luni, 19 septembrie 2011

I LOVE YOU MORE!

...


Subiectul pe care îl abordez astăzi nu are nicio legătură cu momentul, nu aniversează nimic şi nici nu se leagă de ceva anume. Pur şi simplu mi-a venit în minte şi am simţit nevoia să-l dezvolt şi să vi-l împărtăşesc. Nu e ceva nou, iubirea. Nu e nou pentru nimeni. Până şi copiii de 2-3 ani ştiu ce înseamnă „cele două cuvinte” – în orice caz, le-au auzit şi au o idee la ce anume se referă. Aşadar, nu e vreo mare taină. La prima vedere, s-ar putea spune că nici nu e ceva complicat. „Ce mare lucru să iubeşti?” – ar spune unii. „Mai important e sa ai pe cine. Sau, mai important e să fii TU iubit.” Nu i-aş contrazice. Atâta vreme cât nu există o definiţie clară şi oficială a ceea ce înseamnă iubirea, nu-mi permit să contrazic pe nimeni. Atâta vreme cât nu există un Cod al Iubirii, cuprinzând legi şi articole care să enunţe clar şi fără echivoc ce este iubirea, ce ai voie şi ce nu în iubire, care îţi sunt drepturile şi obligaţiile, care sunt derogările, contravenţiile şi sancţiunile, e absurd ca cineva să afirme: „iubirea înseamnă asta şi nimic altceva”.

Aşadar, nu aş nega nicio posibilă definiţie a iubirii. Aş exprima, doar, ceea ce cred eu. După mine, iubirea este un cuib construit cu grijă, în aşa fel încât să susţină oricâte suflete ar vrea sa poposească, la un moment dat, şi să nu le împiedice să-şi ia zborul, atunci când le va veni ceasul să se îndrepte spre alte zări. Pare absurd? Nu. Eu chiar cred că acest lucru e posibil, atunci când iubeşti. Pentru că, dintre toate explicaţiile pe care le-am aflat, este una care se detaşează, indubitabil: în iubire, e mult mai important să oferi decât să primeşti. Iubirea adevărată este aceea care te face fericit că dăruieşti, indiferent dacă primeşti sau nu ceva în schimb. Să iubeşti înseamnă să nu încerci să-l schimbi pe celălalt, nici el să nu încerce să te schimbe în vreun fel, dar să încerci TU să te schimbi, de dragul lui. Să iubeşti... înseamnă să uiţi de tine, veghindu-l pe celălalt; să renunţi la tot ce ai, pentru el; să fii pregătit în orice clipă să mergi cu el până la capătul lumii. Să nu ceri nimic şi să oferi totul. Să fii fericit şi recunoscător că ţi s-a permis să iubeşti. Să fii fericit, atunci când celălalt e fericit, chiar dacă fericirea lui nu e lângă tine; şi să te consideri binecuvântat pentru că simţi asta. Să preţuieşti fiecare clipă în care îţi e alături, să-i laşi libertatea de a decide când te vrea lângă el; dar să-i fii aproape, ori de câte ori are nevoie de tine. Par multe condiţii, şi e dificil de realizat, nu-i aşa? Sigur că da; doar de aceea iubirea adevărată se găseşte atât de rar. Mai mult decât atât, am enumerat aici doar o parte din ceea ce trebuie să oferi; nu am menţionat nimic despre ceea ce ar trebui să primeşti. Ei bine, cine se gândeşte la beneficii, pune problema total greşit. Întrebarea corectă este una singură: „Ce aş mai putea să ofer?” Atât. Orice altă variantă arată că acela nu ştie să iubească şi ar trebui să se împace cu asta... ori să încerce să înveţe.

