea atat de mult copilul incat am auzit ca a oferit familiei lui un milion de dolari, haine de firma, vacante exotice si un automobil Rolls-Royce. Mi-a dat sa inteleg clar ca prefera compania copilului prezentei mele, dar cand am auzit ca a platit atatea milioane baietasului in cauza - in legatura cu abuzul sexual - si asta in timp ce isi sustinea sus si tare nevinovatia, treaba asta mi-a sunat cam fals. Era ca si cum el voia ca oamenii sa-l vada ca pe un american intreg si viril. Ca intr-o zi isi va gasi perechea, ca se va casatori si va avea copii. Ca eu voi fi cea care ii va purta copiii – cand, in adancul sufletului, el stia ca niciodata nu-mi va darui acei copii.”

      Ștergere
  102. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Eu sperasem tot timpul, dar chiar tot timpul, ca tot ce facusem pentru a-l apara ne-ar fi putut apropia, mai mult ca sigur ca ne-ar fi putut aduce impreuna - pe Michael si pe mine. Sau cel putin eu speram intr-un fel de contract, dar iarasi n-am auzit nimic si niciodata de la Michael. Nici macar nu mi-a trimis vreo notita de multumire. Nu am inteles de ce m-a ignorat cu desavarsire. Eu am crezut, credeam in el. Prietena mea, Iris Parker, mi-a tot spus si iar mi-a spus sa ma trezesc la realitate. Mi-a zis sa merg inainte...
    Nu ca Michael ar fi trebuit sa-mi multumeasca pentru faptul ca l-am sprijinit. Doar ca ar fi fost politicos din partea lui sa o faca. Il sprijinisem pentru ca eu credeam in el si voiam ca el sa stie acest lucru. Nu-mi va parea rau niciodata ca l-am sprijinit pe Michael si nici nu voi regreta vreodata iubirea mea pentru el. Totusi, am sperat - in secret - ca imi va raspunde.

    Am avut ocazia sa-mi spun povestea in “Star Magazine”. Nu regret treaba asta, pentru ca am invatat o multime despre cum se negocieaza, in mod direct, cu lumea tabloidelor. Cei de la “Star Magazine” nu numai ca m-au citat incorect, dar au si publicat: “Era ca si pus pe tapet. Stiam ca atunci cand Michael a inceput sa umble cu baiatul ca tot felul de povesti or sa inceapa sa apara si ele cat de curand. Ii placea atat de mult copilul incat am auzit ca a oferit familiei lui un milion de dolari, haine de firma, vacante exotice si un automobil Rolls-Royce. Mi-a dat sa inteleg clar ca prefera compania copilului prezentei mele, dar cand am auzit ca a platit atatea milioane baietasului in cauza - in legatura cu abuzul sexual - si asta in timp ce isi sustinea sus si tare nevinovatia, treaba asta mi-a sunat cam fals. Era ca si cum el voia ca oamenii sa-l vada ca pe un american intreg si viril. Ca intr-o zi isi va gasi perechea, ca se va casatori si va avea copii. Ca eu voi fi cea care ii va purta copiii – cand, in adancul sufletului, el stia ca niciodata nu-mi va darui acei copii.”

    RăspundețiȘtergere
  103. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Intreg articolasul era de rahat! Nici macar nu era amuzant! Chiar si mama si-a dat seama de asta si mi-a zis: “Asta nu e felul tau de a vorbi, pot s-o afirm cu siguranta. Tu nu vorbesti asa. “ Mai mult de 80% din articol reprezentau scornelile autorului. Cel care scrisese articolasul vorbise in locul meu, isi pusese propriile sale vorbe in gura mea.
    Eu ii spusesem povestea aia, cu Michael care il luase pe baiat si pe parintii lui la cumparaturi, dar presa deja o relatase. Povestea era stiuta de toata lumea. Orice altceva - pe care cel care scrisese articolul il adaugase - ma facea sa-mi vina sa vomit. Totusi, intreaga intamplare mi-a servit ca o adevarata si valoroasa lectie - cu privire la tabloide. Sunt gunoaie. Boarfe. Prostii. Si le-am bifat pe toate. Nu fac decat sa exagereze povesti si scorneli, ca sa aiba cu ce sa-si hraneasca cititorii curiosi, dornici de senzational. Ajung sa minta cu nerusinare ca sa-si atinga scopul. Din pacate, nu numai ca am fost ranita de aceasta intamplare, dar am luat o lectie dura pe propria-mi piele. Cativa oameni m-au intrebat despre povestea scornita si vroiau sa stie de ce o facusem. M-au facut sa ma simt vinovata sau cam asa ceva...

    Nu ma simteam totusi vinovata, pentru ca nu eu fusesem cea care spusese o asemenea poveste. Acelea nu erau cuvintele mele. Nu exprimau simtamintele mele. Nu era felul meu de a ma pune in valoare. Acela nu era mesajul pe care incercam sa-l transmit eu. Absolut deloc! Nu simteam nici o legatura intre mine si cele scrise. Erau pur si simplu vorbele altcuiva, vorbe puse alaturi de o fotografie care imi apartinea. Totusi, era prea tarziu ca sa mai fac ceva. Raul fusese infaptuit...
    Am vorbit cu Majestic la catva timp dupa aceea. Mi-a zis de cat de ranita se simtise Katherine si ca ei nu ii placuse deloc articolul. Habar nu avea ea cat de mult uram si eu toate cele si cat de mult fusesera denaturate. Am incercat sa-mi fac cunoscute adevaratele intentii, dar nu a mai contat nimic. Ceea ce se facuse era bun facut. Sprijinul pe care i-l dadusem lui Michael nu m-a apropiat, nici un pic, de el sau de familia lui.

    RăspundețiȘtergere
  104. 3 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Era luna mai a anului 1994. Michael s-a insurat cu Lisa Marie Presley, fata Regelui. Initial am ramas muta de uimire. Nu stiam ce sa cred. Creierul meu era ca o coala alba... Sa v-o spun pe-a dreapta, m-a facut sa ma gandesc la povestea din “Star” atunci cand se spunea: “ Este ca si cum el vroia ca oamenii sa creada ca era un american intreg si viril. Ca intr-o zi isi va gasi perechea. Ca se va casatori si va avea copii etc.” Bla! Bla! Bla! Totul imi dadea impresia ca el se hotarase sa faca exact ce se spunea, cu sarcasm, ca nu o sa faca. Cine stie, poate ca articolasul i-a inspirat ideea sa se casatoreasca. Doar poate! Acela care a scris articolul stia ca Michael nutrea niste sentimente pentru mine in acel timp. Poate ca asta a fost ocazia celor de la “Star” sa termine, sa anuleze orice posibilitate a noastra de a fi din nou impreuna...
    I-am aratat, cat se poate de clar, celui care a scris articolul ca sunt mai mult decat dezamagita de el, ca arata rau oricum l-ai fi luat si ca ii doream numai bine lui Michael. Bineinteles ca treaba asta nu a fost publicata.
    [Daca am crezut ca mariajul Michael – Lisa Marie Presley era unul conventional?]
    Dupa ce i-am vazut pe Michael si pe Lisa la MTV si dupa ce am privit acel faimos sarut, ei bine, tot ce pot sa zic este ca sarutul nostru a fost de departe mult mai convingator. Dovada se afla in fotografie, dar ea purta numele de Doamna Jackson. Chiar daca asta vi se pare ceva nefiresc din partea mea, eu le doream numai bine. O parte din mine isi tot punea intrebari peste intrebari cu privire la unirea dintre astia doi, dar am incercat sa nu-i judec.
    [Daca mi-am dorit sa fiu eu cea care se marita cu Michael, in locul Lisei Marie?]
    Da. M-a durut tare ca nu am fost eu. Totusi, le-am pus pe toate in mainile Domnului, pentru ca eu cred in El. Nu stiu din ce motive, dar nu a fost sa fie. Cred in destin. Din anumite motive, cu toate ca il iubeam, il adoram pe Michael, ceva ne-a impins in directii diferite, departe unul de altul. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  105. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Incerc sa nu regret nimic, sa vad in orice intamplare un prilej de a invata ceva. Doar nu poti regreta o lectie! Greselile sunt niste binecuvantari. Ele exista ca sa invatam ceva din ele. Orice lucru isi are rostul lui in aceasta viata. Experienta mea cu cei de la “Star” m-a lasat cu convingerea ca am fost folosita. Nu voi mai face niciodata un alt interviu cu ei. Bineeee, numai daca intervievatorul nu va fi Victoria Gotti. Pentru ea si numai pentru ea voi face o exceptie. O admir si consider ca este absolut minunata. Cred ca este o jurnalista corecta. Nu este ca alti ziaristi, din aceia care dau cu tine de pamant, exagerand lucrurile si punand vorbe aiurea in gura ta. Totusi, cred ca nu ar trebui sa zic ca nu voi mai face niciodata un interviu cu cei de la “Star”, pentru ca nu se stie niciodata!

    In 1996 am dorit sa fac o intelegere pentru o carte, in speranta ca voi reusi sa-mi spun si eu povestea. Vroiam ca adevarata istorie sa fie cunoscuta si mi-o doream spusa cu propriile mele cuvinte. Am gasit un editor care s-a aratat interesat de povestea mea... Aveam o veche cunostinta care lucra la acea editura. Era fosta cumnata a lui Michael, Margaret Maldonado, fosta nevasta a lui Jermaine. Si din nou eram destinata a fi protagonista scenariului unui alt Jackson. Am semnat la iuteala o intelegere pentru o carte ce-si dorea sa spuna totul despre o poveste fierbinte de la Hollywood. Au dat un nume proiectului meu: “Once More with Feeling” care a ajuns sa fie ”Once More with Crap” (Inca o data un c...t).

