sâmbătă, 21 aprilie 2012

Capitolul 1. Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus: discutând despre a muri tânăr

... M-am gândit să iniţiez o nouă secţiune, intitulată „De vorbă cu Michael” şi în care să public, în măsura în care-mi va permite timpul, traducerea cărţii „The Michael Jackson Tapes Book”. Ştiu, e un document controversat, din cauza faptului că Shmuley Boteach, rabinul care a înregistrat convorbirile cu Michael (care au avut loc între august 2000 – aprilie 2001), s-a dovedit, în final, a nu fi nici prietenul care pretindea că e, nici rabinul în care se erija, nici măcar creştinul care ar fi trebuit să fie. Dar, în afară de toate acestea, trebuie să recunoaştem că Shmuley a fost prin preajma lui Michael, din anii ’90 şi până la ruptura dintre ei, care s-a petrecut în 2002. Iar cartea pe care vreau să o traduc şi să o împărtăşesc cu voi, spre discuţie, este un document extrem de valoros, pentru că ni-l dezvăluie pe Michael într-un mod sincer, deschis, fără inhibiţii şi avem, astfel, ocazia să vedem omul Michael Jackson – dincolo de scenă, dincolo de lumina reflectoarelor şi de blitzurile media; avem ocazia să cunoaştem felul lui de a gândi şi de a privi viaţa.  


PARTEA I:  FAIMA DIN COPILĂRIE ŞI JOE JACKSON


Capitolul 1. Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus: discutând despre a muri tânăr

 

SB: Consideri că cel mai bun lucru care li s-a întâmplat celor de la Beatles a fost faptul că s-au despărţit şi asta le-a conferit longevitate... pentru că au dispărut brusc, şi lumea nu a avut când să se plictisească de ei? Nu s-au dezumflat niciodată?  

MJ: Mdap... Marilyn Monroe a murit tânără. Nu a văzut-o nimeni bătrână şi urâtă. Vreau să spun, ăsta e misterul lui James Dean.  

SB: Iar oamenii spun despre Beatles: „Aş fi vrut să fi rămas împreună.”  

MJ: Da, da.  

SB: Şi atunci fanul devine o parte a dorinţei. Publicul le menţine vie amintirea, din cauza dorinţei arzătoare de a-i vedea împreună din nou.  

MJ: Absolut. Altminteri, acum ar fi bătrâni şi înfricoşători, nimănui nu i-ar mai păsa de ei.  

SB: Prin urmare, Michael, acesta este un argument pentru tine, să spui într-o zi „Gata, asta e” şi să renunţi?  

MJ: Mdap, mi-ar plăcea ca la un moment dat să dispar cumva, şi publicul să nu mă mai vadă deloc. Să fac în continuare tot ceea ce fac şi acum, pentru copii, dar să nu fiu văzut. E foarte important să dispari. Noi suntem oameni ai schimbării. Avem nevoie de schimbare în viaţa noastră. De aceea există iarnă, primăvară, vară, toamnă.  

SB: Bine, dar tu vrei să ai o viaţă lungă şi sănătoasă. Tu nu vrei să dispari la fel ca acele staruri, Doamne iartă-mă. Nu vrei să dispari ca Marilyn Monroe. Nu vrei să mori tânăr.

MJ: Hm, îmi ridici o problemă interesantă. Eşti sigur că vrei răspunsul meu?  

SB: Da.




MJ: Bine, îţi voi da răspunsul cel mai sincer. Mi-a îndeplinit visele cu muzica şi toate cele, iubesc muzica şi entertainment-ul, dar cel mai mare vis al meu, pe care îl mai am de îndeplinit, este acesta cu copiii, ceea ce facem noi acum [se referă la fundaţia Heal The Kids, pe care Michael a înfiinţat-o în acea perioadă]. Nu-mi pasă de nimic altceva, chiar nu-mi pasă, Schmuley, nici măcar de carieră. Ceea ce mă ţine în viaţă sunt copiii... altfel – ţi-am mai spus asta, şi am vorbit foarte serios – dacă nu ar exista copiii, aş renunţa la tot. Acesta este răspunsul meu adevărat, şi sincer. Am mai spus, dacă nu ar exista copiii, aş alege moartea. O spun din toată inima.  

SB: Ai alege să mori, aşa cum a făcut-o Marilyn Monroe?  

MJ: Ceva în genul ăsta. Aş găsi o cale să dispar de pe faţa pământului, pentru că nu mi-aş mai dori să trăiesc. Eu nu trăiesc decât pentru aceşti copii.  

SB: Îi vezi ca fiind o parte din Dumnezeu, o scânteie divină, aici pe pământ?  