Toate aceste lucruri le-am perceput mult mai profund, atunci când le-am privit prin prisma lui „I Love You More!” Cum poţi fii sigur că iubeşti „mai mult”, fără să fie implicate dăruirea de sine şi recunoştinţa? Sigur, aici e vorba de un joc de cuvinte, dar asta nu îl face mai puţin adevărat pe „I Love You More”. Şi, trecând peste ludicul, politeţea şi modestia lui Michael, aceste cuvinte exprimă mai mult decât un simplu feedback – e o lecţie de iubire; sau, dacă vreţi, esenţa unei astfel de lecţii. Dintre toate lucrurile pe care le-am învăţat de la Michael Jackson, iubirea este cel mai de preţ. Şi, ori de câte ori mă simt nesigur sau dezorientat, mă gândesc la Michael, la tot ce ne-a dăruit... şi la al său, emoţionant, profund, de nepreţuit: „I Love You More!”





Nu sunt genul care să stea deoparte şi doar să spună „îmi pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat cu ei”. Vreau ca toată lumea sa cânte „What More Can I Give”, să ne unească pe toţi într-un singur glas; pentru că un cântec este o mantra, este ceva ce repeţi mereu şi mereu. Şi avem nevoie de pace, avem nevoie să dăruim, avem nevoie de iubire... avem nevoie să fim uniţi. (Michael Jackson, 2001)


Câţi oameni trebuie să mai moară, până când vom lua atitudine?
Câţi copii trebuie să mai plângă, până când vom face tot ceea ce ne stă în puteri?
Când, să trimiţi iubire e tot ceea ce poţi să oferi,
Ca să ajuţi un suflet;

De câte ori ne vom întoarce capetele
Şi vom pretinde că nu vedem?
Să vindecăm rănile planetei noastre rănite,
Suntem o familie globală
E suficient să vă trimiţeţi rugăciunile
Făcute din suflet,
Ca să vindecaţi o rană

Ce mai pot să dăruiesc, din ceea ce am?
Ce aş mai putea să ofer, spune-mi;
Ca să te iubesc şi să te învăţ,
Să te susţin şi să te sprijin –
Ce aş putea să ofer mai mult?

Ca de la frate la frate, să ne abandonăm temerile,
Să ne ridicăm şi să facem un pact;
Să-i arătăm celuilalt că iubirea este în inimile noastre!
Haideţi să ne recăpătăm mântuirea!
Iubirea are puterea să vindece,
Aşa că, haideţi să o oferim cu toţii!

Ce mai pot să dăruiesc, din ceea ce am?
(Nu e mult de dăruit, doar puţin)
Ce aş mai putea să ofer, spune-mi,
(Toată lumea ar trebui să se implice în asta)
Ca să te iubesc şi să te învăţ,
Să te susţin şi să te sprijin
Ce aş putea să ofer mai mult?

Rosteşte cuvintele, mă voi lăsa la pământ pentru tine,
Doar rosteşte-mi numele, sunt prietenul tău,
Vezi? Şi atunci, de ce ei continuă să ne înveţe
Să urâm şi să fim cruzi?...
Ar trebui să dăruim mereu şi mereu...

Ce aş mai putea să ofer, din ceea ce am?
(Trebuie să dăruim mereu şi mereu)
Ce mai pot să ofer, din ceea ce am?
O, Doamne,
Să te sprijin şi să te apăr,
Să te iubesc şi să te vindec –
Ce altceva mai pot oferi?



Notă: Abia după ce am terminat de scris articolul de mai sus, căutând o melodie potrivită, şi abia după ce am ales (ori mi s-a sugerat :) „What More Can I Give”, mi-am dat seama că, acum 10 ani, pe vremea asta, Michael se ocupa de organizarea înregistrărilor pentru acest cântec, împreună cu alţi 36 artişti. Acum nu mai sunt atât de sigur de faptul că subiectul de astăzi mi-a venit în minte la întâmplare. Nici de faptul că nu s-ar potrivi în contextul zilei. Până acum ceva vreme, aş fi fost extrem de surprins de o atare coincidenţă. Dar între timp mi s-au întâmplat mai multe lucruri surprinzătoare. Aşa încât, acum nu mă mai mir. Prietenii ştiu de ce :)


...