    RăspundețiȘtergere
  106. 2 / Tatiana (continuare)


    Iarasi s-au tiparit lucruri total neadevarate sau pe care eu le-am gasit incorecte si pe care nu le spusesem eu. De asemenea fusesera omise fragmente intregi, in special cele legate de Michael Jackson. Parea ca se facea o selectie, dar fara sa se tina cont de toata povestea pe care eu simteam ca trebuie sa o spun. Fusesem lasata sa cred – cand am batut palma – ca voi fi lasata sa povestesc ce si cum vreau. Totusi, nu era deloc adevarat. Imi devenise mai mult decat clar ca acum povestea mea le apartinea, ca devenise povestea lor si ca urma sa fie despre ce vroiau ei sa fie. Eu eram unul din cei cinci autori. Eram dezamagita la cote maxime. Consideram ca eram singura care avea habar si credit in industria de divertisment. Toate celelalte autoare, cu exceptia mea si a unei alte peroane implicate in proiect, erau call-girls. Cand ma gandesc la toate acum, realizez ca n-ar fi trebuit sa ma amestec in treaba asta. Simteam, consideram ca nu faceam parte din aceeasi echipa cu celelate. Din pacate, mi-am dat seama de asta mult prea tarziu. Cealalta autoare - si ea indreptatita sa-si spuna povestea in aceeasi carte cu noi - era Jennifer Young. Era nascuta intr-un pat regesc al showbiz-ului. Era fiica unui actor ce a castigat un Oscar: Gig Young.
    In timpul turneului de promovare a cartii, pur si simplu mi-a venit o idee - care a fost ca o lovitura puternica: “Ce dreaq caut eu aici?!” Stateam in aceeasi “banca”... langa... alaturi de niste prostituate. “Voi gasi vreodata vreun loc adecvat ca sa-mi spun povestea?” Eram furioasa pe mine ca facusem acea intelegere. Mi-o facusem cu mana mea! Am facut intelegerea in ideea ca orice targ ar fi fost mai bun decat nimic! Asa-i? Nu! Nu e adevarat! Uneori e mai bine sa stai potolit si sa astepti o posibilitate corecta si un timp potrivit. Inca mai aveam multe de invatat. Plecasem de la parinti la frageda varsta de 14 ani, ca sa urmez cursuri de balet la o scoala ilustra. Si balet invatasem, nu luasem lectii despre stiinta de a face intelegeri si afaceri. Adaugati la asta si faptul ca eram foarte incapatanata, indaratnica pot zice. Imediat ce imi puneam in minte ceva, o porneam cu capul inainte. Eram incapatanata la culme.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. OMG! Am fost totusi atat de cinica, am ciuruit cu tot ce mi-a trecut prin minte in momentul ala!...:) Ei, eu nu sunt mandra de impulsivitatea mea, mi-a fost mila dupa aceea, plus ca raspunsul trebuia sa il acorzi tu nu eu, tie ti s-a adresat dar...m-am suparat si...am simtit nevoia sa-l "scutur'' un pic...:) Dar ne-am impacat(daca se poate numi asa) dupa, dar n-am reusit sa-l fac si aliat. Uite dovada mai jos! :)) Nu inteleg de ce comenteaza unii aiurea pentru a induce o influenta negativa! Nu inteleg la ce le foloseste, cu ce ii ingrasa sau, ii slabeste...
      Si deci tu crezi in continuare ca este o ''ea"? Eu nu. Cel putin din spusele lui, ca doar nu l-am controlat...:))
      In fine, in ceea ce priveste articolasul Tatianei denaturat...pai nu tot asa s-a intamplat si cu asa-zisul documentar nesimtit al lui Bashir despre Michael? Si a mai si poposit in casa lui(fara a pastra masura bunului simt) opt luni! Chilotar curat, mon Cher! :)
      Cat despre faptul ca, de la acel turneu "Bad" de cand a fost concediata el nu i-a dat nici o explicatie - desi pe buna dreptate consider ca asta merita orice om, acordandui-se minimul de respect, in orice imprejurare si oricui, doar pentru si numai...ca e om! - nu inteleg de ce s-a procedat asa...Practic, acel semn de intrebare de-a lungul anilor, a capatat probabil pentru ea, un handicap emotional. Michael s-o fi gandit intr-un fel sa n-o raneasca.Dar...indiferenta este mai daunatoare pentru suflet decat orice, chiar si decat cuvintele care dor...Nu-l judec, banuiesc ca a avut el motivele lui pentru ca Michael a fost si va ramane unul din cei mai de incredere oameni din lume, iar a rani pe cineva era departe de el.
      Mi-a placut foarte mult pledoaria ta, ca sa-i spun asa, pentru Michael! Ar fi putut fi foarte bine un minunat articol.;) Un eseu frumos nuantat ce scoate in evidenta valoarea sa artistica dar si valoarea sa ca om, copil vesnic vesel, dornic de joaca. Iar asocierea cu Eminescu...unul dintre ''marii romani" care fac parte din panteonul valorilor universale, este...perfecta!
      Eu cred ca valoarea lucrurilor NU ne este data de timpul cat ele exista, ci de intensitatea cu care le percepem si traim. De aceea exista clipe de neuitat, lucruri inexplicabile si...persoane de neanlocuit!
      Adu speranta pe acest blog, AltAnonim! Speranta este o resursa nelimitata. Invingatorii nu sunt aceia care nu pierd niciodata, ci aceia care nu renunta niciodata!

      Cristina

      Ștergere
  107. 3 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    [Daca lumea a crezut ca sunt si eu o prostituata ?]
    Ei bine, am fost sunata de o fosta prostituata pe cand faceam un interviu pentru un show de inalta clasa.
    [In timpul turneului de promovare a acelei carti] camera era focusata pe mine si, stand alaturi de celelalte autoare, am facut o anume impresie... pe care oamenii si-o vor aminti.
    Eram dezamagita de intregul proiect... Din nefericire, am pornit la aceasta intelegere cu capul inainte, ca orbetele...Iarasi nu am pe cine sa dau vina. Vina era a mea...
    Asadar, dupa ce am fost sunata de acea fosta prostituata - la o televiziune nationala (!), tot ceea ce am putut simti a fost rusine si vinovatie, ca imi faceam de ocara si batjocura familia si numele. Cel mai tare ma preocupa faptul ca imi umilisem parintii. Eram ingrijorata mai mult de faptul ca ei vor fi aceia care vor pune mai mult la inima tot ce se intamplase, mult mai mult decat mine. Eu sunt o persoana puternica si invatasem deja ca nu poti fi pe placul tuturor. Unii te antipatizeaza doar pentru ca nu te plac, nu conteaza altceva.
    Oricat de ciudat ar fi, pe cand ma aflam in situatia asta mai mult decat penibila, eu ma gandeam la zilele de la scoala. Cand tata era director, am frecventat cursurile in scoala lui timp de un an. Eram atat de des pedepsita sa ma prezint in biroul directorului, ca mi-l amintesc pe tata zicandu-mi: “Vom vorbi despre asta mai tarziu, acasa.”. Plecam de acolo cu sentimentul acela: “Off! Offf! Iar am facut-o! Am incurcat-o! Am dat de necaz… (va urma)

    RăspundețiȘtergere



  108. ...pupați-vă ..admirați-vă... lăudați-vă...dar poate vă priviți și în oglindă.. să vedeți cât de penibile și arogante sunteți!!

    RăspundețiȘtergere
  109. Da, eu chiar ii admir pe fanii lui Michael Jackson. Intotdeauna am gandit despre ei ca sunt niste oameni speciali. Le place muzica, poezia, dansul, sunt sensibili, au spirit ludic si simtul umorului si mai presus de toate au bun-simt si intelepciune. Intelepciunea de a intelege mesajul de pace al lui Michael, dorinta lui ca lumea sa fie mai buna, speranta ca oamenii - indiferent de rasa, sex, varsta, convingeri religioase, etnii, profesii – nu vor fi demolatori ci constructori, ca le va pasa si nu vor ramane indiferenti. Poate ca Michael a fost un visator, poate ca si-a dorit o lume ideala, dar nu s-a izolat intr-un turn de fildes si doar i-a privit - cu preeminenta - pe oamenii obisnuiti, de la inaltimea geniului lui. Michael a fost un luptator. Si din aceasta cauza spun ca merita mai mult decat un “si cu asta, basta” oferit de niste rataciti.

    Mai mult ca sigur ca nu si-a dorit ca oamenii sa balteasca in propria lor rautate, ranchiuna si neputinta. Si ma refer la neputinta morala. Aceasta poate fi depasita in mod voluntar. Trebiue doar sa vrei! Sa constientizezi ca nu esti buricul pamantului. E la indemana oricui sa aleaga intre bun-simt si insensibilitate, intre bunatate si rautate, intre onoare si necinste samd. Doamne-Doamne ne-a daruit liberul-albitru, posibilitatea de a face alegeri si nu ne-a impartit aprioric in merituosi si idioti. Mi se pare ciudat ca sunt oameni – comuni, mult prea comuni – care cred ca sunt detinatorii ratiunii pure. Si de aici incolo zazania triumfa.

    Ceea ce ne-a adus impreuna pe acest blog este admiratia pentru Michael, indifrent de rasa, sex, varsta, religie, profesie, traditii culturale . Nu vreau sa inteleg de ce unii cred ca Michael e mai mult al lor si mai putin al celorlalti.

    Il admir pe Michael Jackson si il apreciez foarte mult pe Michael Dobrescu. Are idei si propriul sistem de valori. Are talent si vigoare conceptuala. Nu induce confuzie. Si mai ales “nu bate campii” . Desi nu il cunosc pe Mikael Dobrescu, imi e imposibil sa cred ca a dorit ca indemnul “scrieti, baieti, scrieti, ORICE SI ORICUM, numai sa scrieti” sa fie experimentat in acest loc - cu totul special - pe care ni l-a daruit. AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. CORECT! BRAVO ALTANONIM!
      Imi place un text foarte frumos care face analogie cu intamplarea existenta: "Vei deveni atat de mic precum dorintele care te subjuga si atat de mare precum aspiratiile care te domina." James Allen
      "Michael a fost un luptator" SI NOI VOM FI !
      MULTUMESC PENTRU TRADUCERI !

