vineri, 25 mai 2012

Capitolul 13. Sexualitate şi modestie

...  

"MICHAEL JACKSON TAPES BOOK" - traducere şi adaptare în limba română de Mikael A. Dobrescu  


Capitolul 13. Sexualitate şi modestie

 


SB: Ieri au venit să te vadă cei de la ’N Sync. Liderul vocal Justin Timberlake şi nu mai ştiu cine era celălalt.Cum îl cheamă?

 [Comentariu SB: Michael m-a invitat în apartamentul lui de hotel, unde am făcut cunoştinţă cu Britney Spears şi Justin Timberlake, care veniseră să-l vadă a doua zi după ce prezentaseră împreună American Music Awards. La acea dată nu o aveam la inimă pe Britney Spears din cauză că influenţase sexualizarea adolescentelor din America. Cu toate astea, m-am comportat civilizat şi le-am vorbit pe scurt despre eforturile noastre de a-i determina pe părinţi să le acorde mai multă atenţie copiilor. Niciunul dintre ei nu a părut interesat şi nu ne-am înţeles. Justin a zis ceva de genul să iau legătura cu impresarul sau agentul lui. Ei veniseră acolo să-l întâlnească pe superstar. Nu vreau să insult pe nimeni, dar consider că sunt insensibili şi anoşti.]*

MJ: Wade este coregraful...  

SB: A, Wade... el nu e din ’N Sync?  

MJ: Nu, este coregraful lui Britney şi al trupei ’N Sync. Ştii, eu l-am învăţat pe Wade.  

SB: Chiar aşa?  

MJ: Mda, a învăţat de la mine. Tot ce vezi la Britney Spears şi la ’N Sync, întregul stil, vine de la mine, pentru că eu l-am învăţat pe Wade. Wade e din Australia şi l-am adus în America.  

SB: Aşadar, e coregraful lor?  

MJ: Mda, şi face şi muzică. A fost la casa mea de discuri. A semnat un contract cu MJJ. Face şi rap, de toate.  

SB: Deci, a fost aici împreună cu Britney Spears, una dintre cele mai mari vedete din lume la ora actuală, şi cu acel solist de la ’N Sync, care e iubitul ei. Când te uiţi la ei şi stai de vorbă mai mult timp, ce le-ai spune legat de ideea pe care vrem să o dezbatem în această carte – calităţile copilăreşti? Ce anume s-ar putea întâmpla în carierele lor, despre care ar trebui să fie preveniţi? Le-ai spune „Ştiţi, când eram de vârsta voastră credeam aia, aia şi aia iar acum mi-am schimbat părerea?” Ai avea vreun sfat pentru ei?  

MJ: Doar să încerce să rămână copii cât timp pot. Să nu-şi forţeze maturizarea. Să nu o forţeze, să nu o grăbească. Să nu încerce să facă pe grozavii şi... să meargă la Disney, să se plimbe, să se bucure de tinereţe, să-şi păstreze inocenţa. Să se distreze şi să fie ei înşişi.

SB: Dar ce le-ai spune artiştilor de succes care sunt mai tineri decât tine? Celor ca ’N Sync? Le-ai spune să fie puşi pe joacă şi să nu ia lucrurile în serios? Le-ai mai spune şi altceva? „Nu vă luaţi prea în serios” – sau ceva de genul acesta?  

MJ: Nu, le-aş spune să-şi perfecţioneze întotdeauna performanţa, întotdeauna. Eu cred cu tărie în munca asiduă. Dar să o faci cu plăcere, ştii? Să fii mai moderat, mai jucăuş, să te distrezi. Întotdeauna trebuie să te mai şi distrezi.  

SB: Mi-ai spus cât de mândru eşti că spectacolul tău este unul „de familie”, şi concertele tale sunt potrivite pentru copii.  

MJ: A, mda.  

SB: Britney Spears a fost foarte criticată de unii la MTV Awards ultima dată, pentru că aproape a făcut striptease pe scenă.  

MJ: A.. mda, mda.  

