sâmbătă, 12 mai 2012

Capitolul 9. Relaţia lui Michael cu religia

...  

"MICHAEL JACKSON TAPES BOOK" - traducere şi adaptare în limba română de Mikael A. Dobrescu  


Capitolul 9. Relaţia lui Michael cu religia

 


SB: Michael, am citit în unele articole că tu comparai constrângerile de care a suferit Iisus cu cele aferente celebrităţii moderne. Îţi aminteşti?  

MJ: Nu, nu-mi amintesc. Când a fost asta?  

SB: Nu ştiu. Poate să fi fost o invenţie. Ai o relaţie cu Iisus?  

MJ: Iisus, da. Absolut. Dar tu crezi în Iisus, nu-i aşa?  

SB: Nu, nu cred în faptul că e Mesia sau că are origine divină.  

MJ: Nu crezi în faptul că a existat?

SB: Oh, noi credem că a existat. Credem că a fost un om bun, un evreu devotat, un mare învăţător moral. Dar nu credem că el a fost fiul lui Dumnezeu sau că el a fost Mesia. Am fost la Larry King Show de curând şi am discutat cu una dintre fiicele lui Billy Graham despre asta. Simţi o afinitate cu Iisus ca personalitate? Simţi că el a fost un „adult-copil” pentru că a fost portretizat ca fiind o creatură foarte blândă care avea un mesaj moral frumos, şi era delicat şi vulnerabil în exterior? Era el ca un stereotip pentru cineva care, în adâncul sufletului, era un copil?  

MJ: Da, absolut.  

SB: Şi de aceea îi plăcea să fie în preajma copiilor?  

MJ: Cred că dacă aş fi stat într-o încăpere cu el, l-aş fi urmat peste tot, oriunde s-ar fi dus, doar ca să-i simt prezenţa. M-aş fi purtat ca un copil, ca Gandhi.  

SB: Ţi-l poţi închipui râzând?  

MJ: Da, şi Gandhi chicotea ca un copil... tare drăgălaş. Omul acesta a venit de nicăieri, şi a condus întreaga naţiune. Nu avea niciun rang politic sau guvernamental. Eu cred că asta înseamnă adevărata putere. E incredibil. Gandhi a fost un fenomen. E uimitor, există un film fenomenal despre el, l-ai văzut? [Shmuley confirmă că l-a văzut.]  

SB: Ce poveşti biblice te inspiră?  

MJ: Îmi place mult „Predica de pe munte”. Îmi place povestea cu apostolii care se certau care dintre ei e mai mare şi Iisus le-a spus „Până când nu sunteţi smeriţi ca acest copilaş, să fiţi asemeni copiilor...” Cred că era cel mai potrivit lucru care se putea spune. Reîntoarcerea la inocenţă.  

SB: Ţi-a spus cineva că are impresia că tu încerci să creezi aici, la Neverland, o Grădină a Edenului, viziunea ta proprie asupra Paradisului perfect – un refugiu din calea a ceea ce tu percepi ca fiind nebunia adulţilor din lume?  

MJ: Tu eşti primul care spui asta.  

SB: Povestea lui Adam şi a Evei, are un înţeles special pentru tine?

 MJ: Sigur. Sigur.

 SB: Ai văzut imediat la ei calităţi asemeni copiilor?  

MJ: Da, aş fi vrut să ştiu dacă e vorba doar de simbolism, ori chiar s-a întâmplat. Sunt confuz uneori, pentru că există o breşă. Aveam nişte întrebări, la care uneori nici măcar Înţelepţii [din biserica Martorilor lui Iehova] nu puteau răspunde.  

SB: Dar le-ai pus o mulţime de întrebări despre Biblie?  

MJ: O, da. Eu sunt genul care ia microssopul şi întreabă: „Bine, dar asta ce e? Şi astălaltă ce e?” Iar ei îmi spuneau: „Frate Jackson, vom vorbi cu tine mai târziu.” Şi-mi veneau cu câte un răspuns hazliu, care nu mă lămurea deloc.  

