vineri, 8 iunie 2012

Capitolul 17. Iubiri fulgerătoare şi adolescentine

...

"MICHAEL JACKSON TAPES BOOK" - traducere şi adaptare în limba română de Mikael A. Dobrescu 


PARTEA a Va: EXISTĂ FEMEIA IDEALĂ?  




Capitolul 17. Iubiri fulgerătoare şi adolescentine





SB: Ştii cum simulează copiii nunţi. Îţi spun că le-a căzut cu tronc cineva din clasă. Copiii par să fie romantici în mod natural. Tu ai fost mereu romantic?

MJ: Nu intenţionat, dar nici non-romantic; nu cred. Trebuie să fii tu însuţi.

SB: Copiilor li se întâmplă această „iubire adolescentină” şi se îndrăgostesc unii de alţii. Mereu se creează astfel de leghături în clasă.

MJ: Cred că e ceva drăguţ.

SB: Îţi place să creezi poveşti de iubire? Eşti genul de persoană care aranjează întâlniri?

MJ: Nu, nu fac aşa ceva. Sunt prea ruşinos ca să fac chestii din astea. Eu semăn mult cu mama. O întrebam: „Tu îl săruţi pe Joseph?” iar ea răspundea „Nu mă întrebaţi asemenea lucruri.” Noi insistam „Mamă, te săruţi cu el?” iar ea „Nu vreau să vorbesc despre asta.” Noi: „Păi, cum l-ai cunoscut? Cine pe cine a cerut în căsătorie?” Iar ea spunea „Nu vreau să vorbesc despre asta.”

SB: Prin urmare, ai devenit timid şi modest în privinţa lucrurilor care ţin de iubire şi romantism?

MJ: Da, noi nu vorbim despre asta.

SB: Ai fost căsătorit de două ori, Michael. Mai crezi în romantism, sau ai avut nişte experienţe negative şi acum îţi e greu să mai crezi?

MJ: Nu; mai cred, dar sunt ruşinos. Niciunul dintre noi nu i-a invitat pe părinţi la nuntă. Nu credem în asta. Suntem prea timizi. Nu aş îndrăzni, pentru nimic în lume, să o chem pe mama la nunta mea. Nu mă pot imagina, mergând către altar şi să o văd me mama stând acolo. De aceea am fugit toţi şi ne-am căsătorit în secret iar mama afla din ziare şi nu se supăra. Pentru că suntem exact ca ea. Şi ea ar fi făcut la fel.

SB: Deci, iubirea trebuie să fie ceva ascuns, secret?

MJ: E ceva personal, ca şi lucrurile intime.

SB: Şi lucrurile intime sunt întotdeauna personale?

MJ: Da.

SB: Şi eu cred că iubirea romantică înfloreşte prin mister şi tăinuire. Dar nu trebuie să exagerăm cu asta. Părinţii tăi ar trebui neapărat să fie prezenţi la nunta ta. Deci, romantismul este ceva în care crezi dar în privinţa căruia ai fost educat să fii ruşinos?

MJ: Sunt ruşinos. Habar n-am cât de bine m-aş pricepe la asta, pentru că sunt timid. Sunt foarte diferit în privinţa asta. Ştiu că unii pot fi foarte poetici cu fetele şi „O, iubito, asta şi aia.” Eu nu sunt aşa. Eu spun simplu ce am de spus şi merg direct la ţintă.

SB: Şi ce faci în videoclipuri, de exemplu, când trebuie să portretizezi iubirea şi ai scene de dragoste şi lucruri de genul acesta?

MJ: De aceea eu mă ocup de castingul fetelor, pentru că trebuie neapărat să-mi placă. Şi dacă-mi plac, pot să-mi joc rolul. Fetele din videoclipuri le-am ales pentru că mi-a plăcut într-adevăr de ele şi apoi am avut probleme, pentru că şi ele începeau să mă placă iar eu nu voiam ca lucrurile să devină serioase – aşa că uneori am avut probleme.



SB: Probabil că te-ai confruntat mereu cu asta, pentru că, în afară de faptul că erai faimos, mai erai şi genul de bărbat pe lângă care toate femeile voiau să fie – delicat, sensibil şi fără teamă de a-ţi exprima emoţiile. Femeile sunt înnebunite după tipi care nu se tem să-şi arate vulnerabilitatea şi delicateţea, pe când o grămadă de inşi de la Hollywood sunt atât de plini de ei, egoişti şi fug de angajamente. S-a întâmplat deseori, ca femeile să se agaţe de tine?

