miercuri, 9 mai 2012

Capitolul 8. Religia şi perioada Martorilor lui Iehova

...  

"MICHAEL JACKSON TAPES BOOK" - traducere şi adaptare în limba română de Mikael A. Dobrescu  


PARTEA a IIaANII MARTORILOR LUI IEHOVA ŞI RELIGIA

Capitolul 8. Credinţa şi conectarea la divinitate

 


SB: Crezi că aversiunea faţă de mândrie este încă o relicvă a educaţiei tale religioase?  

MJ: M-a rănit mult dar m-a şi ajutat mult.  

SB: Cum te-a rănit?  

MJ: Ăm... [o tăcere lungă] Când am făcut anumite lucruri, în trecut, şi nu mi-am dat seama că erau împotriva religiei şi am fost mustrat pentru ele, asta aproape că m-a distrus. Cu unele lucruri pe care le-am făcut ca artist, în muzica mea, nu mi-am dat seama că depăşisem limita, dar ei m-au pedepsit asprtu şi am suferit din cazua asta. Aproape că mi-au desfiinţat munca. Mama a văzut.  

SB: Dezaprobarea lor, respingerea lor?  

MJ: Când am făcut Moonwalk pentru prima oară, în spectacolul „Motown 25”, mi-au spus că era un dans burlesc, că era obscen şi am discutat cu ei luni de zile, dar o ţineau una şi bună „Nu ai voie să mai dansezi niciodată aşa.” Le-am spus că 90,9 procente din dans sunt mişcări din talie, iar ei mi-au răspuns: „Noi nu vrem să mai faci asta.” Aşa că, o lungă perioadă de timp m-am străduit să dansez fără să-mi mişca acea parte a corpului. Pe urmă, când am făcut „Thriller”, cu toţi acei zombi şi fantome, au spus că era ceva satanist şi ocult şi că fratele Jackson nu putea să facă aşa ceva. Mi-am sunat avocatul şi i-am spus plângând: „Distruge videoclipul, distruge-l.” Şi pentru că el a acţionat împotriva dorinţei mele, avem „Thriller” astăzi. M-au făcut să mă simt atât de rău, încât le-am cerut oamenilor mei să-mi distrugă munca.  

SB: Deci, ai văzut două aspecte ale religiei: cea iubitoare, care te învaţă să eviţi mândria şi să accepţi umilinţa; dar ai văzut-o şi pe cea care ar putea fi numită meschină şi plină de prejudecăţi.  

MJ: Pentru că uneori discriminează într-un mod greşit. Eu nu cred că Dumnezeu a vrut aşa. Cum ar fi sărbătoarea de Halloween, mi-a lipsit atâţia ani, iar acum o ţin. E plăcut să mergi din uşă în uşă iar oamenii să-ţi dea bomboane. Avem nevoie de mai multe astfel de obiceiuri în lume, pentru că apropie oamenii.  

SB: Îţi place să-i iei pe Prince şi Paris la colindat?  

MJ: Sigur, suntem o familie şi mergem împreună, şi îi las pe ei să strângă bomboanele. Vreau ca ei să vadă că oamenii pot fi cumsecade. Le strângem într-o pungă şi apoi [în şoaptă] înlocuiesc bomboanele lor cu unele în formă de globi oculari.  

SB: Azi-noapte am vorbit cu Andrew Sullivan, jurnalistul care este editor la „The New Republic”. Am avut o dezbatere despre homosexualitate, şi după aceea am discutat despre tine iar el a fost surprins să audă lucruri frumoase despre tine, şi a spus: „Păi şi eu de ce nu ştiu nimic din toate astea?” I-am răspuns „Nu ştiu.” Lucruri profunde, ca acesta, Michael, „esenţa Halloween-ului”. Ar trebui să faci conferinţe de presă despre astfel de lucruri. „Esenţa Halloweenului este ca toţi copiii să experimenteze amabilitatea străinilor.” Îmi place. Este o cugetare frumoasă. Face ca tradiţia colindatului să însemne mult mai mult decât a aduna bomboane.  

MJ: Eu plâng în spatele măştii. Serios, când merg cu ei şi oamenii spun „Deschide-ţi punga”, mă gândesc „Uite ce am pierdut.” Nu am ştiut că asta... Îi privesc pe oameni dăruind. E atât de plăcut. Copiii deschid pungile şi apoi se miră: „O, uite-te la ăsta!” şi e minunat felul în care răspund. Amabilitatea – asta e partea Americii de care sunt mândru.




