THE WAY YOU LOVE ME
“You are the spark that
lit the fire inside of me”/ M.J.
“Tu esti scanteia care a aprins focul in mine”
A fost o Clipa in care…
toate gandurile, toate dorintele, toate asteptarile s-au nascut in tacere si s-au
impartit intr-o bucurie muta. A fost... un moment al eternitatii pe care l-au trait si caruia
i s-au daruit.
Acelasi timp a curs prin ei, el fiindu-i pas, ea cale. Pe
acelasi chip au incrustat, ea, lacrima…el, zambetul.
Felul
in care ma iubesti
Eram singur in intuneric atunci cand
M-ai luat de mana si mi-ai spus ca ma iubesti
Eram singur, nu exista dragoste in viata mea
Mi-era frica de viata si tu ai venit la timp
M-ai luat de mana si ne-am sarutat in lumina lunii
Nu va trece mult pana cand
Ne vom face juramante, pun pariu,
Ii multumesc Cerului ca te-am intalnit
Eram singur, nu exista dragoste in viata mea
Ma temeam de viata, dar tu ai venit la timp
M-ai luat de mana si m-ai sarutat in lumina lunii
Lumea este un loc mai bun
Pentru ca tu ai venit la timp
Ai alungat ploaia si
Ai adus stralucirea soarelui
Eram speriat pentru ca
Am fost ranit ultima oara
Imi place felul in care ma iubesti
(Nu conteaza cum ma iubesti)
Imi place felul in care ma imbratisezi
(Nu conteaza cum ma imbratisezi)
Imi place felul in care ma atingi
(Nu conteaza cum ma atingi)
Imi place felul in care ma saruti
(Nu conteaza cum ma saruti)
Vezi, tu…
“ The Way
You Love Me”/The Ultimate Collection/ Michael Jackson
Tacerile nerostite-n cuvant, ca apa de ploaie se
scurg, se scurg in gand…
“...Atunci cand veti simti ca simpla prezenta a celuilalt - nimic altceva, simplul fapt ca celalalt exista – este suficienta pentru a va face cu adevarat fericit, ca ceva infloreste undeva in interiorul fiintei voastre, ca un lotus cu o mie si una de petale, atunci se poate spune ca iubiti. Atunci veti putea trece peste toate dificultatile pe care le va creea realitatea, veti putea trece peste toate angoasele, peste toate anxietatile, iar iubirea voastra nu va face altceva decat sa creasca si sa infloreasca tot mai tare, caci atunci, toate acele dificultati nu vor mai insemna altceva decat niste simple provocari. Depasindu-le, iubirea voastra va deveni astfel din ce in ce mai puternica. Iubirea este eternitatea. Daca este prezenta, ea nu poate decat sa creasca. Iubirea cunoaste inceputul, dar nu si sfarsitul." / Osho
RăspundețiȘtergereMi-am insusit critica fara suparare (!!!) si incerc sa traduc si de aceasta data un frament dintr-o carte. Este de fapt singurul fragment referitor la Michael, din cartea scrisa de Donald Trump (impreuna cu Kate Bohner), "The Art Of Comeback", aparuta in 1997.
RăspundețiȘtergereUna dintre cele mai interesante experiente Mar-A-Lago a implicat toata tevatura, toata zarva creata in jurul lui Michael Jackson si a Lisei Marie Presley. Michael era unul dintre prietenii mei, un tip tare de treaba, dar foarte diferit. Totul a inceput la New York cand, intr-o zi, am primit un telefon de la el sa-mi spuna ca vine in oras si i-ar placea sa iesim impreuna, cand va sosi in New York. De aceasta data l-am invitat la..., unde a venit imbracat intr-o tinuta militara, cu o palarie mare. A luat meniul. A fost ca si cum nu ar mai fi vazut un meniu niciodata. Ne-am uitat amandoi cu atentie la fiecare fel. Dar ceea ce a fost cel mai uluitor lucru, au fost privirile distinselor chipuri din incapere, care au venit peste noi la masa, implorand practic pentru un autograf. Aceastia erau niste oameni care, probabil, niciodata nu au cerut autograful cuiva si, pot sa va garantez lucrul acesta, nu le era usor sa o faca. Incepeau intotdeauna prin a spune: “Am un baiat care este un mare admirator al dumneavoastra, domnule Jackson. I-ati putea da un autograf?” Dar eu cred ca erau pentru ei si nu pentru copiii lor. O femeie, una dintre cele mai importante din punct de vedere social din New York, cunoscuta pentru tinuta sa distisa, s-a apropiat de masa noastra incercand sa para distanta, ca si cum ar fi trecut pe acolo din intamplare. S-a sprijinit de masa, spunand intr-o suflare: “Domnule Jackson, ati putea sa-mi dati un autograf?” A fost uimitor sa o vad pe aceasta femeie, pe care o cunosteam de ani si ani, atat de agitata si de nervoasa.
Am uitat sa ma semnez: AltAnonim. Si continuarea…Michael se simtea bine cu mine cumva. L-am intrebat ce mai face si am inceput sa vorbim despre viata lui, inclusiv despre viata lui intima, sexuala. Am ramas oarecum surprins cand mi-a spus ca are o noua prietena. L-am felicitat si l-am intrbat: “Cine e?” Michael era foarte rezervat si se uita in jos la servetul sau de masa; si-l trece peste fata si zice: “Trump, Trump, nu vreau sa vorbesc despre asta, sunt cam stingherit”.
RăspundețiȘtergereL-am dojenit. “Hai, Michael, i-am spus, zi-mi si mie, cine e prietena ta cea noua?” Cand si-a ridicat in sfarsit privirea, mi-a spus ca este vorba despre o fata pe care o cheama Lisa Marie. E tot ce am vorbit, dupa care am trecut la alt subiect.
Dupa vreo doua saptamani, am primit un telefon de la Michael, care m-a intrebat daca poate veni cu mine la Mar-A-Lago. I-am spus ca bineinteles si am zburat impreuna, acolo, cu avionul meu. Michael nu era singur; avea cativa oameni cu el. Am stat mult de vorba. De indata ce am aterizat, Michael m-a intrebat daca ar fi posibil ca prietena lui sa vina, sa ma salute si chiar sa stea la Mar-a-Lago cu el. Din nou am spus ca bineinteles si ca sunt nerabdator sa o cunosc. L-am intrebat daca este vorba de aceeasi fata, Lisa Marie. El a spus ca da, despre ea e vorba si ca va sosi in jurul orei opt, cam la o ora dupa ce noi ajunseseram acasa.
AltAnonim. In continuare...
RăspundețiȘtergereDupa ce s-a auzit soneria si valetul a deschis, a intrat pe usa o fata frumoasa. Nu cred ca oamenii realizeaza ce draguta e Lisa la fata. A luat ce-a fost mai frumos si de la Elvis si de la Pricilla si nu cred ca i s-a recunoscut vreodata stralucirea. In orice caz, Michael venit in fuga jos, in living, a imbratisat-o si apoi a luat-o afara, sa vada oceanul. Cand s-au intors, tinandu-se de mana si luindu-se in brate, pareau cu adevarat foarte indragostiti. Nu spun ca am fost surprins de acest lucru, dar nu aveam nici cea mai mica indoiala ca ceva se intampla intre cei doi.
In timpul acelui week-end i-am vazut foarte putin pe Michael si pe Lisa Marie, mai ales ca ei au stat sus, in turn. Apoi cei doi au facut o greseala, intr-o sambata, incercand sa se furiseze si sa plece pe ascuns din Mar-a-Lago si sa se duca la cumparaturi, deghizati, pe Worth Avenue. Ei bine, paparazzi i-au gasit si s-a dezlantuit iadul. Au fost adusi inapoi la Mar-a-Lago intr-o limuzina, cu toti acei paparazzi in urma lor. Ce a mai ramas din week-end a fost furtunos. Sute de aparate de filmat au inconjurat Mar-A-Lago, in timp ce Michael Jackson si Lisa Marie Presley stateau in cuibul dragostei lor, din turnul ce se inalta deasupra casei. Presa nu i-a deranjat si nici eu, dar a fost un pic cam mare vanzoleala.
AltAnonim: Si in sfarsit, sfarsitul fragmentului…Printre oaspetii de la Mar-A-Lago se afla si celebrul om de afaceri Arthur Goldberg din New Jersey. (…) Arthur si cu mine aveam o intalnire intr-una din incaperile de la Mar-A-Lago cand s-a auzit un ciocanit in usa. Arthur nu stia ca Michael statea in casa, dar isi daduse seama ca se intampla ceva. Era cam mare agitatia si era tare curios sa afle de ce atat de multi oameni inconjurau proprietatea si faceau atatea fotografii. Arthur s-a ridicat si s-a dus la usa. Camera in care ne aflam la Mar-A-Lago, Camera Olandeza, este imbracata intr-un lemn foarte inchis la culoare si este destul de intunecoasa. Arthur a deschis usa si acolo era Michael Jackson. Arthur nu-si putea crede ochilor. “Uite, uite e Michael Jackson” mi-a spus. Michael, pe de alta parte, care a vazut pe cineva care nu-i era cunoscut, si-a acoperit fata cu mana si a luat-o la fuga pe culoar. A fost ultima data cand l-am zarit pe Michael in acel week-end. S-a urcat din nou in turn ca sa fie cu Lisa Marie a lui.
RăspundețiȘtergereOamenii ma intreaba adeseori daca aceasta relatie a fost sau nu a fost o prefacatorie, o farsa si eu le zic un nu categoric. Am fost acolo si magia de la Mar-A-Lago a scos-o la iveala. Dupa aceea n-a mai mers atat de bine. Va pot spune ca, cel putin pentru un timp cei doi au fost cu totul si cu totul implicati.
„ Atunci când vă apropiați, lăsați un spațiu între voi.
RăspundețiȘtergereLăsați vânturile celeste să danseze printre voi.
Iubiți-vă, dar nu transformați iubirea într-un lanț :
Transformați-o mai degrabă într-o mare, ale cărei
valuri se sparg de țărmurile sufletelor voastre.”
Kahlil Gibran
Zoly din Pantelimon
"Numai timpul este capabil sa inteleaga cat de valoroasa si minunata este DRAGOSTEA."
RăspundețiȘtergereEL...era rasfatatul publicului din intreaga lume, fiind cel mai mare star de muzica pop; ea...rasfatata tatalui ei, pionierul rock' n' roll-ului, intreaga ei existenta fiind privilegiata doar prin simplul fapt ca se tragea din parinti celebri. Tatal ei o coplesea cu daruri si, dupa cum ea afirma la un moment dat "cand eram copil, fara discutii...eram un mic tiran!"
Petrecand timp impreuna si vorbind tot mai mult, Michael si Lisa au inteles ca in sufletul lor se petrecea ceva ce nu putea fi reprimat. Au fost momente cand uitau cine sunt, Michael vorbind iar ea ascultandu-i povestirile despre viata in showbiz, Lisa ramanea vrajita, sedusa, cucerita de farmecul si amuzamentul lui, de calitatile sale intelectuale, energia si viziunile sale... Se sarutau pasional si, conform mai multor relatari, in locuri publice, fiind cu-adevarat indragostiti reciproc. Michael aprecia mult efectul linistitor pe care Lisa il avea asupra lui.
