duminică, 29 iulie 2012

Capitolul 26. Farse

...

"MICHAEL JACKSON TAPES BOOK" - traducere şi adaptare în limba română de Mikael A. Dobrescu 

Capitolul 26. Farse





SB: Mai povesteşte-mi despre farsele tale.

MJ: Odată, în toiul unei întruniri serioase, am luat o sticlă de scotch, am turnat-o într-un pahar şi am băut totul dintr-o înghiţitură. Am dat totul pe gât şi toată lumea înţepenise. Când şi-au dat seama că de fapt eu umplusem sticla aia cu apă, au murit de râs. Ador să fac chestii din astea. Le-am făcut-o, Shmuley. Ei crezuseră că băusem vodcă.

SB: Eram acasă la fratele meu, în Los Angeles. Eu şi cu Debbie eram prieteni la vremea aceea. Voiam să ne căsătorim şi ea venise la noi ca să primim binecuvântarea tatii şi toate cele, pentru că suntem foarte tradiţionalişti. Tata este din Estul Mijlociu, el a studiat-o pe Debbie, care avea doar nouăsprezece ani, iar eu aveam douăzeci şi unu. Ne-am căsătorit foarte tineri.

MJ: Mi-ar fi plăcut şi mie.

SB: Eu mereu am zis că e mai bine să te căsătoreşti cu persoana potrivită la un moment nepotrivit, decât cu o persoană nepotrivită la un moment potrivit. În fine, ştii piperul cel mai iute, acela mic şi roşu. Fratele meu, care e un farsor, i-a spus lui Debbie, care e o făptură foarte dulce şi încrezătoare: „Ia din ăştia.” Ea a întrebat: „Nu sunt din aceia iuţi?” El a zis: „Nu, sunt din cei dulci.” Debbie a luat doi şi i-a băgat în gură. S-a făcut roşie la faţă, apoi violet, albastră, şi a strigat: „O, Doamne! Apă!” Fratele meu a zis „Uite nişte apă.” Iar ea a băut tot. Era vodcă pură. Era prima oară când ea îl vedea pe tata. Debbie nu poate să bea. Abia dacă gustă vin. Iar atunci, aproape că era să moară.

MJ: E nostim.

SB: Debbie era foarte naivă şi inocentă. Mai povesteşte-mi de farsele pe care le făceai tu.



Frank: Shmuley, eram în sudul Franţei, Michael urma să primească un premiu. Stăteam într-un apartament de unde vedeam oceanul. Era o privelişte minunată. Dedesubt era un restaurant cu oameni eleganţi, la patru ace, care mâncau. Era ora 7:30-8:00 seara şi afară încă era lumină. Ne-am uitat unul la altul şi ne-a venit în minte aceeaşi idee. Am luat un sac de gunoi, l-am umplut cu apă. L-am aruncat [restul nu se aude, pentru că Michael şi Frank râd] s-au trezit cu o revărsare de apă peste masă. Am murit de râs. A fost rău de tot, cina lor s-a încheiat mai devreme. În aceeaşi noapte, pe la 4 dimineaţa, se lumina de ziuă şi oameni veneau, cântând. Am luat o găleată cu apă şi am aşteptat să se apropie. Îmi plac chestiile astea. Habar n-aveau de unde venea.

MJ: A fost foarte distractiv.

SB: Aţi fost prinşi vreodată?

MJ: Nu. Unul dintre regizorii mei de spectacol mi-a făcut un laser uite-aşa de lung şi care bătea la câteva mile distanţă. La câteva cvartale depărtare, oamenii vedeau punctul roşu plimbându-se după ei. Facem asta peste tot. Chiar şi aici. Au chemat poliţia, au bătut în uşă. A fost acum patru ani. Spionam în camera unuia sau altuia, era tare amuzant. Îl ascundeam, pentru că nu voiam să ni-l ia. Poliţiştii au venit la uşă iar agentul nostru a vorbit cu ei şi le-a promis că va avea grijă. Nu ştiu ce i-a spus. Trebuie să te mai şi distrezi, zău aşa. Ne place orice e cu apă.



Frank: Odată, eram într-un hotel...

MJ: Îm America de Sud, nu-i aşa?

Frank: Am umplut un coş de gunoi cu apă şi l-am pus deasupra uşii, în aşa fel încât cine o deschidea se trezea cu apa vărsată în cap.

MJ: Îmi place asta.

Frank: Ciocăneam la uşă şi fugeam. Oamenii deschideau uşa. Zdrang! Apă!