15 comentarii:

  1. Foarte frumos! Minunat ar fi de s-ar si implini...Cred ca aceste ganduri,transpuse in vorbe si mai apoi in fapte,l-au costat atat de mult pe acest OM.Acei,,ei"care ne invata sa fim cruzi"sunt cei ce distrug totul pe lumea asta-nu-i nevoie sa-i cautam-efectul lor e la tot pasul.Muzica lui MICHAEL este un apel la UNIUNE,UNIRE,UNITATE!Daca s-ar infaptui asta,macar pe jumatate,si tot ar fi CEVA-rezultatul ar fi acea IUBIRE pe care tot incearca sa ne invete PRIETENUL MICHAEL-eu de cand a venit prima data in Romania l-am numit VERISORUL MICHAEL JACKSON,mai intai in gluma,mai apoi cu toata seriozitatea.Sunt din ce in ce mai convinsa ca nu a fost o intamplare formularea primului gand-cu toate ca cei ce ma auzeau vorbind atunci,fie se amuzau,fie imi replicau,,daaa,vezi sa nu!"EU ITI MULTUMESC PENTRU POSTARE-E TOT UN INDEMN LA CHIBZUINTA SI IUBIRE LA UNITATE SI INTRAJUTORARE,UN FEL DE-A PRIVI IUBIREA FARA LEZAREA LIBERTATII SAU A LIBERULUI ARBITRU INDIVIDUAL.Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  2. Si ca o concluzie a celor aratate mai sus:Nu trebuie sa asteptam rasplata pt fapta buna savarsita,de la persoana fata de care am facut-o-rasplata poate si va veni,cu siguranta,de la altcineva...poate de la cine ne asteptam mai putin...Eu nu vorbesc decat din patite!Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  3. Recitind ultimele randuri din postare, un zambet nesfarsit mi s-a asternut pe fata...pentru ca stiu bine ca nimic nu este intamplator..

    Asa este, Mihai, ai dreptate in tot ceea ce ai spus..Nu am de adaugat decat ca cei care iubesc asa sunt printre ,,alesi" si daca iubind te pierzi si uiti de tine este doar o dovada in plus..Pentru ca iubirea nu are legatura cu egoismul, ci este darurire si generozitate in cea mai pura forma..

    Nadia

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta a facut toata viata lui....a daruit fara sa astepte ceva in schimb...asta inseamna sa poti iubi neconditionat...si el a stiut cum s-o faca
    Luv u, angel!
    K.

    RăspundețiȘtergere
  5. ce parere aveti de site-ul WHEREISMICHAELJACKSON? In luna septembrie 2011 sunt trecute cateva extrase din cartea lui jermaine Jackson care ridica multe semne de intrebare. Oricum mi se pare interesant si bine documentat / cezar

    RăspundețiȘtergere
  6. Intr-o zi, un prieten drag mi-a spus" ..cei care ajung sa-l cunoasca pe Michael, castiga un pas spre spiritualitate, o treapta catre Dumnezeu"....toti avem nevoie in cele mai grele clipe ale vietii , in cele mai negre momente de disperare, cand ni se pare ca viata nu ne mai poate oferi nimic, de mana sincera a unui prieten de gandurile lui curate de iubirea si sustinerea lui...
    ..." Sa te sprijin si sa te apar,
    Sa te iubesc si sa te vindec..."
    sa-ti spun in fiecare zi...

    I love you more !

    Zoly din Pantelimon

    RăspundețiȘtergere
  7. Mara
    Mara, fetiţa scundă, ce sta pe Strada Mare
    Avea o păpuşică. Era mândră de ea.
    Şi o iubea din suflet. Era o alinare
    Şi-avea mare valoare. (I-a dat-o mama sa).

    Era o jucărie, cum nu mai era altă!...
    De-o frumuseţe rară, desprinsă din poveşti!...
    Gingaşă ca o zână..., subţire şi înaltă,
    Doi ochi căprui şi limpezi. Te pierzi când îi priveşti.

    Copiii de pe stradă veneau ca să se joace
    Cu Mara şi păpuşa. Ce fericiţi erau!...
    (...Şi timpul trece-n grabă şi nu se mai întoarce...)
    Iar ei creşteau în joacă... Pe loc nu rămâneau.

