marți, 24 august 2010

The Girl Is Mine

...



The Girl Is Mine, scris, compus şi co-produs de Michael Jackson (alături de Quincy Jones) şi interpretat împreună cu Paul McCartney, este primul single de pe albumul “Thriller” (pe faţa B a discului a fost ales „Can’t Get Outta The Rain”). A fost înregistrat între 14-16 aprilie 1982, la un an după „Say Say Say”. Deşi unii rasişti au fost suspicioşi, afirmând că Michael şi Jones au creat un cântec cu care să capete audienţă la populaţia albă, The Girl Is Mine a avut un mare succes, ajungând pe locul doi în Billboard Hot 100 (SUA) şi pe locul opt în Marea Britanie. Până în 1985, s-a vândut în 1,3 milioane de exemplare şi a primit discul de platină.

Quincy Jones i-a cerut lui Michael să scrie un cântec despre doi bărbaţi care se luptă pentru o fată. Şi, aşa cum îi şade bine unui geniu, Michael s-a trezit în toiul nopţii cu melodia în minte şi a înregistrat-o imediat. El a povestit mai târziu: “Am cântat-o exact aşa cum răsuna in mintea mea, începând cu armonia şi clapele şi corzile şi totul. Am pus-o pe bandă întreagă, numai cu vocea mea.” Jones a mai vrut să adauge o strofă rap iar Michael îşi aminteşte: “Quincy m-a sunat într-o dimineaţă şi mi-a spus: Smelly, trebuie să avem şi nişte rap aici.”

Michael a mai povestit că înregistrările pentru The Girl Is Mine au fost unele dintre cele mai plăcute momente petrecute în studio. “Unul dintre cântecele mele favorite, dintre toate cele înregistrate ca artist solo, e probabil The Girl Is Mine, pentru că lucrul cu Paul McCartney a fost captivant şi chiar ne-am distrat. Chibiţam, ne jucam, aruncam unul în altul cu diferite lucruri şi glumeam; iar în acelaşi timp mai şi înregistram. Avem şi filmări cu asta, amândoi, dar nu le-am arătat. Poate că într-o zi vă vom dezvălui câte ceva.”

The Girl Is Mine a fost lansat ca single în 18 octombrie 1982 şi criticii au fost oarecum dezamăgiţi, atât de temă (disputarea unei fete între doi bărbaţi de rase diferite), cât şi de ritm (total diferit de stilul disco al lui Michael din albumul “Off The Wall”, lansat anterior), cât şi poate mai ales de asocierea lui Michael cu fostul Beatles, pe care l-au catalogat “un bătrân prostănac, plicticos” iar despre cântec au afirmat că era “lipsit de vlagă”. Paul nu avea decât 40 de ani pe atunci, dar pentru media şi pentru criticii lu’ peşte probabil că nu contează asta. Publicul, influenţat de recenzii, începuse să se teamă că “Thriller” va fi un eşec.

Nu după mult timp, The Girl Is Mine a fost subiectul unui proces de plagiat, care s-a desfăşurat în 1984. Individul care l-a dat în judecată voia 5 milioane de dolari. Mai târziu, în 1993 (adică după ce albumul “Thriller” atinsese culmile succesului şi se vânduse în multe milioane de exemplare, iar Michael câştigase o mulţime de premii şi, evident, mai ales o mulţime de bani), s-au mai trezit doi frustraţi să intenteze process; de data asta nu s-au mai rezumat la The Girl Is Mine, ci au trecut pe listă şi ‘Thriller” şi chiar ‘We Are The World”. Între timp, Michael a mai fost dat în judecată pentru “Billie Jean”, “Smooth Criminal”, “Dangerous”, “Will You Be There” şi aşa mai departe. După cum vedem, toate marile hituri ale lui Michael au trecut prin aşa ceva. Sigur că aceste procese erau ratate din start, iar deciziile judecătoreşti au fost toate în favoarea Regelui Pop – adică a adevărului. Dar pentru el, a reprezentat începutul unei hărţuiri care apoi s-a întins şi s-a exacerbat, ca o plagă, şi care îl întrerupea din muncă, taman când îi era lumea mai dragă. A trebuit să depună mărturie si să demonstreze cum a creat fiecare cântec. A trebuit să răspundă la întrebări dintre cele mai stupide. Aproape că a trebuit să demonstreze că reflexia lui din oglindă era chiar el, şi nu altcineva. Era începutul coşmarului. Avocatul lui Michael de la procesul din 1984 cu The Girl is Mine a afirmat, după verdict: “Omul e un geniu. Nu are nevoie de cântecele nimănui. Propriile lui cuvinte au fost cheia.” În timpul audierilor, Michael a arătat cum îşi compunea cântecele: “Le pun pe o casetă, cântându-le, pur şi simplu, întocmai cum îmi vin în minte – aşa se petrece totul.” Demonstraţiile lui din sala de judecată păreau nişte concerte live. Fără instrumente, fără reflectoare, în boxa martorilor Michael era la fel de fermecător ca pe senă, iar ceea ce se auzea din gura lui suplinea fără îndoială orice orchestră. Cine l-a auzit făcând beatboxing ştie foarte bine asta. Unul dintre juraţi a declarat, mai târziu: “Prezentarea lui a indicat că e foarte capabil să-şi dezvolte propriile cântece.”

