duminică, 3 octombrie 2010

GHOSTS (Partea a IV-a)

...





Privindu-se în oglindă, primarul vede cum figura i se schimonoseşte... se transformă într-o versiune hidoasă... Secvenţa aceasta îmi aminteşte de “Portretul lui Dorian Gray”. Infăţişarea monstruoasă a primarului parcă ne dezvăluie propriul caracter, hidos, mutilat, înspăimântător. Maestro le arată localnicilor cine e de fapt primarul lor: o creatură dezgustătoare. În oglindă, îşi râde de primar, întrebându-l: “Cine e de speriat acum?... Cine e anormal acum? Ciudatule! Circar amărât! Cine e înspăimântător? Ha-ha!... Cine e ciudat acum?” Parcă e vrăjitoarea din “Albă ca zăpada”: “oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă din ţară?” Evident, halul în care arată primarul acum seamănă cu împărăteasa din poveste, atunci când se transformă într-o vrăjitoare bătrână şi atât de hidoasă, încât până şi animalul ei de companie, cioara care-i ştia toate matrapazlâcurile, s-a speriat de ea. Oglinda ca simbol reprezintă reflectarea sinelui, a conştiinţei – într-un cuvânt, adevărul. Oglinda cade, spărgându-se, iar Maestro iese din primar, în acelaşi fel în care intrase, lăsându-l răvăşit, cu părul vâlvoi, hainele în dezordine şi clătinându-se. Îşi pune, cu greu, ochelarii şi îl vede pe Maestro stând în faţa lui, cu un zâmbet ironic. Îi dă târcoale primarului şi face o reverenţă.

Maestro: Aşadar… tot mai vrei să plec? [Copiii dau din cap în semn că nu.]
Primarul [furios]: Da! Da!
Maestro: Bine, voi pleca.

Maestro se lasă în genunchi, izbindu-şi de podea palmele care se sfărâmă. Apoi face acelaşi gest cu braţele, cu fruntea... În final, sub privirile triste ale copiilor, se transformă în pulbere şi dispare. Copiii rămân privind podeaua goală şi aproape că izbucnesc în lacrimi. Chiar şi părinţii lor sunt trişti.

Primarul: Ne-am descotorosit de el. Hai să mergem. [Trece printre localnici; aceştia îi fac loc, dar nu se clintesc. Când vede că nu-l urmează, primarul se întoarce spre ei] Să mergem!!

Fără tragere de inimă, oamenii îl urmează pe primar, oprindu-se de câteva ori şi privind podeaua, în locul unde îl văzuseră ultima oară pe Maestro.

Primarul: Să mergem!! [Se îndreaptă spre uşă şi pune mâna pe clanţă, bombănind:] I-am arătat eu ciudatului.




Când deschide uşa, vede în cadrul ei o faţă imensă, cea a lui Maestro din scena în care avea peste doi metri, spunându-i “Hello!” cu o tentă ghiduşă, ca şi cum i-ar fi spus: “Doar n-ai crezut că ai scăpat de mine?” Primarul o ia la fugă, îngrozit, îi împinge pe concetăţeni ca să-şi facă loc printre ei şi iese printr-un geam. Localnicii îl privesc uimiţi, apoi se întorc spre uşă şi îl văd pe Maestro, zâmbitor, sprijinit de o coloană. Apoi vine spre ei.

Maestro: V-am speriat? [Toată lumea începe sa vorbească, unii râd uşuraţi, alţii gesticulează.] Dar ne-am distrat? [Zâmbeşte larg; cetăţenii tac brusc] Hello ?!

Oamenii simt că trebuie să-l aprobe pe Maestro şi încep să vocifereze: “Da...” Maestro îi priveşte, îşi încrucişează braţele şi râde ca un copil care tocmai a dat un spectacol incredibil şi e bucuros că lumea îl apreciază.





Între timp, în spatele lui se strecoară o siluetă foarte înaltă, acoperită cu o pelerină neagră. Localnicii încremenesc brusc iar Maestro nu înţelege ce e cu ei. Una dintre femei îi arată cu degetul undeva în spatele lui. Maestro se întoarce, vede un craniu şi sare un pas înapoi. Craniul se dă la o parte şi toată lumea se lămureşte că nu erau decât doi copii, cocoţaţi unul pe umerii celuilalt, care aveau chef de glume... încă. Cel cu masca tip craniu era puştiul cel mic, care îl întreabă, şugubăţ, pe Maestro:

Puştiul: Te-am speriat?
Maestro: Nu… Ei bine, poate… ce zici de asta? Poate. [Zâmbeşte]
Puştiul [încântat]: Da!