    Dar într-o dimineaţă, când s-a trezit devreme
    Şi-a mers să-şi ia păpuşa din raftul cu hăinuţe,
    Rămase-n prag, uimită!... Păpuşa râde, geme
    Şi îşi roteşte capul, şi mişcă din mânuţe.

    Se pare că măicuţa, de dincolo de lume
    Îi împlinise visul: păpuşa chiar vorbea...!
    Şi făr-a sta pe gânduri, fetiţa merge, spune
    Bunicilor. Iar vestea, pe loc, se răspândea...!

    Copiii, cu mirare priveau păpuşa vie
    Cum cântă, cum dansează, cum râde, cum vorbeşte...
    Şi i-au făcut hăinuţe din pânză argintie.
    Minunea-nsufleţită c-un zâmbet mulţumeşte.

    Povestea cu păpuşa-minune, ce dansează
    Ajunge la ureche de păpuşar vestit,
    Pornit la drum degrabă, cu ochii lui să vază
    De-i adevăr ce-aflase, sau de-i vreun zvon scornit.

    Nu-l obosise drumul, căci sta mereu cu gândul
    C-ar face o avere, mai mult ca orişicine
    De-ar folosi minciuna. Căci îi „venise rândul”
    Cu vorbe-amăgitoare, păpuşa de-ar obţine.

    Se-apropie de Mara şi-o roagă să-i arate
    Minunea-nsufleţită. Crezând că-i o naivă
    Începe a-i promite orice. Pe săturate...
    Dar Mara nu se-ncrede în vorba lui parşivă.

    Se trage-un pas în spate, pe vârfuri se ridică,
    La piept strânge minunea. Şi-i spune răspicat:
    „– Păpuşa n-are preţ! E sora mea mea mai mică...
    E darul dat de mama, atunci când a plecat.

    Şi-orice mi-ai da... Iertare!... n-ar fi să-nlocuiască
    Iubirea mamei mele sau gândul ei curat...
    Şi nu cred că vreodată va vrea să locuiască
    De mine despărţită!... Nu fac aşa păcat!”

    Rănit cumplit de vorbe, se înroşi la faţă,
    Se-nfurie, hapsânul, uitând de ce venise,
    Se aplecă spre Mara, de umeri o înhaţă
    Şi o privi cu ură. Nechibzuind, decise

    Din braţele fetiţei, păpuşa să o smulgă,
    S-o rupă-n bucăţele, s-o calce în picioare
    Să o arunce-n focul din drum... Mara să plângă...
    De ce făcuse asta?! Cu ce-i greşise oare?!

    De-atunci, fetiţa scundă, ce sta pe Strada Mare
    Îşi cheamă jucăria, iubirii dată vamă.
    Şi nimeni, niciodată, nu-i da-va alinare,
    Ca păpuşica vie. Şi sufletul de mamă.
    .................................

    ... Aşadar, dragă INIMĂ, încrede-te în DUMNEZEU pentru a-i vindeca pe cei bonlavi, pentru a-i hrăni pe cei înfometaţi, pentru a le da haine celor care nu le au. Şi cu aceeaşi încredere în DUMNEZEU, îmbogăţeşte-i INIMĂ cu cea mai sinceră şi curată IUBIRE.
    CU TOATĂ DRAGOSTEA, maria.

    RăspundețiȘtergere
  8. Scuze de revenire, dar mi-am aplecat atenţia asupra textului şi aş ruga autorul să-mi dea câteva lămuriri.
    ..........................
    1.- "abia după ce am ales (ori mi s-a sugerat :)...
    - Sugerat?!? De cine?

    2. "Până acum ceva vreme, aş fi fost extrem de surprins de o atare coincidenţă. Dar între timp mi s-au întâmplat mai multe lucruri surprinzătoare. Aşa încât, acum nu mă mai mir. Prietenii ştiu de ce :)"...
    - ???!!!???
    În speranţa că autorul va avea amabilitatea de a-mi spulbera nedumerirea, eu vă rog să-mi permiteţi - dragi prieteni - să mă retrag în colţişorul meu, pentru a-mi continua visul...
    CĂ IUBIREA NE VA ADUCE NOII ZORI.
    CU ACEEAŞI NEŢĂRMURITĂ DRAGOSTE, maria.