Lăsând la o parte părerile criticilor care de obicei sunt extrem de subiective şi (deşi n-ar trebui) superficiale, The Girl Is Mine e un joc. Doi bărbaţi, care s-au întâmplat să fie unul caucazian şi unul afro-american, sunt îndrăgostiţi de aceeaşi fată. Faptul că fata însaşi nu apare deloc şi nici măcar nu avem certitudinea ca ea îl vrea pe vreunul dintre ei – tocmai în asta constă joaca. Ceea ce îşi dispută cei doi pare să fie povestea cu “blana ursului din pădure”, iar pe mine asta e ceea ce m-a fermecat la acest cântec.

Michael:
– În fiecare noapte, ea vine direct în visele mele
din clipa în care am întâlnit-o;
sunt atât de mândru că eu sunt singurul
pe care ea îl consideră special.
Fata e a mea,
o, Doamne, fata aia e a mea
ştiu că e a mea
pentru că fata aia e a mea, fir-ar să fie...

Paul:
– Nu înţeleg ce gândeşti tu
atunci când spui că ea e a ta, nu a mea
trandafirii pe care i-i trimiţi şi visele tale naive
sunt doar o pierdere de timp, crede-mă...
Pentru că ea e a mea,
fata aia e a mea, la naiba
nu-ţi mai pierde vremea
pentru că fata e a mea.


Michael e trezit brusc din visarea adolescentină de un potenţial rival, care îi atrage atenţia că nu e singurul care se consideră special şi că iubirea nu e doar aşa, o floare care poate fi culeasă de oricine, fără efort. Vocea delicată a lui Michael contrastează grozav cu vocea sobră a lui Paul. Mie mi se pare un duet excelent – dar, desigur, eu nu sunt critic muzical. Şi, în plus, îmi place Michael Jackson foarte mult :)

Paul:
– Eu te iubesc mai mult decât el
te-aş duce oriunde

Michael:
– Dar eu te iubesc fără margini
doar de iubire vom avea parte

Paul&Michael:
Aşa că, hai cu mine
într-un oraş...


Jocul pare să se rezume la ideea: ce contează, să iubeşti mai mult decât altul sau să iubeşti pur şi simplu şi pentru totdeauna? Amândoi combatanţii sunt calmi şi poate că asta i-a intrigat pe critici. Un cântec cu un asemenea subiect ar fi putut avea, foarte bine, un ton şi un ritm mult mai incisive, dar nu trebuie să uităm că e compus de Michael, cel care e exact aşa cum afirmă, ingenuu “a lover, not a fighter” şi în 1982 încă mai cânta, copilăros, despre flori, basme şi iubiri nevinovate.

Michael:
– Dar nu o puteam avea amândoi
aşa că, e ori unul ori celălalt
iar într-o zi vei descoperi
că ea e iubita mea pentru totdeauna...

Paul:
– Nu vreau să te las să-ţi faci speranţe degeaba
pentru că eu chiar simt că e timpul

Michael:
– Eu ştiu că ea îţi va spune că eu sunt alesul ei
pentru că a zis că eu i-am luat minţile
fata e a mea
o, Doamne, fata aia e a mea
nu-ţi mai pierde vremea
pentru că fata e a mea, înţelege odată!