SB: Adam şi Eva erau două fiinţe perfecte, ca nişte copii. Ei au fost creaţi ca adulţi, dar dar situaţia lor era unică pentru că ei erau de asemenea copii. Aau fost creaţi. Aşadar, perfecţiunea lor constă în faptul că erau adulţi şi copii în acelaşi timp. Ei reprezintă amalgamarea virtuţilor amândurora – ale adultului şi ale copilului. Deci, aceasta este o poveste centrală pentru ceea ce încercăm să dezvoltăm – oameni care să fie adulţi pe dinafară dar care să-şi păstreze mereu calităţile copilului în interior. Deci, această poveste a însemnat dintotdeauna ceva pentru tine?  

MJ: Dar, ceea ce nu înţeleg eu, este de ce Dumnezeu i-a testat cu fructul interzis. Adică, dacă eşti Dumnezeu, ar trebui să cunoşti consecinţele. Şi, dacă eşti Dumnezeu, de ce să testezi o fiinţă pe care ai creat-o perfectă şi incapabilă să facă ceva greşit? Şi de ce să-i judeci şi să te mânii pe ei, de ce să-i părăseşti şi să-i ispiteşti cu un şarpe? Ar face Dumnezeu aşa ceva? Aş face eu aşa ceva, copiilor tăi? Nu, n-aş face. Nu încerc aici să îl judec pe Dumnezeu sau să îl critic, în niciun fel. Dar uneori mă gândesc că este vorba de simbolism, ca să învăţăm anumite lecţii. Nu ştiu dacă s-a întâmplat cu adevărat. Eu nu ţi-aş lua vreunul dintre copii să-l pun la încercare, ca să văd dacă va proceda corect sau greşit. Şi apoi, [Adam şi Eva] au avut doi copii, pe Cain şi pe Abel – nu a fost incest? Iar ei erau băieţi amândoi, cum au făcut copii?... Şi toate lucrurile astea, la care ei nu au ştiut să-mi răspundă.  

SB: Acestea sunt întrebări pe care le-ai pus Înţelepţilor?

 MJ: M-hm.




SB:Eu spun mereu că scopul principal al religiei este să te înveţe la douăzeci de ani, lucruri pe care le vei descoperi abia la şaptezeci. Pe de altă parte, religia nu este creată ca să ofere secrete cosmice. Francheţea şi profunzimea religiei constau tocmai în simplitatea ei: fii un om bun, petrece-ţi timpul cu copiii tăi, iubeşte-l pe Dumnezeu. Toate lucrurile acestea le cunoşti la optzeci de ani, dar ar trebui să le ştii din adolescenţă sau de la douăzeci de ani, pentru ca astfel să nu-ţi iroseşti viaţa.  

MJ: Corect, înţeleg, înţeleg. Despre asta tot discutăm.  

SB: Tu eşti unul dintre puţinii oameni care par să fie religioşi fără să practice; adică ai un simţ al spiritualităţii foarte bine înrădăcinat, dar nu urmezi multe ritualuri religioase. Îmi spui lucruri cum ar fi „Deşi pe vremuri credeam că Dumnezeu este într-o biserică, acum cred că Dumnezeu este peste tot, e în inima mea... Acum îl găsesc pe Dumnezeu în momentele pe care le petrec cu copiii mei, îl găsesc pe Dumnezeu în cei inocenţi.”  

MJ: E adevărat, e adevărat.  

SB: Vezi, tu eşti foarte religios, dar este important şi să te conectezi cu Dumnezeu, prin intermediul ritualurilor. Uite, soţia mea Debbie, este mai spirituală de la natură, decât sunt eu. Ea îl simte pe Dumnezeu mai mult decât mine. Eu am nevoie să fac unele lucruri pentru ca să îl simt mai des. Eu nu am sufletul atât de pur, ca ea. Sunt foarte diferit.  

MJ: Păi, voi, nu mergeţi la.. ă...  

SB: Mergem la sinagogă în fiecare săptămână, da.

MJ: În fiecare săptămână?

 SB: Absolut.  

MJ: În ce zi?  

SB: Vineri seara şi sâmbătă.  

MJ: Serios?

 SB: Da, desigur. Îţi aminteşti de slujba pe care am ţinut-o la mine acasă?  

MJ: Şi toţi copiii tăi, merg şi ei?  

SB: Da, sigur.  

MJ: Şi cât staţi acolo?  

SB: Vineri seara, cam o oră. Pe urmă, cam trei ore sâmătă dimineaţa. Şi duminică după-amiază încă o oră.  