"Cei doi se plimbau de mana ore intregi pe domeniul Neverland-ului. Angajatii povesteau cum ii vedeau pe Michael si Lisa sarutandu-se in timp ce se aflau in carusel. Uneori parea ca Michael nu se mai putea opri din ras. Dadea impresia ca aprecia foarte mult inteligenta si mintea agera a Lisei. Iar Lisa ii povestea unei prietene de-a ei ca totul e atat de intens, incat i se taie respiratia." M.J. - MAGIE SI NEBUNIE de Randy Taraborrelli p. 418 si 420
Iubirea dintre Michael Jackson si Lisa-Mary Presley, a fost de-a lungul timpului un subiect foarte controversat. Nu stiu cum sa o calific, pt. ca exista totusi o doza enigmatica.Parerea mea personala, este ca ei s-au iubit foarte mult dar, egoismul isi punea amprenta de multe ori din pricina faimei fiecaruia. Nu-si permiteau sa faca compromisuri dat fiind statutul lor social, creandu-se astfel tensiuni insotind prin urmare, ruperea relatiei.
Oricum, aceasta iubire intensa, dar de scurta durata, ramane in continuare pt. totdeauna, o nota de mister, dar si bucuria reala care statea in emotiile sufletelor lor si, a fiecaruia dintre noi, atunci cand simtim acel SENTIMENT pe care nu l-a putut exprima niciodata, nimeni in suficiente si minunate cuvinte...si anume IUBIREA. ...MIREY
Mirey, ca mai intotdeauna, sunt de aceeasi parere cu tine.Cred ca fost o iubire puternica si..."cu nabadai". E drept, faima avea si Lisa, dar mai putin prin merite personale...Doar era fata regelui-tata, nu-i asa? Oricum, era o tipa cu multa experienta in viata reala, cu o personalitate puternica si cu destul aplomb...si care a crezut ca poate face ce, cand si cum vrea, mai ales dupa ce are inelul pe deget...Suna ca un cliseu, dar prea multe si chiar si multi au impresia ca dupa o casatorie, mai ales cu acte, il pot schimba pe cel de langa...Poate ca din aceeasta cauza nu si-a tinut promisiunea...ca dupa aceea sa-l urmareasca pe regele-sot, ani de zile, prin toata lumea...Mikael Dobrescu a comentat foarte frumos (si pe gustul meu!) relatia dintre ei.
RăspundețiȘtergereDar...sa o las in pace pe Lisa si sa introduc in scena o alta "figura". M-am gandit sa incerc sa traduc cateva pagini din "The Way He Made Me Feel – From the memoirs of Tatiana Y. Thumbtzen – Co-authored by Tonia Ryan"
Sper sa va placa! Cu mult drag, AltAnonim
…Era in jur de 12 august cand agentul meu m-a sunat ca sa-mi spuna de o auditie pentru un artist sau o artista, dar nu ii era permis sa-i dezvaluie identitatea. “Este vorba de un artist mare! Este o celebritate la fel de mare ca Prince sau ca Michael Jackson.” Imi amintesc ca ma tot intrebam cine ar fi putut fi, dar pe urma mi-am zis ca oricum nu conteaza. O auditie e o auditie. Fii tu insuti si fa-ti treaba cat poti de bine. Este tot ceea ce poti face.
Locuiam in Hollywood si auditia era tot acolo. Nu aveam de gand sa merg cu autobuzul. M-am hotarat sa merg pe jos tot drumul. Pentru o persoana venita din New York, sa mergi pe jos vreo doua mile nu reprezenta nimic altceva decat niscaiva antrenament. Ce zi insorita, superba de-a dreptul, era! Chiar si acum gasesc culmea ironiei ceea ce mi s-a intamplat cu vreo doua strazi inainte de a ajunge la auditie. Un grup de constructori, care isi pierdeau vremea pe strada, au inceput sa fluiere dupa mine. Pentru cineva venit din New York, comportarea aceasta parea ceva aproape normal. Ca cele mai multe dintre doamnele din New York, eram obisnuita sa ma descurc singura si sa nu reactionez peste masura. Cu cat investesti mai multa energie in ceva, ca atat mai multa energie trebuie sa consumi ca sa poti iesi din acel ceva si sa mergi mai departe, cel putin aceasta este parerea mea. Am ridicat din umeri si le-am aruncat o privire total indiferenta. Nu i-am bagat in seama si am scapat de ei mergand nepasatoare mai departe.
Cand am ajuns, Leland, adica persoana care se ocupa de distributie, mi-a dat instructiuni si a parcurs impreuna cu mine rolul din video. Nu pot adauga decat ca am pufnit in ras cand mi-a spus despre ce era vorba, de vreme ce ceea ce-mi explica el era tocmai ceea ce mi se intamplase inainte de a ajunge la auditie. Chiar am incercat sa glumesc: “De ce nu te duci sa-i aduci pe baieti si sa facem o repetitie cum scrie la carte?” Am tot repetat , singura, o parte din rol, si cu Leland dupa mine, cu un aparat de filmat in mana, iar eu m-am pus din nou in situatia din strada. Era o coordonare perfecta cu senzatiile prin care tocmai trecusem. Situatia din strada parea a fi fost o bine-venita incalzire.Cum am repetat scena de mai multe ori, nu am putut sa nu bag in seama muzica ambientala.
Tatiana Thumbzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereEra “Beat It”, cantecul lui Michael Jackson. Acela a fost momentul in care am stiut, in adancul inimii mele, ca auditia era pentru el. Cu adevarat auditia o dadeam pentru el!! Ar fi fost un afront sa se cante muzica lui Michael Jackson la o auditie pentru Prince. Artistii sunt prea sensibili si destul de patimasi totusi ca sa se faca asa ceva. Imediat ce mi-am terminat proba, m-am dus sa-mi pun hainele de strada: jeans si bluza. Nervii imi erau intinsi la maxim si imi crescuse nivelul adrenalinei. Ma intrebam daca aratasem tot ceea ce eram in stare sa fac. Cand m-am intors acasa, am terminat-o cu stresul. In aceasta meserie nu trebuie sa te mai gandesti la ce a a fost. Odata treaba facuta, gata, ai terminat! Dar stiam in sinea mea ca aratasem chiar tot de ce eram in stare. In ziua urmatoare, auditia data imi iesise deja din minte. Mai erau si alte auditii si multe alte carari de parcurs…
…29 august este ziua pe care mi-o voi reaminti in toti anii care vor fi sa vina. Julie, agentul meu, era o persoana competenta si de o totala discretie in meseria ei. Niciodata nu m-a lasat sa stiu ceva din ce s-a intamplat dupa auditie si nici de faptul ca am fost chemata din nou, pana in ziua de dinainte. Asa ca atunci cand m-a sunat pe 28 august si mi-a vorbit de o auditie pe care o avusesem cu aproape doua saptamani inainte, nu mi-am amintit catusi de putin la ce se referea. Dar apoi a spus: “Aceea la care ai fost pentru artistul cel misterios.” Un beculet s-a aprins. “Aha!”, am zis si ea a recunoscut ca auditia fusese pentru Michael Jackson. D ar cum ar fi putut sa nu recunoasca?! O stiam datorita muzicii din acea zi. Imi amintesc ca eram atat de exaltata ca mi-a scapat un strigat mai mult decat asurzitor. Aceasta a fost prima si singura mea reactie si nu i-am luat in consideratie nici o clipa nici pe vecini si nici nu m-am gandit la efectul urletului meu asupra Juliei, cea cu urechea lipita de telefon. In orice caz Julie era in transa ca si mine, din punct de vedere emotional bineinteles. Amandoua vorbeam despre socul si agitatia pe care le simteam. Era un secret pe care il impartaseam pentru un timp si am fost intr-un mod cat se pate de clar instruita sa nu spun nimanui nimic!...
Tatiana Thumbzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereIn aceeasi zi, mai tarziu, pe cand mergeam cu masina pe Sunset Boulevard, cu prietena mea, Audra Ribeiro si cu niste prieteni de-ai ei… s-a dat la radio un cantec pe care nu-l mai auzisem, unul nou, al lui Michael Jackson, “The Way You Make Me Feel.” Am devenit atenta si ma intrebam: Ar putea fi asta? Asta sa fie cantecul? Ar putea fi fata despre care canta, rolul meu? As putea fi aleasa? In timp ce bateam tactul, am fost toti de accord ca acest cantec e un hit. Muream sa-i spun Audrei ca primisem un telefon referitor la cantec, chiar in acea zi. Odata ce ne-am intors la apartamentul meu si am ramas singura cu Audra, I-am spus despre auditia cea palpitanta pe care o aveam planificata pentru ziua urmatoare. Nu i-am spus despre ce artist era vorba. Audra a jurat ca stie totusi cine e, zicand: “Este in firea lui Michael Jackson sa fie asa de secretos”. Totisi nu i-am spus nici atunci.
Mi-a fost tare greu sa adorm in acea noapte. De copil aveam insomnii. Eu sunt o persoana mult mai competitiva noaptea decat ziua. Si asa se face ca in acea noapte am dormit foarte putin, intrebandu-ma ce va aduce ziua de maine. Va fi si el acolo? Oare cum o arata? Il voi intalni? Doamne, cum sa ma imbrac? O sa dansez maine cu el? Ii va placea cum ma misc? Ii va placea de mine? Si tot asa mintea mea ratacea intr-una. Nu-mi venea sa cred. Parca visam si nimic nu era aievea. Totul mi se intampla mie. Cred ca i-am facut o ragaciune fara de sfarsit lui Iisus.
Cand acea dimineata de 29 august 1987 a venit in sfarsit, eu eram deja gata. Imi aranjasem cum sa ajung pana acolo dinainte si am sosit la studio cu o jumatate de ora mai devreme. Eram prima si singura persoana de acolo. Michael a intarziat aproape doua ore. Imi pasa? Ei bine, toate acestea nu au ajutat starii mele de nervozitate. Eram ca prabusita in interior. Pentru prima data in viata mea mi s-au umezit palmele. Imi amintesc cum fredonam melodia “Nervous Is Why You Need Soft And Dry”, dinr-o reclama TV. Ha! Ce-am mai nadusit! Jur! In cele din urma tot mai multi oamenu au inceput sa se arate si parca m-am simtit un pic mai linistita. Am realizat ca si ei erau la fel de agitati pe cat de emotionata eram si eu. Asa ca m-am hotarat sa ma ridic si sa ma invartesc pe-acolo, sa mai scap de starea de nervozitate. M-am repezit spre Joe Senecca, pe un culoar lung, pe ai carui pereti erau intesate semnaturile diferitilor artisti. Mi s-a cerut si mie sa-mi pun semnatura pe perete, mai tarziu, in aceeasi zi. I-am admirat activitatea lui Joe Senecca inca de la filmul “Crossroads”, unde juca Ralph Macchio. Ma simteam tare intimidata de ce va fi sa fie in acea zi, dar Joe a fost foarte amabil si m-a sfatuit sa ma concentrez sis a am incredere in mine. Dorea sa ma simt sigura pe mine si relaxata. Astfel am pornit la drum cu idea ca o sa merg si o sa-i “fac praf” si pot sa va spun, cu toata convingerea, ca exact asta am facut. Il voi iubi intotdeauna pe Joe pentru bunatatea inimii sale si pentru ca m-a sfatuit. Odihneasca-se in pace!