      M.J.J.

      Ștergere
    2. “As a man thinketh in his heart, so is he.” Sunt de aceeasi parere cu tine. Multumesc pentru incurajare! Ma bucur ca iti plac incercarile mele si cartea Tatianei. Nu mai e mult si se sfarseste. AltAnonim

      Ștergere
  110. 1 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Adaugati la asta si faptul ca eram foarte incapatanata, indaratnica pot zice. Imediat ce imi puneam in minte ceva, o porneam cu capul inainte. Eram incapatanata la culme.
    [Daca lumea a crezut ca sunt si eu o prostituata ?]
    Ei bine, am fost sunata de o fosta prostituata pe cand faceam un interviu pentru un show de inalta clasa.
    [In timpul turneului de promovare a acelei carti] camera era focusata pe mine si, stand alaturi de celelalte autoare, am facut o anume impresie... pe care oamenii si-o vor aminti.
    Eram dezamagita de intregul proiect... Din nefericire, am pornit la aceasta intelegere cu capul inainte, ca orbetele...Iarasi nu am pe cine sa dau vina. Vina era a mea...
    Asadar, dupa ce am fost sunata de acea fosta prostituata - la o televiziune nationala (!), tot ceea ce am putut simti a fost rusine si vinovatie, ca imi faceam de ocara si batjocura familia si numele. Cel mai tare ma preocupa faptul ca imi umilisem parintii. Eram ingrijorata mai mult de faptul ca ei vor fi aceia care vor pune mai mult la inima tot ce se intamplase, mult mai mult decat mine. Eu sunt o persoana puternica si invatasem deja ca nu puteam fi pe placul tuturor. Unii te antipatizeaza doar pentru ca nu te plac, nu conteaza altceva.
    Oricat de ciudat ar fi, pe cand ma aflam in situatia asta mai mult decat penibila, eu ma gandeam la zilele de scoala. Cand tata era director, am frecventat cursurile in scoala lui timp de un an. Eram atat de des pedepsita sa ma prezint in biroul directorului, ca mi-l amintesc pe tata zicandu-mi: “Vom vorbi despre asta mai tarziu, acasa.”. Plecam de acolo cu sentimentul acela: “Off! Offf! Iar am facut-o! Am incurcat-o! Am dat de necaz...
    …...
    Mi-am facut portia de greseli si cred ca sunt lectii pe care mi le-a daruit Domnul. Am tras invataminte din fiecare si voi continua sa o fac in fiecare zi care ma intampina cu un zambet si cu bucuria vietii.
    Au fost o mare dezamagire pentru mine amandoua proiectele, “Star” si apoi cartea. Astfel am fost determinata sa-mi scriu propria carte cu propriile mele cuvinte. Nu vreau sa parasesc aceasta lume stiind ca am fost atat de mult, enorm de gresit inteleasa...

    RăspundețiȘtergere
  111. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    …....
    Asadar, tot in 1996, mi-am facut bagajele si m-am intors acasa, in Clearwater. Am avut un mic consiliu de familie si nu mult dupa aceea am plecat la South Beach, Miami. Am incercat sa duc o viata normala, tinandu-ma la distanta de showbiz si de lumea divertismentului.Am aflat ca am fost binecuvantata cu darul de a face impresie oamenilor. Au trecut 15 ani si descopar zi de zi ca cel putin o persoana inca ma recunoaste si in general, mi se intinde mana ca caldura. Am intalnit chiar si oameni care mi-au spus ca si-au botezat copiii dupa mine. Lucrul asta mi se pare incredibil. Sa stii ca ai facut o asemenea impresie si ca ai influentat astfel viata cuiva atat de mult este un lucru fenomenal si un simtamant mai mult decat placut. Nu pot spune ca ma bucur inca de toate acele intrebari in legatura cu Michael Jackson, intrebari cu care sunt pur si simplu bombardata. Au fost fani care tot repetau, aproape obsesiv, acelasi lucru. Spuneau ca am fost cea mai norocoasa fata din lume. Tot ce puteam sa zic era, dar numai in sinea mea, ca daca ei ar fi stiut! Daca ar fi aflat ei de tot talmes-balmesul, de toata harababura, ravaseala, stresul si durerea in care m-am zbatut! Ar mai putea considera cineva ca acesta a fost chiar noroc?
    Viata a mers inainte si eu la fel. Totusi, din fericire aceasta carte a mea si numai a mea va fi leacul ce va vindeca toate curiozitatile. Poate ca va raspunde la cateva din intrebarile pe care si le-au pus cei care s-au intrebat ce s-a intamplat cu acea fata pe care au considerat-o atat de norocoasa.

    RăspundețiȘtergere
  112. 3 / Tatiana (continuare)


    Eram in aprilie 2003 si media mi-a reamintit - inca si inca o data - ca lumea era interesata si curioasa sa mai afle una si alta despre mine si ce mai fac. Am fost sunata din partea “The British Broadcasting Company” si de la “E-Channel”. Amandoua televiziunile erau interesate sa le dau interviuri, deoarece erau mai multe breaking news referitoare la Michael Jackson. Televiziunile generaliste tot dadeau clipuri si secvente de la o emisiune speciala despre Michael Jackson – un reportaj de doua ore filmat la Neverland. Reporterul era Martin Bashir si interviul lui provocase un rezultat neasteptat si nedorit.
    Michael nu fusese pus intr-o lumina buna. Nu cred ca se asteptase la asta. Din pacate, interviul il prezenta intr-o stare jalnica si patetica. Se sugera ca Michael era desprins de realitate. Nu-mi venea sa cred! Simteam ca era o adevarata napasta venita pe capul lui si o situatie cam fara iesire. Cumva nu intelegeam cum de se intamplase treaba asta. Cum de permisese Michael sa se intample asa ceva? Totusi, nu sunt eu cea care are dreptul sa vorbeasca. Sunt prima persoana care chiar intelege conceptul de a face greseli si de a se increde in cine nu trebuie. Lucrurile astea se intampla pur si simplu.

    Multa lume m-a intrebat de ce nu m-a angajat Michael pentru “Thirtieth Anniversary Show”. A angajat-o pe Britney Spears, sa-mi faca ea partea din spectacol. Mi-au zis mai multi: “Da, ne place Britney Spears, dar ar fi fost mai bine sa te vedem pe tine din nou alaturi de Michael. Tu esti adevaratul personaj. Fanilor le-ar fi placut!” Trebuie sa admit ca eram de acord cu ei. Lumea ar fi fost placut surprinsa sa ne vada impreuna inca o data. (va urma)

    RăspundețiȘtergere
  113. Sunt raspandite - in intraga lume - fan-cluburi Michael Jackson bine organizate, determinate si puternice. Si dupa fapta si rasplata. Iata ce povesteste Sjoerd Roijenga, inrolat in the Legendary Michael Jackson Fan Club (LMJ) si invitat sa asculte urmatorul album al lui Michael, XSCAPE, alaturi de MJ Estate in Los Angeles.

    “LMJ a fost unul din cele 11 cluburi invitate din toata lumea: Germania, Italia, Japonia, Spania, Regatul Unit, Statele Unite si noi, clubul din Olanda.
    Am fost luati de la hotel, suiti intr-un microbuz si dusi la “Jim Henson recording Studios”. Erau scaune pregatite pentru noi in Studio A, acel studio in care Michael a inregistrat “We Are The World” in 1985, el si cu toate acele stele! Am fost anuntati ca John Branca urma sa vina si de asemenea L.A.Reid - care este CEO la “Epic Records” si care si-a adus contributia la acest nou CD, XSCAPE. Domnul Reid era intr-adevar acela care urma sa ne prezinte noul album.
    Inainte sa ne fie pus noul album, dl. Reid ne-a spus ca pe acest album vor fi numai opt cantece, din cauza ca s-a dorit ca numai cantecele finisate de insusi Michael Jackson sa fie folosite. Piesele pe care le-am ascultat au fost: Love Never Felt So Good (S-a mentionat ca vocea, pianul si pocnitul din degete al lui MJ provin din aceeasi inregistrare originala si prin urmare a trebuit pusa pe acest cd exact asa.); Chicago; A Place With No name: Slave To The Rhythm; Do You Know Where Your Children Are; Blue Gangsta; Xscape.
    Dupa parerea mea, sunt din perioada de dinainte de “History”, cu acele “hihi” “hoehoe” si “ows”!...
    Cantecele mi-au dat senzatia ca suntem pe cale de a avea un album al lui Michael Jackson cu inregistrari mai vechi, foarte originale si care suna ca piesele lui Michael din era “Dangerous”.
    Au ales cantecele pe care Michael le-a tras de mai multe ori. Prin urmare, nu prea a fost posibil sa se stie care din ele i-au placut mai mult lui Michael, pentru ca la fiecare a lucrat de mai multe ori. Toate au un sunet specific al acelei perioade. Sunetele si ritmurile cantecelor sunt foarte puternice si consider ca acest album va fi extraordinar!
    John Branca a mentionat ca vor fi cateva video…”
    AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
  114. Si iata si un comentariu care nu arata nici pe departe cu "vad sanatorii cu balcoane" si trimiterea la un cantec - care mai mult ca sigur e chintesenta preferintelor persoanei care a facut comentariile din 08.04.-23,44 / 23,45. Nici cu cel din 10.04.-14,36 - un adevarat atac la persoanele care intra pe blog, nu seamana.



