miercuri, 24 august 2011

O şedinţă foto... mai neobişnuită

...




I. CUM SE VEDE DINTR-O PARTE

În iulie 1999, Michael Jackson a avut, la Paris, o şedinţă foto cu un artist tânăr (23 de ani), pe nume Arno Bani. Uneori visător, alteori zâmbind calm, Regele Pop s-a deschis cu totul către tânărul fotograf francez. Bani şi-a luat chiar libertatea de a decide ca Michael să aibă părul scurt în fotografii, pentru că „îl plăcea pe Michael aşa”. După aceea nu avea decât să-l lase să crească la loc. „Nu-şi plăcea deloc propriul chip. Cu părul lung, putea să-l ascundă.” – a spus Arno Bani.

În decembrie 2010, după 11 ani de la această şedinţă foto care a fost una dintre puţinele colaborări artistice iniţiate de Michael însuşi, o parte dintre fotografiile făcute în 1999 au fost scoase la licitaţie şi vândute, cu o sumă totală de 265.000$. Cea mai bine vândută a fost fotografia cu Michael în stil faraon, care a fost achiziţionată de designerul Ito Morabito, care a declarat: „Sunt fan de când mă ştiu. Fotografia aceasta este unică şi reprezintă exact ceea ce era el: 50% om, 50% zeu.”

„Eram ca doi băieţi jucându-se pe podea, punând laolaltă piese de puzzle” – a spus Bani într-un interviu, despre fotografiile care timp de 11 ani nu fuseseră văzute de nimeni şi care urmau să fie dezvăluite lumii. „Eram un puşti pe vremea aceea, dar el era de zece ori mai copilăros decât mine. Aduceam flacoane cu sclipici iar el îşi băga degetul şi apoi îl privea cum strălucea. Erau împrăştiate peste tot. Cutiile cu accesorii pentru machiaj erau ca nişte cataloage de jucării pentru el.” Bani a adăugat: „Michael Jackson nu mi-a cerut doar să-l fotografiez. Voia să-i construiesc un look pentru următorii zece ani.”

În jurul celor doi a fost echipa lui Michael de specialişti, directori artistici de la Sony, cu blocnotesuri în mâini, notând repede dacă Regele Pop prefera sclipiciul albastru mai mult decât pe cel roşu. „Era lumea în care trăia el, era ca şi cum îl vedeam în închisoarea lui mică de aur, descoperind lucruri noi. Era foarte curios şi cult, dar mereu modest, respectuos şi amabil. Sărea pe canapea şi pocnea din palme de fiecare dată când se îndrăgostea de un nou detaliu. Mă îmbrăţişa şi făcea plecăciuni cu palmele unite, în stil japonez. A trebuit să-l rog să nu-mi mai mulţumească, dar am fost foarte mişcat de gesturile lui.”

Proiectul a apărut dintr-o întâmplare. Michael Jackson a văzut nişte fotografii făcute de Bani pe coperta unei reviste şi şi-a dorit să lucreze cu acel fotograf. La început, Bani a crezut că cineva ii face o farsă, dar curând s-a convins că însuşi Regele Pop îl invita la o discuţie. Bani a făcut de şase ori drumul către New York, înainte de şedinţa foto care a durat trei zile.

Una dintre imagini, „Capa aurie”, trebuia să apară pe coperta albumului „Invincible”, dar a fost respinsă de casa de producţie a lui Michael, spune Bani, care a fost foarte dezamăgit.

Bani declară că a fost obligat printr-un contract să ţină fotografiile departe de public timp de 10 ani şi să le ascundă într-un seif, undeva în sudul Franţei. Perioada a expirat la trei săptămâni după 25 iunie 2009, dar Bani afirmă că nu s-a grăbit să scoată fotografiile la vânzare, ci a preferat să aştepte momentul potrivit.

Între Bani şi Michael s-a creat o colaborare apropiată dar simplă, în care fotografului i s-a dat mână liberă să-si facă echipa şi să-şi dezvolte propria viziune în legătură cu Michael. Bani i-a adus pe hairstylist-ul Seb Bascle, makeup artist-ul Topolino (adeptul unui stil inovator) şi specialiştii în design vestimentar Frédérique Lorca şi Maïda. Era vară în Paris şi toată lumea purta tricouri şi bermude.