In timp ce stateam impreuna, dansatori si actori, o usa s-a deschis. Un tip m-a chemat doar pe mine, spunandu-mi sa-l urmez. Era tot ceea ce asteptam in starea mea de agitatie, un semn ceva. M-am indreptat spre usa. Nu puteam sa nu ma intreb daca Michael era in cealalta camera. Am trecut de cadrul usii si am vazut un grup de oameni in stanga mea. Vroiam sa ma intorc si sa vad daca el era acolo, dar cineva mi-a cerut sa inaintez spre partea din fata a scenei. Era Vince Patterson, coreograful. Eram foarte concentrata. M-am uitat spre regizorul Joe Pytca.
(Va continua...)
Bun găsit, tuturor!
RăspundețiȘtergereNici eu, (ca și Badea) nu suport proștii. Sunt nocivi ( dacă ar fi doar inutili n-ar fi nimic) și distrug tot ce e în jurul lor. Ar trebui stârpiți, dar asta numai Cineva de sus o poate hotărâ. Una e ignoranța, și alta e prostia. Prima se poate „ trata”, a doua - nu.
Publicațiile de presă din România - trebuie „ consumate” cu moderație. Uneori sunt lucruri bune acolo, alteori sunt porcării. Nu toți cei care scriu acolo sunt foarte deștepți și nu toți deștepții au întotdeauna zile bune. Nedeștepții nu au niciodată!
Pe 14 noiembrie 1996,pe plaiurile mioritice, într-o anumită publicație apărea următorul articol semnat de Dan Medișanu.
Lisa Marie Presley:
„ Am eșuat în încercarea de a face un bărbat din Michael Jackson”
Cum era de așteptat, căsătoria dintre Lisa Marie Presley, și Michael Jackson, regele muzicii pop, nu a rezistat mult timp. Divorțul pe care multă lume îl anticipa s-a produs. Într-un recent interviu acordat revistei spaniole „ Cambio 16”, Lisa Marie dă amănunte interesante despre legătura ei cu Michael.
- Nu ai riscat mult atunci când te-ai hotărât să te căsătorești cu Michael?
- Trebuia să risc pentru a afla dacă Michael este bărbatul ideal pentru mine. Am greșit. Nu regret pasul făcut deoarece și din greșeli se învață. Mariajul cu Michael m-a ajutat să mă maturizez ca persoană.
- Când te-ai căsătorit cu Michael se zvonea că ai făcut acest pas pentru a-l ajuta pe regele muzicii pop să iasă din problemele pe care le avea cu minorii.
- Asemenea comentarii mă fac să râd. Este adevărat că eram prietenă cu Michael și că-l admiram din punct de vedere profesional, dar nu aș fi riscat să mă căsătoresc cu el doar pentru a-l scoate dintr-un necaz.
- Ai fost totuși îndrăgostită de Michael?
- Este posibil ca încă să nu cunosc ce este dragostea. Relațiile mele cu bărbații au fost ghidate de impulsuri. Când am acceptat să mă căsătoresc cu Michael nu m-am gândit dacă eram sau nu îndrăgostită de el. Voiam doar să demonstrez că eu sunt o superfemeie care putea să-l transforme pe Michael într-un super - macho.
- Ai reușit acest lucru?
- Nu. În viață sunt câteodată și obiective imposibil de realizat.
- Când ți-ai dat seama că mariajul tău nu are viitor?
- În noaptea nunții, dacă așa se poate numi acel moment din relația noastră.
-Ce senzație internă aveai ca soția lui Michael
- Nu-mi era nici frig, nici cald. Începând cu a treia lună de mariaj, relația noastră devenise pantomimă.
-Ce părere ai astăzi despre soțul tău?
- Din punct de vedere artistic este un geniu. ca persoană este așa cum e, nimeni nu-l poate schimba. Totuși, îi admir sensibilitatea.
-Este așa de infantil pe cât se spune?
-El este așa cum e. Nimeni nu poate face nimic pentru a-l schimba. El trăiește ca într-o poveste similară cu „ Alice în țara minunilor”.
-Cum va fi viața ta de acum înainte?
-Sper că va fi mai bună decât cea pe care am trăit-o până acum. Am încredere în viitor.”
Mi-ar fi plăcut să mă semnez AltObez....dar se pare că sunt singurul din zonă!!
Obezul- mare admirator, și consumator de ceafă de porc!
Pe curând!
Tatiana Thumbzen, continuare (AltAnonimuitat
RăspundețiȘtergereM-am uitat spre regizorul Joe Pytka. I-am ascultat cu atentie indrumarile si tot asa recomandarile coregrafului, care repeta iar si iar cu mine. Pe la a treia reluare, am aruncat o privire pe furis si l-am vazut. A fost o ocheada facuta in mare iuteala si cu totul neclara. Ceea ce iesise in evidenta fusese mai ales culoarea camasii lui. Era rosie, un rosu aprins! Asta m-a provocat si mai tare. Vroiam sa fac o impresie puternica atunci cand au mai adus cativa actori, ca sa repetam impreuna. Mi-am indreptat ochii spre podea in timp ce asteptam si m-am concentrat. Ne-au pozitionat pe scena si ne-au indrumat ce sa facem. Mi-am pastrat calmul cat am putut. Mai erau trei fete si cinci tipi. Am mai repetat de cateva ori. Apoi li s-a cerut celortalte sa plece, ramanand numai eu, ca sa mai repet scena. Am aflat mai tarziu ca acel Vince i-a sugerat lui Michael sa repete cu mine, dar el a refuzat, din sfiala. Prin urmare am repetat de vreo doua ori cu Vince.
Spre sfarsitul ultimei reluari, l-am cautat cu privirea pe Michael si l-am vazut zambind. Se misca in ritmul muzicii, cu un zambet urias pe fata. In timp ce ma uitam la el, l-am vazut intorcandu-se spre persoana de langa el si aratand spre mine. “Ea e aleasa”, a zis. Tot timpul a fost numai un zambet, un zambet strengaresc chiar. Bucuria de pe fata lui mi-a facut inima sa tresalte, sa fiu la fel de voioasa ca si zambetul lui. Am aflat mai tarziu ca el chiar remarcase ce era in inima mea. Ceea ce a spus despre mine, pot cita cu exactitate: “Restul sunt in plus, pe ea si numai pe ea o aleg”. Ce figura a fost, eroul meu!
Am terminat repetitia si toata lumea aplauda. Datorita a tot ceea ce se intamplase, am stiut ca Michael avea sa ma aleaga. Am inceput sa fac reverente, sa fiu un pic comica, ca Lucy sau ceva de genul asta. Lucille Ball este favorita mea, fiindca tot veni vorba. Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, Eric Tyrus, obisnuia sa-mi spuna Luciana. Una peste alta am iesit si l-am auzit pe Joe Pytka spunand: “Nu suna tu. Noi te vom suna. I-am raspuns: “Bine, numai sa aveti grija sa nu-mi pierdeti numarul.” Muream sa-i mai arunc o ocheada lui Michael, dar am sters-o. Ceea ce n-am realizat pana tarziu a fost ca, in acea zi, Michael implinea 31 de ani si ca, telefonul primit ca sa vin pe 29 august, a fost mai degraba o chemare pentru o repetitie. Toata situatia a fost o oportunitate pentru Michael ca sa-si verifice alegerea actorilor. Vroia sa vada cum ne potrivim, cum ne armonizam. Muream sa-i spun totul Audrei, una dintre cele mai bune prietene ale mele, chiar si Veleriei Simpson, care nu-mi era doar confidenta dar si administratorul cladirii in care locuiam. Mi s-a impus insa sa semnez un contract de confidentialitate inaintea auditiei si doar nu era sa las vrabia, sa-mi zboare din mana. De altminteri si eu cam vroiam ca totul sa fie pastrat in mare secret, cel putin pana la un moment dat. S-ar fi putut ca peste o zi sau doua sa fiu respinsa. Doream sa astept pana as fi stiut sigur ca sunt angajata si sa nu comentez inainte. Pur si simplu am plutit intorcandu-ma acasa.
Scuze pentru (AltAnonimuitat! A fost o clipa de neatentie. AltAnonim
RăspundețiȘtergereTatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
Ștergere...Trebuie sa fiu sincera si sa marturisesc ca singura persoana careia i-am spus, a fost mama mea. Mi-am imaginat ca pana si Michael m-ar fi inteles ca si de ce i-am spus ei. Ii tot repetam mamei, aiurea si cam fara sens, cum a fost sa-l vad pe Michael – in special despre zambetul acela uluitor si cum a aratat cu degetul spre mine. Eram asa de emotionata, de agitata, ca nu am lasat-o sa scoata nici o vorba. Oricum ea locuia in Florida. Cui i-ar fi spus ea ceva? OK. I-a spus tatii!
Mai tarziu, in aceeasi zi, Audra a venit la mine in vizita si a recunoscut ca a dat o raita cu masina pana la locatia in care se tinuse auditia , pe Brea Avenue. Voia sa vada daca ar fi putut afla despre ce artist era vorba. E de la sine inteles ca nu a reusit. Erau camioane cu remorci si rulote de jur imprejurul cladirii, asa ca nu se putea zari nici macar intrarea. Ea insista, totusi: “Stiu ca este vorba de Michael! Cine altcineva ar fi fost atat de grijuliu ca sa-si pastreze, in mare taina, proiectele?” Din nou nu am scos nici o vorba. Ce mai week-end a fost! Muuuult mai delicios decat o prajitura cu ciocolata si asta pentru mine inseamna raiul pe pamant! Pofta de mancare nu prea am avut. Cine ar fi putut sa manance cu toate acele senzatii? Si asa eu nu imi pierdeam prea mult timp cu mancatul sau cu gandul la mancare. Nu am fost o mancacioasa niciodata. Intotdeauna imi spuneam: “Nu traiesc ca sa mananc, mananc pentru ca sa traiesc.” Cand ziua de luni a venit, asteptam cu multa nerabdare ceva noutati.
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereLuni, 31 august, a sunat telefonul. Era Julie. Mi-a dat datele cand ar fi trebuit sa filmam. Ma gandeam ca o sa explodez si o sa mor! Cu adevarat! Julie m-a spus sa nu-mi fac alt program incepand cu 4 septembrie pana spre 7 si lucrurile au inceput sa devina neclare. Ma gandeam: “Mi se intampla mie?” Cand Julie a adaugat: “Tu vei fi eroina principala”, nu am putut sa o cred! Cred ca am iesit cumva din trupu-mi...
In noaptea de dinainte ca proiectul sa inceapa, nu putusem inchide un ochi. Intr-una ma suceam si ma intorceam si a trebuit pur si simplu sa ma scol si sa ma invartesc prin casa. Aveam o multime de ganduri si imi puneam o sumedenie de intrebari. Intr-atata mi-am zapacit mintea, ca n-am mai putut pune geana pe geana. Odata alarma ceasului pornita, am sarit din pat, ca arsa. Nu mi-a luat mult timp sa ma imbrac pentru ca, de seara, imi pregatisem tinuta. Abia asteptam sa vad ceea ce va fi fost sa imi aduca ziua cu pricina...
… Locatia nu se afla in apropierea locuintei mele si ma intrebam cum o sa ma organizez, ca sa ajung la timp, mai ales ca ora 7:30 dimineata era destul de devreme pentru a chema o masina. Sa iau autobuzul, nici vorba! Filmarea era in San Pedro, la ceva distanta de Hollywood. Era vorba de o productie de categorie A si cheltuielile pentru transportul meu ar fi trebuit sa fie niste maruntis pentru proiectul lui Michael Jackson. Am fost dusa la locatie si adusa inapoi, cu o limuzina, in fiecare zi. Soferul meu era un adevarat domn si ne intretineam zilnic, pe drum. Ma gandeam ca toata treaba asta cu Hollywood-ul chiar era mare scofala!...