MJ: Chiar asta sunt, îţi jur.  

SB: Deci, pentru tine, ei reprezintă cel mai spiritual lucru din lume?  

MJ: Nu există nimic mai pur şi mai spiritual, pentru mine, decât copiii; şi nu pot trăi fără ei. Dacă mi-ai spune acum: „Michael, n-o să mai vezi niciodată un copil”, m-aş sinucide. Îţi jur că aş face asta, pentru că nu aş mai avea pentru ce să trăiesc. Asta e. Sincer.  

SB: Aşadar, vrei să trăieşti mult?  

MJ: Dă-mi voie să retrag cuvântul „jur”, pentru că nu vreau să jur în faţa lui Dumnezeu. Nu vreau să folosesc acest cuvânt. Ce mă întrebai?  

SB: Ai spus că vrei să dispari. Consideri că e important să dispari?  

MJ: Nu vreau să trăiesc mult. Nu, nu-mi place asta, nu. Să îmbătrâneşti e cel mai urât lucru, cel mai urât, aşa cred eu. Când corpul tău cedează şi începi să te zbârceşti, e foarte rău. Uite, asta e ceva ce nu înţeleg, Shmuley. Şi nu vreau ca vreodată să mă uit în oglindă şi să văd aşa ceva. Nu pot să accept asta. Iar oamenii spun că e frumos să îmbătrâneşti şi aşa mai departe. Nu sunt de acord. Deloc.  

SB: Prin urmare, vrei să mori înainte să se întâmple asta?  

MJ: Ăm... nu vreau să îmbătrânesc. Mi-ar plăcea să...  

SB: Dacă ai putea să rămâi tânăr în spirit, Michael?

 MJ: Mdap, asta e important pentru mine.  

SB: Ai putea să ai riduri, dar nu vrei să-i vezi crescând pe Prince şi pe Paris?  

MJ: Ba da.  

 SB: Nu vrei să le vezi copiii?  

MJ: Nu vreau să arăt bătrân şi să încep să uit. Vreau să am mereu un spirit tânăr, să am energie, să alerg, să mă joc de-a v-aţi ascunselea, care e unul dintre jocurile mele preferate. Mi-am dorit atât de mult să mă joc ultima oară când am fost la voi acasă, pentru că aveţi mult spaţiu pentru asta. Mm, urăsc să văd oamenii îmbătrânind, Shmuley.  

SB: Dar n-ai văzut oameni care, deşi îmbătrânesc, îşi menţin tinereţea spiritului şi se poartă ca şi cum ar fi tineri?  

MJ: Mda, când au o inimă tânără, îmi place mult asta. Dar când încep să uite şi se ridează, iar trupul lor cedează, mă doare.  

SB: Cui i s-a întâmplat asta, dintre cei din jurul tău? A îmbătrânit mama ta? Sau tatăl tău? Sau vreunul dintre artiştii pe care îi cunoşti?




MJ: Da, sunt oameni pe care i-am iubit foarte mult şi care au murit şi nu am înţeles de ce. L-am iubit pe Fred Astaire, l-am iubit de-a dreptul, şi era prietenul meu. Când eram copil, Fred Astaire locuia foarte aproape de noi; stătea de vorbă cu mine de multe ori, când eram mic, şi mă învăţa diverse lucruri, îmi spunea că o să fiu un mare star şi chestii din astea la care eu nici măcar nu mă gândeam pe vremea aceea. Şi când îl vedeam dansând în filme, eram uimit. Nu mai văzusem pe nimeni să se mişte atât de frumos, ştii? Şi, ăm, când l-am văzut ajuns la vârsta asta... Într-o zi mi-a spus: "Ştii, Michael, dacă ar trebui să fac o piruetă acum, aş cădea grămadă. Mi-am pierdut definitiv echilibrul.” Şi când venea să deschidă uşa, atunci când mergeam la el acasă, uite aşa mergea, Shmuley... cu paşi mici... mi-a rupt inima... Iar în ziua când a murit, am fost distrus.  

SB: Dar ceea ce s-a întâmplat cu Prinţesa Diana a fost o adevărată tragedie, Michael.  

MJ: Aceea a fost o mare tragedie. Am fost distrus. Toată lumea a fost distrusă, bănuiesc.  


SB: Nu e bine să mori tânăr. Poate că asta te transformă într-o legendă, dar viaţa e atât de preţioasă, nu crezi?  

MJ: Viaţa e foarte frumoasă şi preţioasă.  

SB: Şi crezi că într-o zi vei deveni legendă?  