Topolino a devenit sursa excentrică de bucluc a grupului. Într-un incident „aproape diplomatic”, makeup artist-ul a întins vaselină în jurul ochiului lui Michael şi apoi a suflat uşor sclipici albastru spre faţa Regelui Pop. „Oamenii lui Michael au fost şocaţi”, îşi aminteşte Bani. „Nu poţi să sufli în faţa lui Michael Jackson, au protestat ei.”

Lui Topolino îi plăcea să aibă muzică în fundal, aşa că a adus un radio de cinci dolari, cu un sunet oribil, l-a potrivit pe un post francez cu muzică oldies şi pop. „Michael Jackson era curios şi voia să ştie ce era muzica aia franţuzească. A ascultat 'Aux Champs Elysées' al lui Joe Dassin şi cântece vechi ale lui Georges Brassens”, îşi aminteşte Bani.

Makeup artist-ul a mai făcut şi alte trăsnăi. Se strecura în cabina de duş amenajată special pentru Michael şi care era întotdeauna curată şi dotată cu prosoape sigilate. „Până la urmă, lui Michael nu i-a mai păsat de nimic” îşi aminteşte Bani. Nu au existat solicitări excentrice, caracteristice celebrităţilor, nu au existat plângeri legate de mâncare sau de temperatura camerei.

În timpul orelor lungi în care era machiat pentru scenele fotografice, Michael intra într-o stare meditativă în stilul Zen. „El avea abilitatea asta de a se deconecta şi apoi de a se reconecta, în două secunde. L-am rugat să danseze pentru unele dintre fotografii şi am crezut că era somnoros. Arăta foarte obosit. Dar şi-a revenit imediat, ca printr-un clic, şi a facut ce i-am cerut.”

Orice tensiune din timpul şedinţelor foto era cauzată de relaţia dificilă cu reprezentanţii Sony. „Michael Jackson a decis, dintr-un capriciu, că îl voia pe acest puşti de 23 de ani, de nicăieri. Nu exista prea multă încredere, în niciun caz în privinţa unui proiect foarte costisitor, aşa cum a fost al nostru”, spune Bani.

„Nu am avut limite de cheltuieli. Dacă tighelul pantalonilor lui Michael costa 10.000 de euro, nu era nicio problemă. La un moment dat, cei de la Sony mi-au spus că nu au cheltuit niciodată atât de mult pentru un costum şi chiar mi-au adus costumele de scenă ale lui Michael ca să-mi arate că totuşi nu erau zgârciţi când era vorba de Michael. Era o jachetă oribilă, cu paiete-oglindă rotunde, care fuseseră pur şi simplu lipite. Chestia aia nu funcţiona decât la 100 de metri distanţă şi cu tone de reflectoare aţintite asupra ei.” (n.m. cred că e vorba de faimoasa jachetă din „Billie Jean”)

Pentru „Ochiul albastru”, Michael a purtat un costum brodat Yves Saint Laurent. „El voia să viseze, voia să simtă eleganţa unei atingeri franţuzeşti. Când i-am adus materialele brodate François Lesage le-a atins şi a fost fascinat. Nu mai văzuse niciodată asemenea materiale delicate, făcute manual.”

Proiectul s-a împotmolit de câteva ori. În primul rând, din cauză că Bani nu a primit nicio veste de la Michael Jackson timp de două săptămâni şi nu mai era sigur că şedinta foto avea să se mai producă. Michael întârzia uneori trei-patru ore din cauză că trebuia să înconjoare cartierul de vreo 15 ori, ca să scape de fani. Locaţia plănuită pentru şedinţă a fost schimbată de mai multe ori, de la Paris la New York, din Germania la Disneyland Paris, până când s-a decis să rămână Paris. Prima zi stabilită pentru şedinţă a fost pierdută, pentru că Michael nu a venit.

Vă prezint mai jos câteva fotografii de la această şedinţă. Nu vreau să discut viziunea fotografului şi a echipei lui. Oricum, pe Michael şade bine absolut orice. Am însă o singură nedumerire (una şi bună): de ce mama dracului a abuzat de photoshop? Michael era perfect, nu avea nevoie de nicio corecţie. Cu atât mai mult cu cât în 1999 Michael era tânăr, arăta minunat, iar cei doi copii îl făceau fericit şi împlinit.