Maestro îl dă jos pe puşti, râzând. Fratele cel mare, ca să nu fie mai prejos, îi atrage atenţia lui Maestro. Îşi ia o figură încruntată şi întreabă, serios: “Asta e înspăimântător?” Rânjeşte şi îşi apucă faţa cu mâinile, aşa cum l-am văzut pe Maestro făcând în scena în care şi-a smuls pielea ca pe o haină şi a rămas doar scheletul. Nu mai vedem ce se întâmplă, dar auzim cum toată lumea ţipă îngrozită.


––– Sfârşit –––





Este evident că în Ghosts este vorba despre Michael şi cei care îl hărţuiesc. Iar mesajul lui e: “Voi puteţi să mă hărţuiţi, iar eu pot să mă joc cu voi dacă am chef. Însă nu veţi scăpa de mine, dacă eu nu vreau asta.” De ce a ales Michael un scenariu de groază pentru a transmite acest mesaj?... Poate din cauză că felul în care îl portretizau calmoniatorii lui îl făceau să pară un ciudat, o sperietoare. Poate din cauză că i s-a părut interesantă (şi chiar e interesantă) o paralelă între bârfele din tabloide şi filmele de groază. Ambele au la bază scenarii închipuite, ambele sunt menite să impresioneze publicul slab de înger, dar ambele sunt rupte total de realitate şi în spatele ambelor nu se află nici un sâmbure de adevăr. Ca şi cum “pare îngrozitor, dar nu e decât o poveste închipuită.” Aşadar, mesajul lui Michael Jackson în filmul Ghosts e mult mai complex decât ar putea părea, la prima vedere. Ironia, parodierea, ridiculizarea primarului care întruchipează tagma celor care i-au făcut rău, toate condimentate cu demonstraţii de excepţie ale dansului său inimitabil, au reuşit să facă din Ghosts o mostră artistică nemuritoare. În ceea ce priveşte relevarea atitudinii sale reale faţă de copii, care se află la polul opus faţă de ceea ce scriau tabloidele, palma dată de Maestro mamei care şi-a lovit copilul şi faptul că ei, copiii, îl iubeau, pentru că îi distra cu jocuri magice, toate acestea sunt secvenţe strecurate subtil, ca nişte mesaje subliminale, menite să deschidă minţile celor care, până atunci, înghiţiseră poveştile fabricate de paparazzi. În interviul dat cotoroanţei de Barbara Walters în 1997, Michael a povestit cum îl distra pe Prince, pe atunci un bebeluş.

BW: Fiul tău arată că ar avea vreun talent, la 9 luni?
MJ: Păi… tot ce pot să spun e că, atunci când plânge, ca să-l fac să tacă, trebuie să fac un singur lucru.
BW: Care anume?
MJ: Trebuie să stau în faţa lui… şi să dansez.
BW: Chiar aşa?
MJ: Da. Şi se opreşte din plans. Lacrimile lui devin râsete, şi e fericit. Zâmbeşte.
BW: Faci şi moonwalk?
MJ: Mda. Fac tot felul de scheme [râde].
BW: Şi atunci el nu mai plânge?
MJ: Şi atunci el nu mai plânge!
BW: Probabil că dansezi mult pentru el.
MJ [râde]: Dansez mult, da...

Acesta e Michael Jackson. Iar cine ţine morţiş să nu vadă asta, habar n-are cât pierde.





Michael Jackson – Making of Ghosts


Am vrut să facem un film foarte înspăimântător, dar în acelaşi timp amuzant… ştii, să râzi şi să te sperii în acelaşi timp… E vorba despre un tip căruia chiar nu-i place să facă rău cuiva şi nici să ofenseze, dar ei îl consideră ciudat, un excentric...

Îl ştiu pe Stan Winston de când aveam 16 ani; el a făcut efectele speciale în filmul “The Wiz”, în care am jucat rolul Sperietoarei.

[Machiat şi îmbrăcat ca primarul] Nu mai râdeţi de mine. Sunt tot Michael Jackson.

Îmi place să fiu primarul. Nu mai mersesem cu mama în maşină de mulţi ani. Şi am mers, pe scaunul din faţă, până acasă. Nimeni nu s-a uitat la mine. Nu pot face asta nicăieri. Am coborât din maşină, m-am plimbat, nimeni nu m-a observat.

Ceea ce astăzi pare ieşit din tipare, mâine devine clasic. Asta înseamnă să ai dorinţa de a face artă. Dacă toată lumea spune “nu”, tu spui “da”.