MJ: Uite, de ce nu putem fi precum copacii? Ei îşi pierd frunzele iarna, şi îşi recapătă toată frumuseţea primăvara, ştii? E un fel de nemurire la ei, şi Biblia spune că omul a fost făcut să fie nemuritor. Dar prin păcate şi toate astea, am primit moarte.  

SB: Dar poate că tu vei merge într-un loc diferit, undeva mai sus, iar sufletul tău, odată liber, va putea fi mai aproape de oameni. Gândeşte-te la asta. Dumnezeu este aici, chiar acum, Michael. Amândoi credem asta, chiar dacă nu-l putem vedea sau atinge. Sunt altfel, sufletele celor dragi nouă?  

MJ: Mi-ar plăcea să mă întorc ca un copil care nu creşte niciodată. Ca Peter Pan. Aş vrea să cred că e posibil să mă întorc. Sper că e adevărat, aşa vrea să cred asta, Shmuley.  

SB: În reîncarnare? Vrei să te reîncarnezi în copil?  

MJ: Da... chiar dacă religia mea e împotrivă, spune că nu există reîncarnare. Când mori, moare şi sufletul tău, şi eşti cum e canapeaua asta, înţelegi? Mort. Dar există promisiunea reînvierii şi toate astea.  

SB: Dar hinduşii cred în revenire.  

MJ: Mi-ar plăcea să cred şi eu, îmi plac concepţiile egiptenilor şi africanilor despre înmormântare. Aş vrea să văd, cu toţii am vrea să vedem, cum e de partea cealaltă. Nu-i aşa?  

SB: Vrem să ştim ce e după viaţă, cum e Raiul.  

MJ: Da, pentru că sunt atât de multe concepţii...  

SB: Crezi că în Rai sunt copii care se joacă?  

MJ: O, Doamne, mă rog să fie aşa.

 SB: ...şi că acolo sunt şi adulţi care se joacă?  

MJ: Cred că da, şi mai cred că ei sunt foarte copilăroşi. Ca Adam şi Eva într-o grădină a veseliei, un loc minunat de paşnic. Mă rog să fie aşa.  

SB: Ţi-e teamă de moarte?  

MJ: Da.  

SB: Tuturor ne este.  

MJ: Am spus întotdeauna că vreau să fiu îngropat acolo unde sunt copii. Vreau să fiu lângă ei. M-aş simţi în siguranţă. Am nevoie ca spiritul lor să mă protejeze. Întotdeauna văd asta cu ochii minţii şi mă văd pe mine şi nu-mi place. Mă văd pe mine şi văd copiii stând în jurul meu, ca să mă protejeze.




...

10 comentarii:

  1. Bun-găsit, tuturor!
    Ştiu că am promis că mă retrag... Dar nu m-am putut abţine şi pentru asta vă cer iertare tuturor.
    Intru în TEMPLUL PRIETENIEI cu inima deschisă şi dau răspunsul următor:

    Eşti Vis...

    Eşti Vis! Şi vânt! Şi umbră a gândului pierdut,
    Eşti pururea Speranţa de magică ’Nălţare,
    Eşti Drumul ce nu poate nicicând fi străbătut...
    Eşti Dragostea curată, ascunsă într-o floare.

    Eşti Râul care curge în ropot de tulpini
    Ce spală tot Păcatul făcut de mii de ani...
    Eşti Fulg de Nea ce cade în plete de arini,
    Eşti candelabrul nopţii-n pădurea de castani.

    Eşti Brad pe vârf de munte. Ca el însingurat
    Înalţi semeaţa-ţi frunte spre înstelatul Cer,
    Eşti suflet de copil în trupu-ţi de bărbat.
    Eşti Mugur de Speranţă!... Eşti vrajă!... Eşti mister!...

    Eşti Zeul Fericirii. Eşti OM... Şi eşti Păcat
    Şi-n zâmbet ai ispita şi îmi ucizi candoarea,
    Eşti arderea Divină, eşti calea de urmat,
    Eşti Roua Dimineţii ce apără-n Zori floarea.

    Eşti câte-un pic din toate, şi eşti Nemuritor
    Aşa cum te-am dorit... Eşti un Altar în Dom
    Te-aştept să vii acuma, şi-n veacul următor
    Îngemănat amestec de Înger şi de OM!...

    07–08.12.2009
    ...............
    Deocamdată atât am a spune. Vă mulţumesc.
    A dumneavoastă cea de ieri, de azi, şi de totdeauna, maria c.

