Mos Craciun bate la usa/ Scoate palma din manusa/ Si iti da din mana lui/ Darurile cerului!/
Langa foc si langa brad,/ Langa omul cel mai drag,/ Langa brad si langa foc,/ Sa va umple de noroc"
Iti multumim, Mihai, pentru existenta acestui loc unic unde, prin daruire, frumusete sufleteasca transpusa in cuvinte, iubire fata de valoarea apreciata si respectata de toti, ai reusit sa creezi magie. Acea magie care ne aduce mereu acasa, unde ne simtim atat de bine impreuna, alaturi de Michael.
La multi ani cu sanatate, fericire si MULT NOROC in viitor!
Ma bucur ca esti aici. Indiferent de ce si cat scriem noi, si cu cata daruire, se simte lipsa ta.
... Iar eu, mă întorc ... cu drag ... ACASĂ... PRIMIŢI CU COLINDUL? .................... Vă doresc să aveţi fiecare VIAŢA ŞI SĂRBĂTORILE CU SĂNĂTATE, IUBIRE, ÎMPLINIRE, DRUM DREPT ŞI LUMINĂ! ŞI MAI ALES - CU LINIŞTE ŞI PACE! ...................... Şi mai vin a povesti Numai dacă mi-ţi primi... Sper să vă placă. ...... va urma ......
........ continuare .... MESAJE DE DINCOLO DE VREME - "Darul Iubirii"
Era seara de Ajun. Afară ningea cu fulgi mari. Totul parcă era desprins dintr-o poveste. Mara cânta un colind, în timp ce făcea ultimele pregătiri. Bradul îşi plecase crengile de atâtea podoabe. Masa de asemenea, încărcată cu bucate, aştepta şi ea invitaţi dragi. Tortul trona în mijlocul mesei, amintindu-i Marei, câţi ani au trecut de când a venit pe lume.
Puţin obosită, s-a aşezat în fotoliu. Începu să răsfoiască albumul cu fotografii. Privea cu ochii amintirii, fiecare poză. Lara, prietena sa de-o viaţă, se furişă tiptil lângă fotoliu, pentru a fi cât mai aproape de stăpâna sa. Dintr-o bucată de blăniţă, neagră ca tăciunele, doi ochi, ca două măsline o fixau insistent. Mara, plecată cu totul în trecut, nu o vedea; simţea doar căldura iubirii credincioasei sale prietene.
O lacrimă nechemată s-a strecurat din colţul ochilor, sfinţind ultima fotografie în care se aflau cu toţii: bunica, bunicul, mami, tati, frăţiorul ei, Mihail, şi ea.
- De ţi-aş povesti, scumpa mea, Laruşca!... Poate tu m-ai înţelege…
De la fereastră o chemă prezentul din glasuri de copii:
- Primiţi cu colindul?
Mara, trezită din vis, bâigui ceva, luă grăbită după masă coşul cu mere, dulciuri, nuci, covrigi, pregătit anume pentru colindători, deschise uşa şi le zâmbi picilor cu o anume stângăcie. Lara se aşezase şi ea pe lăbuţele din spate şi privea copiii, dând fericită din coadă.
- Am plecat să colindăm, Domn, Domn să-nălţăm Când boierii nu-s acasă Domn, Domn să-nălţăm…
Asculta vrăjită glasurile cristaline, privind dincolo de copii. În grădiniţa unde, cu mulţi ani în urmă, stătea de strajă Omul de Zăpadă, zări două, apoi trei, apoi cinci sfere strălucitoare, care prindeau contur. Veniseră!
Copiii cântau mai departe:
- Colindiţa nu-i mai multă sa trăiască cine-ascultă, sus la cer o înălţăm şi la gazde o-nchinăm…
Mara fu cuprinsă de o nemărginită bucurie. De dincolo de lume se întorseseră (pentru a câta oară?) Îngerii ei de Lumină.
Răsplăti strădania copiilor, le mulţumi pentru urările făcute şi se retrase în “sanctuarul amintirilor sale”. Lara o urmă îndeaproape Se aşeză la masă, îşi luă în braţe căţeluşa, trase mai aproape albumul şi începu să-i povestească:
- Fotografia asta îmi este cea mai dragă! Era tot de Ajun. A doua zi,
de Crăciun, împlineam şapte anişori… Eram toţi şi fericiţi!... A fost făcută cu trei luni, înainte de tragicul accident, în care mami, tati şi frăţiorul meu au plecat la Doamne-Doamne. (Oftă lung) Pe urmă a plecat bunicul, apoi bunica…. Vezi tu, Lara, de ziua mea, am primit mereu multe daruri, dar eu îmi doream mereu doar unul singur: de ziua mea, să primesc îmbrăţişările celor dragi… Zâmbi amar şi strânse drăgăstos la piept ghemuleţul de blană, care scânci fericit.