SB: Asta se întâmpla într-un hotel? În America de Sud?

MJ: America de Sud era altfel. Acolo oamenii ies în balcon chiar dedesubtul tău şi fac plajă în pielea goală, îşi atârnă hainele pe sârmă, le vezi chiloţii uscându-se la soare. Şi bum! O găleată de apă se revarsă peste tot. Îmi place asta. Îmi place mult de tot. Mă face să mă simt bine.

Frank: Erau un tip şi o tipă, ea era topless. Ne-am aplecat, i-am văzut, şi dintr-odată, vum!

MJ: [Râzând] Cel mai mult îmi place momentul impactului. Când ei sar în sus... e mortal.

SB: Cu acel laser, nu aţi fost prinşi decât o dată? Unde e laserul acum?

MJ: E într-un depozit, undeva în California. Aş vrea să-l pot găsi. L-aş lua cu mine prin toată lumea. Raza lui bate la mile bune distanţă. Oriunde ai merge, pe lângă clădirile acestea [arată cu degetul spre fereastră] e un punct roşu care te urmăreşte.

Din acest moment, nu a mai fost înregistrată nicio altă conversaţie




...

7 comentarii:

  1. “Când privesc de deasupra o panoramă sau un peisaj extraordinar de frumos, îmi vine să plâng, pur şi simplu. Spun „Mulţumesc”. Vezi cel mai frumos cer, unde norii au nuanţe de portocaliu şi purpuriu. Doamne, e atât de frumos, încât încep să mă rog…..
    Ceva e în neregulă cu mine. De ce eu văd şi alţii nu? De ce eu apreciez iar alţii nu? Am fost la un muzeu în Paris, si...M-am prăbuşit, plângând…. “ M.J.

    Acestea au fost adevarate momente “de magie”, dupa cum el insusi spunea....momente care, pe langa cele ale creatiei, ale intoarcerii la inocenta, la spontaneitatea si puritatea ei, la imensa ei frumusete, l-au apropiat pe Michael atat de mult de Dumnezeu, lasandu-se coplesit de sentimentul de multumire profunda fata de miracolul divin.

    RăspundețiȘtergere
  2. “FRUMUSETEA POATE DESCHIDE PORTILE ADEVARULUI….Momentele in care egoul dispare de la sine, permitandu-ne sa experimentam o clipa de adevar… Ele sunt singurele care explica de ce nu amurit religia… Aceasta este adevarata cale de a-l cauta pe Dumnezeu” / Osho

    Contemplarea frumusetii covarsitoare a acestui inepuizabil miracol care este natura, admirarea unor opere de arta, a unor momente de balet classic sau a altor forme de manifestare artistica, care te coplesesc prin dimensiunea talentului care le-a dat nastere, prin forta cu care esteticul iti deschide sufletul spre o alta lume, in care uiti de tine, facandu-te sa fi parte din “frumosul” admirat, cuprinzandu-le, simtindu-le prin toti porii, identificandu-te, topindu-te cu toata fiinta ta in ele... sunt momente care te fac pentru o clipa mai pur, care te aproprie atat de mult de tine insuti.
    Sunt momente de abandon total, momente care te aduc spre origini, in care il simti pe Dumnezeu atat de aproape, momente in care prezenta divina te face sa cazi in genunchi si sa multumesti ….pentru ca existi… pentru ca ti s-a dat aceasta sansa… aceasta sensibilitate care te aduce in mijlocul lor, spre a face parte din ele…

    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  3. Dorina,

    Pentru toate comentariile pe care cu generozitate le-ai publicat aici;
    Pentru toate cuvintele minunat de potrivite pe care ai ştiut să le găseşti;
    Pentru faptul că nu ai lăsat ca vreun articol să treacă fără a fi însoţit de un gând bun;
    Pentru că ai înţeles că, indiferent de ceea ce se întâmplă în alte locuri,
    aici e vorba numai despre Michael;
    Pentru că am simţit felul în care iubeşti tu
    şi l-am citit în cuvintele tale;
    Pentru sufletul tău frumos şi sensibil,

    Mă înclin umil şi cu recunoştinţă.
    Îţi mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ... Sunt momente in viata care te coplesesc!...
      Iar insemnatatea lor te lasa …cu picuri de roua fierbinti, drept zalog pentru neasteptata si adanca multumire…

      Mihai,
      Pentru deosebita daruire si perseverenta, eu sunt cea care trebuie sa iti multumesc!
      Si sa ma inclin cu deosebit respect in fata a tot ceea ce reprezinti tu, ca personalitate.
      Atat pentru aflarea adevarului si cunoasterii unicitatii lui Michael, dar si in dezvaluirea unor “dedesupturi” mai mult sau mai putin “curate”, referitoare la guvernarea “din umbra” a lumii.