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesant...Cand am sfarsit de citit,am avut sentimente contradictorii...La inceput pare a fi o discutie intre doi prieteni,dar pe alocuri mi s-a parut un fel de interogatoriu,sau ca Schmuley Boteach,asta-dorea sa-l traga de limba spre a-i vedea mintea...Parerile lui Michael dovedesc ca este un om,cum nu se poate mai echilibrat!Tot ce spune este perfect adevarat!Interesant mi s-a mai parut si faptul ca avea cunostinte despre esenta credintei altor confesiuni,ca se straduia sa-i inteleaga pe oameni si prin prisma credintei si religiei lor...Cat despre dragostea lui pentru copii-nu pot sa nu ma-ntreb-a nu stiu cata oara-cum mama zmeilor-adica zmeoaica(ca sa ma exprim elegant)-sa acuzi un om ca Michael de toate cate a fost acuzat??? E FOARTE BINE ca te straduiesti sa traduci cartea pentru noi-MULTUMESC!Remarc de asemenea,ca ideea disparitiei avea ceva vechime si-mi intarese pererea ca nu-i placea oranduirea actuala a lumii si ca pentru asta a hotarat sa dispara,sau a fost fortat sa dispara...Este concluzia mea-punand cap la cap lucrurile pe care le-a spus chiar el...Raman la parerea ca numai un mare ghinion l-ar mai face sa apara.Isi creste si isi iubeste copii,in liniste,departe de ochii lumii si de mizeria ei.Cred ca-si joaca -pana acum cu pricepere-jocul preferat,,De-a v-ati ascunselea"Eu zic ca mai clar de-atat nici nu ne putea spune...MULTUMESC INCA O DATA PENTRU EFORTUL DEPUS si astept cu nerabdare urmarea!!!Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  3. “…Iar sufletul tau, odata liber, va putea fi mai proape de oameni! Gandeste-te la asta.”

    Stau in fata acestui interviu si imi este foarte greu sa scriu ceva. Simt o adanca multumire viz-a-vis de faptul ca te-ai oprit la traducerea si interpretarea acestei carti. Sunt sigura ca o sa aflam mult mai multe, si nu numai despre modul de a gandi a lui Michael, de felul in care a vazut el viata si despre religie!
    Cat adevar imi par ca au cuvintele de mai sus, spuse de rabin!...
    Cu fiecare zi, cu fiecare clipa, prin fiecare vers al cantecelor, al poemelor si reflectilor, prin fiecare cuvant al interviurilor acordate, al speech-urilor tinute, l-am simtit tot mai aproape de mine. Ca pe o prezenta nevazuta.
    Ce forta poate fi aceea care sa ma faca sa simt durerea ca si cum ar fi a mea, sa-i simt bucuria ca pe propria-mi bucurie, sa simt frenezia ritmului muzicii si a dansului ca si cum ar face parte din mine?...
    ….Ii simtim sufletul tot mai aproape de sufletul nostru…
    Citind acest interviu, realizez ca este “acel ceva” pe care-l asteptam demult. Ca Michael este exact asa cum l-am perceput a fi. Chiar si in conceptia lui despre imbatranire sau despre sufletele care revin intr-o alta viata.
    Cred ca ar trebui sa fim mai toleranti fata de invataturile diferitelor religii. Pentru ca Dumnezeu este unul singur, iar invatamintele primite de la El sunt acele virtuti ce privesc demnitatea umana: rabdarea, mila, compasiunea, iubirea pentru aproapele tau. Iar toleranta este cea care ii apropie pe oameni si adevarul este cel care ii elibereaza.
    Va continua…

    RăspundețiȘtergere
  4. “ Daca mi-ai spune acum: “Michael, n-o sa mai vezi niciodata un copil”, m-as sinucide. Pentru ca nu as mai avea pentru ce sa traiesc”

    Ori de cate ori il vad alaturi de copii, ori de cate ori ii simt dragostea pentru copii “ce sunt parte din Dumnezeu, o scanteie divina aici pe pamant”, mi se umezesc ochii.
    Este o durere adanca pentru toti acei oameni care au avut de suferit pentru crezul lor in forta binelui, a dreptatii, a iubirii, oameni care au fost condamnati la cele mai cumplite chinuri tocmai de cei in care au crezut. Sunt lacrimi de durere pentru acest om, condamnat si umilit pe nedrept, si a carui dragoste pentru copii a fost divina, asa cum insasi esenta sufletului de copil este divina.
    Michael a gasit in puritatea sufletului de copil acea candoare, acea lumina pe care cu greu o gasesti la altcineva. Fara razbunare, fara ura, fara invidie, fara viclenie, fara manipulare, intr-un cuvant fara “mizeria” in care se zbate in general lumea in care traim.
    Candoarea si inocenta copiilor erau refugiul lui, sufletul lui negasindu-si perechea decat in a celui de copil.
    De cate ori il vad in mijlocul copiilor, nu vad si simt decat o comuniune extraordinara intre sufletele lor, comuniune care trece de barierele constientului.
    Va continua…