...Bineinteles ca cei mai multi dintre noi ajungeau inaintea lui Michael. Ma intalneam cu echipa, cu cei care se ocupau de machiaj si de par. Ni se ceruse tuturor sa asteptam in rulotele pe care le imparteam intre noi. La Toya, sora lui Michael, avea una numai a ei, dar pe mine nu m-a deranjat sa o impart pe a mea. Toate fetele erau nemaipomenite! Abia dupa mai bine de o luna, agentul meu a recunoscut ca ar fi trebuit sa negocieze pentru o rulota numai a mea. Mie nu mi-a trecut niciodata prin minte asa ceva si cine ar fi gandit-o, cand aveai sa lucrezi cu cineva ca Michael. Eram in Los Angeles de mai putin de un an. Totusi, trebuie sa recunosc, ar fi fost foarte frumos sa am o rulota numai pentru mine, nu de alta, dar era cam aglomerat si doream sa fiu concentrata asupra muncii mele.
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereStateam pe-acolo, cu nervii facuti praf, asteptandu-l pe Michael sa vina. In cele din urma am fost chemati la treaba si ce mai gasca nemaipomenita eram. Ma simteam ca si cum m-as fi intors inapoi acasa, pe strazile din New York. Nu era Lincoln Center, o zona in care locuisem si studiasem baletul, dar imi parea familiara prin asemanare: avea “aerul” orasului. Erau lumini stradale si graffiti pe pereti si chiar un magazinas ca cele din New York. Geoffrey Kirkland, un proiectant celebru, a realizat decorurile. Erau patru blocuri si strazi si le-a facut in zece zile. Mai era o masina si o scara, care ducea la intrarea din fata a unei cladiri cu apartamente, unde aveam sa merg la sfarsitul filmuletului. Eram uimita cat de asemanator cu viata reala era decorul. Iti taia respiratia...
...Si iata si momentul cand un Michael gratios si suplu a venit pe o alee. (Va continua.)
Esti un dulcic, multumim mult, mult de tot din toata inimioara noastra pt. inimioara ta! :) :*
ȘtergereTe iubim mult, AltAnonim! Eu personal, apreciez foarte mult tot efortul tau pe care-l depui pt. Michael si pt. noi. Cred ca o faci din placere, asa cum si noi te citim tot din placere.
Inca o data multumim si promit ca o sa si dicutam mai pe larg despre subiect! Foarte frumos! ;)
Priveste ora la care am postat! Acum esti convins? ;)
ȘtergereMultumesc, inimioara (21.02.2014,00:00)! E bine ca pot impartasi cu cineva bucuria "Michael"!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Dorina! Apreciez ca m-ai primit bine in casa ta. La cat de "coltosi" incepusera sa fie unii dintre oaspetii tai, ma gandeam ca mor vor sfasia, mai ales ca nu am avut prea multa rabdare sa corectez ceea ce am tradus (in special!) si s-au mai strecurat greseli (de punctuatie, de ortografie...). Am avut mare grija sa nu denaturez nici o clipa sensul textului. Am preferat ca traducerea sa sune o leaca stangace, dar sa nu lase loc la interpretari. De exemplu, Tatiana spune la un moment dat: "Vince greeted Michael and they shared a few words. I didnt't know for a fact but sensed that the two had a rapport." - Si bineinteles ca nu am tradus mot a mot... Vince Patterson a fost selectat ca dansator pentru "Beat It" si apoi a colaborat, ca dansator si coregraf, in multe proiecte ale lui Michael. Daca v-ati uitat la documentarul lui Spike Lee "Bad 25", l-ati vazut si pe Vince, povestind si el despre "the making of The Way You Make Me Feel" si despre Tatiana.
OK. Am "vorbit" destul. Sa ma apuc de treaba... AltAnonim
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergere… A venit deci si timpul cand un Michael gratios si zvelt a aparut de pe o alee. Era tocmai acea alee pe care eu aveam sa alerg, in video, spre o fundatura. Am ramas nemiscata, incercand sa ma controlez si sa-mi tin rasuflarea. N-am putut sa ma uit drept la el, dar am putut sa-i simt prezenta in grupul de oameni care il inconjurau. Managerul sau, Frank Dileo, era in stanga lui si fotograful sau, Sam Emerson, era in dreapta sa. Michael s-a oprit cam la cinci picioare de mine. Pur si simplu nu puteam sa cred ca artistul - pe care il admiram si il iubeam cel mai mult, statea chiar in fata mea. Era mai mult decat un simplu moment profesional. El, Michael, era acela, unicul, de care eram indragostita in secret. Si chiar nu am fost in stare sa ma uit la el! In schimb, mi-am pironit privirea pe Vince Patterson, care statea in stanga mea.
Vince l-a salutat pe Michael si apoi au schimbat cateva vorbe. Nu stiu daca era asa, dar am simtit ceva ca o camaraderie intre cei doi. Vince s-a intors spre mine si m-a prezentat lui Michael. A spus: “ Michael, ea e Tatiana. Si Tatiana, el e Michael.” Michael mi-a intins mana si eu i-am dat-o pe a mea. M-am uitat in ochii lui si am incercat un zambet scurt si nervos. Nu am putut sa ma uit in ochii lui mai mult de o secunda sau doua. Privirea lui era atat de intensa. Ochii lui imi patrundeau direct in suflet. Prezenta lui Michael era cu mult mai puternica decat ar putea-o exprima vreodata cuvintele. Am multe amintiri din acea perioada – cateva pe care le pastrez cu multa duiosie in suflet si cateva care m-au ranit adanc. Cateva sunt atat de dureroase incat ma deprima sa mi le amintesc. Am ales sa nu ma gandesc prea des la acea parte din trecutul meu...
...Stilistul si regizorul m-au pus sa-mi aleg garderoba. Ne-am pus de acord asupra tinutei inca din ziua anterioara. Am incercat si altele, ca sa fim siguri ca suntem multumiti. Ne-am hotarat asupra unei rochii negre. Era exact aceeasi tinuta pe care mi-o aranjasem singura pentru prima auditie, aceea inregistrata de Leeland. Era doar o diferenta intre rochia mea si rochia lor. Rochia lor era o costisitoare Azzedind Alaie, care valora vreo 1000$. Cizmele si bratarile erau ale mele. Imi creasem propriul look pentru video si eram foarte mandra ca detin controlul creativ si ca lui Michael i-a placut ce a vazut. Singurul lucru pe care l-au adaugat a fost ceva ce mie nu prea mi-a placut. Era vorba de o mesa, care ar fi dat volum parului meu. Mi-au spus ca a fost ideea lui Michael...
...Imi amintesc ca l-am intrebat pe Michael: “Cu ce ai de gand sa te imbraci?” Mi-a raspuns cu o voce usoara si dulce: ”Cu ceea ce sunt imbracat.” M-am simtit stingherita pentru ca paream foarte bine imbracata, prea imbracata fata de el. M-am gandit: ”Ce caraghios, eu sunt imbracata ca o fata care munceste si el imbracat…casual”. N-am pus botul si simteam ca cineva trebuie sa se schimbe. Deoarece imi placea tinuta mea, el era acela care trebuia sa si-o schimbe. In fine, cand eram in preajma lui Michael, uitam imediat de tinuta, de par sau de machiaj. Nu-mi pasa. Eram intr-o stare de beatitudine. Imi asumasem faptul ca acest baiat-geniu stia ce e bine. La urma urmei avea har. Odata ce am inceput repetitiile m-am simtit mai linistita, dar tot timpul aveam senzatia ca visez. Ziua trecea si eu “zburam” sus, tot mai sus, dincolo de nori.
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergere…La inceputul repetitiei, Vince a mers cu mine de-a lungul scenei spunandu-mi: “Acum Michael e pe punctul de a canta live si atunci cand are sa cante partea asta, tu trebuie sa mergi in directia aia.” Intelesesem ce trebuie sa fac si imi cunosteam rolul, dar cand a venit timpul sa-mi fac treba, ghinion! Am intrat intr-o stare de soc. Michael e coplesitor intr-o aparitie live. Tot ceea ce puteam sa gandesc era ca e cam slabut si cam desirat si atunci de unde mama lu’ dreaq venea vocea aia? Cum facuse asta? Si as fi ramas in starea aia, de prostratie, intrebandu-ma toate cele, dar Vince, nervos din cale-afara, scrasnea spre mine: “Tatiana, misca! Mergi! Du-te, du-te, misca-te acum!” In cele din urma parca a clicait ceva si m-am trezit. M-am gandit ca, daaa, am si eu ceva de facut! Am si eu rolul meu! M-am uitat cu atentie la fata mea si mi-am amintit de acea reclama “Pepsi”. Este vorba de reclama cu Alfonzo Ribeiro, de prin 1986 sau 1987. In reclama, Alfonzo se intoarce si il gaseste pe Michael stand langa el. Total surprins, in stare se soc, baiatul ramane cu gura deschisa. Am fost capabila sa intru in pielea personajului dupa primul impact. Apoi Michael a strigat: “Hey”, ca sa-mi atraga atentia, dupa care a inceput sa cante: “You knock me off my feet, now baby.” Am luat-o din loc, fara sa-l bag in seama, apoi niste tipi dintr-o banda, nu m-au lasat sa trec printer ei si m-au oprit. Michael mersese in spatele meu si continuase sa ma urmareasca…
…/La sfarsitul zilei/, inainte de a pleca acasa, mi-a zis: “Sa conduci cu grija.” I-am spus ca eu nu conduc pentru ca nu stiu. Cineva ma duce si aduce cu masina. A zis: “Spune-i soferului sa conduca prudent.” I-am raspuns: “OK, o sa-i spun.”
Cand am ajuns acasa, eram asa de zapacita de cap, ca nici nu se punea problema somnului. In acele patru zile, somnul si mancarea nu au facut parte din programul meu. Mergeam inainte datorita starii de excitare si nivelului adrenalinei.
Greutatea mea obisnuita , cam de 46kg, a scazut la vreo 44kg. Nu-i o diferenta prea mare, dar cum sunt miniona, cateva kilograme fac diferenta. Deja priveam spre ziua urmatoare ca si cum ar fi fost prima. Din nefericire, starea mea de nervozitate nu s-a diminuat nici un strop pana in dimineata urmatoare. M-am sculat, mi-am aranjat parul, m-am machiat si am pornit-o spre studio. Nu se putea sa nu astept cu nerabdare sa-l vad pe Michael din nou. Mi-as fi dorit ca job-ul meu sa nu se terminine niciodata…(Va continua)
Multumim mult ptr traduceri AltAnonim :-)
RăspundețiȘtergereMie mi se pare ca Tati asta e un pic cam mincinoasa si ca a ramas toata viata cu frustrarea ca Mike nu a bagat-o in seama si ca nu a simtit nimic pentru ea. :-)
...parol!!...și aș fi vrut să cunosc punctul de vedere al lui Michael referitor la colaborarea dintre ei...așa mă interesează puțin...spre deloc!
ȘtergereSly
...Impresionant!!! Mi-ar fi placut enorm sa fi fost in locul ei si cred ca oricarei fete i-ar fi placut, de ce sa nu recunoastem... A fost o fata foarte norocoasa.