MJ: Ce vrei să spui?

SB: După cum ai spus, trebuia să fie ceva profesional. Tu doar filmai ceva cu nişte actriţe, dar după aceea ele se ataşau.

MJ: Da, s-a întâmplat.

SB: Cum aflau că tu nu le împărtăşeai sentimentele?

MJ: Când mă vedeau fugind de ele. Mdap. Unele dintre ele mă urmăreau prin toată lumea şi îmi era destul de greu [să scap].

SB: Probabil că asta le întărâta şi mai mult, pentru că sfiala asta copilăroasă le atrage. E drept că multor femei le plac băieţii „răi”. Dar, din anumite motive, multora le plac băieţii timizi. Aşa cum unele cred că îi pot „mântui” pe băieţii răi şi îi pot şlefui ca pe un diamant brut, altele cred acelaşi lucru despre băieţii timizi. Se gândesc „Nimai dacă l-aş putea scoate din carapace.” Bănuiesc că, după ce alergi de la un capăt al lumii la altul, ca să scapi de ele, până la urmă le pică fisa. Dar tu nu le spui niciodată verde-n faţă?

MJ: Nu, pentru că le-ar răni prea tare.


 


SB: Ce voia Cindy Crawford de la tine, aseară?

MJ: O mai văzusem de câteva ori, de la distanţă, şi ea era cu alţi tipi... ne-am mai intersectat cu diverse ocazii.. de la distanţă. S-o fi gândit că asta era şansa ei de a mă cunoaşte. Probabil că mă admiră. Multă lume vine la mine. Ce ai văzut tu e nimic.

SB: Ai mai văzut celebrităţi comportându-se aşa, ca o haită de câini, luând urma cuiva care e mai faimos decât ei? E atât de degradant...

MJ: Da. E şi mai rău.

SB: Despre ce ţi-a vorbit?

MJ: [Imitând-o pe Crawford] „Ce mai faci?” I-am spus „Fac bine.” „Oh, eşti sigur că faci bine? Oh, eu iubesc creaţia ta şi ceea ce faci tu. Cât stai în oraş?” I-am spus „Lucrez aici. Înregistrez.”

SB: Crezi că o interesa o relaţie?

MJ: Mdap. Cam aşa ceva.

SB: Ţi-a cerut o întâlnire?

MJ: Fetele astea flirtează... ele cochetează... E drăguţă.



SB: A fost vulgară. Un bancher care era cu noi la masă mi-a spus „Cindy Crawford... când o vezi de-aproape, e la fel ca orice tipă.” Am întrebat „Dar ce face aici?”

MJ: L-ai văzut pe Donald Trump venind aşa?

SB: Ăsta da, un tip interesant.

MJ: O femeie pe care chiar am plăcut-o şi am respectat-o a fost Prinţesa Diana.

SB: De ce?

MJ: Pentru că era rafinată şi îi păsa sincer de oameni şi de copii şi de situaţia din lume. Ea nu făcea asta ca să se dea în spectacol. Mi-a plăcut felul în care şi-a învăţat copii să aştepte la rând pentru o plimbare sau pentru orice.

SB: Am putea spune că a existat un fir inocent de atracţie romantică? Sau nu vrei să spui asta? Poate vrei doar să spui că ai considerat-o o femeie foarte specială?

MJ: Am considerat că este o femeie foarte specială.

SB: Era genul feminin?

MJ: Foarte feminină şi rafinată. Ea era în mod clar genul meu, şi mie nu-mi place oricine. Sunt foarte puţine care mi-au plăcut şi care mi s-ar fi potrivit. Trebuie să aibă nişte calităţi speciale ca să mă facă fericit, iar ea le avea. Sunt sigur.

SB: Pentru că iubea copiii?

MJ: Durează mult până găseşti o imagine în oglindă. Oamenii spun că opusurile se atrag şi cred că şi asta e valabil. Dar eu vreau pe cineva care să fie ca mine, care are aceleaşi preocupări, care vrea să ajute şi care ar merge cu mine în spitale, şi căruia să-i pese de Gavin [Arvizo]. De aceea ne-ai văzut împreună, pe mine şi pe Lisa-Marie, făcând astfel de lucruri. Pentru că şi ei îi pasă.

SB: Te-ai gândit vreodată să-i ceri o întâlnire Prinţesei Diana?

MJ: Sigur.

SB: Şi de ce nu ai avut curaj să o întrebi?

MJ: Nu am cerut în viaţa mea întâlnire unei fete. Ele m-au abordat mereu.