    "How many recording artists today even aspire to do as much for their listeners? Contrary to what Kanye West said on “All of the Lights,” MJ isn’t exactly dead—not as long as he still can make your pulse race by hitting a note with just the right touch of grit in his voice. Almost five years after his outrageously untimely death, the King of Pop’s ability to move the crowd endures. He’s still a thrilla."

    Mie mi-a placut. Am apreciat faptul ca un alt membru al unui fan-club sau un simplu fan, in loc sa-si scuipe veninul spre colegul mai norocos, a reusit sa-si exprime propria parere despre Michael. QED AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
  115. Com-ul de la 22,29 il urma pe un altul, postat la 22,00. L-am vazut cu ochii mei tot timpul in care l-am scris pe cel de la 22,29. Mi se pare ca patrund uneori intr-o zona crepusculara…
    Incerc sa il postez din nou. Il am salvat, ca am mai patit-o! AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
  116. Com-ul disparut…


    Sunt raspandite - in intraga lume - fan-cluburi Michael Jackson bine organizate, determinate si puternice. Si dupa fapta si rasplata. Iata ce povesteste Sjoerd Roijenga, inrolat in the Legendary Michael Jackson Fan Club (LMJ) si invitat sa asculte urmatorul album al lui Michael, XSCAPE, alaturi de MJ Estate in Los Angeles.

    “LMJ a fost unul din cele 11 cluburi invitate din toata lumea: Germania, Italia, Japonia, Spania, Regatul Unit, Statele Unite si noi, clubul din Olanda.
    Am fost luati de la hotel, suiti intr-un microbuz si dusi la “Jim Henson recording Studios”. Erau scaune pregatite pentru noi in Studio A, acel studio in care Michael a inregistrat “We Are The World” in 1985, el si cu toate acele stele! Am fost anuntati ca John Branca urma sa vina si de asemenea L.A.Reid - care este CEO la “Epic Records” si care si-a adus contributia la acest nou CD, XSCAPE. Domnul Reid era intr-adevar acela care urma sa ne prezinte noul album.
    Inainte sa ne fie pus noul album, dl. Reid ne-a spus ca pe acest album vor fi numai opt cantece, din cauza ca s-a dorit ca numai cantecele finisate de insusi Michael Jackson sa fie folosite. Piesele pe care le-am ascultat au fost: Love Never Felt So Good (S-a mentionat ca vocea, pianul si pocnitul din degete al lui MJ provin din aceeasi inregistrare originala si prin urmare a trebuit pusa pe acest cd exact asa.); Chicago; A Place With No name: Slave To The Rhythm; Do You Know Where Your Children Are; Blue Gangsta; Xscape.
    Dupa parerea mea, sunt din perioada de dinainte de “History”, cu acele “hihi” “hoehoe” si “ows”!...
    Cantecele mi-au dat senzatia ca suntem pe cale de a avea un album al lui Michael Jackson cu inregistrari mai vechi, foarte originale si care suna ca piesele lui Michael din era “Dangerous”.
    Au ales cantecele pe care Michael le-a tras de mai multe ori. Prin urmare, nu prea a fost posibil sa se stie care din ele i-au placut mai mult lui Michael, pentru ca la fiecare a lucrat de mai multe ori. Toate au un sunet specific al acelei perioade. Sunetele si ritmurile cantecelor sunt foarte puternice si consider ca acest album va fi extraordinar!
    John Branca a mentionat ca vor fi cateva video…” AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Zona crepusculara", ca bine zici - ti-am spus ca si mie mi s-a intamplat - Oricum, cineva care detine controlul...poate introduce(daca vrea) si bete in roate. De-a lungul timpului, sufletul ia culoarea gandului....
      Com-ul de mai sus arata ca o reclama, ca o prezentare. Foarte frumos! Se vede ca cine l-a scris e bine documentat. Abia astept sa-mi achizitionez albumul XSCAPE al lui Michael si daca vor fi si video(in sens de videoclipuri???), cu atat mai bine.
      Cand se va termina povestea Tatianei - caci fiecare poveste are un sfarsit - va incepe alta nu-i asa? Pentru ca in viata, fiecare sfarsit e un nou inceput. :)
      ...Bun sau rau, frumos sau urat, ce a trecut prin viata Tatianei, in ceea ce priveste apropierea de Michael, i-a folosit in mod sigur. Ce nu i-a folosit a ramas in urma sau revine in prezent sub forma experientei. Uneori, a uitat sa aprecieze ceea ce i s-a oferit dar au fost momente cand probabil a fost extrem de recunoscatoare pentru tot ce-a avut. Nu a avut totul, dar suficient cat sa devina foarte cunoscuta, apreciata, sa-si faca multi prieteni si cunostinte in showbiz, etc, etc. Ideea de a pierde pe cineva drag e inspaimantatoare din orice unghi ai privi-o. Stii ca pierderile oamenilor dragi sunt inevitabile la un moment dat, dar pare imposibil sa accepti acest lucru. Si oricat de constienti am fi ca ceva rau urmeaza sa se intample, niciodata nu vom fi impacati cu ideea. Niciodata! Pentru ca niciodata nu exista "momentul potrivit" pt. a pierde pe cineva. Atunci cand nu exista reciprocitate, femeile, in general, se agata de cel mai subtire fir care le leaga, doar pentru a nu se rupe complet de acel cineva fara de care au falsa impresie ca viata nu mai poate fi la fel de frumoasa. Accepta putinul care li se ofera, isi inchid ratiunea in cel mai uitat colt al mintii, iar demnitatea o pierd pe undeva pe drum.
      Uneori, nici nu realizam cat suntem de norocosi pentru ce avem, din pricina ca tanjim dupa oameni sau dupa lucruri care ne lipsesc si care adeseori nu sunt decat un moft. Uneori, linistea de la suprafata ascunde perfect furtuna din adancuri...
      Cristina

      Ștergere
    2. Foarte frumos scris si adevarat. "Sufletul ia culoarea gandului"…superb! AltAnonim

      Ștergere
  117. Deja a si uploadat cineva albumul pe youtube (cred ca e inregistrat pe furis de cei invitati la primele auditii).

    RăspundețiȘtergere
  118. Ne poti da cateva amanunte? AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
  119. 1 / Tatiana (continuare)


    Lumea ar fi fost placut surprinsa sa ne vada impreuna inca o data.

    “BBC” m-a contactat din nou in septembrie 2005. Moderatoarea spunea ca a citit despre mine in doua carti: o biografie a lui Michael de Cristopher Anderson si o carte intitulata “Freak”. “Freak” era din “National Enquirer” - unde fusese incorporata si povestea mea de la “Star”. Erau trei carti despre Michael Jackson, carti in care fusesem pomenita si eu. Prima era o biografie neautorizata, scrisa de Randy Taraborelli. Este chiar uimitor faptul ca nici macar unul din cei trei autori nu m-a contactat absolut niciodata. Un scriitor care se respecta merge direct la sursa, dar nu si cei amintiti.
    Zilele cand adormeam cu gandul la Michael sunt duse de mult timp. “Felul in care m-a facut sa simt” - si v-o spun cu sinceritate – a fost confuz si dureros. Pe plan profesional, Michael m-a lasat cu ochii in soare si mi-a folosit imaginea. A facut asta si nu am fost rasplatita. Din anumite motive voi avea intotdeauna o tandrete pentru cel ce m-a facut captiva. L-am vazut pentru prima data cand eram foarte tanara. Desi anumiti oameni tot discuta si polemizeaza in ceea ce priveste interesul sau real si sentimentele lui pentru mine, eu le cer ingaduinta de a avea o alta parere. Anumiti oameni spun ca totul a fost o facatura, o bataie de joc, o farsa. In adancul sufletului, in inima inimii mele, eu stiu ca a existat un timp cand si eu am avut inima lui. Ce s-a intamplat? Ce a schimbat termenii problemei? Poate ca nu voi sti niciodata. Sau poate ca va veni o zi cand cineva il va intreba si el va da un raspuns.

    RăspundețiȘtergere
  120. Nu mi-a placut ideea ca l-am ascultat asa "la blat"....dar sincer n-am putut sa ma abtin.:-D Fanii il tot uploadeaza peste cateva ore clipul e banat si tot asa.
    E bun albumul, imi place (l-am zappat in viteza, vreau sa am placerea unei auditii pe indelete din sursa originala). Per ansamblu mi se pare un pic peste nivel ca "Michael"...dar ramane totusi un album facut din "ciorne"... fara acel "touché" de final al lui MJ care l-ar fi adus cu siguranta pe aceeasi pozitie cu Dangerous sau Bad.

    RăspundețiȘtergere
  121. 2 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Anul 2003 era pe sfarsite si eu am ramas surprinsa cand am primit un telefon de la Majestic. Cred ca m-a sunat din cauza interesului celor de la “BBC” pentru povestea mea. Cei de la “BBC”, fara sa permit acest lucru, i-au dat numarul meu de telefon lui Majestic. Nu mai vorbisem cu el de vreo noua sau chiar zece ani. Imediat ce mi-am revenit din uimire, a zis: “Joe si Katie mi-au spus sa te salut. Inca le esti draga si se gandesc la tine. Si Michael mi-a zis sa te salut. A mai zis ca te va suna imediat ce va putea. Apoi voi doi va veti putea casatori. O sa aveti copii si o sa traiti impreuna pana la adanci batraneti”. Dupa aceea a inceput sa rada. L-am intrebat: “Scuza-ma, ce ai spus?” I-am cerut sa repete ce imi zisese si a repetat totul, cuvant cu cuvant. Am inceput amandoi sa radem. Apoi i-am replicat sarcastic: “Deee, sigur ca da, draga Majestic. Nu conteza! Uita de asta!” Mi-a zis: “Nu m-am schimbat, nu-i asa,Tatiana?” Eram complet de acord cu el. Majestic era foarte priceput sa fie un pacalici. Si cu toate acestea, trebuie sa recunosc, speram sa fie macar un strop de adevar in ce-mi insirase si ca Michael urma sa ma sune – caci Majestic tocmai plantase in mintea mea o samanta a amagirii, a inselaciunii.