MJ: Şi rezistă copiii să stea locului, trei ore?  

SB: Da.  

MJ: De aceea se poartă ei atât de frumos.  

SB: Sunt foarte buni, în privinţa asta. Sunt foarte buni. Odată pe lună nu merg la sinagogă, stau acasă cu ei şi repetăm rugăciunile pe care trebuie să le ştie atunci când mergem la sinagogă.  

MJ: Aşa deci, aveţi aceste rugăciuni?  

SB: Ţinem slujbe acasă odată pe lună.  

MJ: Trebuie să fie nişte rugăciuni frumoase.  

SB: Oh, sunt frumoase, da.  

MJ: Sunt convins că sunt foarte frumoase.  

SB: Sunt foarte simple. Rugăciunile evreieşti nu se referă la lucruri măreţe, ci la lucruri mărunte. Rugăciunea ne motivează să-l găsim pe Dumnezeu în cele mai mici detalii ale vieţii de zi cu zi. El este peste tot în jurul nostru.  

MJ: Dar sunt frumoase, nu-i aşa?  

SB: Prin ele îi mulţumim lui Dumnezeu pentru ploaie, pentru vântul răcoros. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toate minunile pe care le-a dăruit evreilor de-a lungul istoriei.  

MJ: Wow.  

SB: Evreii sunt pe-aici de multă vreme. El a avut grijă de noi. Suntem un popor vechi.

MJ: Wow... Merge şi Mushki, şi toată lumea? Şi Baba? [Baba e porecla uneia dintre fiicele lui Shmuley, care avea trei ani la vremea aceea.]  

SB: Şi Baba merge. Nu de fiecare dată. Merge doar odată pe lună, sâmbătă dimineaţa cu Debbie. Pentru că Debbie e însărcinată acum, merge numai dimineaţa. Ştii, noi mergem pe jos, nu cu maşina. Nu conducem deloc în ziua de Sabat.

 MJ: Cât de departe e sinagoga?  

SB: Nu e foarte departe. Cam la jumătate de milă [circa 800 metri]. Nu e foarte departe.  

MJ: Şi toţi copiii merg pe jos?  

SB: Toţi.  

MJ: Serios?  

SB: În Oxford [unde Shmuley servise ca rabin timp de 11 ani] era foarte departe. În Oxford mergeam trei mile pe jos dus, şi încă trei mile întors.  

MJ: Voi şi copiii?  

SB: Întotdeauna ploua. Întotdeauna ploua.  

MJ: Shmuley, voi mergeaţi pe jos trei mile? [circa 5 km]  

SB: Trei mile.  

MJ: Şi ei nu se plângeau?  

SB: Nu. Uneori se plângeau când ne întorceam foarte târziu, pentru că obişnuiam să luăm cina de vineri seara cu studenţii şi adesea ne întorceam acasă târziu după miezul nopţii.  

MJ: Iubesc familia ta.




...

7 comentarii:

  1. Iata o dovada in plus-daca mai era necesar-a faptului ca MICHAEL ESTE UN OM PERFECT NORMAL,un om dornic de a cunoaste si intelege si conceptele religioase ale altora,un om care-si pune intrebari si care cauta raspunsuri,cu un spirit de observatie ascutit,un om care stie sa-i asculte pe ceilalti,ii intelege si ii respecta.Desi monosilabic, se arata profund in gandire...Imi place din ce in ce mai mult!!!Multumesc pentru initiativa de a ne arata pe adevaratul Michael Jackson!Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  2. Iata cum isi exprima Michael gandurile si credinta sa fata de Dumnezeu, fata de locul religiilor in viata oamenilor, despre Dumnezeu si creatia sa, despre prezenta SA in tot ceea ce ne inconjoara:


    DUMNEZEU
    M.J. / Dancing the Dream


    Este curios ca Dumnezeu nu se supara sa fie exprimat de toate religiile, in timp ce oamenii se agata inca de ideea ca numai calea lor este singura calea dreapta. Orice vei incerca sa spui despre subiectul Dumnezeu, cineva se va ofensa, chiar daca vei spune ca iubirea fiecaruia dintre noi pentru Dumnezeu e sincera...
    Pentru mine forma pe care o ia Dumnezeu nu este atat de importanta.Ceea ce este important este esenta. Cantecele si dansurile mele sunt proiectia LUI careia eu ii dau forma. Eu pot crea numai forma . EL adauga farmecul.
    Noaptea , privind cerul instelat, stelele imi pareau atat de aproape de parca bunica le desenase pt mine... "Cata bogatie, cata maretie ", ma gandeam...Si in acel moment l-am perceput pe Dumnezeu in creatia SA. Puteam acum sa-l vad in splendoarea curcubeului pe cer, in gratia unei gazele traversand preria , in adevarul unui sarut parintesc.
    Dar pentrut mine cel mai pretios contact cu Dumnezeu nu are forma.
    Inchid ochii , privesc in mine insumi si ma scufund adinc intr-o tacere suava.
    Infinitatea creatiei Domnului ma invaluie. Si devenim...UNA

    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  3. Credinta in Dumnezeu, in prezenta Sa in tot ceea ce exista, in universul nostru interior si cel exterior, credinta in toti cei care in adancul sufletului lor pastreaza inocenta sentimentelor, l-au determinat pe Michael sa aiba un ridicat simt al spiritualitatii, sa perceapa instinctiv simplitatea si profunzimea preceptelor religioase: iubire fata de Dumnezeu, fata de copii, fata de parinti, compasiune in fata suferintei, daruire si pasiune in munca, constientizarea prezentei harului Lui in minunile cu care natura ne inconjoara la tot pasul.
    Dumnezeu ne cheama la tot pasul să descoperim prezenţa lui plină de iubire în lumea din jurul nostru. Atunci când il gasim, harul lui emană o lumină liniştitoare, alina suferinta in mijlocul careia ne aflam, ne reda speranţa, in momentele noastre nefaste.

    RăspundețiȘtergere
  4. Referindu-se tocmai la prezenta divinitatii in tot ceea ce ne inconjoara, Michael ne invita sa descoperim misterul profund din care e formată natura, viata, ne indeamna ca in momentele noastre de durere, la fel ca şi în momente de emoţie puternică şi de bucurie, sa atingem, sa gustăm, sa simtim calea înspre inima lui Dumnezeu.

    MAGIE
    M.J. / Dancing the Dream
    Ideea mea despre magie nu are de a face prea mult cu trucurile si iluziile de scenă. Întreaga lume abundă în magie.
    Atunci când o balenă se aruncă din mare ca un munte care atunci ia nastere, ti se taie respiratia într-o plăcere neaşteptată. Ce magie!
    Chiar si un copil care vede primul său mormoloc stralucind într-o baltă noroi, simte acelasi fel de fior. Surprinderea ii umple inima pentru că el a zărit, pentru o clipă, al vieţii caracter jucaus.
    Când văd norii ca au trecut fulgerator peste un vârf acoperit de zăpadă, imi vine sa strig: "Bravo!"
    Natura, cel mai bun dintre toti magicienii, a produs un alt fior.
    Ea a dat la iveala adevarata iluzie, incapacitatea noastră de a fi uimiti de miracolele ei.
    De fiecare dată când soarele răsare, Natura repetă o singură porunca: "Priveste!"
    Magia ei este infinit de generoasă, şi în schimb, tot ceea ce trebuie să facem noi este să o apreciem.
    Ce încântare trebuie sa simta Natura atunci când da nastere stelelor din vartejurile de gaz şi din spaţiul gol. Ea le-azvârle precum paietele de la o pelerină de catifea... un miliard de motive pentru noi de a ne trezi într-o bucurie pură. Atunci când ne deschidem inimile şi apreciem tot ceea ce ea ne-a daruit, Natura isi găseşte răsplata. Sunetele aplauzelor se rostogolesc în univers, şi ea se inclina.

    Toate aceste momente perfecte, de extaz in fata magiei naturii, ne ofera posibilitatea de a gasi intelepciunea Lui ascunsa în adâncimile vieţii, de a ne regasi speranta.