SB: Serios?

MJ: Eu nu pot să cer o întâlnire.

SB: Şi dacă ea ţi-ar fi cerut să vă întâlniţi?

MJ: Sigur, m-aş fi dus. De câte ori m-ai văzut cu Brooke Shields, ea stabilise întâlnirile. De fiecare dată, ea venea cu iniţiativa iar eu acceptam. Mi-a plăcut mult şi de Brooke Shields.

SB: Ei îi plac copiii?

MJ: Da. Prima mea prietenă, Tatum O’Neal, care a câştigat Premiul Oscar pentru rolul din „Paper Moon” [”Luna de hârtie”]... eu aveam şaisprezece ani, ea avea treisprezece. Şi eram atât de naiv... Ea voia să facem de toate iar eu nu voiam să aud de sex, pentru că aşa fusesem educat de religia mea. I-am spus „Eşti nebună?” Unul dintre principiile în care fusesem crescut era să fiu amabil cu toată lumea. Când am luat-o de mână pe Tatum a fost magic, mai minunat decât orice, şi decât să o sărut – orice. Ea cu Ryan O’Neal şi cu mine eram într-un club, priveam o trupă cântând; ea mi-a apucat mâna pe sub masă şi m-am topit. A fost magic. Am simţit focuri de artificii. Nu-mi mai trebuia altceva. Dar pentru copiii de astăzi, nu mai înseamnă nimic. Ea a crescut prea repede. Nu-i păsa de inocenţă, iar eu iubesc asta. Acum, Brooke Shields, a fost una dintre iubirile vieţii mele. Am ieşit de multe ori împreună. Pozele ei erau pe toţi pereţii şi la oglinzile mele. Eram la Premiile Oscar cu Diana Ross şi ea a venit şi mi-a spus „Bună, eu sunt Brooke Shields. Mergi la petrecerea de după?” Am zis „Mda” şi m-am topit pur şi simplu. Aveam vreo douăzeci şi trei de ani... era pe vremea „Off The Wall”. M-am gândit „Oare ştie că am poze cu ea prin toată camera?” Aşa că am mers la petrecere şi mi-a zis „Vrei să dansezi cu mine?” Am mers pe ring. Şi, mamă, ne-am schimbat numerele de telefon şi toată noaptea aia am stat treaz şi m-am învârtit prin cameră, eram atât de fericit... Era rafinată. La o întâlnire, ea a devenit foarte intimă iar eu am dat înapoi. Şi nu ar fi trebuit. Cât despre Lisa... suntem prieteni încă, dar ea tot fuge. Tocmai şi-a schimbat numărul şi nu îl am pe cel nou.

SB: Recunoşti inocenţa imediat?

MJ: Imediat, cu toate că la femei e mai greu, pentru că sunt foarte alunecoase. Dar la bărbaţi o recunosc de obicei, pentru că sunt mai deschişi şi sunt ca nişte căţei, în vreme ce fetele sunt ca pisicile. Ştii când te întorci acasă din concediu şi căţelul sare în jurul tău, iar pisica parcă spune „Hei, nu eu am nevoie de tine. N-ai decât să vii încoace şi să mă iei în braţe.” Pisicile au atitudine. Trec pe lângă tine, nepăsătoare, chiar dacă nu te-au mai văzut de trei luni. Femeile sunt foarte deştepte. Walt Disney spunea că sunt mai deştepte decât bărbaţii, şi el mereu angaja mai multe femei.




...  

12 comentarii:

  1. SUPERB, SUPERB,SUPERB..... M AM TOPIT EU ACUM... DESI STIAM ACESTE AMANUNTE, TOT MA TOPESC DE FIECARE DATA CAND CITESC DESPRE GINGASIA, DESPRE DRAGALASENIILE LUI MICHAEL... CRED CA SI OTELUL S AR TOPII IN PREAJA LUI....
    MULTUMIRI MIHAI
    ZUZA