Ridică ochii a rugă, apoi îi închise. Văzu cum, cele cinci sfere strălucitoare li se alătură. În încăpere se simţea, parcă palpabil, incandescenţa iubirii şi o voce de nicăieri îi şopti: - Nu prezenţa fizică dă forţă iubirii, ci sinceritatea gândului. Pe noi ne- ai avut şi ne vei avea mereu alături. La Mulţi Ani, pe pământ, prinţesă! Timpul ne aşteaptă să fim alături o veşnicie.
O caldă fericire a învăluit-o. Din noapte se auzeau colinde, vestind Naşterea Domnului, clopoţeii chemau lumea la Sărbătoarea Crăciunului.
Mara a ştiut, pentru prima oară, că e ziua ei. În sfârşit, a primit cadoul dorit: promisiunea că se vor întâlni cândva, şi nimic nu-i va mai putea despărţi.
O fâlfâire uşoară a făcut-o să tresară. Cinci raze de lumină au învăluit-o făcând-o să simtă, pe rând, forţa braţelor tatălui, barba bunicului, mâna muncită a bunicii, gingăşia mânuţei frăţiorului care o mângâia pe obraz, şi mai presus de toate, căldura braţelor mamei, care o strângeau la piept.
Şi tot pentru prima oară, după atâţia ani, lacrimile Marei au fost de fericire.
Încetişor, umbrele celor dragi se îndepărtau, iar Mara a avut certitudinea că de acum poate să iubească PREZENTUL. ........................ VĂ IUBESC! CU SINCERĂ PRIETENIE, maria c.
Versuri superb de profunde ,de la o prietena buna Ancuta Oprescu :
La ce poftesc...
Poftesc la zăpezi să-mi ascundă zâmbetul de durere La sfinte cuvinte poftesc, Să-mi tacă pelinul din grai Să-mi dea miere La îngeri poftesc să-mi cearnă visul de-al nopţii noroi, La bocanci calzi si moi Să-ncalţe paşii vechi cu drumuri noi…
Poftesc la mere coapte-n Cer, La abur de ger fiert cu piper La colinde-mpănate cu Ler şi-agăţate de grindă Poftesc să-i fiu copilului ce -i sunt copil, Oglindă....
Voi sunteti pentru mine,pe langa intregirea cunostintelor-intregirea sentimentelor si exprimarea lor!Eu ii multumesc lui DUMNEZEU in fiecare clipa a vietii mele,pentru tot ce mi-a dat(si pentru ce mi-a luat,fiindca stie EL ce face...),dar mai ales de sarbatori,ii multumesc pentru familia mea,dar si pentru prieteni-cunoscuti si necunoscuti(in sensul asocierii figurii cu numele),pentru toate clipele frumoase,pline de sensibilitate petrecute aici cu voi.VA IUBESC SI VA DORESC SA FITI OCROTITI SI PRETUITI ASA CUM MERITATI!!!CRACIUN FERICIT SI SARBATORI CU BINE!!!UN AN MAI BUN DECAT CEL CE SE INCHEIE-LA MULTI ANI!!!
Intotdeauna cu dragoste si pretuire,pentru voi toti deopotriva
P.S. Ca o propunere de dezbatere pentru viitor:SPIRITUALITATEA CONTINUTA DE OPERA SI ACTIVITATEA LUI MICHAEL JACKSON-mesaje subtile si trimiteri la cele sfinte...Ce ziceti-ne bagam???Mi se pare interesanta viziunea voastra-a fiecaruia-despre asta... ???
Credinta in Dumnezeu, in prezenta Sa in tot ceea ce exista, l-au determinat pe Michael sa aiba un ridicat simt al spiritualitatii, sa perceapa instinctiv simplitatea si profunzimea preceptelor religioase: iubire fata de Dumnezeu, fata de copii, fata de parinti, compasiune in fata suferintei, daruire si pasiune in munca, constientizarea prezentei harului Lui in minunile cu care natura ne inconjoara la tot pasul. Toate poemele si reflectiile sale sunt o dovada vie a acestei spiritualitati. Dar si prin cantecele sale, Michael ne face sa atingem, sa simtim calea înspre Dumnezeu. “Asadar, ce este viata mea, Daca nu cred, Ca exista cineva care ma priveste Si-mi urmeaza toate visurile… Numai Dumnezeu stie Ca totul este intr-un joc Ca totul este in numele vostru…” Sunt multe de discutat pe aceasta tema... Dorina
In prag de nou an, cu gandul la cel ce se incheie si la atii care au trecut, dar intotdeauna cu speranta in mai bine, numai ganduri minunate pentru toti cei care pot privi si simti mai departe de aparente... La multi ani! Nadia
Un An Nou fericit va doresc, plin de lumina si pace in suflete! Fie ca cele mai curate dorinte sa prinda contur! Va multumesc pentru bucuria pe care o aduceti in acest suflet, citind frumoasele voastre ganduri!