    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  5. S.B. “Simţi o afinitate cu Iisus ca personalitate? Simţi că el a fost un „adult-copil” pentru că a fost portretizat ca fiind o creatură foarte blândă care avea un mesaj moral frumos, şi era delicat şi vulnerabil în exterior? Era el ca un stereotip pentru cineva care, în adâncul sufletului, era un copil? “

    Intr-o lume in care “interesul” este, in majoritatea cazurilor, mobilul tuturor actiunilor umane, sentimentele de iubire si daruire dezinteresata sunt privite cu suspiciune, chiar cu rautate, fiind interpretate in cu totul alt scop decat cel corect. Adancimea si frumusetea acestor sentimente lasand sufletul descoperit, vulnerabil.
    Sinceritatea cu noi insine, evolutia spirituala, sunt echivalente cu abandonarea in fata iubirii si Puterii de dincolo de noi. Avem nevoie sa ne deschidem pentru a simti dragostea care curge in noi, iar vulnerabilitatea inseamna deschidere.
    Acesti oameni au lasat la o parte “zidurile“ pentru a se elibera de energia care le-a creat. Au inteles ca aceste ziduri, aceasta autoprotectie, creeaza mai multa suferinta decat acceptatea provocarii care ii lasa vulnerabili. Acceptand existenta vulnerabilitatii, ei si-au lasat cu putere sufletul deschis pentru iubire, nevoii de a darui dezinteresat, de conexiune cu ceilalti.
    Aceasta este deschiderea adevarata, sa fim mai aproape de ceea ce suntem cu adevarat, sa ne abandonam energiei din interiorul nostru. Este un proces de dizolvare a unor “ziduri”, un proces de vindecare, in care durerile dispar incet-incet din sufletul nostru.

    RăspundețiȘtergere
  6. M.J. “Eu nu ţi-aş lua vreunul dintre copii să-l pun la încercare, ca să văd dacă va proceda corect sau greşit.”

    Indiferent cat de uman si dezinteresat a fost mesajul de iubire transmis prin actele de binefacere si vindicare sufleteasca, prin cantece si poeme, tot s-au gasit acei binevoitori care sa doreasca sa il distruga, sa distruga adevarata valoare a sentimentelor sale, dandu-le o cu totul si cu totul alta semnificatie. Tot ceeea ce a daruit lumii, contravenea intereselor celor care ii puneau la grea incercare puterea moralitatii, pentru a-i gasi vulnerabilitatea si a profita de ea.
    In toate aceste clipe de incertitudine si durere, Michael a inteles insa ca tot ceea ce conteaza este calitatea de a fi si de a ramane OM, puterea de a ramane in orice situatie generos si de a sustine prin faptele lui adevarul, de a darui omenie.
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  7. -- Religia , spiritualitate , divinitatea , sunt doar in noi si in gandirea noastra ....... sau poate chiar noi suntem aceasta ,, divinitate '' .

    -- La fel cum unii cred in ceea ce este si ofera religia , la fel altii cred in ceea ce este natura , altii cred in ceea ce ofera adrenalina extrema , etc , si pe rand fiecare crede intr-un lucru si acela este suprem pentru individul respectiv .......... putem spune ca ii creeaza un fel de ,, religie '' in ceea ce el crede mai presus .

    -- Dupa mine aceasta este adevarata religie , acesta este lucrul sfant pentru fiecare persoana in parte !!!

    -- Ceea ce ne ofera biserica si religia in ziua de azi , ca defapt din cele mai vechi timpuri , nu sunt decat interese ( cum spunea un antevorbitor ). Dupa ei am ajunge sa fim sclavi pe mosia bisericii , si asta nu in numele preotilor ci in numele domnului ........... eu zic ca asta e blasfemia cea mare.

    -- Fiecare persoana , isi creeaza singur religia si in ce cred e , si automat urmeaza si faptele in concordanta cu ceea ce crede .
    La fel a facut si MJ , credea - respecta biserica si religia din care facea parte , dar pentru el , ,,aceasta religie'' era interpretata doar pentru a face bine omenirii !!!
    Se observa cum gandea si interpreta , cum faptele sale reprezentau interpretarea credintei lui , prin pace - armonie - ajutorare - si numai lucruri bune ...... Si cand era pus la zid , sau era ,,tavalit'' si hartuit in diferite feluri , nu arunca cu rautate , tot timpul incerca sa gaseasca o rezolvare prin partea buna a lucrurilor .

    ,, Raul triumfa usor , daca oamenii buni nu fac nimic ''



    PACE TUTUROR

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)