II. CUM SE VEDE DIN CEALALTĂ PARTE

Karen Faye poate că nu este cea mai minunată persoană din lume (având în vedere că a făcut nişte greşeli), nici cea mai obiectivă, având în vedere că, timp de peste 20 de ani, l-a iubit pe Michael profund şi iremediabil; dar, în virtutea acestor 20 de ani petrecuţi în preajma lui, a avut privilegiul să fie martoră la anumite situaţii, pe care ne poate ajuta să la clarificăm. Karen Faye a fost de faţă la şedinţa foto din iulie 1999 cu Arno Bani.

Iată ce îşi aminteşte Karen Faye despre acea şedinţă foto şi despre fotografiile lui Bani:

A fost o şedinţă foto pe care noi am făcut-o în Paris. Lui Michael nu i-au plăcut fotografiile, aşa că nu le-a lansat niciodată. Fotoshopate în disperare. Acum Michael nu mai e ca să-i împiedice să lanseze fotografiile pentru care EL A PLĂTIT. Bănuiesc că fotograful se simte liber să le vândă. Sunt SIGURĂ că Michael nu a apreciat această remodelare a imaginii sale. Fotograful a vrut să-l transforme într-o figură feminizată şi fantastică. Şi consider că e un lucru trist. Pentru că această imagine va fi interpretată greşit de mulţi. Ca o piesă de artă, e cool. Michael aprecia arta, chiar şi pe cea excentrică. Dar ca fotografie, nu e deloc reuşită. Întelegeţi? Lui Michael nu i-au plăcut fotografiile, de aceea nu le-a făcut publice niciodată. Acum înţelegeţi de ce: pentru că nu semănau deloc cu felul în care se vedea el însuşi. Erau departe ca de la cer la pământ de viziunea lui proprie despre sine. Nici celor de la Sony nu le-au plăcut. MJ mi-a arătat pozele originale, neretuşate. Michael a cerut ca Michael Lee Bush (MLB) şi cu mine să fim prezenţi la şedinţa foto. Fotografia de pe coperta albumului „Invincible” a fost făcută de Albert Watson în New York. Am fost de faţă şi atunci.

Întrebaţi-l şi pe MLB. MJ i-a spus lui MLB că el cu mâna lui a distrus toate negativele lui Arno Bani. Dacă e adevărat, atunci asta ar fi o trădare extrem de gravă din partea lui Bani. Şi este totodată un exemplu despre un artist care îşi doreşte ca arta lui să trăiască. Sunt răvăşită de asta. Fotografiile acestea sunt extrem de controversate. Tot ce puteti face este SĂ NU LE CUMPĂRAŢI. Arta se bazează exclusiv pe acord, pe înţelegere. Dacă majoritatea criticilor sunt de părere că e bună, atunci e vorba de artă considerată a fi bună. Dacă lui MJ şi celor de la Sony nu le-au plăcut, dar lui Arni şi echipei lui da; iar oamenii le cumpără... cine ar putea să decidă ce este bun sau etic?

Despre “buclucurile” pe care, după cum povesteşte Bani în interviu, le-a provocat Topolino, Karen Faye afirmă următoarele:

Nu a fost chiar aşa. Topolino a insistat să-i sufle în faţă lui Michael şi respiraţia lui puţea atât de rău, încât aproape l-a dărâmat pe Michael. MJ a fost foarte stânjenit din cauza lui Topolino, pentru că era gay şi îl tot atingea pe Michael în moduri absolut ne-necesare. Căuta tot timpul să pună mâinile pe el. Ba chiar, la un moment dat, a încercat să meargă cu Michael la hotel. Michael a trebuit să mă roage să-l ţin pe machior cât mai la distanţă de el. A fost un scenariu foarte amuzant; MJ, MLB şi cu mine am râs pe rupte în acele două zile.

Michael avea exagerat de multe straturi de fard pe el. Ar fi trebuit să-i vedeţi faţa, atunci când Topolino a început sa-l ungă cu cremă, începând de la talie. Puteţi bănui de ce Michael nu voia să intre în acel “duş special”, nu-i aşa? Râd şi acum, numai dacă îmi amintesc cum a fost… Michael stătea pe scaunul de machiaj ore în şir, bietul de el; iar tipul (?) într-un şort extrem de scurt (lol) şi şlapi, aşternea pe el strat după strat de cremă, farduri etc. Şi, pe deasupra, să fie supus chinului de a asculta rap franţuzesc… A fost delirant. Întrebaţi-l şi pe MLB. Trebuie să recunosc că Bani&Co s-au supărat pe noi pentru că râdeam atât de mult, dar dacă i-aţi fi văzut faţa lui Michael în tot acest timp, nici voi nu v-ati fi putut abţine.



