vineri, 3 august 2012

Discursul lui Michael Jackson la Universitatea Oxford, 2001

...

"MICHAEL JACKSON TAPES BOOK" - traducere şi adaptare în limba română de Mikael A. Dobrescu 

Discursul lui Michael Jackson la Universitatea Oxford, 2001





Probabil nu v-ar surprinde să aflaţi că nu am avut o copilărie idilică. S-a vorbit mult despre încordarea şi tensiunea care există în relaţia dintre mine şi tatăl meu. Tata este un om dur care ne-a forţat puternic pe mine şi pe fraţii mei, de la vârste fragede, să fim cei mai buni performeri.

Avea mari probleme să arate afecţiune. Niciodată nu mi-a spus efectiv ca mă iubeşte. Şi niciodată nu mi-a făcut complimente. Dacă făceam un spectacol extraordinar, îmi spunea că a fost un show bun. Dacă făceam unul acceptabil, îmi spunea că a fost mizerabil. Pentru el nu conta decât succesul nostru comercial. Tata a fost un manager genial şi o parte din succesul nostru profesional se datorează felului în care ne-a constrâns să muncim. El m-a pregătit să devin un om de spectacol şi, sub îndrumarea lui, nu aveam cum să ratez.  

Dar ceea ce voiam eu cu adevărat, era un tată. Voiam un tată care să-mi arate că mă iubea. Iar tatăl meu nu a făcut niciodată asta. Nu a spus niciodată „Te iubesc” privindu-mă drept în ochi. Nu a jucat vreun joc cu mine, nu m-a urcat pe umerii lui, nu mi-a aruncat nicio pernă.

Dar îmi amintesc că odată, când aveam vreo patru ani, la un carnaval, tata m-a ridicat şi m-a aşezat pe spatele unui ponei. A fost un gest mărunt, pe care el propbabil că l-a uitat după cinci minute. Dar, datorită acelui unic moment, a avut mereu un loc special în inima mea. Pentru că aşa sunt copiii. Lucrurile mici contează enorm pentru ei; iar pentru mine, acel moment a însemnat totul. Nu s-a intâmplat decât o dată dar mi-a schimbat mult părerea despre el şi despre lume.

Acum sunt tată la rândul meu, şi într-o zi mă gândeam la propriii mei copii, Prince şi Paris, şi la ceea ce aş vrea să gândească ei despre mine atunci când vor creşte. Mi-ar plăcea ca ei să-şi amintească faptul că i-am vrut lângă mine mereu, oriunde mergeam; faptul că am încercat să-i pun mereu pe primul loc, înaintea a orice, inclusiv a albumelor şi concertelor.

Dar şi în vieţile lor există provocări. Din cauză că sunt vânaţi de paparazzi, copiii mei nu pot să meargă cu mine într-un parc sau la film. Şi atunci, mă întreb dacă nu vor avea resentimente, atunci când vor fi mari. Oare cum le vor afecta copilăria, deciziile mele? Ar putea să întrebe: „De ce nu am avut şi noi o copilărie obişnuită, ca alţii?” Şi atunci mă rog, ca ei să fie îngăduitori cu mine; şi să spună: „Tăticul nostru a făcut tot ce a putut, în situaţiile cu care s-a confruntat. Poate că nu a fost perfect, dar a fost un om cuviincios şi cald, care a încercat să ne ofere toată dragostea din lume.”

Sper că ei se vor concentra mereu pe lucrurile pozitive, pe sacrificiile pe care le-am făcut pentru ei cu dragă inimă; şi să nu critice situaţiile nefericite în care s-au aflat sau greşelile pe care le-am făcut şi pe care le voi mai face în creşterea lor. Căci fiecare dintre noi a fost copilul cuiva şi ştim că în ciuda oricăror eforturi, întotdeauna vor apărea greşeli. Este în firea lucrurilor.  

Şi, când mă gândesc la asta, la speranţa că nu voi fi judecat nefavorabil de copiii mei şi că îmi vor ierta scăpările, sunt obligat să mă gândesc la propriul meu tată, şi în ciuda faptului că am negat-o atâţia ani, trebuie să recunosc că m-a iubit. Chiar m-a iubit, şi ştiu asta.

Au fost mici semne care au arătat-o. Când eram copil, eram înnebunit după dulciuri, ca toată lumea. Preferatele mele erau gogoşile glazurate, iar tata ştia asta. Aşa că, odată la câteva săptămâni, găseam dimineaţa pe masa din bucătărie o pungă cu gogoşi glazurate – fară vreun bilet, fără explicaţii – doar gogoşile. Era ca şi când venise Moş Crăciun. Uneori mă gândeam să stau treaz până noaptea târziu, ca să-l văd când le lasă, dar, ca şi în cazul lui Moş Crăciun, nu voiam să stric magia, de teamă că n-o să mai am parte de astfel de surprize. Tata trebuia să le lase noaptea, pe furiş, ca să nu fie prins cu garda jos. Era speriat de emoţiile umane, nu le înţelegea ori nu ştia cum să le înfrunte. Dar ştia să aducă gogoşi.

Şi, când dau frâu liber amintirilor, vin şi altele, gesturi mărunte, uneori incomplete, care dovedesc că el a făcut tot ce i-a stat în putinţă.