    RăspundețiȘtergere
  2. Am si eu un mesaj de transmis,de cate ori ma duc la monument marturisesc ca imi vine sa izbucnesc in lacrimi....este intr-o stare jalnica,in special in partea din spate.Nu s-a facut nici un monument nou si nici nu s-a consolidat cel vechi.Se apropie 25,sper sa gasim o solutie in acea zi,e pacat...mai ales fata de Michael.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sensibilitatea, delicatetea, onestitatea, modestia, chiar si timiditatea, sunt insusiri care atrag, mai ales atunci cand ele sunt asociate unor calitati ca cele pe care le intruneste un artist de talie mondiala prin perfectiunea prestatiei sale artistice. La polul opus maniei grandorii, aceste insusiri imbraca persoana respectiva intr-o aura de mister, odata pentru ca acestea nu sunt insusiri “comune” celor care se invart in asemenea cercuri de popularitate, si a doua oara pentru ca sunt insusiri care inca “sensibilizeaza” atatea suflete dornice de o raza de speranta si incredere in frumusetea caracterului uman.
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  4. Aceasta sensibilitate, asociata cu timiditate, scoate atat de bine in evidenta frumusete interioara si tristetea singuratatii lui Michael, in melodia “She’s Out of My Life”, considerat ca fiind un cantec “prea personal”.
    “ …Se refera la barierele care m-au separat de oameni. Desi par usor de trecut, te izbesti de ele adesea, spulberandu-ti visele….Emotional, m-am implicat foarte mult…este adevarat ca plangeam la sfarsit, cuvintele avand brusc un efect considerabil asupra mea. Totul mocnea in mine pana la explozia finala. Aveam 21 de ani si acumulasem destula experienta in anumite privinte, nu totdeauna fericite, din pricina carora, in momente de bucurie, ma simteam adesea sarac sufleteste. Eu consider ca experienta mea de-o viata este ca o imagine reflectata intr-o oglinda inselatoare, enorma intr-o parte si subtire, pe punctual de-a disparea, in cealalta.” M.J./ Moonwalk

    RăspundețiȘtergere
  5. “ Uneori imi era greu sa privesc in ochi fetele cu care ma intalneam, chiar daca le cunosteam bine. Intalnirile si relatiile mele cu ele n-au avut deznodamantul scontat. Intotdeauna intervenea ceva. Una este sa imparti ceva cu milioane de oameni, iar alta cu o singura persoana. Multe fete vor sa afle despre mine tot felul de lucruri – de ce traiesc asa cum traiesc, sau de ce fac ceva asa cum fac – incercand sa mi se vare in suflet. Ele vor sa ma scoata din singuratate, dar imi lasa impresia ca vor de fapt sa imparta cu mine aceasta singuratate, pe care n-as dori-o nimanui…” M.J. / Moonwalk

    “….Inutil sa precizez ca imi place enorm interactiunea dintre sexe; este o latura firesca a vietii, iar eu iubesc femeile. Numai cand sexul este folosit ca forma de santaj sau putere, acest dar lasat de Dumnezeu devine hidos. “M.J./ Moonwalk

    Sunt aspecte legate de relatia tanarului Michael cu femeile, de felul in care vedea el interesul lor pentru el, dar si de normalitatea perceptiei vis-a-vis de sentimentul de iubire si atractie fata de sexul frumos.
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  6. „Maturitatea înseamnă acelaşi lucru ca inocenţa, cu o singură deosebire: ea este inocenţă recuperată, e o inocenţă recâştigată. Fiecare copil se naşte inocent, dar societatea îl corupe. Până acum, fiecare societate a avut o influenţă de corupere asupra fiecărui copil. Toate culturile s-au bazat pe exploatarea inocenţei copilului, pe exploatarea copilului, pe înrobirea lui, pe condiţionarea lui pentru scopurile lor, pentru ţelurile lor politice, sociale, ideologice. Ele au depus toate eforturile pentru a face din copil un slcav care să servească anumitor scopuri. Acele scopuri erau hotărâte de interese. Preoţii şi politicienii au lucrat mână în mână, într-o conspiraţie adâncă. În clipa în care copilul începe să facă parte dintr-o societate, el începe să piardă ceva extrem de valoros: începe să piardă contactul cu Dumnezeu. Devine tot mai ancorat în cap, uită de tot de inimă – iar inima este puntea care duce la fiinţă. Din cap nu există cale directă la fiinţă. Trebuie să o iei prin inimă, or toate societăţile caută să distrugă inima. Ele sunt împotriva iubirii, împotriva simţirii; ele condamnă simţirea ca fiind sentimentalism.

    Fiecare copil se naşte inocent, dar societatea îl face cunoscător. De asta există şcolile, colegiile şi universităţile; menirea lor e să distrugă inocenţa copilului, să-l corupă. Maturitatea înseamnă recâştigarea inocenţei pierdute, recuperarea paradisului pierdut al copilăriei, revenirea la stadiul de copil. Bineînţeles că există o diferenţă – copilul obişnuit e menit să fie corupt, dar când îţi recâştigi copilăria, devii incoruptibil. Nimeni nu mai poate să te corupă, ai devenit destul de inteligent – acum ştii ce ţi-a făcut societatea, şi eşti atent şi vigilent, şi nu vrei să permiţi să se întâmple iarăşi ce ţi s-a întâmplat.