III. CUM SE VEDE DIN AFARĂ

Am pornit în scrierea acestui articol după ce mi-au căzut ochii pe fotografia intitulată “Blue Eye”. Am găsit interviul lui Bani şi m-am amuzat când am realizat ce grădină zoologică era “echipa” lui de profesionişti. Am văzut pe internet câteva exemple din munca lui Bani şi recunosc că mi s-a părut interesantă viziunea lui. Dar n-am priceput, la fel cum mulţi dintre noi n-am priceput, ce a fost cu viziunea aia în privinţa lui Michael. Primul meu gând a fost că lui Michael nu i-au plăcut fotografiile şi că de fapt el i-a interzis lui Bani să le facă publice. Şi, deşi mi l-am imaginat pe Michael stresat, chiar enervat; şi neştiind cum să scape de Tontolino ăla sau cum îl cheamă, am pufnit în râs. Situaţia este atât de comică, încât e uşor să o vizualizezi şi e imposibil să nu te amuze. Apoi am dat peste declaraţiile lui Karen Faye şi m-am bucurat să constat că presupunerile mele au fost corecte. Lui Michael nu i-au plăcut fotografiile; i-a cerut lui Bani chiar să distrugă negativele, iar aşa-zisul contract de 10 ani e o vrăjeală. A ţinut pozele ascunse, încuiate într-un seif în fundul Franţei, şi a aşteptat să nu mai fie Michael, ca să le poată valorifica.

Deşi iniţial eram într-o notă tristă, cuvintele lui Karen m-au înseninat. Are dreptate, nu ai cum să te abţii dacă vizualizezi scena din studioul fotografului. Nu ştii ce să faci mai întâi: să plângi de mila lui Michael – imobilizat şi neştiind cum să fugă de pipăielile unui gay obraznic – sau să râzi, laolaltă cu Karen, cu MLB şi chiar cu Michael, de comicul situaţiei.

Karen are dreptate, fotografiile pot fi interpretate greşit, dar cred că e inutil să ne consumăm energia blamând produsul fotografului şi pe fotograf însuşi. Mai bine ne-am bucura de ocazia să cunoaştem un fragment din viaţa lui Michael; şi să ştim că, în ciuda faptului că era “cel mai singur om de pe pământ” şi indiferent de motiv şi de conjunctură, Regele Pop mai avea, totuşi, ocazia să râdă din toată inima.


(Michael Jackson - München, iunie 1999)


...

12 comentarii:

  1. Sincer, mie nu-mi place aceasta viziune a lui Bani...si sunt convinsa ca nici Michael nu a fost incantat de ea.

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte interesanta postarea. Chiar zilele trecute am vazut intr-o librarie cartea cu fotografiile de la acea sedinta foto. Unele mi s-au parut interesante, dar parca nerealiste,fortate, prea multe retusuri fara sens...
    Nu stiam detaliile din spatele sedintei foto; multumesc mult! chiar acum citind incercam sa imi imaginez cum s-au intamplat toate, si intr-adevar nu te poti abtine si te bufneste rasul la un moment dat.

    Numai bine tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca as fi vazut aceste ,,poze",fara explicatiile tale Mihai,as fi crezut ca sunt un prototip nereusit al vreunei statui de ceara...Normal ca nu i-au placut-nici nu avea ce sa-i placa,iar situatia,dincolo de hilar,a fost de-a dreptul penibila...Ma mir ca i-a suportat pe astia timp de 3 zile...

    RăspundețiȘtergere
  4. Declaratia lui Michael cu privire la aceasta sedinta foto nu mai putem sa o avem...(si conta foarte mult)...Personal, cateva dintre poze, imi plac...dar decat sa spun prostii sau platitudini, mai bine ma abtin...:))

    Val.

    RăspundețiȘtergere
  5. Adresez o intrebare....care, cineva de pe acest blog, se va afla in Herastrau pe 29. august (luni), sau preventiv pe 28 (duminica) ???