Prin urmare, în seara aceasta, în loc să mă gândesc la ceea ce nu a făcut tatăl meu, vreau să mă gândesc la toate lucrurile pe care le-a făcut, să ţin cont de faptul că şi el a avut provocările lui proprii şi să încetez să-l mai judec.

Am început să reflectez la faptul că tata a crescut în Sud, într-o familie foarte săracă. A crescut în timpul crizei economice iar tatăl lui, care se zbătea din greu să-şi hrănească familia, a arătat foarte puţină afecţiune şi şi-a crescut copiii cu un braţ de fier. Vă puteţi imagina cum era viaţa în Sud pentru un copil sărac, de culoare, privat de demnitate, lipsit de speranţă, şi care se lupta să devină adult într-o lume în care tatăl meu nu putea fi decât subordonat. Am fost primul artist de culoare difuzat la MTV şi îmi amintesc bine cu câtă greutate am reuşit asta, deşi eram în anii ’80...

Tata s-a mutat în Indiana şi şi-a făcut o familie mare, muncind ore lungi în oţelărie, muncă ce distruge plămânii şi îngenunchează spiritul, pentru a-şi întreţine familia. E de mirare, atunci, că i-a fost greu să-şi expună sentimentele? E un mister că şi-a împietrit inima, că şi-a construit ziduri care să-l ţină la adăpost de emoţii? Ce altă opţiune are un om, atunci când viaţa lui nu e decât o luptă de a rezista de azi pe mâine? Şi, mai presus de toate, este de mirare faptul că el şi-a forţat fiii să aibă succes ca artişti, pentru ca astfel să fie feriţi de o viaţă plină de umilinţă, pe care el o simţise din plin? Am început să înţeleg că până şi duritatea tatălui meu era un semn de afecţiune, una imperfectă desigur, dar tot afecţiune era. M-a forţat să muncesc, pentru că mă iubea. Pentru că a vrut ca nimeni să nu se uite vreodată de sus la băiatul lui.

Iar acum, nu mai simt amărăciune, ci binecuvântare. În locul mâniei, am descoperit îngăduinţa. În locul răzbunării, am găsit împăcarea. Iar furia mea iniţială a lăsat, treptat, locul iertării.

În urmă cu aproape un deceniu, am creat o fundaţie caritabilă denumită „Salvaţi Lumea”. Numele ei mi-a venit ca o inspiraţie. Nu ştiam, pe atunci, că aceste două cuvinte reprezintă piatra de temelie pentru profeţiile din Noul Testament. Cred eu, cu adevărat, că putem vindeca această lume, măturată chiar şi astăzi de războaie, ură şi genocid? Cred eu, cu adevărat, că ne putem vindeca copiii, aceiaşi copii care intră în şcoli cu arme şi ură şi îşi împuşcă colegii, aşa cum s-a întâmplat în Şcoala Columbine; copiii noştri, care pot să omoare în bătaie un puşti fără apărare, aşa cum a păţit Jamie Bulger (ucis în Anglia de doi băieţi în vârstă de zece ani)?... Sigur că da, cred în asta, altminteri nu aş fi aici în această seară. Dar totul începe cu iertare. Căci, pentru a vindeca lumea, trebuie ca mai întâi să ne vindecăm noi înşine. Iar pentru a vindeca copiii, trebuie ca mai întâi să vindecăm copilul din noi, din fiecare.

Ca adult şi ca părinte, îmi dau seama că nu pot fi o fiinţă întreagă şi nici un părinte devotat şi capabil de a dărui iubire necondiţionată, până când nu îmi înving fantomele propriei mele copilării. Şi asta cer, de la noi toţi, în seara aceasta. Să trăim respectând cea de-a cincea poruncă. Să ne respectăm părinţii şi să nu-i judecăm. Să le acordăm avantajul îndoielii. Să înţelegem că şi ei au avut propriile lupte, propriile dureri şi traume, şi cu toate acestea au făcut tot ce le-a stat în putinţă.

De aceea vreau să-mi iert tatăl şi să încetez să-l mai judec. Vreau să-l iert, pentru că vreau să am un tată şi el este singurul pe care l-am primit. Vreau să înlătur de pe umerii mei povara trecutului şi vreau să fiu liber să păşesc într-o relaţie nouă, cu tatăl meu, pentru tot restul vieţii, care să nu fie împiedicată de fantasmele trecutului.

Shmuley şi cu mine, cei care lansăm astăzi această iniţiativă, suntem membri ai comunităţilor afro-americane şi evreieşti, ambele suferind orori şi atrocităţi de-a lungul istoriei. Cum ar putea comunităţile noastre să ierte ororile care ni s-au făcut, fără să le uităm? Amintindu-ne. Ne transmitem poveştile mai departe. Dar totodată ne ridicăm deasupra lor. Într-o lume plină de ură, îndrăznim totuşi să sperăm. Într-o lume plină de mânie, îndrăznim să mângâiem. Într-o lume a disperării, îndrăznim totuşi să visăm. Îi într-o lume plină cu neîncredere, continăm să credem.

Pe toţi cei prezenţi în această seară, care s-au simţit abandonaţi de părinţi, îi rog să-şi abandoneze dezamăgirile. Pe cei care s-au simţit minţiţi de părinţi, îi rog să nu se mai mintă pe ei înşişi. Iar pe cei care simt că locul părinţilor lor ar fi în iad, îi rog ca mai bine să le întindă mâna.