    RăspundețiȘtergere
  5. “Publicul le mentine vie amintirea din cauza dorintei arzatoare de ai vedea din nou… Si fanul devine o parte a dorintei”,
    a dorintei de a le face cunoscuta viata, felul de a gandi, tocmai de a nu mai lasa loc interpretarilor tendentioase, de a le pune in lumina adevaratul spirit. Fanii, mai mult ca oricare, sunt purtatorii de cuvant, facand cunoscuta mostenirea artistica si umanitara.

    “Michael, acesta este un argument pentru tine, sa spui intr-o zi: “Gata, asta e” si sa renunti?
    “Mi-ar plăcea ca la un moment dat să dispar cumva, şi publicul să nu mă mai vadă deloc. Să fac în continuare tot ceea ce fac şi acum, pentru copii, dar să nu fiu văzut“…
    Este o speranta, o dorinta in care a crezut, ca sa-si poata ajuta copiii departe de rautatea si invidia lumii inconjuratoare.
    Citind aceste randuri, a fost pentru prima data in care, in adancul sufletului, s-a ivit o luminita de speranta trecatoare. Mi-am spus: “Ce bine ar fi sa fie asa, Michael!.... sa cred in spusele tale de atunci, ca intr-un fapt prestabilit?!”….
    Din pacate…. in ambele variante…. viata este mult prea cruda si moartea mult prea neiertatoare, sa pot spera a fi asa!...

    Cu toata admiratia,
    pentru cei care tin flacara aprinsa,
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  6. Si totusi nu va pierdeti speranta!

    RăspundețiȘtergere
  7. Trecand peste mesajele mai mult sau mai putin subliminale care pot reiesi citind randurile de mai sus si pe care fiecare le interpreteaza asa cum doreste, vreau sa remarc doar ca este intr-adevar un document exceptional pe care imi place sa il descopar nu numai pentru ca este vorba despre Michael, ci pentru ideile mai mult sau mai putin filosofice si optica unui geniu.
    Nadia

    RăspundețiȘtergere
  8. Bună-seara, tuturor...! Dar în special BUNĂ-SEARA, MIHAI...!
    Felicitări pentru tot ceea ce faci, dar te rog, măcar acum dă-mi un răspuns. Mesajul meu se află pe adresa ta de email: romanul.frustrat@yahoo.com, unde se află marea majoritate a mesajelor mele, dar, din păcate nu am primit nici un răspuns. Voi rămâne întotdeauna fidelă ideilor tale, şi mai cu seamă voi fi întotdeauna de partea celor care pun IUBIREA - mai presus de toate.
    Încă o dată, insist a-ţi răpi un pic din timpul tău şi să-mi dai un răspuns.
    ...............
    Deocamdată atât am a spune. Mulţumesc.
    A dumneavoastă cea de ieri, de azi, şi de totdeauna, maria c.

    RăspundețiȘtergere
  9. Am citit si recitit acum ceva timp cartea.Imi face placere sa o recitesc din nou mai ales ca e in romana si mi-e mult mai usor asa, si tot ce pot spune e acelasi lucru pe care l-am spus in sinea mea dupa ce am citit-o prima data:este sufletul lui Michael pus pe tava in fata lui SB,este viziunea despre viata a unui om prea putin spre deloc inteles,este modul in care a gandit,a trait,a simtit.Eu am citit acea versiune a cartii fara comentariile lui SB,am simtit zborul geniului ingreunat de durerile si ranile din interiorul omului si am vazut in carte omul Michael,cel din spatele geniului,cel care ramane dupa ce geniul si-a terminat reprezentatia,cortina a cazut si luminile s-au stins.Atunci iese la iveala omul cu sclipire de geniu dar si cu imperfectiunile care l-au facut perfect.Si-i iubesc la fel de mult pe amandoi,atat geniul cat si omul!In fata unei asemenea rare filozofii de viata (cu care rezonez intru totul) in care iubirea,respectul si daruirea sunt pilonii principali,nu cred ca mai pot spune ceva momentan.

    Alina

    RăspundețiȘtergere
  10. Un interviu, atat de amplu si totusi atat de simplu si de o sinceritate uimitoare...dupa care vin toti nerozii, cu aere de mari jurnalisti si rastalmacesc tot...cum sa nu te apuce toti nervii???

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)