RăspundețiȘtergereMutumim, AltAnonim! Abia astept continuarea!... :)
Va multumesc tuturor celor care v-ati bucurat de incercarea mea de...(cum sa spun mai bine?!)… de "keep michaeling". Am recunoscut deja, mi-e bine ca pot impartasi bucuria Michael si iau comentariile voastre ca pe o incurajare.
RăspundețiȘtergereIulia, ai dreptate, cel putin in parte, dar nu vreau inca sa comentez. As distruge farmecul paginilor pe care mi-am propus sa le mai traduc - dar nu cred ca in acest week-end. Am ales sa incerc sa traduc niste capitole din cartea Tatianei Thumbtzen din mai multe motive, dar am sa spun deocamdata doua.
Primul ar fi ca povestea ei de dragoste, chiar daca tesuta mai mult din propriile iluzii, se potriveste temei propuse de Dorina. (Felicitari, Dorina!)
Al doilea ar fi ca Tatiana nu l-a vorbit de rau pe Michael si nici nu l-a dat in judecata, cel putin eu nu stiu de asa ceva.
Si da, a fost o fata norocoasa. Ai si tu dreptate, Anonim (21.02.2014,22:03), dar tot in parte. Si ea, ca si Lisa-Marie, ca si Debbie Rowe, ca si alte si alti, luind blandetea, aversiunea pentru galceava, delicatetea lui Michael drept slabiciune si nu buna-crestere, a facut niste greseli. Si Michael nu numai ca avea o vointa de fier, dar mai era si incapatanat si, ca orice barbat, era vanator. Nu o spun in sens peiorativ. Vanatul lui era arta de mare clasa, arta cu a mare si chiar ostenea in demersul lui. AltAnonim
Si eu ma bucur atat de mult de prezenta voastra aici, de substantialele completari la subiectul propus, de acest dialog care aduce cu el un aer proaspat, primavaratec.
RăspundețiȘtergereAs dori sa spun ca am apreciat in special la acest om, dar si la unii dintre prietenii sau colaboratorii sai, chiar la unele dintre femeile din viata sa, discretia, bunul simt in pastrarea unor relatii decente. A nu te da in spectacol pentru rezolvarea unor probleme pur personale, este un semn, dupa cum sugera chiar Michael, de mare clasa.
Dorina
Si pentru ca pe 24 Februarie, de Dragobete, zeul tineretii, al veseliei si al iubirii in mitologia romaneasca, traditia spune ca nimeni nu trebuie sa fie trist sau sa planga, ci trebuie sa petreaca si sa se veseleasca, pentru ca tot anul sa ii mearga bine si sa aiba parte de voie buna,
RăspundețiȘtergeresa incepem aceasta zi de primavara, zambind. Sa-i zambim iubirii!
Si cum am putea-o face altfel, aici, in casa lui Michael, decat ascultandu-l pe el insusi vorbind, cu proverbialu-i umor, despre atractia sa fata de …irezistibilele si atragatoarele fete.
”…Nu vreau sa supar pe nimeni, privindu-le. Unii oameni devin ciudati daca stiu pe cineva ca se uita la ele. Si eu am aceasta slabiciune - Imi place sa ma uit la fete!
"Numai privitul la o fata imi poate da cel mai bun motiv de a zambi. Fetele sunt ceva foarte special si trebuie sa le tratezi astfel. De aceea intotdeauna am spus: nu te holba chiar ca la o puicuta.
Ea va incepe sa se framante, intrebandu-se daca parul ii este ravasit sau daca machiajul ii este mazgalit. E ca si cum ai merge la o galerie de arta pentru a vedea picturi frumoase. Daca te uiti la un tablou in mod corect, vei obtine cel mai mult de la el! "
Cei care fac rating lipsesc punctul de ansamblu. Sunt atat de preocupati sa socotesca scorurile, incat uita sa priveasca - vreau sa spun ca nu se uita cu adevarat la fete"
"Modul in care o fata merge. Poti spune o multime despre ea dupa felul in care se plimba. Daca e fericita sau trista - daca este mandra de a fi fata. Si apoi, sunt puicutele care arata atat de neajutorate incat vreau sa ma grabesc spre ele si sa-mi pun bratele in jurul lor! "
"Iar daca sunt destul de norocos sa fiu suficient de aproape pentru a-i vedea fata - ei bine, asta e ca si desertul tau preferat dupa o masa buna! "
" Ochii – iti fac cu ochiul? Ce ce le face sa straluceasca in felul cum o fac? Dragostea? Sau pur si simplu fericirea de a fi in viata?"
"Si gura. Sa fie in zambetul ei un oarecare secret? Sau face doar ce e cel mai bine pentru a raspandi putina fericire zambind fiecarei persoane pe care o vede?"
Michael Jackson, intr-un articol din Tiger Beat Magazine, 1972
Dorina
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergere...Fiind amandoi extrem de rezervati, nu am vorbit prea mult la inceput. Cu toate acestea, ne zambeam si ne uitam cu intereres unul la altul, de multe ori.
Exista o reprezetatie unica si de prima clasa. Era spectacolul spectacolelor.
Intreaga echipa era nemaipomenita si David Banks, scriitorul, era minunat. Chiar si membrii adevarati - ai veritabilei gasti, pe care ii angajase, erau de treaba. Cred ca doar simplul fapt, de a face parte din echipa lui Michael, putea sa aduca la suprafata bunatatea oricui.
Singura persoana din echipa, cu care am devenit apropiata, a fost loctiitorul lui Michael, Craig Parks. Stateam si vorbeam cat de nemaipomenit era decorul, fiind o reproducere extraordinara a unei bucatele de New York. Am vorbit si despre tipii aia, care faceau parte din banda cea adevarata. I-am mai spus despre cat de entuziasmata eram sa lucrez cu idolul meu. Craig mai lucrase cu Michael de cateva ori pana atunci. Mi-a povestit despre diferitele intamplari traite in preajma lui Michael si despre cat de mult le placea amandurora sa faca farse.
Ultima zi a filmarilor cu Michael a mers mai bine, cel putin pentru mine. Fiecare s-a mai relaxat si a devenit mai natural. A fost atunci cand eu si Michael am impartasit un moment special, “spargatorul de gheata”.
A fost in aceeasi dimineata cand Joe, regizorul, m-a tratat intr-un fel la care nu m-as fi asteptat niciodata. M-a luat absolut, dar absolut prin surpridere.
Stateam vis-a-vis de Joe si-i asteptam indicatiile, cand l-am auzit urland ca apucatul la cineva. Imi amintesc ca imi ziceam: “Doamne, cum isi mai trateaza oamenii!” Era ingrozitor. Habar nu aveam ca imi va veni si mie randul, cat de curand. Imediat ce mi-am inceput rolul, m-a intrerupt tipand. Nu-mi trecea prin minte ce as fi putut face ca sa primesc un asemenea tratament, cel putin nu in acea zi. A inceput sa racneasca: “ Tu, catea proasta si a dreaq! Care-i problema ta, fire-ai a dreaq! Nu ti-ai baut cafeaua dreaq inca?” Mi-au iesit ochii din orbite, urechile mi s-au facut stacojii si inima mi-a luat-o la trap. Nu puteam sa cred ca se purta asa cu mine. Am intepenit in pozitia in care ma aflam. Imi simteam lacrimile izvorand si gata sa se rostogoleasca pe obraji. L-am auzit spunandu-mi: “Sa-mi zici si mie cand o sa ai chef de treaba!”. M-am hotarat sa nu-i las efluviul nefavorabil sa dauneze binelui din mine. I-am raspuns: “Nu, tu o sa ma anunti cand o sa fii gata de treaba!” si am parasit, in goana, scena. Am fugit in cabina si am bocit vreo cinci minute. Mi-am descarcat inima de toata durerea provocata de vorbele lui. Cativa dintre tipii de pe-acolo si dintre stylisti m-au intrebat ce nu a mers bine si de ce plang. Am inceput sa bazai si mai tare si nu am putut raspunde. Plangeam, mai sa-mi sara inima din piept. Nu puteam sa scot nici o vorbulita. Joe Pytka e cunoscut pentru un anumit tip de comportament si eu am invatat asta incetul cu incetul. Cineva mi-a spus ca l-a dat in judecata pentru asta. A fost chiar agresiv fizic fata de un angajat. Mi se parea de necrezut ca ma tratase cum ma tratase si nu puteam sa concept ca munceste cu o asa energie negativa. Vreau sa va spun, totusi, ca oamenii il considerau cel mai bun in domeniul sau. Cindy Crawford ii remarcase personalitatea cam temperamentala cu cativa ani inainte, cand facuse o reclama la Pepsi Cola. Spunea ca le striga pe modele cu nume ca “Bim” si “Bo”. A recunoscut ca pe celelalte fete le numea asa, dar pe ea niciodata. Bineinteles ca n-ar fi indraznit sa-i faca una ca asta lui Cindy Crawford. Era prea faimoasa!...
.
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergere…[M-am intors] si am intrat in rol si imi doream sa uit tot ceea ce s-a intamplat si asta, doar de dragul profesionalismului, dar nu voi uita niciodata. A fost surprinzator ca atitudinea lui Joe s-a schimbat brusc, imediat ce m-am intors. A fost un pic mai blandut. Mai tarziu am aflat ca fotograful lui Michael, Sam Emerson, l-a vazut zbierand la mine si a mers la Michael, ca sa-i spuna. Frank Dileo, managerul lui Michael, a fost acela care a vorbit cu Joe. A fost de folos ce i-a zis. Joe nu m-a mai atacat – fatis - din nou.
Au mai fost comentarii ca: “Tu nu esti o vedeta! Tatiana Petitze, modelul, este un star”. Tatiana Petitze era un model foarte faimos in acel timp. Imi soptea toate aceste lucruri la ureche. Imi ziceam ca asta trebuie sa fie modul lui de a ma aseza in banca mea, felul in care voia sa ma puna la punct sau cam asa ceva. Nu-mi puteam imagina ce-i in mintea lui. Simt ca pot spune – sincer - ca sunt si am ramas o persoana modesta in straniul, ciudatul Hollywood. Pana la urma sunt si eu doar un om.
Cu toate ca a ajuns ca a ajuns si la urechile lui Michael acest circuit dezechilibrat - ca sa-i zic asa - al acestui regizor, nu se debarasa de el. Pt. faptul ca era considerat cel mai bun in domeniul sau, "imprecatii" care lucrau cu el erau sfatuiti probabil, a nu lua lucrurile personal pt. ca s-ar fi putut ca anumite actiuni ale sale sa nu aiba nicio legatura cu artistii, ci doar cu anumite aspecte care tin de personalitatea lui sau de problemele care il afecteaza...
Ștergere(... :) Nu garantez ca nu s-ar fi trezit lovit cu ceva-n cap daca eram in locul Tatianei, cu orice risc, chiar daca sufeream f. mult ulterior! :)) ) ...MIREY
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereMichael a venit si el la filmari si parea ingrijorat pentru mine. Am putut sa vad asta in ochii lui. Chiar a adus-o in discutie. M-a intrebat: “Esti OK?” I-am spus ca nu inteleg de ce Joe a folosit limbajul ala. N-ar fi contat atat de mult ca a urlat la mine, dar limbajul si tonul pe care le-a folosit! I-am spus lui Michael ca sunt o doamna si ca nu ma asteptam la un asemenea tratament de la nimeni. Amandoi am uitat in curand de asta. Un picut mai tarziu, La Toya, sora lui Michael si mama lui, Katherine, au sosit. Vroiam sa le intalnesc. Gandul ca o sa ma vad cu mai multi Jacksons era atatator. Ma gandeam cat de apropiate - ca inaltime si ca greutate, eram eu si La Toya. Ea nu a fost de acord si a zis ca eu sunt si mai slabuta. Nu am aflat decat un an mai tarziu ca amandoua avem acelasi al doilea prenume: Yvonne.