An minunat, din adancul inimii te rog: Sa aduci bucurie, iubire, intelegere si multe impliniri tuturor, prietenilor si familiilor lor! Si in mod special, sa aduci unitate minunatilor oameni de aici, alaturi de care am ras si am plans. Alaturi de care am simtit magia iubirii si a daruirii. Pentru toti cei care au inteles sa aduca o parte din prisosul inimii lor, drept omagiu celui care ne incanta si ne va incanta tot timpul cu muzica, dansul, umanismul, si spiritualitatea sa, Michael Jackson. Pentru cel care, cu dragoste si pasiune, ne-a daruit un lucru de nepretuit: intelegerea profunzimii acestui suflet ales, a profunzimii mesajului din cantecele si discursurile sale. Celui caruia ii datoram magia acestui loc, Mihai.
Tot ce va doriti, incepand cu noul an, sa vi se implineasca! Cu drag, Dorina
“Au urât Zidul, dar ce-ar fi putut face? A fost prea puternic pentru a-l sparge de la un capat la celalalt. Se temeau de Zid, dar nu teama i-a determinat sensul? Mulţi dintre cei care au încercat să urce sa-l treaca au fost ucişi.
Nu au avut încredere in Zid, dar cine ar fi avut? Duşmanii lor au refuzat să dărâme o caramida, indiferent cât de mult au durat negocierile de pace.
Zidul a râs aspru. "Va predau o lecţie bună", se lăuda. "Dacă doriţi să claditi pentru eternitate, nu va deranjati cu pietre. Ura, teama, neîncrederea sunt mult mai puternice."
Ei ştiau ca Zidul a fost de dreapta, şi aproape au renunţat. Doar un singur lucru i-a oprit. Ei si-au amintit cine era de partea cealaltă. Bunica, varul, sora, soţia. Chipuri dragi care tânjeau să fie văzute.
"Ce se întâmplă?" a întrebat Zidul, tremurând. Fără să ştie ce au făcut, au privit prin Zid, încercând să găsească pe cei dragi. Tăcere, de la o persoană la alta, iubirea mentinand actiunea lor invizibila.
"Opriti-va!" a tipat Zidul. "Ma prabusesc!" Dar era prea târziu. Un milion de inimi s-au regăsit reciproc. Zidul s-a prabusit înainte de a ajunge jos.” Michael Jackson/ Berlin 1989/ Dancing the Dream
Numai printr-o DORINTA PUTERNICA de ADEVAR, DE INCREDERE, DE A AJUNGE CU CALDURA LA SUFLETUL CELUILALT, putem darama zidul care ne separa, putem construi poduri peste apele negre ale intolerantei!
Michelangelo,Mihai Eminescu,Michael Jackson-mie mi se pare ca acesti oameni au in comun mai mult decat numele...si daca mai cautam putin mai gasim afinitati si cu alti...Mihai?!!!
Dorina, Iti multumesc pentru ca readuci in atentia noastra o asa poveste minunata. Insa as vrea sa va povestesc si eu ceva.Aproape zilnic intru pe un blog care se vrea (si chiar este) de spiritualitate,unde se posteaza tot felul de pilde,de povestioare,de clipuri care iti merg la suflet.De doua ori,atunci cand am considerat potrivit subiectului zilei,am postat la comentarii cate o poveste de-a lui Michael,una dintre ele fiind chiar cea amintita de tine acum,iar cealalta,”Pestisorul caruia ii era sete” (care mie imi si place in mod special).Nu am scris si autorul,doar am sugerat sa il ghiceasca cititorii (care nu sunt deloc putini si care si lasa multe comentarii),in speranta ca le le voi starni interesul si poate chiar s-ar putea genera o discutie mai ampla. Ei bine,NU ! Am fost dezamagita si trista…Si,lasand la o parte subiectivismul personal,m-am intrebat daca nu cumva ar trebui sa redefinim cuvantul “spiritualitate”.