SB: Şi-a scos aia, şi-a scos ailaltă, le-a aruncat şi gata. Crezi că are nevoie de atâta sexualitate ca să-şi transmită mesajul? Sau, dacă ea chiar are talent, nu are nevoie de asta? I-ai da vreun sfat în această privinţă? Ori e doar un show şi nu contează?  

MJ: Ăm... nu vreau să o judec, pentru că este doar un spectacol. Dar trebuie să-şi dea seama că totuşi sunt nişte copii acolo, care vor să fie ca ea şi vor face tot ce face ea. Nu ştiu, uneori artiştii nu-şi dau seama de faptul că ceea ce fac ei e periculos. Dacă mi-ar apărea o poză cu o ţigară, câţi copii s-ar apuca de fumat imediat? Ştii, trebuie să te gândeşti la toate acestea. Eu înţeleg, în fine, nu e decât un videoclip, şi ei joacă un rol, dar pentru mulţi dintre copii, ei sunt ca nişte zei.  

SB: Mereu ai fost atât de responsabil?  

MJ: Aham.  

SB: Ai ştiut mereu că felul în care te prezinţi îi înfluenţează pe ceilalţi?  

MJ: Mda, şi înţeleg de ce unii artişti pot să fie controversaţi în anumite momente. Înţeleg. Ştii, dacă presa începe să vorbească prea mult despre ea că iese din clubul Mickey Mouse şi că e o drăgălaşă, s-ar putea să-şi spună „Ia să le dau eu un motiv să săbească cu drăgălăşeniile. Sunt mai tare, sunt mai şmecheră, mai...” – ştii? Aşa că înţeleg. Eu cred că în sufletul ei e o persoană drăguţă, să ştii.




SB: Deci i-ai spune „Ţine-ţi hainele pe tine, păstrează un echilibru, pentru că există copii care vor să fie ca tine şi ai o responsabilitate”?  

MJ: Mda, pentru că mie îmi plac limitele.  

SB: Aşadar, tu ai înţeles mereu importanţa responsabilităţii, după ce ai devenit faimos? Ştiai că aveai o responsabilitate uriaşă, ca model de urmat?  

MJ: Mda... pentru că nu cred... nu cred că am făcut vreodată ceva ofensiv pe scenă. Niciodată. Cum se întâmplă azi... se vorbea de Bobby Brown că ia o fată şi începe să se frece de ea acolo, în faţa tuturor, şi poliţia l-a arestat de câteva ori. E ca şi cum ai face sex pe scenă, cu atâţia copii în public. Spectacolul meu e cu totul altfel.  

SB: Încercând să păstrezi in viaţa ta calităţile unui copil, te-ai ferit să vorbeşti despre sexualitate. De exemplu, atunci când Oprah te-a întrebat despre viaţa ta sexuală, i-ai răspuns ceva în genul „Eu sunt un gentleman şi nu discut despre asta.” Crezi că ar trebui să avem mai mult respect faţă de aspectul sexual al vieţii noastre? A devenit totul prea deschis, astăzi? Adică, tu eşti sfios de la natură în legătură cu acest subiect.  

MJ: Mda, eu mă port firesc, fiindcă eu consider că e...  

SB: Intim?  

MJ: Da, asta e părerea mea personală. Există oameni care sunt exhibiţionişti, naturişti, care ies pe stradă goi şi se simt altfel. Dar, nu ştiu, eu sunt diferit, în privinţa asta.  

 SB: Nu trebuie să abuzăm de sexualitatea noastră ca să ne creştem audienţa la concerte şi vânzările?  

MJ: Nu, e o prostie... sunt unii cântăreţi care îşi pun umflături în pantaloni, e aiurea... Nu înţeleg asta. Mă dezgustă să-i văd făcând astfel de lucruri. E jenant. Vreau ca nimeni să nici nu se uite măcar în jos... după aşa ceva. Asta mă stânjeneşte îngrozitor, Doamne.  