Am stat un picut la taclale - cat am astepatat sa se filmeze scena si am descoperit ca leguma preferata de noi era brocoli.
Pe mama lui Michael am intalnit-o la pranz. Stateam in picioare, spre capatul liniei unui bufet cu autoservire, asteptand sa ne miscam. Am vazut-o pe doamna Jackson cu o prietena, Janet Simms – care a devenit mai tarziu coafeza mea - ceva mai departe. Au inceput sa mearga in directia mea. Imi amintesc ca ma gandeam: “Dumnezeule! Ea se indreapta spre mine! Mama lui Michael vine catre mine. Ce ar trebui sa zic?” Nu puteam face altceva decat sa stau ca lovita, in apropierea ei. Cum ajunsese langa mine, am incercat un zambet sfios. Janet a facut prezentarile. A spus: “ Doamna Jackson, ea este fata cu care lucreaza Michael, Tatiana.” Eu am zis: “Ma bucur sa va cunosc.” Dupa aceea ea s-a indreptat spre bufet, sa vada cam ce se serveste, dar nu a luat nimic. Sa fiu sincera, nu ma puteam gandi la altceva decat ca ea ma verifica. Dorea sa o vada pe fata despre care auzise, pe fata care i-a starnit interesul lui Michael si care i-a zgandarit curiozitatea. Pana la urma se pare ca am gandit corect cu privire la suspiciunea ei. Chiar a recunoscut-o, mai tarziu, fata de mine.
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergere...Si mai tarziu, in aceeasi zi, s-a petrecut un incident care avea sa devina o amintire la care tin extrem de mult. Se filmau scenele in care eu fugeam de Michael, urcandu-ma in acea masina putin “sifonata” si cu el venind dupa mine, urmarindu-ma practic. Cred ca eram la a doua reluare si atunci chiar ma distram cu scena respectiva. M-am strambat la el, in masina si apoi am iesit repede afara, lasandu-l uimit. Pe la a patra reluare, tocul cizmei mi s-a prins in tapiserie si Michael a pus mana pe piciorul meu, ca sa ma ajute sa mi-l eliberez. Am simtit ca mi s-a golit mintea. Cu adevarat el mi-a atins usor piciorul - pe care l-am tras si m-am poticnit si m-am rostogolit afara din masina, cazand drept in fund si inca rau! Michael a izbucnit intr-un ras isteric, in timp ce Joe Pytka urla: “Scoala-te si mergi! Continua sa mergi si sa nu te opresti.” Cum asta am facut, Michael a iesit din masina si a inceput sa ma plesneasca usor peste fund.
Nu-mi venea sa cred! Michael flirta cu mine.
Ma gandesc ca, daca cineva se intreaba vreodata ceva in legatura cu masculinitatea lui Michael, apoi aici isi afla raspunsul. Pai...asta era un tip caruia nu-i pasa sa arate in fata celorlalti faptul ca ma placea sau ca era atras de mine. S-a spart gheata timiditatii, a retinerii unuia fata de celalalt si mie mi-a dat…un imbold. Pentru un timp am tot ras de aceasta intamplare. Din cauza cazaturii mi s-au rupt ciorapii si stylistul dorea sa-i schimb. Am dat sa ies de pe scena si Michael m-a intrebat: “Unde te duci?” I-am explicat ca stylistul dorea ca eu sa-mi schimb ciorapii. Nu a fost de acord si a zis: “Mie imi plac asa. Ruptura nu e mare si e sexy”. Am luat comentariul lui ca pe o declaratie de masculinitate si am considerat ca ruptura chiar nu conteaza. Cui i-ar fi pasat ca am eu ciorapii rupti? Pe de alta parte, cine ar fi putut macar sa-i zareasca rupti in filmare, cu exceptia scenei de la sfarsit, cand noi doi ne imbratisam. Totul m-a facut sa realizez ca visul ar putea deveni realitate. Michael mi-a mai spus ca ii placea felul in care merg si mai zicea ca e foarte sexy. Asta m-a facut sa fiu convinsa ca era un compliment venit de la un barbat heterosexual.
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergere...In timpul unei pauze, i-am marturisit ca il vazusem cu ani in urma, in New York, mergand in fata mea si ca l-am urmarit cateva strazi. Era pe timpul cand el filma “The Wizz”. A zis: “Oh, adevarat? De ce n-ai spus nimic? Ar fi trebuit sa zici ceva.” I-am raspuns: “Pentru ca eram prea rusinoasa si nu stiam cam ce sa-ti zic.” Era culmea ironiei: eu il urmarisem cu cativa ani inainte, pe strazile din New York si acum, iata-l pe el, fugarindu-ma, in acest video.
In continuarea filmarii am fost indrumata sa ma indrept spre fete. Radeam cu ele si faceam tot felul de gesturi spre baieti. Faceam haz de Michael si de tipii care erau cu el. Apoi eu am plecat ca si cum nu mi-ar fi pasat, ca si cum as fi zis “ei, asta-i acu'”. M -am plimbat pe langa o alta masina, un Volkswagen - atunci cand Michael a inceput sa se joace de-a v-ati ascunselea. Apoi am mers spre o banca de pe strada si m-am asezat pe ea. In acest timp el incerca sa-mi capteze atentia. Tot incercam sa nu ma gandesc la faptul ca, la sfarsitul filmului, urma sa ne apropiem – fizic – foarte mult. Incercam sa fac abstractie de ce trebuia sa urmeze.
[A urmat noaptea in care stiam ca urmatoarea zi va fi ultima in care se va filma si ultima, poate, in care l-as fi vazut pe Michael.]
In acea noapte, pe cand zaceam in pat, eram foarte trista. Nu ma gandeam decat ca ziua de maine ar putea fi ultima. Am adormit cu multa tristete in suflet. Si o dimineata insorita a venit si m-am trezit, puternic emotionata ca o sa-i vad iarasi chipul lui Michael.
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereAm inceput filmarile cu scena in care alerg spre o cladire cu aparamente, evitandu-l in continuare si apoi cobor iute pe scari. Michael mi-a spus: “Orice ai face, sa nu cumva sa cazi pe scari sau o sa mor de ras.” Mi-am zis: “Ce mai copil!” In timpul unei scurte pauze , Michael a aratat cu degetul spre doua pasari cocotate sus, pe o cornisa si care se giugiuleau. A spus - in timp arata cu degetul: “Priveste!” M-am rusinat si m-am sfiit si m-am uitat in alta parte. Michael ma privea fix, cu un suras afectat, de haimana, dar dulce, care era oarecum rautacios, ca sa nu zic indecent.
…Sa te uiti la Michael [ live si foarte de aproape], dansand cu grupul de baieti, a fost cea mai frumoasa privesliste care mi-a fost oferita vreodata. Experienta pe care o aveam in ale dansului imi conferea calitatea de a putea aprecia cat se poate de corect oportunitatea de a fi fost inclusa in tot ceea ce presupunea acest proiect. Ii vazusem deja pe cativa dintre cei mai mari dansatori din toate timpurile: Rudolph Nureyev, Mikhail Baryshnikov si Edward Villella. Michael era un perfectionist. Admiram cum re-crease legendarul Westside Story, dar intr-o originala si cu totul proaspata versiune proprie. Nu realizasem inca, dar ma indragostisem de el. Il iubeam. Inima imi era cucerita si eram absorbita total de e.
…Michael avea la filmari cativa oaspeti si interesanti si incitanti. I-am intalnit pe Corey Feldman, pe Emanuel Lewis si pe Kadada Jones, fiica lui Quincy Jones. Cand ni s-a facut cunostinta, ea nu a fost nici un pic prietenoasa si singurul lucru, care mi-a trecut prin minte, a fost ca ea nu putea fi de accord cu nici o fata pe care Michael ar fi ales-o, ca partenera, in acest video. (Va continua.)
Prin excelenta, clipa devine nemuritoare!
Ștergere…..“Sa te uiti la Michael [ live si foarte de aproape], dansand cu grupul de baieti, a fost cea mai frumoasa priveliste care mi-a fost oferita vreodata.”……
…..Cat as fi dorit sa fiu in locul Tatianei…sa vad atat de aproape dansul, sa-i simt pana la identificare ritmul… felina-i umbra proiectata, alaturi de celelalte unduitoare umbre, pe cerul de-un albastru ireal!
As fi trait prin fiecare senzuala miscare, prin fiecare arcuire si cadenta, trecerea…dansul nu ar mai fi fost dans, dansatorul nu ar mai fi fost dansator…ci, impreuna, s-ar fi dizolvat in acel flux continuu de-o incredibila energie binefacatoare!
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergere...Michael a solicitat ca scena finala, cea in care ne imbratisam, sa fie facuta cu “usile inchise”, ca sa zic asa. Nimanui, cu exceptia celor de care era absoluta nevoie, nu-i era permis sa participe la filmare: nici un dansator, nici un vizitator, nimeni altcineva. Se zvonea, in taina, ca ne vom saruta la sfarsitul ultimei scene din video, dar Joe s-a indreptat spre mine si mi-a soptit la ureche: “Sa nu-l saruti. E prea reticent ca sa faci asta. Sa nu cumva sa-l saruti.” Urmarea a fost ca i-am respectat indicatia, bineinteles. Nu as pune niciodata sub semnul intrebarii o dispozitie data de un regizor. Cum ma oprisem si eram intoarsa spre dreapta, ma uitam atenta sa-l vad pe Michael. El s-a apropiat si ne priveam, adanc, unul in ochii celuilalt. Simteam ca el imi putea vedea tristetea si imi putea auzi glasul inimii. Si-a pus bratele in jurul meu si eu, pe ale mele, in jurul lui. Mi-l amintesc mangaindu-mi spatele, in sus si in jos, in timp ce-mi spunea: “Si eu tin la tine.” Puteti vedea scena in video. Simteam ca totul se intampla mult prea repede.
Cel mai straniu lucru in legatura cu scena aceasta era felul in care lumina atingea apa. Contura forma unei inimi, in spatele nostru. Intre scene, Michael imi spusese: “ Am auzit ca ai fi vrut sa dansezi in acest video.” Am recunoscut ca asa era si i-am zis: “Credeam ca as fi putut gasi o ocazie, sa dansez cu tine.” Michael mi-a raspuns cu o voce melodioasa si dulce: “Nu-ti face probleme, o sa mai lucram impreuna.” M-am simtit instantaneu impacata si increzatoare ca vorbele lui erau adevarate, mi-am simtit inima usoara si plina de bucurie. Cand am inceput sa-mi scormonesc mintea tot mai adanc, am realizat ca el nu mi-a raspuns la intrebarea despre motivul pentru care eu nu am dansat in video. Visul meu fusese sa facem un dans impreuna, ca Fred Astair si Ginger Rogers, adica sa dansam ca parteneri egali. Dar nu am zabovit prea mult cu gandul la promisiunea lui. M-am concentrat asupra a ceea ce primisem. Vreau sa spun, cati oameni au primit ceva care sa fie atat de aproape de implinirea unui vis? Am fost o norocoasa ca am primit un rol principal alaturi de el. Am fost Fred si Ginger ai anilor '80, in masura in care interesul publicului o cerea. I-am multumit lui Iisus de un milion de ori si eram convinsa, in vremea aceea, ca visele se puteau adeveri . Am trait putine si speram ca sa se realizeze multe, mult mai multe.