Cred ca-nu spiritualitatea trebuie redefinita,ci noi ca oameni ar trebui sa ne redefinim si chiar sa ne reconstruim...E totusi de bine ca mai exista spirit,fiindca fara el ne-am indeparta definitiv de DUMNEZEU!
Va multumesc, draga Simona si Mihaela, in primul rand pentru ca sunteti aici. Si eu tind sa cred ca nu spritualitatea trebuie redefinita. Noi suntem cei care traim vremuri tulburi. Acestea isi pun amprenta asupra perceperii informatiilor care ajung la noi, a modului in care ele sunt analizate si impartasite celorlalti, asupra dorintei de a ne analiza si de a ne raporta noi insine la valoarea pe care dorim s-o atingem. Si asa cum valoarea nu mai este perceputa la fel, nici conceptia despre lume si viata, sensibilitatea pentru valorile spiritual morale si cultural religioase, nu mai sunt la fel. Cu atat mai mult, nu pentru oricine este posibila patrunderea spiritului dincolo de suprafata materiala a lumii, spre relatia cu divinitatea si spre desavarsirea acesteia. Si cred ca Dumnezeu, se apropie in felul sau de fiecare suflet, in masura in care fiecare suflet doreste sa se deschida si sa-l primeasca cu bucurie. Poate acolo unde poposesti tu, Simona, altele sunt valorile despre care se discuta cu atata verva si care intereseaza. Iar oamenii sunt intoleranti sau nu le pasa de informatiile spirituale care vin din alt domeniu catre ei. Cu atat mai putin, sa le imbogateasca si sa le transmita mai departe. Aleg numai ce le convine pe moment. Important este ca cei care au aceasta sensibilitate, de a se lasa atrasi de esenta vietii, a universului, de a incerca sa le patrunda tainele, sa nu intrerupa impartasirea lor, celorlalti. Dorina.
Revenire… Te rog sa ma ierti, ca am lipsit atata timp….ca am tacut …. Cautand in mine puterea…de a reveni si a-ti multumi…pentru cuvintele calde, pentru incredere. Pentru ca m-ai lasat sa fiu “insuportabil” de prezenta in casa lui Michael, sau in “casa” ta. In acest sanctuar in care am incercat sa-mi caut umbra si lumina… Aici, unde mi-am regasit acea scanteie a sufletului, ascunsa atat de bine in cealalta jumatate, incat nici nu am banuit vre-odata ca exista! Te rog sa ma ierti…ca nu am fost prezenta sa iti spun La Multi Ani. Dar iti spun acum, urandu-ti sa ai dorinta de a reveni… fie si numai pentru Michael…fie si numai pentru noi, cei care ti-am fost tot timpul alaturi si ti-am apreciat incomensurabila daruire. Versurile din poezia NU POT LIPSI, de Ovidiu Oana-Parau, sunt pentru aceasta ZI.
Nu pot lipsi cât eu nici nu exist. Încă mă caut prin vremile trecute, Aşa cum caută poate, un artist Prin lumea lui de vise neştiute.
Nu-mi amintesc alcătuirea fostă Sub care m-ai ţesut ca ideal. Răzbate doar imaginea anostă A celui ce a fost cândva real.
M-am desfăcut sub vraja de la tine În bucăţele, ca o jucărie. Azi chiar încerc să mă refac din mine, Ca să-mplinesc dorita reverie.
Mai lasă timpul, meşter să ne fie Acestei reîntoarceri din nimic. Să pot iubirii iar să-i fiu solie Şi casă pe vecie să-i ridic.
Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)
Iar eu iti multumesc pentru ca existi, Mihai! :)
RăspundețiȘtergereSarbatori Fericite, tuturor!!!!
Va imbratisez!!!
Cerasela
Multumesc, Mihai, pentru tot ceea ce ai facut si faci pentru MICHAEL si pentru noi, desigur! Multumesc, multumesc, multumesc pentru TOT!
RăspundețiȘtergereSARBATORI FERICITE TUTUROR! Va pup!
Marinela
Crăciun fericit! La multi ani!
RăspundețiȘtergereVă îmbrățișez și vă iubesc pe toți!
Val.
Mos Craciun bate la usa/
RăspundețiȘtergereScoate palma din manusa/
Si iti da din mana lui/
Darurile cerului!/
Langa foc si langa brad,/
Langa omul cel mai drag,/
Langa brad si langa foc,/
Sa va umple de noroc"
Iti multumim, Mihai, pentru existenta acestui loc unic unde, prin daruire, frumusete sufleteasca transpusa in cuvinte, iubire fata de valoarea apreciata si respectata de toti, ai reusit sa creezi magie. Acea magie care ne aduce mereu acasa, unde ne simtim atat de bine impreuna, alaturi de Michael.