Interesant mi se pare faptul că, din versuri reiese că totuşi Michael are ceva concret: lui i-a spus fata că îl consideră special, că i-a luat minţile, că după el, nu va mai putea iubi pe altul... Replicile lui Paul se rezumă doar la a-l contrazice, fără să pară a avea o bază solidă care să-l susţină. Dialogul din final mi se pare delicios:

– Fata e a mea...
– Michael, nu vreau să ne luăm la bătaie pentru asta, OK?
– Paul, cred că ţi-am spus: eu iubesc, nu mă bat.
– Am mai auzit asta, Michael; ştii că ea mi-a spus că eu sunt iubitul ei pentru totdeauna, nu-ţi aminteşti?
– Ei bine, mie mi-a spus că, după ce m-a iubit pe mine, nu ar mai putea să iubească pe altul.
– Chiar asta ti-a spus?
– Da, asta mi-a spus... tu visează în continuare.
– Nu te cred.
– Fata e a mea, a mea, a mea...


Nu ştiu cum s-a încheiat disputa. Poate că fata nu l-a ales, până la urmă, pe niciunul dintre ei. Dar mi-ar plăcea să cred că, dacă totuşi a făcut-o, câştigătorul să fi fost Michael.




...

14 comentarii:

  1. Ooooo, daaaa...o melodie care imi da o stare placuta si sagalnica..un joc continuu, dar atat de incitant...imi place mult, mult de tot...
    Nadia

    RăspundețiȘtergere
  2. precis fata l-a ales pe Michael nu se poate altfel...

    Niculina

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce melodie frumoasa, cu o nota comica si de joc, imi place asa de mult acea particica de la final, ce il caracterizeaza pe Michael extrem de bine - "I'm a lover,not a figher". Multumesc mult Mihai, desenul atasat se potriveste asa de bine :) Michael a stiut intotdeauna sa exprime prin arta ceea ce a simtit, cei doi par a fi desprinsi dintr-o scena de comedie, niciunul nu renunta la iubirea fetei, ca doi copilasi ce nu doresc sa impartaseasca jucaria preferata :)

    Va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu ador melodia asta...la fel ca si "The lady in my life" (desi sunt in registre putin diferite), tonurile calde, acordurile, vocea lui Michael, toate imi induc o stare de bine, de liniste....ma face sa visez...:)

    Ei, acum...sa o spunem pe aia dreapta, nici nu avea cum fata sa nu-l aleaga pe Michael...noi sa fi fost in locul ei, nu-i asa fetelor? :)

    Da...Michael was a lover, not a fighter!

    Va pup!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sincer mie nu-mi plac Beatles si nici Paul...dar la melodiile cantate cu Michael...nu fac nazuri,,,,:))
    Iar versurile acestei melodii, pot fi valabile pentru oricare dintre ei....bine ca fata nu-s expune alegerea...poate stiau ca daca ei isi disputa iubirea, pentru ea este mult mai dificil sa aleaga. Acum tinand cont de ei...sigur l-ar fi ales pe Michael.

    Va pup,
    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  6. nu pot sa spun ca m-a lovit fanatismul dar beatles mi-au placut din moment ce au devenit altceva decat un fond sonor... am avut sansa ..ocazia... sa vad un spectacol numit Poezia muzicii tinere.. sustinut de Florian Pitis... asta se intampla in 1982... a fost o experienta.... nu stiu cat era regie+scenariu si cat spontaneitate...dar m-a impresionat spectacolul in sine