SB: Nu e totuşi un semn de nesiguranţă? Poate ei consideră că dansul lor nu e suficient de bun şi au nevoie să-şi pună în evidenţă alte chestii.  

MJ: Mda.  

SB: Mesajul tău pentru cineva ca Britney Spears ar fi „Uite, eşti frumoasă şi talentată. Nu ai nevoie de vulgaritate. Eşti atât de talentată şi fără să scoţi nimic de pe tine, pentru ca oamenii să te privească.” Uite, Madonna a fost des criticată pentru că a profitat de apetitul sexual al bărbaţilor, ca să-i facă pe toţi acei tipi să se târască după ea şi să devină atât de populară.  

MJ: Mda, m-hm...



SB: Trăieşti cu anumite temeri? Să ştii că cineva vrea să te împuşte, metaforic vorbind. Asta te face să te temi?  

MJ: Nu ca artist. Eu sunt ca un leu. Nimic nu mă poate răni. Nimeni nu-mi poate face rău fără permisiunea mea. Nu aş lăsa să mă stânjenească, deşi am fost rănit şi am simţit durere în trecut, desigur, cu toate astea am şi fost ferit de multe suferinţe.  

SB: Nu trăieşti cu frică acum?  

MJ: Nu.  

SB: Crezi că copiii ne învaţă să nu ne temem? Pe de o parte ei se tem – de câini, de întuneric şi de multe alte lucruri. Pe de altă parte, nu se tem să iubească şi să îşi dorească.  

MJ: Ascultăm, privim, învăţăm. Ne deschidem inima şi mintea, ne deschidem sufletul. Da, putem să învăţăm; dar trebuie să realizezi că..  

SB: Adulţii trăiesc cu mai multă frică decât copiii.  

MJ: Absolut. Au căderi nervoase şi şi-au creat singuri circumstanţele, într-o mulţime de feluri. Îşi fac griji pentru ceva până când îşi distrug sănătatea. Dacă îşi doresc ceva cu ardoare, copiii repetă şi repetă, până când îl obţin, pentru că e singura cale de a-l obţine. Până când cedezi, şi e tare drăguţ, e adorabil. Eu le spun mereu: „Dacă acesta este cel mai important lucru în viaţa ta de care să-ţi faci griji, atunci eşti o persoană norocoasă. Dacă asta e cea mai mare problemă a ta, eşti norocos.” Cu timpul vor înţelege, dar pentru ei lucrul respectiv e important atunci, pe moment, şi asta e ceva drăguţ. Poate fi cel mai banal lucru. E tare drăgălaş.  

SB: Ce voiam să spun este că pe de o parte există lucruri care te sperie [Michael îi spusese lui Shmuley că se teme de câini], şi care sunt frici copilăreşti clasice. Şi, apropo, pasiunea ta pentru frică este foarte similară cu cea a lui Adam şi a Evei. Ştii că ei iubeau pericolul. Dumnezeu le-a spus „Iată, acest fruct este foarte periculos” şi de aceea ei au vrut să-l mănânce. Pe de altă parte, ţie îţi e teamă de câinii periculoşi.  

MJ: Mda, nu-mi place chestia asta. Mă înspăimântă. Sau, dacă vezi o femelă de puma cu pui, la strâmtoare, e foarte teritorială, şi nu te apropii. Nu depăşeşti graniţa. Nu-i înţeleg pe oamenii care iau armele şi împuşcă mama. Puii de elefant, fac acelaşi dans de fiecare dată. Scot acel ţipăt şi se învârtesc confuzi, mama lor zace acolo, moartă, iar ei se învârtesc în cercuri ca şi cum au luat-o razna. Nu înţeleg cum poate un om să facă aşa ceva. Şi mă doare foarte tare. E foarte trist.  

SB: Ai făcut expediţii (safari), când ai fost în Africa?  

MJ: Da, da.  

SB: Te-ai apropiat de unele animale periculoase?

MJ: Da.  

SB: Şi nu ţi-a fost frică?...  

MJ: Nu, îmi place mult expediţiile. Foarte mult.  