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereUnul din actori m-a intrebat: “Iti place de el, nu-i asa? Pot sa zic ca voi va cam simpatizati, va cam place unul de altul. Pun ramasag ca veti ajunge sa va casatoriti si ca o sa aveti vreo zece copii impreuna.” Imi amintesc ca m-am gandit; “...cu trupul meu cam 'putintel', nu prea cred!”
Chiar una din garzile de corp ale lui Michael m-a intrebat, intr-una din pauze, daca aveam cumva prieten. M-a intrebat ca si cum ar fi facut-o in numele lui Michael. La o repetitie, Michael a ramas ca sa mai traga niste duble si am stat si eu pe-acolo, ca sa ma uit la ce si cum, cu noul meu bun prieten, Craig.
...Cand momentul filmarii ultimei scene a venit, cum mergeam cu Michael pe langa rulota lui, eu eram tare mahnita, chiar un pic depresiva, stiind ca sfarsitul angajamentului meu a batut la usa. Mi-a multumit pentru profesionalismul meu si imi amintesc ca am fost un pic surprinsa. Acelea erau cuvinte de aur pentru urechile mele si am accentuat faptul ca a fost nemaipomenit, ca a fost important pentru mine sa lucrez cu el. Apoi el m-a intrebat daca cineva din echipa lui are numarul meu de telefon. Pur si simplu am plutit spre rulota mea. In timp ce plecam am putut sa-l aud pe Michael spunandu-i lui Frank: “Ai de gand sa te dai la ea, nu?” Frank i-a raspuns: “Nu. De ce nu tu? E de tine.” Se tachinau ca niste copii si inainte de a-mi da seama, Frank mi-a aruncat una din palariile lui Michael: o fedora neagra, cu numele lui brodat in interior, cu fir de aur, palarie pe care a purtat-o in “Turneul Bad.” Am insfacat palaria ca si cum ar fi fost un semn si am plecat. Mi-aduc aminte ca am zis: “Te iubesc, Michael.” Cred ca a iesit la iveala fanul din mine sau poate, chiar nu puteam recunoaste comentariul meu ca avand implicatii mult mai personale. Nu aveam pe atunci nici un album sau inregistrare cu Michael Jackson. Sentimentele mele se bazau pe respectul pe care il purtam ca artist…(Va urma.)
AltAnonim...la o privire in ansamblu, as putea reduce totul la a spune ca, pt. cateva clipe...am putut atinge raiul! :) Am ramas pe ganduri zambind, la cat de fascinante puteau fi chiar si doar cateva clipe petrecute in preajma lui Michael!... Uimitor si emotionant de-a dreptul! Adevarat ce-a afirmat Blaise Pascal: "Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste."
ȘtergereDa, oricine cauta sincer, poate descoperi in Michael Jackson un heterosexual convins, un om bland dar ferm in ideile sale, fara sa oscileze in acest sens de-a lungul vietii sale.
Michael...era ca o primavara, unde Dumnezeu ne-a aratat ce poate face dintr-o lume murdara si anosta: natura se trezeste din amorteala, raurile galagioase cu suvitele lor cristaline spun bun venit pasarilor, florilor si copacilor inviorati de caldura razelor de soare. Cerul se rasfrange sub ochii nostri cu lumina infinita a soarelui...
Cat de minunat era SOARELE nostru exuberant si perseverent!! :)
Cred ca era fantasmagoric sa te vezi cuprinsa cu privirea in felul sau special!...Chiar si atunci cand nu spunea nimic, ii puteai simti puterea dar si delicatetea. Amintirea atingerii sale, ecoul rasului sau cristalin ti se imprima in minte ca o carte pe care ai citit-o de multe ori, cele mai magice clipe incepeau si se terminau cu el...o incantare existentiala pt. cine a avut prilejul sa-l cunoasca! Iubirea era lucrul pt. care se ruga mereu Soarele nostru, care-i dadea puterea de a merge mai departe, era adapostul lui cand simtea ca...ingerii dispar, si toate stelele se vor fi stins...
Totusi, daca trecem dincolo de impulsul emotional, ajungem la concluzia(eu, cel putin) ca Tatiana T., imi pare putin nebunatica dar si sensibila in acelasi timp - dupa meticulozitatea relatarilor ei - si, lui Michael cred ca-i placea caracterul ei, era imboldul de care avea nevoie in actiunile sale. O, dar o doza de nebunie limitata trebuie sa existe in fiecare din noi, nu-i asa? Astfel viata cu nenumaratele ei probleme ar fi atat de fada; da bine uneori, e ca un condiment intr-o salata - ii da savoare.
AltAnonim...multumim! O idee inspirata si geniala ai avut cand te-ai hotarat sa ne daruiesti si sa imparti cu noi, "bucuria Michael"! :) ...MIREY
Eu iti multumesc, Mirey. Si ma folosesc, din nou, de niste cuvinte ale lui Michael, pentru a-mi arata aprecierea: "This bow is for you." AltAnonim
RăspundețiȘtergereDORINA draga, as indrazni sa te rog ceva. Cum februarie aproape s-a gatat si vine luna lui martie-cel-nelipsit-din-post, te-as ruga ca prima tema a lunii viitoare sa vina in completarea lui “The Way You Love Me” si sa mai vorbim putin despre femeile din viata lui Michael.
RăspundețiȘtergereSi sa argumentez... Martie incepe cu niste Babe, e luna Babei Dochia-cea-cu-cojoace-si-oite; abia mai apoi vin si ei, Mosii. Ca vorba ‘ceea: “Ladies first even to the Hell.”
Martie e luna martisorului, snurul acela impletit din firul alb (partea femeiasca) si firul rosu (partea barbateasca), impodobit ceva mai tarziu - se pare - cu o amuleta , care s-a vrut a exprima oleaca mai plastic simtamintele celui sau celei care ofera martisorul.
Martie e prima luna din prima-vara si primavara parca (intotdeauna e un “parca”, un “se pare”, un “poate”) ne face mai blanzi, mai tandri, mai increzatori… E o luna plina de culoare si de miresme, de un tumult ce reintinereste eul-cel-nestiut-de-nimeni.
Un argument via Terentius: “Proxumus sum egomet mihi .“ [+traducerea: “Cel mai aproape de mine sunt eu insumi.”) Cu alte cuvinte: mai am de tradus si mi-e teama ca Dorina schimba tema si… si… (Scuze Zolly, dar citatul e pentru tine, ca sa-ti mai poti ascuti putin limba si pe altcineva… Sper ca ai gustat “glumitza”!)
Incep ezitarile… Daca Dorina isi doreste o alta tema? Daca a pregatit-o deja?!
Coltii indoielii sunt mai ascutiti… Nu cumva sunt ca musafirul care, in loc sa aprecieze bucatele gazdei -gustoase-gustoase, nu incape nici o indoiala, incearca sa-i bage pe gat propriile retete?!
Si apare nesiguranta… Pai…cam scociorasc (si da, consider ca e un termen potrivit!) prin viata lui Michael. Unde m-am scolit eu, nu prea era permis si pe drept cuvant. Importanta este opera, creatia, ceea ce dainuieste in timp si nu modul de viata al lui homo artifex, care mai e si geniu!. AltAnonim
Draga AltAnonim,
ȘtergereVorba "matale" nu-i decat la o aruncatura de bat de cea neaosa a lui Creanga al nost’: “Mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi e”!:)
Iar tema propusa, in partea ei secundara, aduce, daca nu se-asamana, cu vorbele aiste tot ale dansului:
“- Mai Ioane, dragi ti-s fetele?
- Dragi!
- Dar tu lor?
- Si ele mie!... insa ce-i de facut…. ca multe altele ce mi s-au intamplat in viata, nu asa intr-un an, doi si deodata, ci in mai multi ani si pe rand, ca la moara.” :)
Incercam sa-ntampinam cu un zambet strengaresc, care sta in noi sa sparga pieptul, Dochiile si Mosii si Martisorul. Si primavara, si iubirea, si veselia. Se dezgheata vise-n noi si sperantele inmuguresc.
Tema propusa se va continua! Si daca n-o fi in prima zi, o fi in a doua, sau a treia fara suparare...
Nu de alta, dar abia asteptam povestea Tatianei!
Multam, multam pentru sfat.
Dorina
Dorina, nu era un sfat. Era o rugaminte. Ma bucur ca nu te-ai suparat. AltAnonim
ȘtergereTatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereSentimentele mele fata de Michael aveau ca fundament respectul fata de omul de arta care era si ceea ce a urmat sa aflu despre el, am facut-o mai mult ca persoana si nu ca un fan. Bineinteles ca atunci cand am terminat proiectul, am avut si propriul LP “Bad”. Am fost onorata ca am fost o parte din istorie si ca am participat la realizarea acestui video.
Cateva zile mai tarziu, mi-am recapatat si pofta de mancare si somnul, dar sa lucrez cu Michael a fost ca si cum m-as fi aflat pe unul dintre cele mai marete varfuri pe care am incercat sa le ating.
[Dupa incheierea filmarilor] am ramas in legatura cu cu cativa dintre membrii distributiei, ca David Banks, care a fost unul dintre scriitori, si cu Craig, loctiitorul lui Michael. David il numea, cu drag, pe Michael, “Junior” si pe mine “Peewee”. Ma cicalea tot timpul in legatura cu silueta mea...
Doua saptamani mai tarziu, am fost la o auditie pentru un alt video: de aceasta data pentru legendarul grup The Temptations. Nu m-am intalnit cu ei inainte de filmare, asa cum am facut cu Michael. Dar m-am intalnit cu regizorul lor. Am filmat joi, 1 octombrie, dar in cazul lor nu a fost rasfat cu o limuzina , iar in ceea ce priveste decorul, nu a fost atat de elaborat. Partenerul meu, co-starul meu, a fost Billie Dee Williams, cu care lucrasem cu un an mai devreme.Aveam sentimente amestecate in privinta ocaziei de a lucra cu el din nou., dar am gasit ceva liniste in faptul ca erau multi oameni in jurul nostru, mai tot timpul...
…...............................................................................................................
Pe 18 ianuarie, “Ziua Martin Luther King”, am fost programata sa dau un interviu pentru “Hour Magazine”. Gary Collins si Vicky Lawrence erau amfitrionii emisiunii. Eram foarte nervoasa in legatura cu acest interviu; era o prima experienta de acest fel: live si in fata unui studio cu public. Cand am mers spre scena, Gary a inceput imediat sa vorbeasca de debutul meu in video-ul lui Michael si a intrebat de nivelul starii de emotie resimtita de mine. Au aratat o secventa din “The Way You Make Me Feel” si exact in acelasi timp puneau intrebarile. Vicky Lawrence comenta: “ Hmmm, toate acele ore de balet, de dans nu prea si-au aratat rostul.” Cu toate ca era adevarat, pentru ca nu mi-am aratat in video calitatile de dansatoare, era totusi clar, pentru oricine, ca eram balerina. Nu poti niciodata sa ignori, sa nu observi atitudinea, tinuta sau mersul unei balerine. E ceva ce nu se pierde niciodata. Gary continua sa puna intrebari si Vicky a zis: “Sa trecem la barfe.” Tot venea cu observatii de felul: “Ea seamana cu el.” Gary ii replica: “Nu, nu seamana.” Apoi Vicky a zis: “Ea seamana cu Diana Ross?” Din nou, Gary a insistat: “Nu, nici un pic.” In cele din urma n-am mai putut sa rezist si am spus: “Nu, Vicky, eu sunt unica.” Asta a facut ca audienta sa zumzaie oooooh-uri si aaaaah-uri.