    Am aflat cateva zile mai tarziu de la cei de la “BBC” ca Majestic era impreuna cu ei atunci cand ma sunase. Mi-am imaginat ca el imi daduse acel telefon in beneficiul lor. N-a fost ceva in plus sau ceva in minus. Le-am spus celor de la “BBC” ca cei din familia Jackson sunt ca si familia mea. Era un timp cand chiar credeam treaba asta si atunci ma aflam sub acea impresie. Acum vad totul clar si nu sunt incarcata de sentimente negative. Pur si simplu am mers inainte.

    Pe 13 noiembrie 2003, pe cand ma aflam in Miami si editam cartea impreuna cu partenera mea din afacere, Tonia Ryan, lumea intreaga a fost inundata cu breaking news despre Michael. Anuntau ca exista un mandat de arestare pe numele starului pop - pentru mai multe capete de acuzare referitoare la diferite invinuiri in legtura cu molestarea unui copil. As vrea sa va spun ca am fost socata, dar nu pot. Nu eram surprinsa, pentru ca el admisese in interviul lui Martin Bashir ca inca mai innoptau copii la el acasa. Era o situatie groaznica si eram dezgustata de media care parea o haita de lupi asmutita si gata sa devoreze un mielut bland. Se spune ca oamenii sunt nevinovati pana la proba contrarie, dar e o mare minciuna. Avem niste limbi ascutite, ne folosim de ele si ne bucuram de rezultat, facandu-ne placere chiar atunci cand cineva este amenintat cu o pedeapsa si adus intr-o stare de neputinta. Exista in societatea noastra multa ipocrizie si o certa tendinta de a judeca pe cineva. Acest lucru ma umple de amaraciune.

    RăspundețiȘtergere
  122. 3 / Tatiana (continuare) AltAnonim


    Daca e adevarat si Michael are vreo vina in molestarea unui copil, cred ca el are nevoie de dragoste, de sprijin si mai presus de orice, de ajutor. Sunt ingrozita de ideea ca media are nevoie de o poveste. Gata! S-a intrecut orice limita! Nu inteleg aceasta nevoie de a crucifica pe cineva tot timpul si aceasta dorinta de a se hrani - si cu atata placere! - din ceva groaznic si negativ.
    Chiar daca Michael s-a schimbat sub ochii mei, sub ochii tuturor, si acum arata abatut, este totusi o fiinta omeneasca. Este un om care are nevoie de ajutor. Nu sunt de acord ca media stoarce si ultima picatura din toata situatia creata. Este o etalare a partii urate si patetice a omenirii. Poate ca eu mi-am predicat convingerile acelora care nu cred sau nu sunt constienti de dragostea Domnului. Toti vom da socoteala pentru pacatele noastre in cele din urma. Pentru ele nu e nevoie de judecator si jurati. De Dumnezeu avem nevoie. Ma voi ruga pentru Michael, nevinovat sau nu si nu-i doresc decat binele si numai binele. Nu cred in chestia cu ochi pentru ochi. Si nu ma mai aflu sub vraja lui, sub magia celebritatii lui.
    De asemenea am invatat sa nu-l mai idolatrizez pe Michael. Nici pe el si nici pe vreo alta fiinta omeneasca. Toti suntem egali. Acum sunt in stare sa vad acest lucru. Nu poti decat sa-ti incetosezi mintea cand incerci sa apreciezi o persoana daca te uiti la ea ca la o celebritate si nu ca la un om. Am vazut fani care reactionau de parca Michael ar fi un zeu. Si nu este! Este un om facut din carne, oase si sange, ca noi toti ceilalti. Am invatat multe in calatoria mea prin viata si sper sa continui sa o fac si de acum inainte. Si dupa tot ce mi s-a intamplat... inca mai cred in visurile mele. Spuneti-mi ca sunt nebuna, daca asa va place sa credeti, dar intotdeauna voi simti o tandrete pentru baietelul din Gary, Indiana, care m-a inrobit si m-a facut parte din istoria creata de el. (Va urma…doar un "pic mic"… si cartea Tatianei se sfarseste.)

    RăspundețiȘtergere
  123. Tatiana - End of Story (AltAnonim)


    Aceasta carte este bazata pe un jurnal pe care l-am tinut in perioada cat am trait in Hollywood, California. Cred cu tarie ca, daca nu as fi scris despre toata confuzia si despre intreaga durere pe care le-am indurat, ei bine, numai Dumnezeu stie daca as fi putut sa le fac fata. Cred ca a fost vointa Domnului sa ma indrume si eu sa astern totul pe hartie si sa scriu poeme - ca o defulare.
    Am invatat ca nu primim in aceasta viata toate raspunsurile pe care le dorim si toate raspunsurile pe care le asteptam. Anumite lucruri sunt menite sa ramana invaluite in mister. Dar cred – si aceasta a fost intotdeauna convingerea mea – ca am venit pe aceasta lume ca sa invatam din propriile noastre greseli si sa impartasim invatamintele pe care le-am tras din experientele pe care le-am trait si celorlalti.
    De la o varsta frageda am invatat ca nu poti castiga pe toata lumea de partea ta. Anumiti oameni te vor uri doar de dragul faptului ca le este draga ura. Eu nu sunt o adepta a razboiului si a razboielilor si nu cred catusi de putin in razbunare. Comunicarea si iubirea sunt chei ale vietii.
    Desi am indurat atat de mult, am castigat chiar mai mult din toate lectiile pe care le-am primit. Sper sa ofer tot ce stiu tuturor tinerelor aspirante, acelea cu stele in ochi si pline de vise in inimile lor. Tin sa le spun: “Credeti in voi. Nu lasati niciodata pe nimeni sa va fure visurile. Pentru ca, daca va puneti ceva in minte, o sa izbanditi!
    Lumea divertismentului este o afacere cat se poate de serioasa. Vraja, farmecul si faima joaca un rol foarte mic. Fiti gata si fiti pregatite! Si niciodata sa nu renuntati!”

    Sper ca v-a placut! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  124. Tatiana - End of Story - (AltAnonim)



    Aceasta carte este bazata pe un jurnal pe care l-am tinut in perioada cat am trait in Hollywood, California. Cred cu tarie ca, daca nu as fi scris despre toata confuzia si despre intreaga durere pe care le-am indurat, ei bine, numai Dumnezeu stie daca as fi putut sa le fac fata. Cred ca a fost vointa Domnului sa ma indrume si eu sa astern totul pe hartie si sa scriu poeme - ca o defulare.
    Am invatat ca nu primim in aceasta viata toate raspunsurile pe care le dorim si toate raspunsurile pe care le asteptam. Anumite lucruri sunt menite sa ramana invaluite in mister. Dar cred – si aceasta a fost intotdeauna convingerea mea – ca am venit pe aceasta lume ca sa invatam din propriile noastre greseli si sa impartasim invatamintele pe care le-am tras din experientele pe care le-am trait si celorlalti.
    De la o varsta frageda am invatat ca nu poti castiga pe toata lumea de partea ta. Anumiti oameni te vor uri doar de dragul faptului ca le este draga ura. Eu nu sunt o adepta a razboiului si a razboielilor si nu cred catusi de putin in razbunare. Comunicarea si iubirea sunt chei ale vietii.
    Desi am indurat atat de mult, am castigat chiar mai mult din toate lectiile pe care le-am primit. Sper sa ofer tot ce stiu tuturor tinerelor aspirante, acelea cu stele in ochi si vise in inimile lor. Tin sa le spun: “Credeti in voi. Nu lasati niciodata pe nimeni sa va fure visurile. Pentru ca, daca va puneti ceva in minte, o sa izbanditi!
    Lumea divertismentului este o afacere cat se poate de serioasa. Vraja, farmecul si faima joaca un rol foarte mic. Fiti gata si fiti pregatite! Si niciodata sa nu renuntati!”