Pentru că nimic nu poate răscumpăra durerea. Răzbunarea nu aduce alinare. Dacă ne iertăm părinţii nu înseamnă că negăm faptul că au greşit faţă de noi. Nu le spălăm păcatele şi nu-i transformăm în sfinţi. Dar, păstrând resentimente faţă de părinţi, nu vom primi niciodată dragostea după care tânjim. Răzbunarea nu ne va face viaţa mai frumoasă, ci va face ca durerea şi suferinţa să se perpetueze într-un ciclu fără sfârşit. Există un proverb din Congo, care spune: „Răzbunarea este sacrificiul propriu.” Şi, prieteni, generaţia noastră s-a sacrificat şi a suferit destul.

Vă cer vouă şi îmi cer mie însumi, să le oferim părinţilor noştri darul iubirii necondiţionate şi astfel vor putea la rândul lor să înveţe să iubească de la noi, de la copiii lor. Astfel iubirea va fi, în sfârşit, restaurată în lumea noastră pustiită şi singuratică. Shmuley mi-a spus odată de o profeţie biblică veche, care spune că va veni o vreme când „inimile părinţilor vor fi vindecate prin intermediul inimilor copiilor lor”. Prieteni, noi suntem acei copii.

Mahatma Gandhi a spus: „Cel slab nu poate niciodată să ierte. Iertarea este atributul celor puternici.” În seara asta, să fim puternici. Şi, dincolo de a fi puternici, să acceptăm cea mai mare provocare dintre toate: să refacem legăturile, învăţându-i pe părinţii noştri cum să iubească. Trebuie să depăşim, cu toţii, orice efecte pe care traumele din copilărie ni le-ar fi generat şi, cum spune Jesse Jackson, să ne iertăm unii pe alţii, să ne eliberăm şi să mergem mai departe.



***

Mchael Jackson Tapes Book tradusă în limba română, integrală şi în format PDF, poate fi descărcată gratuit de aici.

...

29 de comentarii:

  1. Cand iti este sufletul "iertare", te ridici mai presus de fire.
    Cand daruiesti din toata inima ta, fara sa gandesti la altceva, pur si simplu daruiesti, avand de multe ori sentimentul vindecarii, a unei paci interioare care te ridica undeva, deasupra ta!
    Prin iertare, te impaci cu tine insuti mai mult decat s-ar putea crede!
    Impacarea cu tine insuti, adevarul si onestitatea, sensibilitatea sufleteasca, lumina si linistea interioara, compasiunea, unicitatea, daruirea totala...acestea sunt adevaratele bogatii ale omului.
    Aceasta reprezinta adevarata lumina a sufletului lui Michael.
    Ele reprezinta adevarata bogatie si lumina a tuturor celor care cred cu adevarat in valoarea lor.

    Din toata inima,
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  2. Iti multumim, Mihai, pentru traducere si pentru faptul ca ai luat in seama dorinta noastra de a o avea.
    Il consider un "cadou de nepretuit" din partea ta,
    cu ocazia sarbatoririi zilei de 29, august, a acestui an.

    Cuvantul "multumesc" este prea putin spus!
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  3. In primul rand ,,Felicitari!!!", Mihai, pentru finalizarea acestui proiect care te-a solicitat si consumat in mod deosebit. Poate fi asezat alaturi de tot ceea ce ai facut de cativa ani incoace sub egida ,,Michael Jackson", pentru promovarea omului Michael sub toate dimensiunile fiintei lui...
    In al doilea rand, laudabila asezarea a toate acestea sub un singur linck si sper ca cei care vor descarca sa spuna macar ,,Multumesc!"
    Nadia

    RăspundețiȘtergere
  4. Un discurs emotionant, de o profunzime si valoare de necontestat.
    Cei care nu l-au inteles sau nu au vrut sa-l inteleaga pe Michael, cei care, in dorinta de ai umbri personalitatea, din pura invidie sau din ura, arunca si astazi cu vorbe desarte, ar trebui sa citeasca aceasta prelegere si sa o inteleaga prin prisma mesajului “testament”, mesaj cu o puternica valoare morala, exprimat si transmis de un om cu o inalta spiritualitate., care a inteles viata si relatiile interumane la un alt nivel dacat cel obisnuit. Care a reusit sa se ridice deasupra propriei conditii, tocmai prin acceptarea unei atitudini care nu este la indemana oricui. Nu oricine o intelege si o poate accepta.
    Unicitatea lui nu se rezuma doar la prestatia si mostenirea artistica de necontestat. Unicitatea lui presupune pastrarea omeniei in conditii in care multi altii se transforma in sclavii propriilor sentimente revolta si invidie.
    Neconditionat si fara echivoc, a INDRAZNIT sa spere in ceea ce multi nu mai spera, a indraznit sa mangaie ceea ce multi condamna, a indraznit sa viseze, sa creada in sansa vindecarii lumii in care traim, o lume plina de ura, de neincredere, de disperare. Dar si in sansa propriei vindecari.