SB: Iisus a spus: „Lăsaţi copiii să vină la mine.” El a spus atâtea astfel de lucruri uimitoare legate de copii şi majoritatea figurilor pioase sunt văzute în preajma copiilor. Te identifici cu astfel de oameni? Simţi că Dumnezeu ţi-a dăruit mai mult decât talentul muzical?  

MJ: Da, absolut.  

SB: Stai... Eu cred că tu ai într-adevăr ceva special de făcut aici pe pământ. Fiecare fiinţă omenească are o misiune. Şi nu putem ignora faptul că tu ai atins un nivel al celebrităţii, rar întâlnit. Şi această celebritate trebuie canalizată în direcţia potrivită. De aceea, atunci când devii un model, Michael, nu doar entertainer, trebuie să identifici mesajul pozitiv pe care vrei să-l împărtăşeşti omenirii. Atunci celebritatea ta e compensată. De fapt, eu cred că „entertainer” e un cuvânt puţin jignitor pentru tine. Tu nu eşti un entertainer şi ar trebui ca înttodeauna să te străduieşti să fii mai mult decât un entertainer şi atât. Aşa cum mi-ai spus de multe ori, nimeni nu ar face lucrurile pe care le faci tu, dacă ai fi doar un entertainer. Eddie Murphy este un entertainer. E grozav. E amuzant. Dar nimeni nu campează pe lângă casa lui. Înţelegi ce vreau să spun. Deci, tu ai o putere extraordinară şi trebuie să ştii clar ce anume vrei să obţii cu ea, în ce mod sănătos şi evlavios o poţi utiliza. Şi nu poate fi ceva legat de tine. Trebuie să fie legat de ceva cu mult deasupra ta, un scop măreţ, dincolo de entertainment. Te vezi sub aspectul acesta? Simţi că Dumnezeu ţi-a dat o anumită putere vindecătoare?  

MJ: Da.

SB: Adică, atunci când îi vorbeşti lui Gavin îl şi vindeci, nu doar îi vorbeşti?  

MJ: Ştiu că îl vindec, şi am văzut copii care pur şi simplu mă inundă cu iubire. Vor numai să mă atingă şi să mă îmbrăţişeze, mă ţin şi plâng şi nu vor să-mi dea drumul. Şi nici măcar nu mă cunosc. Vei vedea, uneori, când ieşim la plimbare sau într-un loc deschis, mame ridicându-şi copiii şi punându-i în braţele mele. „Atinge-mi copilul, atinge-mi copilul, ţine-l în braţe.” Nu e cultul eroului, aşa cum încearcă religia să afirme. Nu e idolatrie.  

SB: Cum nu e idolatrie? De ce, pentru că nu te idolatrizează pe tine? Pentru că lor le creşte încrederea în ei înşişi? Fiind mai aproape de tine, ei se simt mai uşori decât aerul, aproape simt că ar putea să meargă pe apă. De ce nu e veneraţie?  

MJ: Pentru că religia mea ne-a învăţat că nu trebuie să faci asta. În biserica mea nu am fost tratat niciodată aşa cum am fost tratat în biserica ta. [Shmuley l-a luat pe Michael la sinagogă de Sabat şi oamenii l-au întâmpinat cu mult entuziasm. În biserica Martorilor lui Iehova, era clar stabilit ca Michael să nu fie tratat niciodată altfel decât oricare alt credincios. Cei din sinagogă nu fuseseră anunţaţi de venirea lui Michael, pentru că s-a vrut a fi ceva fără tam-tam, iar Michael să se poată bucura de frumuseţea şi seninătatea Sabatului, nestânjenite de zgomotul celebrităţii. Dar, evident, când oamenii l-au văzut, au alergat să-l întâmpine şi să-i strângă mâna.]  

MJ: Se manifestau cu politeţe după ceremonie: „Bună, frate Jackson. Cum eşti astăzi?” Dar îmbrăţişări şi „Oh, oh, te iubim.” – niciodată. Considerau că ar fi însemnat idolatrie şi aşa ceva e interzis. E greşit, se merge prea departe. Nu e nimic rău în a spune „Mulţumim, te iubim mult.”




SB: Te distrezi, atunci când performezi şi când faci muzică?  