    Fiecare Adam şi fiecare Evă sunt meniţi să fie alungaţi din Grădina Edenului pentru păcatul neascultării. Singurul mod de a recâştiga adevărata copilărie este să o pierzi mai întâi. Este foarte ciudat, dar aşa e viaţa. Este paradoxal, dar viaţa e un paradox. Ca să cunoşti adevărata frumuseţe a copilăriei trebuie mai întâi să o pierzi; altfel, n-ai s-o cunoşti niciodată.”
    (OSHO – „Maturitatea: Responsabilitatea de a fi tu însuţi”)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. frumos articol. :)

      http://www.youtube.com/watch?v=YR5ApYxkU-U

      Ștergere
    2. “Multi semeni isi incep cariera la o varsta cand stiu exact ceea ce fac si de ce fac: ceea ce, cu siguranta nu este si cazul meu. Ei isi amintesc tot ce li sa intamplat, pe cand eu, pus sa reconstitui zilele care au fost, nu pot face abstractie de faptul ca, la inceputul inceputului, nu aveam decat cinci ani. Cand esti un copil de pe urma caruia se castiga bani din spectacole, chiar ca nu intelegi mare lucru din ceea ce se intampla in jurul tau. Oamenii mari sunt aceia care iau o multime de hotarari in legatura cu tine, mai ales cand nu esti de fata. Imi amintesc cum cantam cat ma tineau puterile si cum dansam cu nespusa bucurie, cum munceam, pana la istovire, poate prea mult pentru un copil...” M.J./ Moonwalk

      Chiar daca Michael si fratii sai, au iubit muzica si dansul, cantand cu placere ore in sir, zi de zi, ei nu au avut o copilarie normala de care sa se bucure, jinduind dupa mingea batuta alaturi de ceilalti copii de varsta lor.
      De inocenta lor, de ravna cu care repetau intr-una sapte, opt, noua ore pe zi, pe langa scoala, teme si prestatii artistice diferite, a profitat atat tatal lor in ambitia si planurile avute de ai face cunoscuti, ducandu-i noaptea la spectacole obositoare, dar si cei de la Motown, in primul rand pentru interesele lor materiale, cu toate ca nu aveau voie sa foloseasca copii.
      Lipsa acestei copilarii, a unui anumit stadiu de dezvoltare in relatiile interumane, maturizarea rapida prin munca depusa si situatiile deosebite la care trebuiau sa le faca fata, au avut repercusiuni mai adanci asupra unor suflete mai sensibile, precum a fost cel a tanarului Michael. De aici, poate si timiditatea si delicatetea in abordarea relatiilor cu fetele pe care le cunostea.

      Crescand, orice copil este fortat de imprejurarile carora trebuie sa le faca fata, sa se transforme, sa cunoasca frica, sa invete curajul sa o depasesca, sa preia controlul, sa imbrace “armura” cu care sa tina piept presiunilor societatii si celor din jur, sa-si stabilesca directia in care doreste sa mearga. Pretul: pierderea inocentei, indepartarea de “simtire”, de inima si asa cum spune Osho, de “fiinta”.
      Dorina

      Ștergere
  7. “Stralucitoare si brilianta, cu o lumina aparte, aici pentru o zi, disparuta intr-o noapte. Prea curand.”

    Moartea printesei Diana l-a marcat profund pe Michael, acesta anuland un concert in seara mortii printesei, iar sirul de concerte pe care le-a reinceput, i le-a dedicat pe toate. In adancul inimii, mesajul lui Michael a fost : “Te iubesc Diana. Sa stralucesti pentru ca esti o printesa adevarata a oamenilor”. Nu a fost spus in cuvinte, dar a fost transmis in imagini cu printesa proiectata pe un ecran Sony, urias. Imaginea stralucea in toata splendoarea ei.
    Multimile indurate, au reactionat, cantand “Smile” si “Go too Soon”.
    A fost un emotionant omagiu adus, de un artist si om special, unei femei “foarte speciale”, pentru care el a nutrit un adanc respect si o deosebita admiratie.
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  8. Pe langa respect si admiratie...cred ca a nutrit el si altceva pt Lady D :), numai ca dupa cum zicea si el, era prea shy ca sa faca ceva... Ar fi avut probabil nevoie doar de un mic semn de atentie mai profunda din partea Printesei, si cine stie ce ar fi iesit :)
    Dar uneori lucrurile nu ies asa cum ne imaginam noi...
    Va salut cu respect!
    K.