    “Nimic nu poate rascumpara durerea. Razbunarea nu aduce alinare. Nu ne face viata mai frumoasa si face ca durerea si suferinta sa se perpetueze continuu.” Nu iti aduce impacarea cu tine insuti.
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  5. Ambivalenta iubire-ura fata de parinti este un lucru comun pentru psihicul uman. In fapt orice iubire puternica are planul B al urii pregatit. Cu atat mai mult ea exista in relatia parite-copil. Se poaTE OBSERVA la copiii abia nascuti care sunt gata sa faca mutre de adevarati dezgustati de "nepriceperea" parintilor in ceea ce-i priveste.
    E remarcabil efortul sau de iertare al lui Joseph. Trebuia sa se impace cu gandul totusi ca ura e pur si simplul reversul iubirii, umbra acesteia

    RăspundețiȘtergere
  6. Intradevar , relatia parinte copil este una speciala , prin prisma faptului , ca parintii ii ai nu ti alegi !

    - Tot timpul una dintre parti , este mai puternica spiritual fata de cealalta , indiferent ca e copil sau parinte , datorita acestui fapt , ambii trebuie sa gaseasca un echilibru ................. mai perfect sau mai imperfect , asta depinde de fiecare !!!
    Daca acest echilibru nu se poate stabilii , intervin rupturi , care pot distruge relatii ...... si e pacat !!!

    TOTUL DEPINDE DE NOI , TOT TIMPUL TREBUIE SA LUPTAM PENTRU NOI , CAT SI PT CEL DE LANGA NOI !!!


    Pace tuturor \m/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca ne-am respecta mai mult pe noi insine, acceptandu-ne asa cum santem, daca i-am respecta mai mult pe ceilalti, acceptandu-i asa cum sunt, fara a incerca sa pretindem, sa transformam, poate am reusi sa intelegem cat de necesari ne suntem, poate am putea inlatura resentimentele, facand loc intelegerii, cunoasterii de sine, pacii interioare.
      AMaria

      Ștergere
  7. MULTUMESC pentru traducerea integrala a discursului lui Michael din 2001,de la Oxford,nu citisem decat fragmente-de asemenea si pentru traducerea integrala a cartii,pe care ai postat-o.De fapt ITI MULTUMESC PENTRU TOT CE FACI,aici si pe celalalt blog al tau,care ne ajuta sa intelegem mai bine dedesubturile...MULTUMESC!!!


    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihaela, ma bucur atat de mult ca esti aici!...Imi era teama la gandul ca, incet, incet…si tu..
      Nu indrazneam sa intreb ce este cu tine…Multumesc pentru faptul ca te-am regasit "acasa", pe aleea impodobita cu ghirlande de flori inmiresmate, asteptand noi si noi adevaruri cuprinse in cuvintele magice spuse de Michael si de Mihai.
      Stiu ca inima multora este aici, dar lipsa gandurilor lor exprimate cu atata pasiune in cuvinte, se face simtita…
      Dorina

      Ștergere
    2. Ma intreb cand ai sa incetezi sa ma uimesti???E de bine ca mai sunt necesara si altcuiva,in afara alor mei...Unul dintre ,,pacatele" vietii mele este loialitatea.,,Dezertez"geru,dar cand o fac-e definitiv...Malformatie ,,genetica".Cand am venit aici prima data,cu totul si cu totul intamplator-mi-a placut atmosfera si m-a interesat foarte tare subiectul MICHAEL JACKSON.Am observat, insa ca pe parcurs,s-au pierdut multi dintre cei ce comentau frenetic la inceput si mi s-a parut o nedreptate ,sa las munca lui Mihai nerasplatita si neapreciata,fie si de umilul meu comentariu...Nu pot decat sa ma bucur,ca nu sunt singura care gandeste asa...MULTUMESC DRAGA DORINA pentru apreciere!SI TU REPREZINTI PENTRU MINE ACELASI LUCRU,DE MULTA VREME!

      Mihaela

      Ștergere
  8. Ma gandesc la ceea ce a spus Mihaela in comentariul trecut. Aceeasi “inima grea”, acelasi presentiment dureros l-am avut si eu, la fel ca ea.
    Si asta, chiar inaintea ultimelor doua postari.
    Cu atat mai mult m-a bucurat mesajul tau, Mihai, considerandu-l la inceput ca pe un semn de continuare a ceea ce, cu atata respect si admiratie faci de atata timp, oglinda a unei adanci aprecieri pentru omul si artistul Michael Jackson, pentru frumos si adevar.
    Dar, totusi… tristetea este din ce in ce mai apasatoare la gandul….Si sper… si doresc, la fel ca Mihaela, ca intuitia noastra sa fie gresita…

    Este atata rau in aceasta lume, atata neliniste, atata cinism in dorinta de distrugere si de transformare a rasei umane, a naturii… atata dorinta de defaimare a tot ce este valoros, a tuturor preceptelor morale…
    Este atata dorinta de a distruge “personalitatea” acestui om, de a-i denatura adevaratele trasaturi de caracter. Si asta cu atat mai mult cu cat, ACESTE SENTIMENTE DE IUBIRE, DE COMPASIUNE SI PACE, DE SALVARE DE LA DISTRUGERE, DE RECUNOASTERE A VALORII FIECARUIA, CA EXEMPLAR UNIC SI CU ROL BINE DEFINIT IN ACEASTA LUME, SUNT NU NUMAI ALE LUI MICHAEL!... ELE REPREZINTA TRASATURI DE CARACTER ALE ATATOR OAMENI DE BINE…
    Este mult? Este putin?... Este rau? Este bine..?