    RăspundețiȘtergere
  9. "TO LOVE AND TO TEACH YOU
    TO LOVE AND TO HEAL YOU
    TO HOLD AND TO NEED YOU
    WHAT MORE CAN I GIVE"


    Daca , in aceasta lume, merita sa credem cu adevarat in ceva, acel ceva este Putere Iubirii. Numai ea te inalta, dandu-ti forta necesara depasirii momentelor cumplite la care te supune viata.
    Iar daca iubirea nu o gasesti la cei din jurul tau, daca cei din jurul tau nu gasesc in ei puterea de a ti-o oferi ....atunci trebuie ca tu insuti sa ai puterea de a o gasi, adanc in inima ta, si de a oferi-o altora.
    Sa cauti si sa gasesti, prin forta pe care ti-o daruie Dumnezeu in fiecare zi, vointa de a-ti aduna inima rupta in bucati.... si incet sa o inalti spre noile zari.
    Iar in micile bucati ale inimii tale frante, sa nu lasi sa incoltesca samanta de ura si razbunare. Ci tu, sa faci totul ca ele sa se adune, renascand din nou in iubire, ca pasarea Pheonix ,....cu mai multa forta, spre lumina din care s-au ivit.
    Sa incerci sa daruiesti iubirea din tine insuti.
    Urmeaza-i indemnul, chiar daca drumul e greu si prapastios. Pentru ca iubirea, daca o meriti, iti va arata drumul spre ea insasi.
    Asa cum puterea iubirii te va duce acolo unde ura nu mai are nici o putere.

    Din toata inima,
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc Mihai pentru acest subiect ales. M-am gandit si eu la acest lucru si am realizat ca de cand il cunosc mai bine pe Michaael am spus mai des "Te iubesc".
    Dana

    RăspundețiȘtergere
  11. Ma intreb oare cati mai stiu in ziua de azi adevaratul sens al lui ,,I love you more!,,...Oare cati mai stiu sa rosteasca acest cuvant cu tot sufletul si sa-ti transmita prin ele,ACEA iubire care nu asteapta nimic in schimb...Din pacate natura umana a uitat minunea si magia cuvintelor.Cuvintele-acea minune pe care unii (mult pre multi) oameni nu mai stiu sa le aprecieze-ar trebui sa exprime stari,sentimente,ganduri,trairi,adevaruri si nu arme dureroase impotriva sufletului.Atunci cand cuvintele sunt folosite pentru a rani,a ironiza,a blama,a minti,devin arme marsave.
    Ar trebui sa pretuim cuvintele,sa nu ne jucam cu ele.
    Atunci cand ne nastem,cuvintele nu exista.Le invatam mai tarziu,le cunoastem valoarea dupa ani de studiu,pentru ca mai apoi sa uitam si sa le aruncam la intamplare,fara sa ne gandim o clipa ce impact vor avea.
    Sunt cuvinte care odata spuse nu mai pot fi luate inapoi.Pot inalta un om,il pot face fericit,ii pot da o motivatie a existentei lui,daca in ele am picurat si un strop de suflet.Exista insa si acele cuvinte care pot distruge un om sau ii pot mutila sufletul.Poti intelege,poti ierta brutalitatea cuvintelor,dar nu poti uita.Urmele lasate in suflet,de duritatea si rautatea unor vorbe aruncate la intamplare (sau nu),nu se sterg niciodata,indiferent de timpul care se va scurge.
    Si uite asa mor cuvintele!Nu le auzim cum ne striga disperate,cum ne roaga sa le salvam.Suntem prea grabiti,unii poate prea obositi,altii dezinteresati,pentru a ne mai face timp pentru o clipa de tacere.Pentru ca numai in tacere am realiza poate valoarea si importanta cuvintelor.Din frumusetea lor s-ar putea sa nu mai regasesc in curand mai nimic (in stilul in care evolueaza natura umana).Nici profunzime,nici adevar,nici suflet.Si ma dor cuvintele pentru ca exprima superficialitate,minciuna,fatada,pentru ca am invatat sa ucidem cu un cuvant dar si sa ne lasam ucisi prin mii de cuvinte.
    Michael n-a folosit niciodata cuvintele pt a ucide,el le-a stiut adevarata valoarea dar a fost ucis de milioane de cuvinte transformate in arme marsave,care s-au spus despre el.Si cu toate astea a continuat sa iubeasca neconditionat.Cu siguranta i-a fost teama sa mai aiba incredere,cu siguranta s-a simtit tradat,dezamagit,neinteles,obosit si singur dar a continuat sa daruiasca iubire fara sa ceara nimic in schimb.Si asta este cea mai mare lectie pe care ne-a daruit-o:sa iubesti fara sa ceri nimic in schimb,pt ca de aici vine totul-si daruire,si modestie,si bunatate,si toate celelalte...Dar lumea n-a inteles aceasta lectie de iubire si la condamnat in toate felurile posibile fortandu-l sa stea departe de ea.Nu Michael s-a izolat de lume ci rautatea,minciunile si lacomia naturii umane l-au impins afara din lume.
    Dar n-au reusit sa distruga acel inegalabil,,I love you more!,, care a continuat sa existe,sa se auda si sa fie rostit ,,from the bottom of my heart,,.