Sper să vă placă. Sper să inspire mulţi oameni. Şi, desigur, sper să vă sperie :) Sper să vă facă să râdeţi şi să plângeţi.





...

14 comentarii:

  1. Da, pur si simplu extraordinar...Am ramas dusa pe ganduri si inca incerc sa inteleg totul....Iar totul se rezuma in:
    ,,Ceea ce astăzi pare ieşit din tipare, mâine devine clasic. Asta înseamnă să ai dorinţa de a face artă. Dacă toată lumea spune “nu”, tu spui “da”. "
    Multumesc, Mihai....
    Nadia

    RăspundețiȘtergere
  2. video-clip-urile lui Michael sunt facute cu destui ani in urma dar asta nu le impiedica sa fie chiar mai bune de cat oricare alte clipuri sau filmulete facute cu tehnologia de azi, si asta ca sa mai fie odata subliniat fapul ca Michael a fost si un mare vizionar pe langa tot ce a fost el.
    Poate ca ar trebui sa intelegem ca aceste capacitati cu care a fost inzestrat Michael, geniul sau care a fost si de fapt inca este dincolo de "limita admisa de legea a geniilor",l au izolat de restul lumii
    iar lumii i a fost mereu prea greu si a fost incapabila sa vada dincolo de monotonia in care este obisnuita sa traiasca si intr un fel sau altul este normal ca Michael sa fie considerat"ciudat" dat fiind faptul ca el nu s a putut incadra in nici un tipar,combinatia lui existentiala fiind mult peste puterea de intelegere a omenirii
    Dar eu va intreb care dintre geniile umanitatii au fost tratate la adevarata lor valoare in timpul vietii?care dintre acestia au fost considerati "normali"? din cate stiu, eu nici unul pentru ca daca nu a fost vorba de capacitatea de a intelege, a fost ciuda, invidia , acele meschinarii ale omenirii care pentru marea majoritate constituie"normalul"
    MI as dori sa ajung sa traiesc pana atunci cand va mai exista cineva care sa se apropie de performantele lui Michael atat ca artist dar si ca om, eu una sincer cred ca nici macar nu se poate afirma ca un om ca MJ se naste odata la o mie de ani, eu as spune ca un om ca MICHAEL JACKSON s a nascut si atat,planeta asta nu va mai avea privilegiul sa mai aiba un alt MJ
    Sunt multe de spus dar.........e dureros e frustrant e aiurea......... de ce naiba a trebuit un om ca sa fie atat de hulit haituit pana la moarte ca mai apoi sa i se vada valoarea SI CA OM........ TRIST , FOARTE TRIST
    ZUZA

    RăspundețiȘtergere
  3. "Ceea ce astazi pare iesit din tipare, maine devine clasic. Asta inseamna sa ai dorinta de a face arta. Daca toata lumea spune NU, tu spui DA."
    Ceva fals in aceasta fraza??Neah...
    Nu stiu ce as mai putea adauga...chiar nu-mi gasesc cuvintele. Tot ceea ce tine de Michael este INEGALABIL iar cuvintele imi par a fi de prisos uneori. Asa ca fac ce stiu mai bine, revizionez la nesfarsit imaginile cu el.

    PS. Mersi Mihai si de-abia astept sa vad ce primim pe viitor:D.

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  4. Cu adevarat unic, special, inovator, fragmentul citat de fete e inca o dovada,printre nenumarate, a dorintei de a creea intr-un mod de neegalat.. Multumesc Mihai atat pentru aceasta ultima parte cat si pentru making of.