    ACASA …A INSEAMNAT O OAZA DE LINISTE SI PACE!...
    A insemnat nu numai casa gandurilor si aspiratiilor lui Michael, ci si ale tale Mihai si, intr-un mod cu totul unic, ale noastre, ale tuturor celor care ne-am asternut propriile ganduri de bine si frumos referitoare la perceperea mesajelor lui Michael, la intelegerea personalitatii sale artistice, la gasirea unor similitudini intre modul sau de a gandi si a altor personalitati recunoscute prin inalta lor spiritualitate.
    "Acasa" reprezinta o contrapondere a adevarului contra minciunii perpetuat si azi in mass-media, a recunosterii valorii umane si artistice contra defaimarii aduse inca de atatea articole din presa….
    Este o contrapondere in acceptarea iubirii drept “adevarata forta” ce poate vindeca lumea… a dorintei de salvare si de daruire, impotriva dorintei de distrugere.
    ACASA …INSEAMNA ENERGIA POZITIVA pe care el a dorit si a incercat, atat de mult, a o lasa atat in mintea si sufletul fiecaruia dintre noi, cat si in intreaga lume!

    ACASA INSEAMNA, ASA CUM EL INSUSI SI-A DORIT, MANA INTINSA CELUILALT!

    Din toata inima,
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  9. Aici a ramas ,,acasa,,locul unde stiu ca il pot regasi intotdeauna pe Michael.Chiar daca am lasat tacerea in locul meu,n-am uitat,nu v-am uitat pe toti cei de aici sau pe Mihai.Doar ca uneori avem nevoie de timp - mai mult sau mai putin,asta doar Dumnezeu stie - sa ne regasim in tacere.Citesc tot ce se posteaza aici,chiar daca nu comentez.Simt ca m-as repeta daca as scrie ceva,momentan cuvintele nu ma asculta si asa cum spunea A.Temisan ,,uneori cuvintele murdaresc,,.
    Alina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu cred ca numai cuvintele grele,ofensatoare si gandurile negativiste pot murdari.A spune cuiva ,,e bine si frumos ce faci!"inseamna un imbold,in a continua...A-ti spune o parere ,care poate insemna si repetitie-cateodata-e ca atunci cand spui,,te iubesc!"-,,arati bine!"sau,,ma gandesc la tine!"si pornind de la o idee,lucrurile pot avansa,se pot clarifica , cata vreme nu se ajunge la ofense...Nici nu trebuie, sa fim cu totii de acord,intr-o privinta sau alta-trebuie doar sa ne explicam CIVILIZAT unde gresim,sau ce nu stim-nu e nicio rusine sa invatam,la orice varsta...Nu mi se pare foarte greu...Cand cineva spune ceva,nu trebuie sa gandim,,Si prostul asta!",ci sa ne intrebam,,Dar...daca are dreptate?"A lasa cateva cuvinte undeva, mai poate insemna si ,,sunt bine",sau,, sunt aici,cu voi" si nici nu sti cat de mult conteaza-de cele mai multe ori...


      Mihaela

      Ștergere
  10. Si ale cui vorbe erau,,YOU ARE NOT ALONE!"???

    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. “Ce pot face mai mult pentru ca voi sa intelegeti cat de mult imi pasa de opinia voastra, de fiecare vorba spusa din suflet?!...
      Ce as putea face mai mult pentru ca voi sa imi simtiti fermitatea si caldura mainii pe care o intind?!…
      Ca sunt alaturi de voi...ca nu suntem singuri!.."


      Ar putea fi vorbele... fiecaruia dintre noi!

      Dorina

      Ștergere
  11. Maine este o zi deosebita..
    ZIUA SFINTEI MARII…
    MARIA, nume cu rezonanta biblica, atat de drag tuturor celor care-i accepta insemnatatea!

    Le doresc “Multi Ani Fericiti”, in iubire si pace, tuturor celor care isi serbeaza numele in aceasta zi deosebita!
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  12. LA MULTI ANI, MARIA!
    Atata timp ti-ai facut simtita prezenta aici, prin frumusetea poeziilor tale! Cu mult suflet cuprins in ele, deosebitele versuri au incantat prin profunzimea mesajelor de iubire si pace, de depasire a propriei conditii!
    Ne-ai facut sa intelegem, prin adancimea gandurilor, ca primul pas spre iubire este daruirea. Iar umbra indoielilor si a frustrarilor odata alungata, vom avea puterea de a depasi momentele grele si de a pasi catre Lumina.
    Mi-am amintit cateva dintre cele mai frumoase versuri ale tale, cu atat mai mult cu cat ele se refera la Michael, ca si cum ar fi cuvintele lui:

    “Care e drumul oare?!...Si cand l-am ratacit?..
    Imi spuneti voi, cei care zambind m-ati umilit?
    V-am daruit iubire, speranta si candoare
    Voi m-ati ucis in taina. Iar fapta voastra doare….

    Care e drumul oare, spre Pace si Iertare?!..
    De-am sa-l gasesc prin Stele, vi-l las intru pastrare.
    Si unde sta ascunsa Lumina Sufleteasca?
    Sa v-o aduc degraba, ca ea sa va sfinteasca…

    Daca v-aduc Iubire, speranta, puritate,
    Veti sti pastra Magia, traind cu Demnitate?”

    Iti doresc zile senine, iubire si puterea de a duce la bun sfarsit ce ai inceput!