MJ: Da. Iubesc asta. Dacă nu ar fi fost amuzant, nu aş face-o. Dar o fac pentru că într-adevăr îmi place. Nu există fericire mai mare decât să dansezi şi să interpretezi. E ca o sărbătorire şi când eşti captat în acel loc în care ajung anumiţi performeri care devin una cu muzica şi cu publicul, dacă ajungi la acel nivel, e ca şi cum ai fi în transă, eşti dominat. Porneşti şi începi să-ţi dai seama unde mergi, înainte să ajungi acolo. Iar ei trebuie să-şi dea seama unde mergi şi să răspundă. E ca atunci când joci ping-pong. Ca atunci când păsările pleacă şi fiecare dintre ele ştie exact încotro merg. Sau ca peştii. Sunt telepatici, sunt pe aceeaşi lungime de undă. Asta se întâmplă când performezi, eşti una cu instrumentiştii şi dansul şi muzica şi eşti într-o stare de extaz. Şi, omule, atunci le-ai prins. Le ai în palmă. Este incredibil. Simţi că eşti transformat.

SB: Ce este acea energie care te duce acolo? E ea divină?  

MJ: E divină, e pură, e revelaţie, nu vreau să sune spiritual sau religios, dar este o energie divină. Unii oameni îi spun spirit, ca atunci când intră un spirit în încăpere. Unii privesc de sus. Religia priveşte uneori dispreţuitor, încercând să spună că e demonic, că e ocult, că e satanic. Dar nu e aşa. E dumnezeiesc. E energie pur dumnezeiască. Simţi lumina lui Dumnezeu. Când am avut anumite reprezentaţii, cum ar fi cea de la „Motown 25” sau când am făcut „Billie Jean” şi „Moonwalk” pentru prima oară pe scenă, publicul... făceam un pas mic şi ei strigau, făceam un semn din mână sau orice aş fi făcut... Eram ca prins într-o transă cu totul. Ca şi cum simţeam dar nu auzeam. Făceam totul doar pe baza a ceea ce simţeam. Şi la sfârşit, când deschid ochii şi văd răspunsul publicului, sunt surprins pentru că sunt într-o altă lume. Am fost un întreg cu momentul, acel moment în care am muncit, am fost chiar în interiorul acelui moment.  

SB: Aşadar, tu nu făceai asta ca să te conformezi nimănui. Poate că asta este puterea ta ca artist. Nu a fost niciodată vorba despre ce vor alţii, sau despre condiţionare, nici despre a te acomoda cu ceea ce voiau alţii.  
MJ: Nu.  

SB: Poţi să-i înveţi şi pe alţii cum să ajungă acolo? Dacă ai fi avut vreo urmă de amărăciune sau de ură în inima ta, în astfel de momente, divine, aşa cum le spui tu, aceste sentimente negative ar fi dispărut pur şi simplu?  

MJ: Dispar, pur şi simplu. Eşti deasupra tuturor. De aceea îmi place atât de mult, pentru că ajungi într-un loc în care nimeni nu poate face nimic. E un punct de la care nu mai există întoarcere. E minunat. Te laşi în voia lucrurilor. Poţi să simţi asta... şi oricine ajunge acolo sus, cu tine, se prinde in jocul acesta, publicul se prinde în jocul acesta...




...

8 comentarii:

  1. E noapte...e tarziu...citesc..dar parca nu citesc.. parca te aud, fascinata, vorbindu-ne cu vocea ta delicata, despre nemurire.
    Pentru ca tot ceea ce ai facut prin muzica si dansul tau, au atins divinul. Nemurirea....
    Atata daruire a facut sa fi, tu insuti, o scanteie divina a creatiei.
    Sublime momente, in care nu ai mai fost...ci te-ai topit pur si simplu in propriul dans, in propria muzica, indendificandu-te cu propria creatie!
    E un punct fara intoarcere...in care nu-ti mai apartii...si cine poate ajunge acolo sus, simte asta...
    Te-as asculta la nesfarsit vorbind de nemurire. ..prin vorbele tale, as trai eternitatea clipei de sublima daruire!
    Dar poate am sa adorm...purtata in muzica si in dansul tau, visand acea "scanteie" a ta, acea flacara, numita creatie divina!

    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti multumesc Mihai pentru toate aceste lucruri,nu mai am timp sa intru pe blog atat cat as vrea ,dar din fuga ma mai uit si eu pe aici si ma bucura faptul ca inca scri...lucruri frumoase.Sincer, multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma intreb,de ce lumea asta e compusa,mai mult din altfel de oameni-si nu din ASTFEL DE OAMENI?!...Multumesc Mihai!