La multi ani cu sanatate, fericire si MULT NOROC in viitor!
Ma bucur ca esti aici. Indiferent de ce si cat scriem noi, si cu cata daruire, se simte lipsa ta.
Dorina
Sarbatori cu pace, iubire, lumina si fericire va doresc tuturor! La multi ani luminosi!
RăspundețiȘtergereCu drag,
Adriana
... Iar eu, mă întorc ... cu drag ... ACASĂ...
RăspundețiȘtergerePRIMIŢI CU COLINDUL?
....................
Vă doresc să aveţi fiecare VIAŢA ŞI SĂRBĂTORILE CU SĂNĂTATE, IUBIRE, ÎMPLINIRE, DRUM DREPT ŞI LUMINĂ! ŞI MAI ALES - CU LINIŞTE ŞI PACE!
......................
Şi mai vin a povesti
Numai dacă mi-ţi primi...
Sper să vă placă.
...... va urma ......
........ continuare ....
RăspundețiȘtergereMESAJE DE DINCOLO DE VREME - "Darul Iubirii"
Era seara de Ajun. Afară ningea cu fulgi mari. Totul parcă era desprins dintr-o poveste. Mara cânta un colind, în timp ce făcea ultimele pregătiri. Bradul îşi plecase crengile de atâtea podoabe. Masa de asemenea, încărcată cu bucate, aştepta şi ea invitaţi dragi. Tortul trona în mijlocul mesei, amintindu-i Marei, câţi ani au trecut de când a venit pe lume.
Puţin obosită, s-a aşezat în fotoliu. Începu să răsfoiască albumul cu fotografii. Privea cu ochii amintirii, fiecare poză. Lara, prietena sa de-o viaţă, se furişă tiptil lângă fotoliu, pentru a fi cât mai aproape de stăpâna sa. Dintr-o bucată de blăniţă, neagră ca tăciunele, doi ochi, ca două măsline o fixau insistent. Mara, plecată cu totul în trecut, nu o vedea; simţea doar căldura iubirii credincioasei sale prietene.
O lacrimă nechemată s-a strecurat din colţul ochilor, sfinţind ultima fotografie în care se aflau cu toţii: bunica, bunicul, mami, tati, frăţiorul ei, Mihail, şi ea.
- De ţi-aş povesti, scumpa mea, Laruşca!... Poate tu m-ai înţelege…
De la fereastră o chemă prezentul din glasuri de copii:
- Primiţi cu colindul?
Mara, trezită din vis, bâigui ceva, luă grăbită după masă coşul cu mere, dulciuri, nuci, covrigi, pregătit anume pentru colindători, deschise uşa şi le zâmbi picilor cu o anume stângăcie. Lara se aşezase şi ea pe lăbuţele din spate şi privea copiii, dând fericită din coadă.
- Am plecat să colindăm,
Domn, Domn să-nălţăm
Când boierii nu-s acasă
Domn, Domn să-nălţăm…
Asculta vrăjită glasurile cristaline, privind dincolo de copii. În grădiniţa unde, cu mulţi ani în urmă, stătea de strajă Omul de Zăpadă, zări două, apoi trei, apoi cinci sfere strălucitoare, care prindeau contur. Veniseră!
Copiii cântau mai departe:
- Colindiţa nu-i mai multă
sa trăiască cine-ascultă,
sus la cer o înălţăm
şi la gazde o-nchinăm…
Mara fu cuprinsă de o nemărginită bucurie. De dincolo de lume se întorseseră (pentru a câta oară?) Îngerii ei de Lumină.
Răsplăti strădania copiilor, le mulţumi pentru urările făcute şi se retrase în “sanctuarul amintirilor sale”. Lara o urmă îndeaproape Se aşeză la masă, îşi luă în braţe căţeluşa, trase mai aproape albumul şi începu să-i povestească:
- Fotografia asta îmi este cea mai dragă! Era tot de Ajun. A doua zi,
de Crăciun, împlineam şapte anişori… Eram toţi şi fericiţi!... A fost făcută cu trei luni, înainte de tragicul accident, în care mami, tati şi frăţiorul meu au plecat la Doamne-Doamne. (Oftă lung) Pe urmă a plecat bunicul, apoi bunica…. Vezi tu, Lara, de ziua mea, am primit mereu multe daruri, dar eu îmi doream mereu doar unul singur: de ziua mea, să primesc îmbrăţişările celor dragi…
Zâmbi amar şi strânse drăgăstos la piept ghemuleţul de blană, care scânci fericit.