    Dorina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Subscriu la cele spuse mai sus si trimit gandul meu bun,deopotriva AMariei,Marinelei si lui \m/(Marius-ACHIMOTO)!TUTUROR CELOR CE POARTA NUMELE DE MARIA,LA MULTI ANI,CU SANATATE, IMPLINIRE SI IUBIRE!!!DUMNEZEU SA VA OCROTEASCA IN FIECARE ZI A VIETII VOASTRE!!!


      Mihaela

      Ștergere
  13. Bun-găsit, tuturor!
    În această zi sfântă mi-am propus să plec la plimabare... Şi să mă întorc la prieteni pe care nu-i pot uita.
    Şi m-am întors în locuri dragi, la prieteni dragi. Nu ştiam despre surpriza care mă aştepta din partea Dorinei, căreia îi mulţumesc cu lacrimi în ochi şi-i spun simplu: TE IUBESC MULT, DRAGĂ PRIETENĂ!Şi pentru că-i şi ziua numelui tău şi a fiului tău, te rog să-mi dai voie să-ţi dedic în exclusivitate:
    .....................
    MAICA DOMNULUI SĂ VĂ OCROTEASCĂ PE VOI, PE TOŢI! SĂ VĂ DEA BINECUVÂNTARE, ÎNŢELEPCIUNE ŞI VIAŢĂ!
    PENTRU TINE - DORINA - ŞI PENTRU FIUL TĂU - MARIUS - PRIMIŢI ACESTE RÂNDURI, CARE ÎMBRACĂ SUFLETUL MEU.
    DE ASEMENEA, PENTRU TOŢI ACEIA CARE POARTĂ SFÂNTUL NUME (ŞI NU NUMAI) UN SINCER - "LA MULŢI ANI!"

    MĂ-NTORC UN PAS...

    Mă-ntorc un pas. Dar Te...-am pierdut în gînd....
    Oh, Doamne!... Ce furtună zace-n mine...!
    Aş vrea să râd... dar ochii râd plângând.
    Şi-i ger, pustiu, morminte şi ruine!

    Mai fac un pas... Sunt lacrimi peste tot.
    Ce s-a ales de biata mea Planetă?
    Întoarce-ţi, Doamne, faţa...! Nu mai pot
    Să văd război şi moarte prin lunetă.

    Şi mă opresc. Privesc. În jurul meu...
    Mulţi farisei în numele-Ţi vorbesc!
    N-au nici cuvânt! ... Şi n-au nici Dumnezeu!
    Şi-i mint mereu pe cei ce Te Iubesc!

    Oh, Doamne!... Cât pustiu!... Spectacol trist
    Au aşternut pe verdele Câmpiei!
    Eu m-am lăsat vândut lui Anticrist
    Când am uitat de Rugile Mariei!

    Am obosit! Mi-e foame, somn şi frig,
    Şi nimeni nu-i Creştin să mă primească...
    Îmi plec genunchii-n tină. Şi Te strig:
    -Trimite Doamne, Mila Ta Cerească

    Peste Poporul Tău... De-l Mântuieşte!
    Şi nu-l lăsa să piară în păcat...!
    Planeta mea la Viaţă o trezeşte
    Şi Zilei îi dă Zori...! Şi Cer curat.

    Să nu mă-ntorc un pas! Să-mi scot din gând
    Câtă furtună a zăcut în mine...!
    Să râd în hohot... Să nu râd plângând!
    Să nu mai văd morminte şi ruine...!

    Ca să nu fie totu`-atât de trist.
    Aşterne, Doamne Verdele Câmpiei!
    De-am să mai fiu furat de Anticrist,
    Tu, aminteşte-mi Rugile Mariei!

    05.08.2010
    ...................
    P.S. Dacă am greşit cu ceva, IERTAŢI-MĂ!
    DACĂ VĂ SPUN CĂ VĂ IUBESC MULT ŞI DIN TOT SUFLETUL - IERTAŢI-MĂ! DAR ASTA E!
    CU SINCERĂ PREITENIE, maria c.

    RăspundețiȘtergere
  14. WOW,I'm SPEECHLESS!Cuvintele lui Michael ar trebui sa fie o adevarata lectie pentru noi... Aa,sa nu uit,LA MULTI ANI TUTUROR CELOR CARE POARTA NUMELE SFINTEI MARII!

    RăspundețiȘtergere
  15. Minunate toate postarile! Mii de multumiri lui Mihai pentru tot ceea ce face pentru noi si pentru MICHAEL! Chiar daca nu am mai scris de multa vreme pe acest blog, in tot acest timp am intrat aici si am citit postarile.
    Iar acum as vrea sa urez LA MULTI ANI SI TOATE CELE BUNE AMariei, Mariei C. si lui Marius-ACHIMOTO si deasemenea tuturor celor care poarta numele MARIA si derivatele!
    Multumesc din suflet Mihaelei pentru urari!

    Cu multa stima si dragoste,
    Marinela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. LA MULTI ANI, MARINELA!

      Imi pare bine ca ai revenit, chiar si numai pentru o clipa, acasa, cu vorba ta blanda si frumoasa!
      Iarta-ma, pentru faptul ca urarea mea pentru tine vine asa tarziu, in noapte!
      Iti doresc sa ai parte de iubire, de sustinere din partea tuturor, dar mai ales din partea iubitorilor lui Michael! Sa ne incanti cu videoclipuri cat mai frumoase pe muzica, dansul si spectacolele lui Michael…dar si cu cat mai multe informatii despre viata sa artistica si umanitara. Bineinteles, prin prezenta ta aici.
      Dumnezeu sa iti urmeze pasii spre a realiza tot ceea ce iti doresti!