    RăspundețiȘtergere
  9. Iti multumesc, Mihai, pentru acest minunat articol legat de gandurile lui Osho referitoare la inocenta si maturitate.
    Si, in felul acesta, pentru oportunitatea oferita de a scrie aceste randuri.

    Candva, intr-o lume mirifica…
    Stii, cand nu mai exista timp, cand nu mai exista spatiu, te intrebi: oare, cand si unde s-au intamplat toate astea?.... Intr-o magica clipa, ti-am intins mana, minunat “copil”. Iar tu.. tu ai atins cu aripa ta de inger, inima-mi....acea parte lipsita de frica, dornica de a retrai momentele magice ale copilariei, ale unei lumi fantastice, ale acelei lumi de neegalat a inocentei pe care fiecare o avem in noi, ascunsa in unghere ale sufletului pe care nu le banuim.
    O lume in care, unora le este frica sa pasesca. Pentru ca acolo, in acea lume, inima si iubirea adevarata, pura, ar castiga in fata ratiunii....a ratiunii care in lumea reala ne forteaza sa traim, sa rezistam in hatisul de sentimente, fapte, incercari, ginduri si interese mai mult sau mai putin ascunse, in spatele unor masti mai mult sau mai putin dibuite. Sufletul ar putea fi descoperit, vulnerabil, daca cei care ar patrunde in acea lume nu ar intra cu aceeasi inocenta si curatenie sufletesca.
    Este o lume in care simti emotia pura, nefiltrata de rational. Dincolo de barierele si impunerile lumii in care traim, iubirea este atat de sincera, de copilareasca. Un sentiment neconditionat, un sentiment nedefinit, care nu are limite. Acolo, unde clipa se traieste cu sufletul deschis fara bariere si fara teama, Iubirea Este Magia Insasi!
    In acea lume fantastica, a inocentei, pasesti pas cu pas, liber de conveniente, asa cum simti si tresalti in bucurie pura, punand de fiecare data inima la limita, pentru frumusetea, puritatea si magia momentului…
    Este o lume in care tristetea este numai si numai o forma a viitoarei bucurii, iar lacrimile sunt numai si numai ale bucuriei care sta sa izbucneasca…
    Nu exista timp, nu exista spatiu. Fiecare clipa traita inseamna descarcarea celor mai spontane sentimente de iubire si incredere care zac ascunse in sufletul tau...
    Asa cum un copil paseste liber, fara teama, cu inima deschisa, cu zambetul ce-i lumineaza fata, invitandu-te in lumea lui, “pentru totdeauna”. Pentru ca, la un anumit nivel, pe care nu il constientizeaza, acel copil nu are ce pierde, punandu-si si el inima la limita.
    Sunt momente de fericire profunda. Sunt momente de liniste divina, fara gandurile care apasa viata de zi cu zi… momente in care te impaci cu tine insati, in care dai frau liber, fara vreo vina, imaginatiei si celor mai adanci, neincorsetate si pure emotii. Atunci devii, cu adevarat, tu insati.

    Lumea inocentei si lumea reala sunt doua lumi diferite, care te atrag, impunandu-ti sau nu, limite.
    Una, plina de traire, de simtire, de emotii pure de iubire, daruire si incredere totala, lipsita de frica si de responsabilitate. Cealalta, prea rationala, unde te afli intr-un permanente control fata de tine insati, fata de cei din jur. Cred ca este mare lucru sa ai curajul si abilitatea de a trai si impaca, la fel de bine, cu cele doua lumi.
    Sa stii pe cine primesti in lumea inocentei tale si cui i te adresezi in lumea de dincolo de ea.
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  10. Offf, cata bunatate si gingasie zacea in Michael si cum au reusit toti cretinii sa abuzeze de ea...stiam deja ca avea o oarecare chestie pentru Lady Di, dar citind aceste randuri, mi-l imaginez pe Michael vorbind...si capata un alt contur, un alt sens.....:( Cine stie ce sanse ar fi existat, daca macar Lady Di ar fi fost ceva mai indrazneata ?

    Mihai, iti multumesc din suflet pentru aceste postari, recunosc ca le citesc pentru prima oara...si asa am pierdut un pic randul...intelegi tu :D

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)