    Sper ca v-a placut! Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O, DA! Foarte mult! :) Multumim din suflet, AltAnonim! :* :* Esti minunata! Sper sa nu ne abandonezi, nici pe cititori, nici pe MICHAEL, nici pe Mikael, adica...stii tu, acest...popas de suflet!!! ;) Cred ca ai in plan altceva acum, tot la fel de incitant sau poate chiar mai mult...abia astept sa ne uimesti! :)
      ...Impresionant!... Un tulburator inot printre ganduri si amintiri! La o privire mai atenta prin toata relatarea Tatianei...cadea in prapastii de semne de intrebare si se impiedica de semne de exclamare...Se pierdea intre paranteze si tot pasea haotic intre puncte de suspensie... Era un izvor nesecat de iubire pt. el dar, se ineca in baltoace mici de lacrimi si singuratate. Era obosita de povara dezamagirilor pe care le purta pe umeri. Erau grele, poate prea grele. O mare de neampliniri, de dureri purtate de vant departe de tot, de marea-i iubire pierduta-n larg, de stanci inalte si reci care s-au inaltat putin cate putin.
      Ce sa spun, ca si Michael, Tatiana nu pare(parea) o fata ranchiunoasa sau rautacioasa. Amandoi, erau credinciosi, frumos educati, cu valori morale( prietenie, dragoste, sinceritate, sacrificiu, responsabilitate, harnicie, creativitate, optimism, etc) si valori moral-religioase( bucurie, speranta, iertare, altruism, tolelanta, etc)
      Ii era dor de 'campul" libertatii. Simtea nevoia sa alerge desculta prin "iarba' vietii, dezmortindu-si trupul. Sa stea intinsa pe spate si sa priveasca cerul, reflectand, savurand momentul de tacere sublima, aproape dureroasa...
      Cand ne eliberam de tot ce este negativ in viata noastra si admitem in sfarsit ca vrem sa le aruncam in marea uitarii, atunci...vedem mai bine cerul, verdele parca este mai verde si aerul parca are alta densitate. Nu simtim des senzatia asta de evadare, dar sunt momente, cum au fost cele atat in viata Tatianei cat mai ales, in cea a lui Michael, cand aceasta devine sufocanta, vitala. Si Michael, in natura s-a simtit intotdeauna cel mai aproape de Dumnezeu, minunandu-se de fiecare data de ceea ce il inconjura.
      La sfarsitul relatarii, ne lasa sa-i pecepem sufletul ca o mare linistita. Daca inainte viata ei era ca o mare furioasa cu valuri ce se spargeau iute si puternic de mal si maturau totul in calea lor, iar ea isi cauta barca de salvare pt. senzatia de inec...ei bine, acum...Tatiana e resemnata. Disparuse totul? Sau era prinsa inca si, poate va fi intotdeauna, in ghiarele unui trecut care o inabusea?!...
      Cand a scris acestea, era probabil blocata intr-un labirint al amintirilor. Nu stia unde se afla in acel labirint, dar stia ca voia sa iasa. Voia sa se regaseasca pe ea si sa regasesca puterea de a darui si deschidera de a primi cu toata inima.
      S-a simtit ranita cand a pierdut marea dragoste. Dar, dupa ani, a fost convinsa ca, ''nimeni nu pierde pe nimeni, fiidca nimeni nu poseda pe nimeni. Aceasta e adevarata experienta a libertatii: sa ai lucrul cel mai important din lume, fara a-l poseda." Paulo Coehlo Stia ca, libertatea e foarte scumpa, la fel de scumpa ca si sclavia, singura diferenta este ca o platea cu placere si cu un zambet. Chiar daca zambetul...era udat de lacrimi...
      ...Unele lectii sunt mai usoare. Altele sunt foarte grele. Si unele si altele insa, fac parte din viata. :)

      Draga AltAnonim, te imbratisez si va imbratisez pe toti cu drag, LUMINA, pacea, intelepciunea, iubirea, bucuria sa va calauzeasca pretutindeni! Liniste sufleteasca, belsug si lumina, incredere si speranta, clipe de neuitat alaturi de cei dragi! Domnul sa ne binecuvanteze cu ocazia Sfintei Sarbatori Pascale si nu numai, iar invierea sa ne daruiasca un nou inceput, sanatate si multe bucurii!
      VA DORESC, UN PASTE FERICIT!!! :) ...MIREY

      Ștergere
  125. Multumim AltAnonim, pentru inspiratia pe care ai avut-o atunci cand te-ai gandit sa ne traduci din cartea Tatianei, ganduri despre si pentru Michael! Sunt foarte curioasa sa vad ce va urma.
    Restul de cuvinte ...sunt de prisos! Cred ca Mirey a spus totul, si intr-un fel f. frumos.
    Cu ocazia Invierii Domnului, doresc sa urez la toata lumea lumina in suflet, dragoste, sanatate, bucuriile sa tina la distanta toate necazurile, ingerii sa va protejeze, bunatatea sa va imbratiseze si Dumnezeu sa va binecuvanteze!

    Paste Fericit! Hristos a inviat!
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  126. DRAGA ALTANONIM, NU NUMAI CA MI-A PLACUT, DAR, ESTI ARGUMENTUL PRINCIPAL PENTRU CARE IERI, AZI SI MEREU, M-AI FACUT SA ZAMBESC! M-AI MOTIVAT SA REVIN APROAPE ZILNIC, M-AI DETERMINAT SA INDRAGESC SI MAI MULT ACEST LOC!

    ITI MULTUMESC!
    PASTE FERICIT!
    M.J.J.

    RăspundețiȘtergere
  127. Sa fie lumina, paine si pace in fiecare casa!
    Va multumesc! AltAnonim

    RăspundețiȘtergere
  128. Arma cea mai buna este
    IUBIREA!
    Scutul cel mai puternic este
    ZAMBETUL!
    Puterea cea mai mare este
    MINTEA!
    Castigul cel mai pretios este...
    VIATA!

    Iti daruiesc virtual, un buchet imens de trandafiri albi insotiti de un imens MULTUMESC!!!
    NOI, iti multumim pentru tot efortul si amabilitatea dovedite din plin!


    ASTEPTAM CU NERABDARE, UN ARTICOL!!!!!!!!!!!

    M.J.J.

    RăspundețiȘtergere
  129. Do you remember? " Hey pretty baby with the high heels on…"
    Continuarea interviului cu Tatiana. AltAnonim

    1.
    Q: Ai fost intr-un fel muza lui Michael pentru iconicul sau “BAD Tour”. Cum a fost ca parte a acestui turneu si in general, cum a fost sa fii in turneu cu Michael?

    A: A fost cea mai frumoasa, cea mai minunata experienta din viata mea! Imi va fi draga si o voi pastra aproape de sufletul meu pentru tot restul vietii mele.

    Q: Cum era Michael in timpul turneului atunci cand nu avea spectacole?

    A: Obosit. Cand am vorbit la telefon cu el, vocea ii era ca secatuita. Nu mai parea acel Mike bucuros si fericit. Isi daruia si inima si sufletul atunci cand era pe scena! Fiecare gram din el! Isi iubea fanii si voia ca ei sa fie fericiti.

    Q: Lucrurile – in privinta lui “BAD Tour” - pareau sa mearga bine pana in clipa cand ai fost concediata din echipa turneului. Nu s-a stiut de ce ai fost tu cea concediata si cine te-a concediat pe tine. Ai crezut, l-ai banuit cumva pe raposatul Frank Dileo ca a avut de-a face cu concedierea? Pe cine banuiesti? Despre cine crezi ca a avut ceva de-a face cu concedierea ta?

    A: Dupa ce Michael a murit, am vorbit cu Frank si din ceea ce mi-a povestit, agentul meu ar fi cerut multi, prea multi bani! Si Michael nu a dorit sa plateasca atat de mult. A spus si citez: “Michael era mult prea grijuliu cu banii lui! Si nu avea de gand sa plateasca atat de mult.” Am gasit ca era un lucru ciudat. Toata lumea stie ca Michael NU a fost zgarcit. Isi putea permite tot ceea ce vroia. La un timp dupa ce (Frank si cu mine) ne-am intalnit ca sa luam masa impreuna, cineva m-a sfatuit sa verific inregistrarile Glendei. Se presupunea ca ea, Glenda, ar fi fost o prietena a lui Michael si ea inregistrase cateva din conversatiile lor private. Am intrat asadar online si am ascultat cateva si la un moment dat am auzit: “Sam spune ca Frank incearca s-o bage pe Tati in bucluc.” Diminutivul pe care il folosea Michael pentru mine era Tati. Am ramas cu gura cascata! Nu-mi venea sa-mi cred urechilor! Credeam ca poate, doar poate, auzeam lucruri aiurea in realitate. Eu consideram inca ultima noastra intalnire (dintre mine si Frank) ca pe o incheiere a divergentelor. Am realizat atunci ca nimic din trecut nu mai conteaza cu adevarat. Tot ceea ce conteaza acum este acel moment unu, unic in timp, in care eu am impartasit momente minunate si frumoase cu Frank si cu Mike. Am impartit o gramada mare de voie buna si de ras. Ceea ce lasam in urma pe pamant e foarte important. Reprezinta mostenirea noastra. Ce si cum dam inapoi societatii si cum ii influentam pe oameni, asta e important. Si de asemenea, cel mai important este tipul de energie pe care l-am ales si cu care dorim sa fim implicati. Negativa sau Pozitiva. Noi facem alegeri in fiecare zi. Atunci cand vorbim! Atunci cand gandim! Fiecare face o alegere intre bine si diabolic.

    Q: Cand Sheryl Crow ti-a luat locul, ce ai simtit in legatura cu asta?

    A: Ce ar simti oricine? Am fost devastata!

    Q: Cum ai facut fata concedierii?

    A: Am plans o multime!

    RăspundețiȘtergere
  130. 2.
    Q: Cand te-ai intalnit cu familia lui Michael, ce impresie ti-au facut si cum s-au purtat cu tine?

    A: Au fost foarte draguti. Nu a fost o surpriza pentru mine sa aflu de unde isi luase Michael bunavointa si felul lui dulce de a fi.

    Q: Era adevarat ca nepoatele si nepotii lui Michael iti spuneau “tanti Tatiana”?

    A: Nu. Nu e adevarat. Unul dintre ei m-a numit “Tatiana Jackson”.

    Q: Cum a devenit Joe Jackson managerul tau?

    A: Ca sa scurtez o lunga poveste, l-am intalnit intr-un club de noapte. L-a trimis pe Majestic, (care lucra pentru el) sa vina la mine si sa-mi dea cartea lui de vizita, aceea de om de afaceri. Si-a exprimat interesul in a ma reprezenta.

    Q: Cand i s-au adus lui Michael pentru prima data acele acuzatii false, despre molestarea unui copil, in 1993, este adevarat ca familia Jackson te-a cautat ca sa-ti spuna sa-ti oferi serviciile?

    A: Nu. Eu am fost cea care i-a contactat.

    Q: Este adevarat ca tu ai declarat intr-un tabloid (in 1994) ca nu-ti place faptul ca Michael a facut un aranjament in cazul din 1994?

    A: Doar vroiam ca el sa-si dovedeasca nevinovatia. Simteam ca era cu totul nedrept sa se profite de el in asemenea hal. Cazuse prada unei extorcari! Nu a fost intentia mea de a parea insensibila. Stiam ca indurase multa suferinta, multa durere emotionala si mentala din aceasta experienta. Si eu am fost victima unei extorcari pusa la cale de coautoarea primei mele carti. Mi-a furat practic povestea vietii mele si 50% din drepturile de autor. Dar am pus si treaba asta in mainile Domnului, dupa cum le-am pus si pe toate celelalte. Isi va lua ea plata intr-o zi! M-am hotarat ca voi oferi aceasta carte ca pe o lectura gratuitacat de curand. Vorbesc de cei 50% care mi se cuvin. Imi imaginez ca astfel ii voi taia din profit, daca o sa mai doreasca sa obtina niste bani pe spinarea mea.