      Dorina

      Ștergere
  16. Iti multumesc, Maria pentru vorbele spuse din suflet!
    Va multumesc tuturor, pentru gandurile exprimate din inima de-alungul timpului, spre a cunoaste mai bine viata si daruirea acestui OM.
    Alaturi de Michael si de voi, acest loc capata o semnificatie cu totul deosebita!
    Pentru mine, ACEST LOC INSEAMNA nu numai “acasa”, ci el insemna si “PRIETENIE”.
    Un lucru rar, pe care Michael si l-a dorit atat de mult!
    Iar eu, ii multumesc lui Dumnezeu, lui Michael, lui Mihai, ca ne-a daruit aceasta sansa, de a ne intalni in acest loc.
    Si, precum spunea si Mihaela, fie si numai virtual, sa ne unim constiintele.

    Aceeasi,
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate nu numai virtual...Intr-o zi de 29august,la o aniversare(mie-mi place mai mult,decat comemorarea),sa ne si vedem in Herastrau,la un cantec,un dans(cei mai talentati)si poate o cafea...In acest fel ne putem asocia si numele cu imaginea si se poate intregi prietenia...Dar cum ,,doua pareri sunt mai multe,decat una..."astept si pererile voastre...


      Mihaela


      Ștergere
    2. Da, Mihaela, poate intr-o zi ne vom intalni personal. As fi foarte fericita! Poate, cine stie, chiar anul acesta in 29 August. Vom vedea.

      Marinela

      Ștergere
    3. Chiar daca in 25 August am un eveniment cu totul si cu totul deosebit, la care trebuie sa fiu "musai" prezenta, va asigur ca voi face tot posibilul ca in 29 August sa fiu alaturi de voi si de Michael, in Herastrau. Imi doresc asta foarte mult!

      Din toata inima,
      Dorina

      Ștergere
  17. MULTUMESC DIN SUFLET, DRAGA DORINA!

    Mi-au dat lacrimile cand am citit frumoasele tale cuvinte! Esti o prietena adevarata! Iti doresc si tie tot binele din lume!
    Da, poate ca o sa mai scriu aici cateodata. Pentru MICHAEL si pentru minunatele persoane care scriu aici. MICHAEL merita toata atentia, admiratia si toata DRAGOSTEA noastra.
    God bless you and your family, cum ar zice MICHAEL!

    Marinela

    RăspundețiȘtergere
  18. "Neverlandul, nu este pustiu!
    Este plin numai de tine!”


    Oriunde te poarta pasii, Michael, atatea cuvinte se aud, atatea rasete, atatea povesti, atatea ganduri impartasite sau neimpartasite…atata iubire.
    Si totusi, nu sunt usoare acele momente in care nu vrei sa accepti…pustietatea ce multi vor s-o astearna peste tine… trecutul invaluie, cu aripile-i ademenitoare, momente fericite….
    Sunt contra cronometru, iar timpul preseaza si nu-mi pot aduna gandurile. Si, orice as face, oricat de important ar fi evenimentul, nu pot sa nu-mi gasesc o clipa, o singura clipa, sa trec pe “acasa”. Pentru a sta cu tine.
    Pentru ca spiritul tau este tot timpul aici….in gandurile noastre , in inimile noastre, in sufletele noastre.
    Iar eu, zi de zi, iti urez in gand “La Multi Ani!”. Ca si acum un an, ca si acum doi ani, ca si acum…iti voi da mana pentru a-ti simti iubirea prêt de cateva minute; minute care pentru mine ar inseamna etenitate!
    Am sa-ti soptesc cele mai frumoase versuri ale tale, pentru a-ti arata cata sensibilitate si iubire trezesc ele si fara a fi cantate sau interpretate!
    Si asta pentru ca vorbele sau vocea soptita a unui prieten, pentru iubita lui, fac atat de mult!
    Ca si alta data, voi incepe cu ….
    De fapt povestea incepe cu “Heaven can Wait”.

    Raiul poate astepta

    Spune-le ingerilor nu, nu vreau sa-mi las iubita singura!
    Nu vreau ca altcineva sa o imbratiseze;
    Aceasta este sansa mea, pe care o voi pastra.
    Iubito, am sa raman!
    Raiul mai poate astepta!
    Nu, chiar daca ingerii ma vor lua de pe acest pamant
    Am sa ii rog sa ma readuca inapoi la tine!
    Este o sansa pe care mi-o voi pastra!
    Si poate voi ramane,
    Raiul poate astepta!

    Fiecare moment petrecut cu tine este pur si simplu minunat
    Aceasta dragoste ce o am pentru tine, este incredibila!
    Si nu stiu ce as face daca nu as putea fi cu tine.
    Lumea nu ar putea merge inainte, asa ca in fiecare noapte ma rog!
    Daca ar trebui sa vina Dumnezeu pentru mine inainte de a ma trezi,
    Nu vreau sa plec, sa nu-ti pot vedea fata, sa nu te pot tine aproape.
    Oricat de bine ar fi in Rai,
    Dar daca ingerii ar veni pentru mine, le-as spune nu!