Ridică ochii a rugă, apoi îi închise. Văzu cum, cele cinci sfere strălucitoare li se alătură. În încăpere se simţea, parcă palpabil, incandescenţa iubirii şi o voce de nicăieri îi şopti:
- Nu prezenţa fizică dă forţă iubirii, ci sinceritatea gândului. Pe noi ne- ai avut şi ne vei avea mereu alături. La Mulţi Ani, pe pământ, prinţesă! Timpul ne aşteaptă să fim alături o veşnicie.
O caldă fericire a învăluit-o. Din noapte se auzeau colinde, vestind Naşterea Domnului, clopoţeii chemau lumea la Sărbătoarea Crăciunului.
Mara a ştiut, pentru prima oară, că e ziua ei. În sfârşit, a primit cadoul dorit: promisiunea că se vor întâlni cândva, şi nimic nu-i va mai putea despărţi.
O fâlfâire uşoară a făcut-o să tresară. Cinci raze de lumină au învăluit-o făcând-o să simtă, pe rând, forţa braţelor tatălui, barba bunicului, mâna muncită a bunicii, gingăşia mânuţei frăţiorului care o mângâia pe obraz, şi mai presus de toate, căldura braţelor mamei, care o strângeau la piept.
Şi tot pentru prima oară, după atâţia ani, lacrimile Marei au fost de fericire.
Încetişor, umbrele celor dragi se îndepărtau, iar Mara a avut certitudinea că de acum poate să iubească PREZENTUL.
........................
VĂ IUBESC!
CU SINCERĂ PRIETENIE, maria c.
Versuri superb de profunde ,de la o prietena buna Ancuta Oprescu :
RăspundețiȘtergereLa ce poftesc...
Poftesc la zăpezi
să-mi ascundă zâmbetul de durere
La sfinte cuvinte poftesc,
Să-mi tacă pelinul din grai
Să-mi dea miere
La îngeri poftesc
să-mi cearnă visul de-al nopţii noroi,
La bocanci calzi si moi
Să-ncalţe paşii vechi cu drumuri noi…
Poftesc la mere coapte-n Cer,
La abur de ger fiert cu piper
La colinde-mpănate cu Ler
şi-agăţate de grindă
Poftesc să-i fiu copilului ce -i sunt copil,
Oglindă....
Dragii mei
RăspundețiȘtergereVoi sunteti pentru mine,pe langa intregirea cunostintelor-intregirea sentimentelor si exprimarea lor!Eu ii multumesc lui DUMNEZEU in fiecare clipa a vietii mele,pentru tot ce mi-a dat(si pentru ce mi-a luat,fiindca stie EL ce face...),dar mai ales de sarbatori,ii multumesc pentru familia mea,dar si pentru prieteni-cunoscuti si necunoscuti(in sensul asocierii figurii cu numele),pentru toate clipele frumoase,pline de sensibilitate petrecute aici cu voi.VA IUBESC SI VA DORESC SA FITI OCROTITI SI PRETUITI ASA CUM MERITATI!!!CRACIUN FERICIT SI SARBATORI CU BINE!!!UN AN MAI BUN DECAT CEL CE SE INCHEIE-LA MULTI ANI!!!
Intotdeauna cu dragoste si pretuire,pentru voi toti deopotriva
Mihaela
P.S.
ȘtergereCa o propunere de dezbatere pentru viitor:SPIRITUALITATEA CONTINUTA DE OPERA SI ACTIVITATEA LUI MICHAEL JACKSON-mesaje subtile si trimiteri la cele sfinte...Ce ziceti-ne bagam???Mi se pare interesanta viziunea voastra-a fiecaruia-despre asta... ???
MI.....
Credinta in Dumnezeu, in prezenta Sa in tot ceea ce exista, l-au determinat pe Michael sa aiba un ridicat simt al spiritualitatii, sa perceapa instinctiv simplitatea si profunzimea preceptelor religioase: iubire fata de Dumnezeu, fata de copii, fata de parinti, compasiune in fata suferintei, daruire si pasiune in munca, constientizarea prezentei harului Lui in minunile cu care natura ne inconjoara la tot pasul.
ȘtergereToate poemele si reflectiile sale sunt o dovada vie a acestei spiritualitati. Dar si prin cantecele sale, Michael ne face sa atingem, sa simtim calea înspre Dumnezeu.