    Q: Care a fost reactia ta atunci cand ai aflat ca Michael s-a insurat cu fata lui Elvis Presley, Lisa Marie Presley?

    A: Am fost socata!

    Q: Te-ai bucurat pentru el?

    A: Am incercat. Mi-a luat ceva timp ca sa reusesc.

    Q: Ai luat parte la un documentar oribil al postului VH1, documentar pe care l-au numit “ Copilaria secreta a lui Michael”. Fragmentul pe care l-au inregistrat cu tine l-a facut pe Michael sa apara ca ingrozitor. Cum te-au abordat producatorii acestui documentar si de ce ai acceptat sa participi?

    A: In momentul cand m-au abordat, au spus ca va fi un documentar “pozitiv” despre Michael si despre cariera sa. De aceea m-am implicat. M-au intervievat doua englezoaice dar, cand documentarul a fost difuzat, se auzea vocea unui barbat. Au facut sa para ca un barbat mi-a luat acel interviu. Au fost si dibaci si sireti! Intre timp am devenit circumspecta in a da interviuri si tocmai din acest motiv. Niciodata nu esti sigur cum se va rastalmaci tot ce spui. Pot face ca orice clip sa para lasciv. Totul tine de editare.

    RăspundețiȘtergere
  131. 2. AltAnonim
    Q: Cand te-ai intalnit cu familia lui Michael, ce impresie ti-au facut si cum s-au purtat cu tine?

    A: Au fost foarte draguti. Nu a fost o surpriza pentru mine sa aflu de unde isi luase Michael bunavointa si felul lui dulce de a fi.

    Q: Era adevarat ca nepoatele si nepotii lui Michael iti spuneau “tanti Tatiana”?

    A: Nu. Nu e adevarat. Unul dintre ei m-a numit “Tatiana Jackson”.

    Q: Cum a devenit Joe Jackson managerul tau?

    A: Ca sa scurtez o lunga poveste, l-am intalnit intr-un club de noapte. L-a trimis pe Majestic, (care lucra pentru el) sa vina la mine si sa-mi dea cartea lui de vizita, aceea de om de afaceri. Si-a exprimat interesul in a ma reprezenta.

    Q: Cand i s-au adus lui Michael pentru prima data acele acuzatii false, despre molestarea unui copil, in 1993, este adevarat ca familia Jackson te-a cautat ca sa-ti spuna sa-ti oferi serviciile?

    A: Nu. Eu am fost cea care i-a contactat.

    Q: Este adevarat ca tu ai declarat intr-un tabloid (in 1994) ca nu-ti place faptul ca Michael a facut un aranjament in cazul din 1994?

    A: Doar vroiam ca el sa-si dovedeasca nevinovatia. Simteam ca era cu totul nedrept sa se profite de el in asemenea hal. Cazuse prada unei extorcari! Nu a fost intentia mea de a parea insensibila. Stiam ca indurase multa suferinta, multa durere emotionala si mentala din aceasta experienta. Si eu am fost victima unei extorcari pusa la cale de coautoarea primei mele carti. Mi-a furat practic povestea vietii mele si 50% din drepturile de autor. Dar am pus si treaba asta in mainile Domnului, dupa cum le-am pus si pe toate celelalte. Isi va lua ea plata intr-o zi! M-am hotarat ca voi oferi aceasta carte ca pe o lectura gratuitacat de curand. Vorbesc de cei 50% care mi se cuvin. Imi imaginez ca astfel ii voi taia din profit, daca o sa mai doreasca sa obtina niste bani pe spinarea mea.

    Q: Care a fost reactia ta atunci cand ai aflat ca Michael s-a insurat cu fata lui Elvis Presley, Lisa Marie Presley?

    A: Am fost socata!

    Q: Te-ai bucurat pentru el?

    A: Am incercat. Mi-a luat ceva timp ca sa reusesc.

    Q: Ai luat parte la un documentar oribil al postului VH1, documentar pe care l-au numit “ Copilaria secreta a lui Michael”. Fragmentul pe care l-au inregistrat cu tine l-a facut pe Michael sa apara ca ingrozitor. Cum te-au abordat producatorii acestui documentar si de ce ai acceptat sa participi?

    A: In momentul cand m-au abordat, au spus ca va fi un documentar “pozitiv” despre Michael si despre cariera sa. De aceea m-am implicat. M-au intervievat doua englezoaice dar, cand documentarul a fost difuzat, se auzea vocea unui barbat. Au facut sa para ca un barbat mi-a luat acel interviu. Au fost si dibaci si sireti! Intre timp am devenit circumspecta in a da interviuri si tocmai din acest motiv. Niciodata nu esti sigur cum se va rastalmaci tot ce spui. Pot face ca orice clip sa para lasciv. Totul tine de editare.

    RăspundețiȘtergere
  132. 3. AltAnonim
    Q: Cand l-ai vazut pe Michael ultima data?

    A: In anul 1991.

    Q: Cum ai aflat de moartea lui Michael si cat de devastata ai fost cand ai auzit ca Michael a trecut in nefiinta?

    A: M-a sunat Iris Parker, o buna prietena. Pur si simplu nu mi-a venit sa cred! Si eu ma aflam la munca! Mi-a fost foarte greu sa fac fata situatiei, sa ma impac cu ea. Imi amintesc ca doar vroiam sa plec dreaq de acolo! Eram in stare de soc. Nu percepeam nici macar ca ma misc. Era ca si cum sufletul mi s-ar fi desprins de corp. Parca pluteam! Nu o sa uit niciodata acea zi! Totusi nu ma gandesc niciodata la acele clipe. O fac doar atunci cand sunt intrebata.

    Q: Cine te-a invitat la funerariile lui Michael si apoi la inmormantarea lui si cum a fost?

    A: Vorbeam intr-o zi cu Majestic la telefon. O ajuta pe Katherine sa impacheteze. Erau pe undeva prin Europa. Am vorbit si cu ea un pic si i-am transmis sincerele mele condoleante. Asta se intampla dupa primul memorial, acela pe care l-au facut la Staple Center. I-am spus lui Majestic ca n-am putut sa ajung acolo si ca mi-ar placea cu adevarat sa fiu prezenta la funeralii – daca familia ar fi dispusa sa ma bage si pe mine in seama. Vroiam intr-adevar sa-i acord, sa-i arat respectul cuvenit. Katherine stia cat de mult insemnase Michael pentru mine si mai stia ca si eu insemnasem ceva pentru el. In definitiv, ea fusese aceea care imi spusese pentru prima ca el ma iubea. Majestic mi-a zis ca o sa vorbeasca cu Katherine despre dorinta mea si dupa aceea ma va cauta. M-a contactat cand s-au intors si mi-a spus ca raspunsul lui Katherine a fost: “Bineinteles! Nicio problema!”

    Q: Am citit undeva ca le-ai intalnit si pe Diana Ross si pe Lisa Marie Presley. Cum au fost acele intalniri si despre ce ati vorbit?

    A: Am intalnit-o pe Miss Ross la Radio City Music Hall. Am vazut-o in culise in timp ce Michael interpreta “Man in the Mirror”. A fost o intalnire scurta! Si-a cerut scuze ca mi-a blocat vederea. Pe Lisa Marie am intalnit-o la funeralii. Era devastata, dar si eu eram! Nu aveti cum sa va dati seama cum era sa ma aflu acolo. Ma simteam de parca eram pe alta lume. Aproape ca am cazut pe cand intram in Mausoleu si cineva m-a prins.

    Q: Ai intalnit vreodata femei care ti-au zis ca au avut relatii cu Michael?

    A: Da! Am intalnit pe cineva. Mi-a spus atat de multe minciuni despre cum il cunoscuse si ca il stia. Am aflat mai tarziu, printr-o prietena, ca a recunoscut ca nici macar nu l-a intalnit vreodata pe Michael. Sunt o multime de nebune in lumea larga.

    Q: Ce te-a determinat sa scoti o alta carte numita “The King and I”?

    A: Pentru ca nu numai viata merge inainte. Si unele dintre povesti o fac. Lucruri noi pe care le-am invatat si le-am aflat.

    Q: Ce faci acum?

    A: Intotdeauna creez o noua arta! Tocmai mi-am lansat noul parfum, “Blessed”, cu o foarte veche prietena, Iris Parker.

    Q: Ti-ai gasit dragostea dupa Michael?

    A: Dragostea e pretutindeni! Daca stii unde sa sa te uiti. Tu te referi la vreo relatie? Atunci nu! Dar eu sunt multumita. Daca Dumnezeu imi scoate in cale pe cineva... e bine. Din fericire, sunt o persoana care se acomodeaza la diferite situatii si asta contrar la ceea ce am spus.

    RăspundețiȘtergere
  133. Cand nu te vad

    Cand nu te vad...am ochii tristi,
    Nici timpul nu respira fara tine!
    ...Si-atata fericire poti sa risti...
    Ca te ascunzi si stai departe tu de mine!

    Cand nu te vad si nu stiu unde esti,
    ...Orice secunda pare o eternitate...
    Te astept sa vii, sa depanam povesti
    Caci, viata fara tine...nu se poate!