    Nu vreau sa-mi las iubita singura
    Vreau ca nimeni altcineva sa nu o imbratiseze
    Asta este sansa mea, pe care o voi pastra.
    Iubito voi ramane, Raiul poate astepta!
    Nu, daca ingerii ma iau de pe acest pamant
    O sa le spun sa ma aduca inapoi la ea
    E o sansa pe care o voi lua, poate voi ramane
    Raiul poate astepta

    Oh nu, nu pot sa stau fara iubita mea
    Nu ma voi duce, fara ea innebunesc
    Oh nu, cred ca Raiul va astepta
    Ooh
    Oh nu, nu pot sa stau fara iubita mea
    Nu ma voi duce, fara ea innebunesc
    Oh nu,cred ca Raiul va astepta
    Ooh

    Doar lasa-ne in pace, lasa-ne in pace
    Te rog lasa-ne ïn pace!"

    Sunt noua zile inca, si sunt zilele vestirii tale.
    La Multi ani, Michael!

    RăspundețiȘtergere
  19. PRIVESTE DIN NOU, PUIULE DE FOCA

    „Una dintre cele mai induiosatoare imagini din natura, este cea a unui pui de foca cu blanita, culcat pe gheaţă singur. Sunt sigur că l-aţi văzut - toata imaginea pare să fie numai a ochilor, acei ochi negri si de încredere a unui micut animal privind in sus la aparatul de fotografiat şi în inima ta.
    Când m-am uitat prima data la ei, ochii m-au întrebat, "Ai de gând să-mi facă rău?" Banuia că răspunsul va fi da, deoarece mii de pui de foca au fost ucisi in fiecare an.
    Mulţi oameni au fost induiosati de lipsa de ajutor a puiului de foca. Ei au donat bani pentru a salva focile, şi gradul de constientizare a publicului a început să se schimbe.
    In timp ce m-am întors la fotografie, cei doi ochi mari au început să spună ceva diferit. Acum au întrebat: "Nu mă cunoşti?" De data aceasta nu am simt durerea atât de mult ca si atunci când am simtit implicarea violenta a omului asupra animalelor.
    Dar am realizat că exista încă o mare lacuna.
    Cât de multe am ştiut cu adevărat pana acum despre viaţa pe pământ? Ce responsabilitate am simtit pana acum pentru creaturile din afara micului meu spaţiu? Cum mi-aş putea coordona viaţa, astfel incat fiecare celula a materiei vii sa fie, de asemenea, folosita?

    Cred că sentimentele tuturor celor care au început să se întrebe despre aceste lucruri constatate, au trecut de la frica spre a percepe viata mai mult ca un întreg.
    Frumusetea si miracolul vieţii au început să pară atat de personale; posibilitatea de a face ca planeta sa creasca ca o gradina pentru noi toţi, a început să ma lumineze.
    M-am uitat în ochii puiului de focă şi, pentru prima dată ei au zâmbit.
    "Mulţumesc", au spus ei. "Tu mi-ai dat speranţă!"

    Este de ajuns? Speranţa este un cuvânt atat de frumos, dar de multe ori pare atat de fragil!
    Viaţa este încă inutil rănita şi distrusa. Imaginea unui pui de focă singur pe gheaţă sau a unei fetite orfane in război, este încă înfricoşătoare în neputinta sa. Mi-am dat seama că nimic nu va salva în cele din urmă viaţa pe pământ, dar încrederea în viaţa însăşi, în puterea sa de a vindeca, în capacitatea sa de a supravietui greşelilor noastre, va fii bine-venita atunci când vom învăţa să corectam aceste greşeli.

    Cu aceste gânduri în inima mea, am privit din nou poza.
    Ochii puiului de foca păreau mult mai profunzi acum!
    Si am văzut ceva în ei...ceva ce pierdusem înainte: Puterea De Neînvins.
    "Nu m-ai rănit", au spus ei. "Eu nu sunt doar un pui singur. Am viata, si viata nu poate fi ucisa.
    Este puterea din spatiu care m-a adus inainte, din infinitul spaţiului... Ea s-a îngrijit de mine, mentinandu-mi existenţa împotriva tuturor pericolelor. Si sunt in siguranta, deoarece eu sunt aceasta putere.
    Si aşa esti si tu. Fii cu mine, şi haide sa simtim puterea vieţii împreună, ca o singura creatura, aici pe pământ. "

    Puiule de foca, iartă-ne!
    Priveste la noi, din nou şi din nou, pentru a vedea ce facem.
    Acei oameni care ridică ciomagele asupra ta, sunt si ei tot părinţi... şi fraţi şi fii. Ei au iubit şi au avut îngrija unii de alţii.
    Dar intr-o zi, ei isi vor transmite acea dragoste tie. Fii sigur de asta şi ai încredere!”
    Michael Jackson/ Dancing the dream




    Doua imagini, foarte dragi mie, imi vor ramane tot timpul intiparite in memorie.
    Cea a lui Michael, aplecandu-se sa salveze un gandacel ratacit pe o scena si cea a prietenei mele aplecandu-se sa salveze viata unui melc, intr-o zi ploioasa de iunie.

    Indiferent ce forma ia, viata reprezinta maretie, un miracol in toata splendoarea sa. Iar apararea si ocrotirea ei ar trebui sa fie un deziderat pentru fiecare dintre noi.

    Mai sunt 8 zile, Michael, pana cand...„nu vei mai ezita sa-ti iei o forma din aceasta nemanifestata conceptie cosmica”. La Multi Ani!

    Dorina

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)