    Va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc mult ca ai transcris discutia despre Prince, am o slabiciune pentru el, tot ce i-a ramas sunt doar aceste amintiri minunate cu tatal lui, doar acestea il va face sa fie sigur pe el, ii va da putere sa treaca peste multe probleme.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ahh ! mizeria si meschinaria umana ! cica omul e in varful lantului trofic !? aiurea ,e sub regnul animal unde totul se desfasoara firesc dupa reguli care nu sunt mulate pe interesele personale ale leului sau ale oricarui alt animal puternic asa cum se intampla in varful piramidei unde zice-se !!! se afla maretul OM.Asa ca pe mine nu ma mira nimic din ceea ce au fost in stare sa-i faca semenii (pe care i-a iubit,ajutat si nu i-a judecat in nici un fel) lui Michael Jackson.Si nu trebuie sa cautam prea departe de existenta noastra cotidiana exemple elocvente.Care dintre noi nu a fost deseori martor la rautati legate ,de pilda ,de o femeie frumoasa,eleganta care conduce o masina de lux? Fara sa aiba habar macar de identitatea victimei ,cine e ,cu ce se ocupa multi dintre semenii nostrii pun eticheta : e o ....... uite ce masina conduce ,ce haine poarta !etc.. fara sa se gandeasca nici o secunda ca poate au in fata o femeie inteligenta care are mai multi ani de scoala decat altii de viata si cu o afacere proprie pentru care munceste din greu.Da de unde !!!! de ce sa punem neuronul la treaba ? acu e adevarat ca unii detin mai putini si ii protejeaza ! mai bine facem ce stim noi mai bine : scuipam venin !si daca nu ne putem ridica la nivelul celor pe care ii invidiem hai sa facem tot ce ne sta in puteri sa bagatelizam si sa batjocorim persoane care ne este limpede ca ne sunt net superioare poate asa parem mai putin jalnici si prafuiti in comparatie cu cei pe care ii judecam( ma intreb oare cu ce drept ? ) Eu una ignor si nu ma mai enervez din cauza prostiei unora.Cand sunt satula de mizeria care ma inconjoara vizionez un concert al lui Michael si spun tuturor ; ma scuzati 2 ore nu sunt acasa !!! am plecat sa ma relaxez si sa-mi incarc bateriile. Asta e !!! daca as sta sa analizez toate magariile si minciunile care s-au spus si se mai spun inca as face comotie cerebrala. Eu am ales sa le dau ignor tuturor *inteligentilor* care vin sa-mi explice diverse (va spun din experienta ca asta-i doare tare !!!! sa-si vada toate zbaterile ignorate si luate in ras)despre *ciudatul* Michael Jackson ,pun piesa mea favorita -On the line - le zambesc frumos si spun ; asa o fii !!! daca spui TU!!!! fara sa fac nimic pentru a le demonta afirmatiile .In felul acesta le las marul discordiei in brate cu urarea ; papa-l tu singur !! eu am altceva mai bun de facut decat sa-ti ascult aberatiile !.Satisfactie garantata !!! pentru mine.
    Inca o data felicitari Mihai ! le meriti.

    RăspundețiȘtergere
  7. Iti multumesc Mihai ptr tot ce faci pe acest blog.Datorita tie muzica lui Michael mi se dezvaluie treptat si o gust putin cate putin.Melodia si videoclipul asta e clar strigatul lui Michael catre cei care l-au lovit pe la spate chiar in punctul sau slab,dragostea pentru copii,pe care au folosit-o impotriva lui.E pacat ca lumea l-a criticat,l-a blamat pe Michael doar pentru ca e diferit.

    RăspundețiȘtergere
  8. O imbinare perfecta intre joc, joaca, muzica, magie, dans, decoruri, machiaj, costume, intr-o scenografie de exceptie.
    Vedem in acelasi timp un film si un basm...
    ...si pe Michael actorul, dansatorul, coregraful, cantaretul... si ceva despre care nu se prea vorbeste despre el, dar care este o parte importanta din personaliteatea lui si anume ludicul.
    Practic filmul incepe cu un ‘joc’ pe care Maestro il propune primarului si la care raspun cu incantare copiii. Intreg filmul este un joc, de care copii se bucura, iar in cele din urma chiar si parintii.
    Spre deosebire de parinti, copii, raspund la provocarea pe care le-o intinde Maestro si chiar intra in joc, continuandu-l.
    Michael ne arata de ce este de multe ori mai aproape de lume copiilor decat de ca a adultilor... nu dintr-o ‘naivitate’ asa cum multi o interpreteaza.
    Extraordinara, mai ales prin dramatismul pe care il degaja, secventa in care Maestro se prabusete la podea, iar intreg trupul sau se sparge si se transforma intr-o pulbere luata de vant.
    Acest film este replica geniala pe care Michael a dat-o tuturor celor care l-au umilit.
    Asta il diferentiaza pe Michael de restul lumii, de noi toti (cu foarte mici exceptii), el nu transmite mesaje prin cuvinte urate, prin ridicare de voce, prin certuri purtate in mass-media etc etc (lucruri cu care suntem familiarizati cu toti) ... ci prin muzica, prin dans, prin versurile, prin tot ceea ce scrie si, bineinteles prin acest film de exceptie.
    Din pacate experienta traita a reprezentat o mare incercare pentru el, iar ranile lasate de tot ce i s-a intamplat, in fapt, nu s-a videcat niciodata.

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.