“Asadar, ce este viata mea,
Daca nu cred,
Ca exista cineva care ma priveste
Si-mi urmeaza toate visurile…
Numai Dumnezeu stie
Ca totul este intr-un joc
Ca totul este in numele vostru…”
Sunt multe de discutat pe aceasta tema...
Dorina
In prag de nou an, cu gandul la cel ce se incheie si la atii care au trecut, dar intotdeauna cu speranta in mai bine, numai ganduri minunate pentru toti cei care pot privi si simti mai departe de aparente... La multi ani!
RăspundețiȘtergereNadia
Un An Nou fericit va doresc, plin de lumina si pace in suflete! Fie ca cele mai curate dorinte sa prinda contur! Va multumesc pentru bucuria pe care o aduceti in acest suflet, citind frumoasele voastre ganduri!
RăspundețiȘtergereLA MULTI ANI, 2013!
RăspundețiȘtergereAn minunat, din adancul inimii te rog:
Sa aduci bucurie, iubire, intelegere si multe impliniri tuturor, prietenilor si familiilor lor!
Si in mod special, sa aduci unitate minunatilor oameni de aici, alaturi de care am ras si am plans. Alaturi de care am simtit magia iubirii si a daruirii.
Pentru toti cei care au inteles sa aduca o parte din prisosul inimii lor, drept omagiu celui care ne incanta si ne va incanta tot timpul cu muzica, dansul, umanismul, si spiritualitatea sa, Michael Jackson.
Pentru cel care, cu dragoste si pasiune, ne-a daruit un lucru de nepretuit: intelegerea profunzimii acestui suflet ales, a profunzimii mesajului din cantecele si discursurile sale.
Celui caruia ii datoram magia acestui loc, Mihai.
Tot ce va doriti, incepand cu noul an, sa vi se implineasca!
Cu drag,
Dorina
ZIDUL
RăspundețiȘtergere“Au urât Zidul, dar ce-ar fi putut face? A fost prea puternic pentru a-l sparge de la un capat la celalalt.
Se temeau de Zid, dar nu teama i-a determinat sensul? Mulţi dintre cei care au încercat să urce sa-l treaca au fost ucişi.
Nu au avut încredere in Zid, dar cine ar fi avut? Duşmanii lor au refuzat să dărâme o caramida, indiferent cât de mult au durat negocierile de pace.
Zidul a râs aspru. "Va predau o lecţie bună", se lăuda. "Dacă doriţi să claditi pentru eternitate, nu va deranjati cu pietre. Ura, teama, neîncrederea sunt mult mai puternice."
Ei ştiau ca Zidul a fost de dreapta, şi aproape au renunţat. Doar un singur lucru
i-a oprit. Ei si-au amintit cine era de partea cealaltă. Bunica, varul, sora, soţia. Chipuri dragi care tânjeau să fie văzute.
"Ce se întâmplă?" a întrebat Zidul, tremurând. Fără să ştie ce au făcut, au privit prin Zid, încercând să găsească pe cei dragi. Tăcere, de la o persoană la alta, iubirea mentinand actiunea lor invizibila.
"Opriti-va!" a tipat Zidul. "Ma prabusesc!" Dar era prea târziu. Un milion de inimi s-au regăsit reciproc. Zidul s-a prabusit înainte de a ajunge jos.”
Michael Jackson/ Berlin 1989/ Dancing the Dream
Numai printr-o DORINTA PUTERNICA de ADEVAR, DE INCREDERE,
DE A AJUNGE CU CALDURA LA SUFLETUL CELUILALT, putem darama zidul care ne separa, putem construi poduri peste apele negre ale intolerantei!
Dorina, la inceput de an 2013
Michelangelo,Mihai Eminescu,Michael Jackson-mie mi se pare ca acesti oameni au in comun mai mult decat numele...si daca mai cautam putin mai gasim afinitati si cu alti...Mihai?!!!
ȘtergereMihaela
Dorina,
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru ca readuci in atentia noastra o asa poveste minunata.
Insa as vrea sa va povestesc si eu ceva.Aproape zilnic intru pe un blog care se vrea (si chiar este) de spiritualitate,unde se posteaza tot felul de pilde,de povestioare,de clipuri care iti merg la suflet.De doua ori,atunci cand am considerat potrivit subiectului zilei,am postat la comentarii cate o poveste de-a lui Michael,una dintre ele fiind chiar cea amintita de tine acum,iar cealalta,”Pestisorul caruia ii era sete” (care mie imi si place in mod special).Nu am scris si autorul,doar am sugerat sa il ghiceasca cititorii (care nu sunt deloc putini si care si lasa multe comentarii),in speranta ca le le voi starni interesul si poate chiar s-ar putea genera o discutie mai ampla.