      Ai reusit sa ne transmiti o scanteie din sufletul lui prin pasiunea cu care ai descris mesajul melodiilor si discursurilor, prin felul in care ne-ai facut sa-i intelegem aspiratiile, indoielile, intrebarile si raspunsurile, cumplita singuratate si dorinta de prieteni adevarati, munca asidua, lupta impotriva unui sistem pentru care artistul nu este decat o simpla unealta, momentele sublime ale succesului, calvarul si greutatea depasirii momentelor de grea incercare la care l-a supus viata, modestia, firea lui blanda, vesela, copilaroasa, dar si tristetea cumplita a tradarii.
      Dar mai presus de toate, ne-ai facut sa-i intelegem Iubirea, respectul fata om, fata de unicitatea fiecaruia, fata de natura, fata de sine insusi. Fata de Dumnezeu.

      Respectul impune respect, Iubirea impune iubire, Valoarea impune valoare!
      Sufletul se daruieste pe sine sufletelor nobile…
      Toate acestea le-am cunoscut si le-am simtit, atat de mult, aici, ACASA!
      Aici am cunoscut oameni minunati pe care ii iubesc si ii respect.

      M-a bucurat atat de mult mesajul tau!
      Dar si mai mult faptul ca m-ai inteles.
      EU ITI MULTUMESC!

      Dorina

      Ștergere
    2. Nu stiu de ce, dar am un sentiment neplacut...Nu mi-a placut niciodata, sa-mi iau ramas-bun definitiv de la cineva,mai ales daca acel cineva imi era si drag...Imi place mai mult acel,,Bine-Pa!"sau versul dintr-un cantec romanesc,,Ne mai vedem si maine!"In traducere directa,mai sper si la alte subiecte la fel de interesante ca cele de pana acum...Subscriu la tot ce a scris Dorina si imi iau ingaduinta de a ma alatura MULTUMIRILOR PE CARE TI LE-A ADUS
      pentru TOT CE AI FACUT IN ULTIMII 3 ANI,pentru toate momentele frumoase si pline de substanta si intelepciune pe care le-am gasit aici.Si- vorbesc in dreptul meu-pentru ca ai adus,alaturi de ceilalti, care au gasit putin timp sa scrie aici,informatii pretioase despre MICHAEL JACKSON- UN MARE ARTIST SI OM ,CARE S-A IMPLICAT CU TOATA FIINTA SA, IN DEMASCAREA RAULUI DIN LUME SI CARE A INCERCAT,PRIN CANTECUL SI DANSUL SAU,CA SI PRIN ACTIUNILE SALE CARITABILE,SA ADUCA SI SOLUTII PENTRU CONTRACARAREA LUI.SPER ca intuitia mea, ca-ti iei ramas-bun,sa fie gresita...

      Mihaela

      Ștergere
    3. Si...NU a fost gresita intuitia ta, Mihaela!
      Cu dezamagire in suflet o spun ca, intr-un fel sau altul, Mihai chiar si-a luat ramas bun de la noi! O spun cu parere de rau, chiar daca la ora actuala posteaza Dorina articole despre Michael Jackson in locul lui Mihai.....Nu stiu de ce, dar parca nu are aceeasi daruire...Mai mult suflet punea cand comenta la toate articolele lui Mihai decat acum, cand are onoarea sa le posteze ea insasi.
      Mi-e dor de Mihai chiar si pe TARA NOASTRA DE KKO !!!
      Nu stiu ce se intapla cu el de nu mai posteaza, dar sunt convinsa de un lucru: cred ca si lui ii este dor de noi! Si prin urmare, nu cred ca va mai sta mult departe de aceasta activitate (activitati).
      Cand iti vei da seama cu adevarat de acest lucru, sunt sigura ca vei reveni in cea mai mare forta, dupa o pauza probabil, bine meritata!
      TE ASTEPTAM CU MULT INTERES, MIHAI!!!
      o mai veche prietena! :)

      Ștergere
  4. ,, Pentru ca raul sa triumfe , oamenii buni trebuie sa nu faca nimic ''

    ,, RESPECT pentru RESPECT , inseamna intelegere si apreciere ''

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)