    Alina

    RăspundețiȘtergere
  12. Sincer, momentan (nu ca ar fi prima oara) chiar nu-mi gasesc cuvintele sa pot comenta ceva, asa ca ma limitez doar la un imens MULTUMESC pentru Mihai :)

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  13. …O ALTFEL DE IUBIRE….

    Sunt fara grai in fata frumusetii tale, Natura!.
    Doamne, cum intr-o inima asa de mica, ai facut sa incapa atatea frumuseti si sentimente de lauda la adresa ta?!...la adresa marinimiei tale pentru acest sacru si minunat Dar... oferindu-mi atata incantare ochilor si bucurie sufletului!…
    Sunt fara grai in fata minunatiilor tale, Natura!...
    Iti simt fiecare vibratie ca facand parte din Simfonia Eterna a Iubirii!!
    Sunt, cu fiecare atom, Parte din Tine….Esti, cu fiacare atom, Parte din Mine…
    Natura!...Eternul si Neegalatul dar al lui Dumnezeu!!!...
    Eternul si Neegalatul Dar al Iubirii !!!...

    Din toata inima,
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  14. ..."I LOVE YOU
    I REALY DO
    YOU HAVE TO KNOW THAT
    I LOVE YOU SO MUCH!
    REALY
    FROM THE BOTTOM OF MY HEART"...

    Michael, pentru noi, acesta a fost doar inceputul!...
    As vrea sa stii, sa simti asta acolo sus... unde sufletul tau exista!
    As vrea sa stii, sa simti asta aici...unde sufletul tau exista prin IUBIREA pe care ai lasat-o in fiecare din noi!
    As vrea sa stii ca ACESTA ESTE DOAR INCEPUTUL!..


    Din toata inima,
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  15. Scuze de revenire, dar mi-am aplecat atenţia asupra textului şi aş ruga autorul să-mi dea câteva lămuriri.
    ..........................
    1.- "abia după ce am ales (ori mi s-a sugerat :)...
    - Sugerat?!? De cine?

    2. "Până acum ceva vreme, aş fi fost extrem de surprins de o atare coincidenţă. Dar între timp mi s-au întâmplat mai multe lucruri surprinzătoare. Aşa încât, acum nu mă mai mir. Prietenii ştiu de ce :)"...
    - ???!!!???
    În speranţa că autorul va avea amabilitatea de a-mi spulbera nedumerirea, eu vă rog să-mi permiteţi - dragi prieteni - să mă retrag în colţişorul meu, pentru a-mi continua visul...
    CĂ IUBIREA NE VA ADUCE NOII ZORI.
    CU ACEEAŞI NEŢĂRMURITĂ DRAGOSTE, maria.
    ..............................
    P.S. Încă aştept răspunsurile... Mulţumesc.

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)