Ei bine,NU ! Am fost dezamagita si trista…Si,lasand la o parte subiectivismul personal,m-am intrebat daca nu cumva ar trebui sa redefinim cuvantul “spiritualitate”.
SimonaB
Draga SimonaB
ȘtergereCred ca-nu spiritualitatea trebuie redefinita,ci noi ca oameni ar trebui sa ne redefinim si chiar sa ne reconstruim...E totusi de bine ca mai exista spirit,fiindca fara el ne-am indeparta definitiv de DUMNEZEU!
Mihaela
Va multumesc, draga Simona si Mihaela, in primul rand pentru ca sunteti aici.
ȘtergereSi eu tind sa cred ca nu spritualitatea trebuie redefinita.
Noi suntem cei care traim vremuri tulburi. Acestea isi pun amprenta asupra perceperii informatiilor care ajung la noi, a modului in care ele sunt analizate si impartasite celorlalti, asupra dorintei de a ne analiza si de a ne raporta noi insine la valoarea pe care dorim s-o atingem.
Si asa cum valoarea nu mai este perceputa la fel, nici conceptia despre lume si viata, sensibilitatea pentru valorile spiritual morale si cultural religioase, nu mai sunt la fel.
Cu atat mai mult, nu pentru oricine este posibila patrunderea spiritului dincolo de suprafata materiala a lumii, spre relatia cu divinitatea si spre desavarsirea acesteia.
Si cred ca Dumnezeu, se apropie in felul sau de fiecare suflet, in masura in care fiecare suflet doreste sa se deschida si sa-l primeasca cu bucurie.
Poate acolo unde poposesti tu, Simona, altele sunt valorile despre care se discuta cu atata verva si care intereseaza.
Iar oamenii sunt intoleranti sau nu le pasa de informatiile spirituale care vin din alt domeniu catre ei. Cu atat mai putin, sa le imbogateasca si sa le transmita mai departe. Aleg numai ce le convine pe moment.
Important este ca cei care au aceasta sensibilitate, de a se lasa atrasi de esenta vietii, a universului, de a incerca sa le patrunda tainele, sa nu intrerupa impartasirea lor, celorlalti.
Dorina.
"Michael Jackson-American Master", by C. Mecca
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=LarYNpgfg1o
http://www.innermichael.com/making-that-change/tools-for-change/
http://www.innermichael.com/2012/10/are-mj-fans-being-the-legacy-part-ii/
La multi ani cu pace, lumina si fericire!
RăspundețiȘtergereRevenire…
RăspundețiȘtergereTe rog sa ma ierti, ca am lipsit atata timp….ca am tacut ….
Cautand in mine puterea…de a reveni si a-ti multumi…pentru cuvintele calde, pentru incredere. Pentru ca m-ai lasat sa fiu “insuportabil” de prezenta in casa lui Michael, sau in “casa” ta. In acest sanctuar in care am incercat sa-mi caut umbra si lumina…
Aici, unde mi-am regasit acea scanteie a sufletului, ascunsa atat de bine in cealalta jumatate, incat nici nu am banuit vre-odata ca exista!
Te rog sa ma ierti…ca nu am fost prezenta sa iti spun La Multi Ani.
Dar iti spun acum, urandu-ti sa ai dorinta de a reveni… fie si numai pentru Michael…fie si numai pentru noi, cei care ti-am fost tot timpul alaturi si ti-am apreciat incomensurabila daruire.
Versurile din poezia NU POT LIPSI, de Ovidiu Oana-Parau, sunt pentru aceasta ZI.
Nu pot lipsi cât eu nici nu exist.
Încă mă caut prin vremile trecute,
Aşa cum caută poate, un artist
Prin lumea lui de vise neştiute.
Nu-mi amintesc alcătuirea fostă
Sub care m-ai ţesut ca ideal.
Răzbate doar imaginea anostă
A celui ce a fost cândva real.
M-am desfăcut sub vraja de la tine
În bucăţele, ca o jucărie.
Azi chiar încerc să mă refac din mine,
Ca să-mplinesc dorita reverie.
Mai lasă timpul, meşter să ne fie
Acestei reîntoarceri din nimic.
Să pot iubirii iar să-i fiu solie
Şi casă pe vecie să-i ridic.
Cu deosebita admiratie,
Dorina