SB: Vezi contradicţia acestei temeri? Ţi-e frică de păianjeni şi de alte lucruri, de care copiii nu se tem, şi nu ţi-e frică de lei.  

MJ: Nu, nu. Sunt fascinat de ei.  

SB: În Neverland, te-am văzut cam la un picior distanţă de o cobra [circa 30 cm].  

MJ: Da, da. Şi şerpi cu clopoţei. Am învins şerpii cu clopoţei şi, ştii, ei sunt foarte... te pot ucide.  

SB: Şi nu ţi-e teamă de astfel de lucruri?




MJ: Mă fascinează lucrurile care sunt periculoase pentru om. Uite la rechini. De ce suntem atat de fascinaţi de rechini? Pentru că ne pot omorî. Dacă strigi „Rechin!” toată lumea sare: „Unde? Ce? Cine?” Ştii, dacă ai striga „ştiucă” sau „crevete”, nimănui nu i-ar păsa. E vorba de pericol şi de legendă, de folclor. Şi mie îmi plac toate astea. Cred că îmi place exact ce îi plăcea lui P.T. Barnum. Ştii... lucruri care îi interesează pe oameni... asta iubesc la magie, de aceea îmi place Howard Hughes. Îmi plac toate lucrurile de acest fel.  

SB: Şi totuşi, care sunt cele mai mari frici ale tale? Ştiu că ţi-e teamă de oamenii josnici. Nu-ţi plac astfel de oameni.  

MJ: Nu-mi plac oamenii mari şi ticăloşi, oamenii înalţi care sunt agresivi. Asta m-a revoltat în privinţa ştii tu cui. M-a supărat foarte tare când m-a întrebat, nu mi-a plăcut deloc. Cum e posibil ca o fiinţă umană să jignească în halul ăsta? Dacă asta simte, n-are decât să o ţină pentru el, nu e nevoie să o spună în gura mare.  
 SB: Nu-ţi plac oamenii înalţi, furioşi şi agresivi.  

MJ: Nu. În viaţa mea, am avut de-a face cu de-ăştia. Chiar dacă au existat şi nişte uriaşi blânzi. Oamenii masivi mi-au repugnat întotdeauna.

 SB: Dar bodyguarzii tăi sunt înalţi...  

MJ: Sunt înalţi...  

SB: Dar ei sunt agreabili, cu toţii...  

MJ: Mă asigur că sunt agreabili. Trebuie să fie manieraţi. Şi cu toţii ştiu că, dacă vine un copil, nu trebuie să-l întoarcă din drum. Dacă vine un copil să-ţi creară autograf, îi întinzi covorul roşu în semn de curtoazie. Cu toţii ştiu asta. E foarte important. Uite, Brando nu dă autografe nimănui, decât copiilor. Dacă nu e mititel, nu-i dă autograf. Mi se pare ceva foarte drăguţ, ştii?  

SB: Ce alte frici mai ai?  

MJ: Ce alte frici?... ă...  

SB: Eu nu înţeleg de copiii au anumite temeri. Aseară le-am pus copiilor un dvd în care apărea un monstru şi Baba a început să ţipe, să plângă şi a ieşit din cameră; de fiecare dată încearcă să amâne ora de culcare dar de data asta a zis „Vreau să mă culc.” Şi s-a culcat. Nu i-a plăcut deloc.  

MJ: Ce film era?

 SB: Cred că era „Men In Black” sau ceva de genul.  

MJ: Ooo... pe dvd? Dar ceilalţi copii, nu au avut probleme? Au înţeles că nu era decât un film, că nu era nimic real?  

SB: Da. De obicei nu-i las să vadă astfel de lucruri, dar l-au primit şi m-am uitat împreună cu ei, până când Baba l-a văzut pe primul tip şi...  

MJ: Mda, nu prea e pentru Baba. Prince şi Paris adoră „Jurassic Park”, chiar dacă şi acolo apare ceva violenţă. Dar vreau ca ei să vadă filmele cu adevărat valoroase. Puţine filme, dar de mare artă.