    RăspundețiȘtergere
  4. DANSAND DANSUL

    „Constiinta se exprimă prin creatie. Această lume în care trăim este dansul creatorului. Dansatori vin şi pleacă cat ai clipi din ochi, dar dansul continua sa trăiasca. In multe ocazii, in timp ce dansam, m-am simtit atins de ceva sacru. În acele momente, mi-am simtit spiritul ridicandu-se şi devenind una cu tot ceea ce există.
    Am devenit stelele şi luna. Am devenit iubita si iubit. Am devenit învingător şi învins. Am devenit stapanul si sclavul. Am devenit cântăretul şi cântecul. Am devenit cunoscător şi cunoscut. Nu ma opresc din dans si tot dansand, el devine dansul etern al creaţiei. Creator şi creaţie se contopesc într-o plenitudine a bucuriei.
    Si continui sa dansez şi sa dansez.....si sa dansez, până când nu mai exista decat..... dansul.”
    M.J.- Dancing the Dream

    RăspundețiȘtergere
  5. Join me in my dance… Please join me now!
    If you forget yourself… You'll never know how
    This game is played… In the ocean bed of Eternity!...


    Aceasta scanteie... aceasta imbinare perfecta, in timp si spatiu, intre clipa de eternitate si cel care o traieste, intre cel care se daruieste pe sine creatiei, si creatia insasi…..
    Aceasta scanteie a atins sufletul si simtul prin stralucirea si sublimul ei…
    O flacara ce se mistuie pe sine….renascand continuu… arzand continuu pentru cei care au avut sansa sa o vada si sa o simta… pana va atinge, in fiecare, punctul de intalnire fara intoarcere….
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  6. “ Cand scriu un cantec si stiu ca e corect muzical, nu exista legi in muzica, dar cand simt ca e ceea ce trebuie, ingenunchez si ii multumesc lui Domnului.... Trebuie sa ti se daruiasca ideea. Cred ca ideea aceea e pentru tine facuta inainte sa te nasti si ti se ofera candva. E un lucru foarte spiritual...Ma simt uneori vinovat ca ma semnez pe cantecele mele, ele sunt din rai aduse. Cum spunea Michelangelo cand lua o bucata de marmura si o sculpta: “E o forma adormita aici.” El doar o cizela si o scotea la lumina. Creatia era inauntru.” M.J.

    Muzica, dansul, doua dintre cele mai frumoase forme de exprimare prin arta, eu le percep ca fiind daruri divine.
    Sunt daruri cu care te nasti, cu care esti inzestrat pentru a putea transmite sentimente de bucurie si multumire, intr-un mod deosebit, intr-un ”altfel de mod”, intregii lumi.
    Sa ai un astfel de talent si sa nu il folosesti prin cea mai frumoasa forma de exprimare, arta, in scopul promovarii pacii, iubirii, salvarii planetei de la distrugere, sentimentelor de gratitudine fata de darurile cu care Dumnezeu ne-a inzestrat, cred ca ar fi chiar un act de nerecunostiinta fata de ceea ce ni s-a oferit pentru a transmite.
    Toata viata a vorbit, prin cantecele sale, de dragostea fata de Dumnezeu, de toleranta, de intelegere intre oameni, despre frumusete si puritate, despre inlaturarea barierelor rasiale, despre cum sa vindecam lumea.
    Videoclipurile lui nu au avut scene obscene, de promovare a violentei. Nu a fost necesar sa « astupi ochii copiilor » pentru a nu le viziona.
    Lumea noastra a fost lumea pe care a iubit-o atat de mult si pe care a crezut ca o poate salva prin muzica si dansul sau si, in nici un caz, nu si-a dorit, ca prin asta, sa blasfemieze preceptele religioase. De aceea l-a durut atat de mult pozitia celor din cultul Martorilor lui Iehova.
    Prin muzica sa, a spus “NU!” unei lumi in care scandalul este cel care atrage masele, in care razboiul este o solutie odioasa de a aduce bani, in care oamenii sunt mai utili daca sunt bolanavi, o lume in care manipularea si dezinformarea sunt din ce in ce mai mult folosite ca instrumente de distrugere a adevarului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu cine esti, fiindca nu te-ai semnat,dar AI FOARTE MARE DREPTATE si ITI MULTUMESC PENTRU CA GANDESTI ASA!!!FIECARE CUVANT PE CARE L-AI SCRIS,E ATAT DE ADEVARAT!INTRISTATOR DE ADEVARAT!!!Mihaela

      Ștergere
    2. Scuzati-ma, va rog! Eu de obicei ma semnez.
      Cand am postat comentariul, graba a fost aceea care m-a facut sa omit acest lucru.
      Multumesc foarte mult pentru apreciere.
      Dorina

      Ștergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)