    Cand nu te vad, imi ratacesti prin vis...
    M-ascund in mine, plang printre ruine
    Si ma scufund adanc in negru abis...
    Mai bine dorm...sau mor, sa uit de tine.....MICHAEL!!!!! :)

    Multumesc foarte mult AltAnonim!
    O seara frumoasa, asa cum mi-ai facut-o tu, iti doresc!
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  134. SO BEAUTIFUL! THANK YOU!
    GOOD NIGHT! SWEET DREAMS!
    GOD BLESS YOU, ALTANONIM ("PRETTY BABY") :)
    GOD BLESS YOU ALL!

    M.J.J.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tatiana (continuare) AltAnonim

      Q: Cum ai reactionat cand ai aflat ca a murit Frank Dileo?

      A: Am plans! M-am intristat pentru ca, indiferent ce s-a intamplat in trecut, Frank si cu mine am lasat totul in urma. Ne-am spus chiar “te iubesc” unul altuia. Consider ca atunci cand ai trecut prin atat de multe in viata, le lasi pe toate la un moment dat si incerci sa tii cont doar de ceea ce este cu adevarat important. Si aceasta este “Dragostea”. Trebuie sa renunti la toate rahaturile care nu-ti sunt de niciun folos. Ignoranta si lucrurile intunecate nu-mi sunt prietene. Eu iubesc! Iubesc! Iubesc totul in legatura cu dragostea. Cuvantul, simtamintele. Nimic nu este mai frumos.

      Ștergere
    2. O mica parte lipsa! Nu ma mai mir.
      In urmatoarele saptamani (doua sau trei), voi fi foarte putin prezenta.
      Multumesc Cristina! Multumesc MJJ! AltAnonim


      Q: Cum ai reactionat cand ai aflat ca a murit Frank Dileo?

      A: Am plans! M-am intristat pentru ca, indiferent ce s-a intamplat in trecut, Frank si cu mine am lasat totul in urma. Ne-am spus chiar “te iubesc” unul altuia. Consider ca atunci cand ai trecut prin atat de multe in viata, le lasi pe toate la un moment dat si incerci sa tii cont doar de ceea ce este cu adevarat important. Si aceasta este “Dragostea”. Trebuie sa renunti la toate rahaturile care nu-ti sunt de niciun folos. Ignoranta si lucrurile intunecate nu-mi sunt prietene. Eu iubesc! Iubesc! Iubesc totul in legatura cu dragostea. Cuvantul, simtamintele. Nimic nu este mai frumos.

      Ștergere
  135. Q: Ai avut sansa sa-l ierti sau inca ii mai porti pica (lui Frank)?

    A: Nu am nimic sa-i reprosez! Nu cred decat in iertare. Sa raman intr-o zona intunecata si cu simtaminte rele nu e genul meu. Dupa parerea mea, aceste emotii sunt trimise de diavol. Eu cred in frumusetea interioara. Ceea ce joaca un rol important pentru noi, ceea ce ne emotioneaza reprezinta ceva ce noi raspandim la randul nostru. Daca daruim, daca facem bine, binele se va intoarce de unde a plecat. Energia are efect de bumerang.

    Q: Crezi in conspiratia care l-a inconjurat pe Michael?

    A: Las asta in mainile Domnului. El va descurca tot ce a fost rau. Uneori imi amintesc de fanii lui Michael, fani care nu cauta razbunarea si nu-si pierd vremea cu oameni ranchiunosi sau zbatandu-se in situatii odioase. Traiti-va viata in pace si cu dragoste. Dumnezeu va avea grija de restul.

    A: Cum te-a contactat Spike Lee ca sa participi la documentarul “Bad 25”?

    A: Mi-a trimis un email. Si am crezut ca cineva imi joaca un renghi cu acel email!

    Q: Alege un lucru pe care ai vrea ca oamenii sa-l stie despre Michael si care ar fi sfatul pe care ti l-a dat Michael - in caz ca ti-a dat vreunul?

    A: Acela ca el a fost intr-adevar un om bun. Si as vrea ca si ceilalti sa-i urmeze exemplul. Cred cu adevarat ca el a fost in lumea noastra ca un profet. Michael a fost trimis aici ca sa ne invete despre “Dragostea – Iertarea - Pacea si Compasiunea” unuia fata de altul. In ochii Domnului suntem toti frati si surori. Nu conteaza culoarea pielii, rasa, religia sau preferintele sexuale. Avem nevoie sa devenim mai toleranti sa ne intelegem unul cu celalalt. Ar fi o rusine daca nu am invatat nimic din mesajul de dragoste a lui Michael.

    Q: Care ti-e cea mai draga amintire in legatura cu Michael?

    A: Este vorba de o fotografie din calendarul lui Michael din 1988. Eu sunt sprijinita de o masina si Michael isi tine piciorul pe masina, chiar langa mine. El se uita la mine cu atata dragoste. Ca in transa. Au fost multe dati cand l-am surprins uitandu-se asa la mine, in timpul filmarilor clipului. Aceasta este o amintire pe care o pastrez cu multa duiosie in suflet si pentru totdeauna. Cred ca ultimul lucru pe care vreau sa-l mai spun este ca intotdeauna imi voi aminti zambetul lui frumos si rasul lui minunat.

    Tatiana a mai dorit sa trimita un mesaj fanilor. Iata-l:

    Mesajul meu catre fani: Concentrati-va pe lucrurile pozitive din viata voastra! Sa nu fiti din aceia care va permiteti sa fiti preocupati de aspectele negative. Nu vor face decat sa va traga indarat. Nici macar sa nu stati in preajma celor ce nu au o atitudine pozitiva. Prietenii de care va inconjurati sunt foarte importanti si stiind asta, puteti face ceva in viata voastra sau puteti ajunge cineva. Cerul este limita! Daca puteti sa va imaginati, daca puteti sa concepeti ceva, atunci puteti sa realizati acel ceva. Si daca cineva va spune ca nu sunteti destul de buni... sa le ziceti: “In ziua cand am fost creat sau creata, Domnul a spus ceva diferit. Sunt copilul Domnului si sunt cineva!” Nu lasati pe nimeni sa va trateze altfel decat intr-un fel minunat. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti! Va iubesc intotdeauna si pentru totdeauna.

    RăspundețiȘtergere
  136. Ce cretină !
    Adică Michael ne-a invățat despre dragoste , iertare , pace și compasiune și ar fi păcat dacă nu am învățat nimic din mesajul lui .
    Sfatul ei însă este să nu fiți preocupați de aspectele negative , nici măcar să nu stați lângă cei care nu au o atitudine pozitivă .
    Bun.
    Și dacă toată lumea le întoarce spatele ăstora...cine mai aplică mesajul lui Michael ?
    Cum rămâne cu dragostea și compasiunea...?

    În fotografia cu pricina , privirea lui Michael arată mai degrabă curiozitate și reticență .

    Și în fine:
    "Daca puteti sa va imaginati, daca puteti sa concepeti ceva, atunci puteti sa realizati acel ceva."
    Nu e adevărat . Nu poți să realizezi chiar orice îți imaginezi . Poți eventual să rămâi cu o obsesie pentru toată viața .
    La fel ca ea .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tie ti-ar fi fost usor sa lucrezi cu el, adica: sa dansezi, sa conversezi, sa va zambiti reciproc privindu-te in felul in care o facea el, sa fii condusa acasa cu o masina luxoasa zilnic, etc, etc..si totul petrecandu-se in prejma unui OM de mare valoare din toate punctele de vedere - ti-ar fi fost usor sa treci cu vederea, sa uiti asa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?? Nu ai fi memorat toate amintirile si le-ai fi stocat intr-un card chiar si minuscul al inimii, pentru totdeuna?...
      Nu, nu cred ca era obsesie, obsedatii nu vorbrsc asa frumos cum o facea ea, erau mai degraba imagini, cuvinte, sentimente, timbru al unei voci de neuitat, pe care ea.....isi impunea chiar si cu trecerea timpului, SA NU LE UITE!!!
      Si poate ca nu poti sa realizezi chiar tot ce iti doresti, mai ales jignind, dar toate acele sfaturi, daca iti amintesti, si Michael le dadea, si poate chiar de la el le avea imprimate in minte, ca si un copil sfaturile parintelui. Iti poti inchipui un crstin adevarat cu multa dragoste de Dumnezeu in suflet impartasind din experienta lui si altora...obsedat???
      Fiind diferiti, gandim prin urmare diferit. Dar nu trebuie sa ne impunem parerile noastre altora. Nu este frumos!
      Intr-adevar, progresul se datoreaza oamenilor nerezonabili, care nu se adapteaza lumii in care traiesc ci adapteaza lumea la ei insisi.......dar, in cazul de fata, deja este vorba de un OM neadaptabil, un OM care voia cu toti porii fiintei lui, sa faca vada o lume mai buna cu mai putina suferinta, nu perfecta caci stia ca nu se poate, doar o mica schimbare a celui care se priveste zilnic in oglinda...a fiecaruia dintre noi in parte si totul ar decurge altfel...incepand de la gandire ... pana la infaptuire!...
      Sa ne ajute Dumnezeu!
      Cristina

      Ștergere
    2. Hodoronc tronc !
      Tu recitesti prostiile pe care le debitezi ?
      N-ai inteles nimic din ce-am scris dar te agati de orice idee pentru a mai tranti o compunere de doi bani scrisa parca de un elev din clasele primare slab pregatit.

      Ștergere
    3. Si unde ai vazut tu ca asta dansa ?

      Ștergere
  137. Iti multumesc din suflet, AltAnonim! Imi va fi greu sa intru aici si, sa nu mai am bucuria de a mai vedea ceva nou! Cel putin nu asa curand... Michael nu merita asta!
    Maine seara o sa continui ce mi-am propus sa scriu, pentru ca acum nu mai pot....
    Imi pare rau pentru tot ce se intampla nefast pe acest blog. Poate ca este sau chiar era demult timpul sa intervina si Mikael Dobrescu pentru a pune lucrurile la punct. Doar este blogul sau, nu? Eu cel putin, asa stiam.
    Cristina

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)