Note explicative:


*De fapt, Britney a prezentat AMA 2001 (8 ianuarie) împreună cu LL Cool J. Din acest comentariu reiese o caracteristică a lui neica Shmuley pe care nu am menţionat-o: invidia. Pe de altă parte, doar mintea lui de gibon, şi-a putut închipui că pe Britney şi pe Timberlake, care erau nişte puşti la vremea aia, i-ar fi putut interesa trăncănelile lui penibile, predicile lui deplasate şi habotnicia lui prefăcută?...  „Ei veniseră acolo să-l întâlnească pe superstar.” Păi, nu e clar? Ce e greşit în asta? Doar nu veneau la neica Shmuley, anonimul frustrat. Cu atât mai mult, Britney, Timberlake şi Wade veneau la Michael cu treabă. Pregăteau împreună spectacolul care avea să se desfăşoare pe 7 septembrie 2001. Dar despre asta neica Shmuley nu pomeneşte. Pe el îl rodea numai faptul că puştii nu l-au tratat cu veneraţie. Şi-o fi închipuit că celebritatea e ca râia, şi se întinde aşa, la orice prost.  

Apoi, mie mi se pare evident, insistent şi enervant, apetitul imens al lui neica Shmuley pentru bârfe şi chiloţi. Observ, cu tristeţe, cum se screme să-l atragă pe Michael în troaca lui cu bârfe şi cum insistă cu o nesimţire băloasă, să smulgă de la el amănunte picante de la Hollywood, la care ştie bine că doar cei din lumea aia au acces. Am spus „cu tristeţe”, pentru că nu contenesc să mă întreb cum dracu’ a reuşit lipitoarea asta să ajungă în preajma lui Michael. Nu ştiu cum ţi se pare ţie, dragă cetitoriule; dar eu, pe măsură ce traduc, mă înfurii şi mă întristez deopotrivă. Ca să nu mai pomenesc de efortul istovitor pe care trebuie să-l depun ca să dau speech-ului lui neica Shmuley o formă cât de cât inteligibilă şi coerentă. Omul e varză la capitolul educaţie, terci la capitolul vocabular şi absolutamente paralel cu gramatica; habar nu are să se exprime şi de câte ori deschide gura nu îi iese decât o bălmăjeală chinuită, de retardat.  

...

5 comentarii:

  1. In aceste zile, am fost…am fost tentata sa nu mai revin prin scris….pentru ca, din pacate, nu stiu daca « vorbele » mele simple reusesc sa exprime destul de bine gratitudinea, adanca pretuire fata de Michael. Nu as fi vrut ca vreodata, gandurile si cuvintele mele sa fie interpretate in alt sens decat cel pentru care au fost asternute pe hartie.
    Revenind de mai multe ori la ultima postare, ma intreb cu adanca tristete, daca exista vre-un motiv, un singur motiv pentru care ar merita ca in dreptul cuvantului « Comentarii » sa stea cifra « zero » ?!… Pentru acest OM special, pentru cel mai apreciat artist, pentru cel care a daruit atat de mult si a carui prezenta o mai simtim inca si dupa moarte …cu siguranta ca nu ar trebui sa existe…