    Niculina

    RăspundețiȘtergere
  7. Mihai, recunosc cu mana pe inima ca duelul a fost castigat de Michael. De ce spun asta? Pai sa dezvoltam... In vremuri demult apuse era un radio romanesc, postul 3 (daca nu ma insel), care difuza muzica buna (da, da, nu va cruciti, au fost si vremuri de astea). In fiecare joi la ora 19 se difuza ora "Beatles". Imi placea la nebunie muzica lor (mai am si acum casetele inregistrate de la radio, dar care bineinteles nu mai merg). Imi placea Paul, imi placea John, imi placea George, imi placea si Ringo. Era perioada in care se difuza desenul animat cu Oblio - baiatul care se nascuse cu capul rotund intr-o lume in care toti aveau capul tuguiat (apropo acest film de desene animate ar trebui reluat - sunt multe de invatat din el).
    Ei bine...
    A fost de ajuns o seara, cand ne-am adunat noi fetele sa ascultam ultima achizitie de vinil a uneia mai norocoase care avea rude in strainatate, sa-mi schimb preferinta. Nu, nu mi-a placut Thriller (ma infricosa prea tare), Billie Jean era ritmat, dar nu prea m-a atras (scuze Florenta - acum imi place la nebunie, si asta o spun nu ca sa te imbunez), in schimb mi-a placut The girl is mine. Recunosc! La inceput castiga numai Paul. Dar cu timpul invingatorul a fost Michael.
    Sper ca nu am plictisit cu aducerile aminte. Sa stiti ca nu am chiar asa mult "praf" pe mine.
    Va salut,
    Mariana

    RăspundețiȘtergere
  8. Mihai,bine ca ai mai schimbat registrul,caci mai aveam putin,cu atatea lacrimi in ultimul timp,si revarsam din nou Dunarea,Doamne fereste!

    Un cantec dulce,dulce,asa ca Michael,si eu sunt innebunita dupa el!(adica dupa ei,si dupa cantec si dupa Michael)

    Eu niciodata nu m-am omorat dupa Beatles,iar despre Paul Mc Kartney pot sa spun ca nu -mi place in mod deosebit ca barbat .Are ceva de femeie in el, si asta imi displace cel mai mult la un barbat.Michael in schimb,desi era frumos ca o icoana si chipul lui are atata dulceata,nu poti afirma acelasi lucru despre el.

    Si tu esti vesel in comentariul tau Mihai,si asta ma bucura;si fi tu sigur ca fata l-a ales pe Michael!

    Sa va povestesc ceva vesel despre Michael!
    Se intampla in 2006,pe cand era in Irlanda ,cu copilasii lui.Tipul la care statea a facut tot posibilul,impreuna cu toti locuitorii asezarii,ca sederea lui Michael aici sa nu fie divulgata presei si paparatilor,asa ca Michael se plimba fara grija prin imprejurimi.Numai ca odata se intoarce Michael din padure,foarte cuntrariat,si-i spune tipului ca a tras o sperietura grozava,cand s-a intalnit cu socrul lui in padure,adica cu Elvis.Gazda lui uitase sa-l avertizeze ca imprejurimile erau pline cu statui ale multor personalitati.

    Va pup,Liliana

    RăspundețiȘtergere
  9. Mmmmmmmmmm, sigur a cistigat Michael... caci fata nu ar fi putut sa aleaga recele, conservatorul si secul britanic in defavoarea dulcelui, copilarosului si veselul Mike.

    RăspundețiȘtergere
  10. http://www.mtv.ro/stiri/muzica/fanii-michael-jackson-se-pregatesc-the-the-drill#

    All for L.O.V.E!

    Dia

    RăspundețiȘtergere
  11. imi aduc aminte, ca imediat dupa moartea lui, pe un post de radio, nu spun numele, a fost difuzata melodia asta...pur si simplu am plans...

    coco

    RăspundețiȘtergere
  12. http://www.youtube.com/watch?v=ZWfI72lSNP0

    Niculina

    RăspundețiȘtergere
  13. AM "descoperit" acum o saptamana un lucru wow :))
    Sunt sigura ca multi dintre voi deja stiti, dar eu nu stiam. Michael spune "I love you Romania" in timpul melodiei Man in the Mirror (1992, Bucuresti)
    Desi am ascultat de nenumarate ori versiunea livea de la bucuresti si am urmarit de mai multe ori concertul, nu am auzit nicodata partea aia. Mai intai spune "i love youuuu", apoi "I love you Romania" :D

    Acum o saptamana cand am auzit pentru prima data am tresarit asa.. asultam melodia dar nu eram atenta la versuri, pt ca citeam un articol pe net si cand aud " I LOVE YOU ROMANIA"... ahh am ramas wow :))

    Aici la vas link-ul (se inampla pe la 6:25)
    http://www.youtube.com/watch?v=cq8DQHRr510

    RăspundețiȘtergere
  14. Criticii sunt facuti ca sa critice asa ca....Pana la urma nu parerea lor conteaza ci a fanilor care sunt sigura ca au notat-o cu 10.

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)