Julie,[agentul meu], a primit o scrisoare de scuze din partea coordonatorului emisiunii si pana la urma aceasta a fost o lectie buna pentru mine, despre cum sa ma descurc in fata publicului si in cadrul unei emisiuni live...
Da, multe zvonuri erau lansate. Unul dintre cele mai caraghioase a fost ca as fi fost una dintre Jacksons. Spuneau ca as fi fost o verisoara, dar nu una dintre cele vazute deja...
…................................................................................................................
Si da, [eram cautata pentru job-uri] si am fost foarte ocupata. Mi-au fost deschise usi, dar uneori intalnirile erau planificate doar pentru a fi vazuta. Am fost chemata la “Pretul Corect”. Au recunoscut ca doar vroiau sa vada cum arat si sa ma intalneasca. Chiar mi-au cerut sa le semnez autografe pentru copii. Va puteti imagina dezamagirea mea si ce am simtit in legatura cu atata pierdere de timp. Intr-un alt interviu, regizorul de platou m-a intrebat de ce nu port rochia din The Way You Make Me Feel” si unde este rochia cu pricina. I-am raspuns: “E la spalatorie.”
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereRevenind la viata mea de zi cu zi, alergand sa fac comisioane si treburi de felul asta, am ajuns la concluzia ca s-a schimbat ceva. Am devenit brusc cunoscuta. Eram chipul pe care oamenii il vedeau 24 de ore pe zi, pe toate canalele de muzica. Toate cele ce se intamplau erau noi si cam ciudate pentru mine. Eram inca agitata, infricosata. Intr-o zi cineva m-a urmarit pana acasa. Chiar a fost infricosator. Mai experimentasem gustul faimei, cu sase sau sapte ani inainte, cand am lucrat ca model in Japonia, dar de aceasta data, era la cu totul un alt nivel, total diferit. Acum era la nivel panetar si oameni din toate colturile lumii ma opreau si imi cereau un autograf sau o fotografie. Am intalnit oameni din Franta, Germania, Africa, Italia...
In ianuarie, Michael a filmat un alt video, Leave Me Alone. Inlocuitorul sau, Craig, lucra iar cu el si spre completa, totala mea mirare, mi-a telefonat ca sa-mi spuna ca Michael m-a invitat sa vin si sa-l vizitez, dar ca va fi necesar sa-mi planific vizita prin secretara personala a lui Michael, Joli. Am fost extaziata la ideea de a-l vedea iarasi pe Michael. Inima mi-o luase la trap, imi batea nebuneste, manata de cele mai calde si mai fericite senzatii. Locatia era in Culver City si mai aveam doar 40 de dolari. Stiam ca banii nu erau suficienti ca sa ma duc pana acolo si sa ma si intorc, dar m-am decis sa-mi fac griji pentru asta mai tarziu. Pur si simplu nu puteam sa trec peste oportunitatea de a-l vedea pe Michael iar, mai ales ca el fusese cel care ma invitase.
[Nu mi s-a parut ciudat ca Michael mi-a cerut sa stabilesc intalnirea prin secretara lui.] Din ceea ce stiam, Michael avea totul servit. Craig fusese mai mult decat clar ca invitatia era din partea lui Michael, dar cine stie, poate ca era un mod prin care isi dorea sa ma impresioneze un picut. Mi-a dat numarul de telefon al secretarei personale a lui Michael si asta, da, era mare lucru.
Cand am ajuns acolo, eram tare nervoasa, tulburata si emotionata sa-l vad. Imi amintesc ca am luat o gura mare de aer, in timp ce impigeam usa enorma a studioului.
In stanga mea, Michael statea pe o mica plaforma, care avea cam doi, doi metri si jumatate. Purta o camasa galbena, cu un imprimeu havaian si avea o bila ca de ocnas, prinsa de un lant ce i se infasura pe picior. Statea in cea mai amuzanta, in cea mai caraghioasa pozitie. Ajunsesem intre filmari si Michael parea cu adevarat incantat sa ma vada. Pentru restul vizitei a fost tot un zambet. Eu si cu Craig am hoinarit pe ici si colo si in tot acest timp Michael si-a continuat filmarile.
Am uitat sa spun ca tot mai sunt niscaiva pagini de tradus. AltAnonim
RăspundețiȘtergereTatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereSam Emerson, fotograful lui Michael, a intrebat daca facem cateva fotografii impreuna, Michael si cu mine. A facut un intreg rolfilm cu noi si mi-a dat cadou, doua poze tip “Polaroid”. Intr-una din fotografii, Michael ma dragalea si in cealalta, eu eram imbracata cu vestonul lui lung si negru. Mi-a spus ca single-ul The Way You Make Me Feel era “number one” in topuri si m-a complimentat pentru cerceii pe care ii purtam. Cerceii infatisau un baietel si o fetita care se sarutau… Imediat ce am terminat cu pozatul, a venit si managerul lui Michael, Frank Dileo. Michael a mers cu el in rulota si dupa vreo doua minute, m-au chemat si pe mine, sa stau cu ei. Dupa ce m-am urcat in rulota, Frank a preluat controlul si in acest timp, Michael parea un pic stingherit si ramas fara subiecte de conversatie. Politicos, m-a invitat sa iau loc si sa mancam impreuna niste placinta. Michael s-a asezat langa fereastra si eu am stat langa el. Dileo a scos cutiile din sacosa. Michael, nerabdator, ca un copil, si-a deschis-o pe a lui si a inceput sa manance. Frank a intrebat: “ Si cum mai merge treaba?” Am inceput sa le povestesc despre interviul meu pentru “Hour Magazine”. Michael era cam curios si parea sa nu stie absolut nimic despre interviu. Frank, pe de alta parte, era la curent cu el si a inceput sa-i explice “scenariul” lui Michael. Apoi Frank mi-a oferit o bucatica din placinta lui cu banana, placinta despre care am aflat, mai tarziu, ca era una din preferatele lui Michael. Dupa ce am taiat placinta, am sfarsit cumva prin a lua o bucata mai mare decat cea a lui Frank si am comentat, in gluma ca, oricum, eu as fi avut nevoie de mai mult decat el. Frank a dat inapoi la vorbele mele si s-a facut rosu la fata. Nu a ajutat cu nimic ca Michael a bufnit in ras. De altminteri, era ceva adevar in comentariul meu, din cauza ca Frank era un tip cam gras. Apoi, eu am vrut s-o spun cu haz si fara vreo intentie ascunsa. Dupa alte cateva minute de palavrageala, Frank mi-a spus ca el si cu Michael au de discutat afaceri…
[Oare Frank a spus asta ca pe o “concediere” dupa acel comentariu?]
Tatiana Thumbtzen, continuare (AltAnonim)
RăspundețiȘtergereAs fi vrut sa nu fi existat acea remarca, dar nu am facut-o cu rea intentie. MJ tot radea si radea, ca un copil. In realitate si Frank a ras, ca nebunul. Si totusi nu cred ca a zis ca au de discutat afaceri din cauza comentariului meu. Ei au plecat curand dupa aceea. Frank intotdeauna se grabea undeva. Nu peste mult timp, Frank m-a abordat ca sa ma reprezinte si nu cred ca a fost ofensat de remarca mea in legatura cu bucata de placinta…
M-am reintors la studio, ca sa mai pierd timpul cu Craig, in timp ce Michael isi vedea de filmari. Craig si cu mine am stat pe langa Karen Faye, cea care ii facea machiajul lui Michael. Michael si Craig radeau de ceva stiut doar de ei doi, in timp ce eu stateam chiar langa Karen. M-a intrebat: “Ce se intampla? De ce rad?” I-am raspuns ca nu stiam si chiar nu stiam. Eu doar zambeam din placerea, din bucuria de a fi fost acolo. Eram in al noualea cer. Eram in stare sa percep energia negativa a lui Karen – probabil din cauza ca ea avea impresia ca eu aveam ceva de ascuns. Circula un zvon, ca aceasta Karen il placea pe Michael si atunci, chiar avea sens sa ma dispretuiasca si nici macar nu a incercat sa ascuda lucrul asta. Oricine ar fi putut observa ca intre mine si Michael era chimie, cand eram impreuna. Era clar, era limpede, era evident ca se vorbea prin jur despre ce simtea el pentru mine. Craig imi spunea tot timpul ca Michael intreaba de mine si ca Michael ii cerea sa-mi transmita, prin el, salutari…
Michael a facut niste comentarii asupra jachetei mele, spunandu-mi ca ii place. Era portocalie si cu fireturi. Era - cu adevarat - o jacheta foarte “Michael Jackson”. Mai tarziu, in 1989, am vandut-o la un second hand pentru celebritati, “A Star Is Worn”, din Los Angeles. (Va urma)
Multumim AltAnonim! Apreciem din suflet tot efortul tau pe care il depui din generozitate si din respect pentru Michael! Si nu numai, impartasirea unei bucurii, este dragostea, in forma ei cea mai pura...Ai un suflet minunat!
ȘtergereUn sfarsit de saptamana binecuvantat iti doresc si deasemenea la toti prietenii!
Multumim Dorina, pentru locul acesta superb pe care-l administrezi, cu teme atat de potrivite astfel incat sa ne faci dependenti de el!...
Cristina
Cristina, eu iti multumesc! AltAnonim
ȘtergereNorocul sa fie cu tine(VOI TOTI :) )
RăspundețiȘtergereSa ai parte de iubire
Zambetul mereu pe fata
Si un happy weekend plin de viata!
"Atunci cand iubesti, nu mai esti tu...Iubirea te schimba, te face capabil de lucruri nebunesti si incredibile..."
Nimic nu e mai frumos pe lume decat sa fii inconjurat de oameni buni si cu suflet mare, asa cum sunteti VOI toti de pe acest blog minunat! Adela
Pt. Michael, IUBIREA era simtamantul cel mai necesar si pt. care traia. Era ca o raza de soare ce ii aducea caldura si gingasie nesfarsita. Cu zambetul sau, ne-a invatat ce inseamna blandetea, cu ochii sai senini ne-a invatat si dovedit ca dragostea exista iar frumusetea sufletului sau ne-a cucerit ireversibil inima...
RăspundețiȘtergereTie, Dorina si tuturor doamnelor, domnisoarelor, prietenilor, cititorilor, admiratorilor acestui blog, va daruiesc un gand curat, cu ocazia primei zile timide de primavara, impachetat in optimism si urari de bine pt. a va aduce o primavara senina si vesnica in suflet si in viata, cu bucurii si impliniri, plina de energie si entuziasm! :)
Iubeste, zambeste, joaca-te ca un copil, alege-ti o stea pe cer, spera sa ti se indeplineasca o dorinta, accepta un compliment, spune celor dragi ce mult ii iubesti...respira adanc...E PRIMAVARA!!! ;)
La multi ani! O primavara minunata si plina de iubire! ...MIREY
frumos
RăspundețiȘtergere