    Wade Robson de care se vorbeste in interviu....era “micutul” prieten pe care Michael Jackson il cunoscuse in Australia. Wade era minunatul copil care-l fermecase pe Michael, la numai varsta de cinci ani, cu extraordinarul sau talent in arta dansului. El castigase un concurs de dans organizat de MJ in timpul turneului “Bad”.
    In acea seara, a anului 1987, el a avut onoarea de a dansa pe scena alaturi de marele artist. S-au imprietenit, l-a vizitat de mai multe ori, iar in 1991, s-a mutat in California pentru ca, ajutat de artist, sa-si urmeze cariera.
    In 2004, in timpul procesului intentat lui Michael, la varsta de 22 ani, Wade avea sa fie unul dintre cei mai importanti martori ai apararii. La repetatele interpelari ale procurorului, la uratele si agasantele intrebari daca a fost ceva nepotrivit intre cei doi, avea sa raspunda cu fruntea sus, sigur pe sine « Nu ». De fiecare data « Nu » !
    Wade Robson, prin talentul sau, prin munca sa, dar si prin lectiile de dans primite de la un asemenea maestru precum Michael Jackson, ajunsese sa predea lectii de dans la numai varsta de doisprezece ani si incepuse sa faca coregrafia videoclipurilor muzicale de la varsta de paisprezece ani. In industria muzicala era cunoscut ca unul dintre coregrafii personali a lui Britney Spears. (vezi cartea Afroditei Jones : « Complotul… »)
    Michael Jackson avea toate motivele sa vorbeasca cu atata mandrie despre Wade. Si dupa cum s-a dovedit mai tarziu, nu a gresit avand atata incredere in el.
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  2. Dupa ultimul,,conflict",cand am fost ,,acuzati" de lipsa de idei si platitudine in exprimare si eu am fost tentata de mai multe ori sa renunt la a-mi exprima parerea,dar am revenit de fiecare data,gandindu-ma ca nu e politicos si nici benefic sa ignor-atat personalitatea lui Michael,cat mai ales-interesanta si dificila munca de documentare a lui Mihai,care -asa cum am mai spus-incearca sa ne deschida mintea si ne ajuta-pe cei mai putin cunoscatori ai limbii engleze-sa intelegem mai bine FENOMENUL MICHAEL JACKSON.De aici am aflat o multime de lucruri-care-de-care mai interesante si pe care nu le stiam-lucru pentru care VA SUNT RECUNOSCATOARE TUTUROR!
    Pe masura ce citesc din traducerea lui Mihai,imi pun ,tot mai des intrebarea,cat din ce a scris Shmuley asta,este adevarat,fiindca in mai toate cazurile,vorbeste mai mult singur.Michael il aproba,sau il completeaza,cat mai evaziv,cu putinta...Astept totusi continuarea,ca sa pot avea o viziune de ansamblu la final...Si din nou ma repet...MULTUMESC MIHAI PENTRU STRADANIE!!!Si DORINEI II MULTUMESC,de asemenea,fiindca vine cu completari si citate interesante.Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  3. Iarta-ma, Mihaela, ca intervin asa tarziu pentru a-ti multumi, in felul meu.
    Pentru ca esti aici...intotdeauna cu un cuvant bun pentru fiecare si de fiecare data cand este nevoie de o raza de lumina.
    Iti multumesc pentru ca reusesti, alaturi de ceilalti, sa dai culoare singurtatii...singuratate care este atat de apasatoare, chiar si dincolo de moarte...
    Un om neinteles, este un om singur...
    Michael a fost, in timpul vietii, un om singur, un om care a cautat sa se elibereze de aceasta singuratate prin arta sa. Iar linistea... sau neintelegerea personalitatii sale, ma face sa simt, chiar si acum, atat de mult, singuratatea lui.
    Dorina

    Omul „este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cauta mereu comunicarea cu ceilalti, solidaritatea umana, identitatea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune.
    ...Eliberarea dintr-un cerc al existentei este posibila numai prin inchiderea in altul, iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi...”
    Tocmai de aceea, de multe ori, omul „are sentimentul de a fi gasit, nu in afara, ci in sine, deplina libertate".
    (citat preluat dintr-un comentariu la tragedia „Iona” de Marin Sorescu)

    RăspundețiȘtergere
  4. DA zau acu', Mihai...ce as mai putea eu sa comentez dupa _nota explicativa_???
    Ar insemna sa transmit aceeasi idee, dar cu alte cuvinte...adica nah, sa nu ma cauti ca te plagiez...ca tot este la moda zilele astea :))

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu sunt la curent. Ce a facut acest Shmuley atat de urat? Stiu ce a facut Bashir dar asta nu. Oricum intrebarile mi se par de bun simt pt. un jurnalist.

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)