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  6. "We Call Him Peter"

    http://www.youtube.com/watch?v=4-GTYcWzzks&feature=related

    RăspundețiȘtergere
  7. “YOU ARE THE SPARK THAT LIT THE FIRE INSIDE OF ME”


    S-ar putea surprinde, vreodata, in oricare sedinta foto, bine organizata, pusa la punct cu orice detaliu, cu echipa de machiori, costume sofisticate, cu interioare special amenajate, cu pozitii impuse ale corpului...
    ...s-ar putea surprinde spiritul unui om?...
    ...acea scanteie care poate aprinde lumina interioara a fiecaruia dintre noi?...
    Ar putea ea reda acea stralucire, stralucirea luminii divine ce cade asupra sa?... acea forta interioara, ce poate vindeca si reda speranta in inimi, ce poate readuce zambetul pe chip si bucuria in ochii de copil?... acea forta care te ridica din locul in care ai cazut, iubindu-te si tinandu-te in brate, spunindu-ti cat de mult are nevoie de tine?..
    Ar putea ea reda Ingerul din acel Om?... Acel flux de energie de-a lungul trecerii timpului?...
    Ar fi capabila ea sa redea, vreodata, intreg universul existential al acelui om?....

    Poate ca, aceste fotografii, in felul lor, reprezinta pentru unii o arta frumoasa. Dar ele sunt… doar arta.
    O arta care insa nu reprezinta, in nici un fel, acel suflet complex care a fost: Michael Jackson.

    Din toata inima,
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  8. DA nici o fotografie oricat de bine executata nu ar putea aduce in fata noastra ce a descris Dorina-MAREATA EXPRIMARE,MINUNATA,dar mie tot imi place sa-i vad chipul!Pe telefon am vreo 4 fotografii cu fiica-mea si vreo70?-75!cu Michael,in toate perioadele vietii lui-si mai la tinerete-si la maturitate SI IMI PLAC TOATE!.CAND MI SE PARE CA-MI E MAI GREU,DAU FUGA IN GALERIA FOTO,LE PRIVESC SI-MI REVIN!MULTUMESC DORINA,intotdeauna te admir pt postari. Draga Scorpya,stii cumva pe cineva care spune ,,YOU ARE NOT ALONE!",,I"LL BE THERE!",,HOLD MY HAND!"si,,KEEP YOUR HEAD UP!"? Asa ma gandeam si eu...Sigur ca vom fi acolo luni,dupa-amiaza!

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu le-as cataloga ca interesante, ca intentie artistica.
    Din perspectiva lui Michael, unele sunt interesante, l-au surprins bine ca artist si ca om ... altele sunt exagerate.
    Oricum, mult prea mult accent pe partea de make-up, ceea ce face ca o idee artistica buna sa se risipeasca.
    Prea mult accent pe exterior si mult prea putin pe interior.
    Foarte interesant, multumesc frumos Mihai

    Pentru Michael, toata dragostea, toata bucuria, toata recunostinta mea, toata...

    RăspundețiȘtergere
  10. Dragi prieteni,
    Tineti-ma "de mana", aproape de voi, cu "You Were There", "Will you be There", "One day In Your life" si "All in Your Name".
    Va rog, lasati-ma sa fiu cu sufletul alaturi de voi, in 29. De multe ori, sufletul unui om face mai mult dacat prezenta lui fizica.
    Sa va ganditi o singura clipa, DOAR O CLIPA,(dar
    care pentru mine poate fi infinita), ca suntem impreuna!...

    Un mic cadou de suflet, din partea lui Michael: "One day in Your Life"
    http://www.youtube.com/watch?v=xwVRyM76ZCI

    Va multumesc, din toata inima,
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  11. Din partea unui om neavizat...total "in plop" cum se spune, cand ma uit la pozele acestea imi vine in minte un singur cuvant: putin exagerate :D
    Oricum, o multime de lucruri nu le stiam despre ceea ce a stat in spatele acestei sedinte foto.

    Mitzu... desi operatia a fost ok si recuperarea merge bine... Inca nu mi se permite sa fac un drum de 3 ore...
    Tu... stii asa cum stiu si fetele cat de mult mi-am dorit si am asteptat ziua asta ca sa ne revedem si sa fim impreuna.
    Imi pare extrem de rau ca nu reusesc sa ajung... Imi doream sa ne cunoastem muuult mai multi anul acesta...
    Oricum, un lucru e cert: eu pe 29 august 2011 voi fi acolo, cu sufletul!

    Va pup, va imbratisez si va iubesc!!!

    Cerasela

    RăspundețiȘtergere
  12. Mitzu, inteleg si stiu cat ti-ai fi dorit sa fi cu noi, poate la anul ne revedem :)

    Anonim 00:25....mersi de raspuns.

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)