    Multumim mult Mihai!
    Un gand bun tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi pare rau ca s-a terminat….La fel ca filmul(Ghosts), la fel ca toata creatia lui Michael, atunci cand ascult, privesc, citesc…si la un moment dat totusi se termina, iar eu mai vreau, simtind ca sufletul mi-e inca insetat de frumusetea, iubirea, magia ce-o revarsa acest minunat om….tot asa am simtit cand am citit : - Sfarsit-
    Imi face o deosebita placere sa te citesc, Mihai! Cred ca, de fapt, tu cladesti aici cel mai maret monument inchinat lui Michael, aratandu-i ca i-ai inteles mesajul, ca ai vazut tot ce a vrut el sa ne arate si straduindu-te cat mai mult cu putinta sa-i faci si pe altii sa-l inteleaga si sa-l respecte.
    ”Neavând nimic în comun cu violenţa, Michael a ales să se exteriorizeze prin dans. În afara scenei era reţinut, modest şi aproape vulnerabil. Pe scenă era aprig, elastic şi năvalnic – într-un cuvânt, incredibil”. Atat de adevarat !
    Eu l-am perceput mereu ca pe o flacara ce arde mocnit, dar profund, in viata de zi cu zi, mistuind si daramand bariere(le stim cu totii care sunt acelea), iar pe scena o adevarata valvataie - ce mistuie si darama bariere(si pe acestea le stim). Gasind mereu puterea de a trece peste toate obstacolele, ramanand de fiecare data Invincibil. Spre ciuda “fantomelor geloziei”.
    Michael….mi-e drag sa-i rostesc numele…il vad tot timpul, imi umple gandurile, incerc sa nu-l dezamagesc…incerc sa fac acea schimbare…Mi-e dor de el ! In fiecare clipa.
    De curand, m-a intrebat cineva (nu cu rautate, ci....cu nestiinta) daca nu m-am plictisit(???). I-am dat acelasi raspuns ca si tine: habar nu ai cat pierzi!

    RăspundețiȘtergere
  10. Muzica de exceptie, decor exceptional, dans extraordinar, costume si machiaj incat ai impresia ca te afli intr un basm, idei stralucite...un "geniu genial"...si totusi...povestea dramatica a unui OM atat de bland, de placut, de iubitor, atat de frumos...perfect intr un cuvant...
    Imi place la nebunie felul in care Michael joaca in acest film...da dovada de un talent actoricesc extraordinar, pe care imi pare sincer rau ca nu l a pus mai mult in valoare(decat in clipuri..si acolo o face incredibil)...ar fi dat clasa "marilor" staruri de cinema.
    Mihai...ca de obicei...tu esti extraordinar!!! Abia astept sa vad urmatoare alegere:)...blogul asta imi curge prin vene...cand prind calculatorul liber...oriunde m as afla...primul lucru este sa intru aici...nu am mai prea scris din lipsa de timp, dar I am back home...with MJ for all time ...:*

    As fi vrut sa mai fac anumite comentarii la adresa acestui clip, dar tare ma tem ca voi isca alte controverse...si cum nimeni nu se incumeta...fiindca sunt sigura ca mai sunt si altii carora poate le a trecut prin minte sa faca o paralela cu disparitia regelui...nu ma incumet...v am pupat!!!...poate ramane ca o idee de gandire...

    RăspundețiȘtergere
  11. @Catallina...ooooooo daaaaaaa...mai mult k sigur k s-au mai gandit si altii...unora, insa, le lipseste curajul de a se exprima in sensul asta...dar sigur au facut involuntar comparatia de care pomenesti tu
    Go Michael! Miss him so much!
    God bless u all!

    RăspundețiȘtergere
  12. Un tribut pur si simplu amazing
    http://www.youtube.com/watch?v=GOQjhM3iaWc
    El chiar a inspirat o lume intreaga...si continua s-o faca...
    If people could only love like he did...

    RăspundețiȘtergere
  13. Pur si simplu fara cuvinte, ce mai poti adauga ?
    MICHAEL !! YOU ARE THE BEST !

    RăspundețiȘtergere
  14. Cred ca la sfarsit piciul acela isi arata adevarata fatza ca si jigodia de Chandler.Oricum desi m-am indragostit de el,de prima oara cand l-am vazut(filmul Ghost),acum prin aceste "parti" editate de tine,imi intaresc admiratia.Acesta este magia cu care ne-a bucurat si "mangaiat" Michael.
    Multumesc Mihai pt tot ce faci.
    God bless you :)
    ~andreea~

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)