vineri, 14 ianuarie 2011

Pledoarie pentru eroi

...


Când suntem copii, credem în eroi. Ne îndrăgostim de Superman, Spiderman sau Hercule şi ne dorim să fim ca ei. Prin adolescenţă, modelele noastre devin Winnetou, Robin Hood, D’Artagnan, Zorro; apoi comisarul Moldovan, doctorul Mark Sloan, detectivul Mac Taylor ori vreun alt justiţiar, mult mai uman, dar la fel de inteligent şi de brav. Apoi ne maturizăm, ne alegem o profesie şi devenim simple unităţi sociale, părţi infime ale colosului brut, lipsit de sensibilitate, care nu dă doi bani pe vise şi care se numeşte sistem. Eroii noştri din copilărie sunt abandonaţi undeva, într-un raft al sufletului, pe care se aşterne praful. M-am întrebat adeseori de ce, deşi cu toţii ne dorim iniţial să schimbăm lumea asta într-una mult mai frumoasă, mai curată şi mai paşnică, până la urmă ajungem invariabil să facem nişte compromisuri jalnice cu sistemul. De ce se întâmplă asta? De ce urâm nedreptatea, dar ajungem să facem parte din ea? De ce detestăm felul în care ne-au tratat părinţii noştri, dar la maturitate ajungem să ne comportăm exact ca ei, cu propriii noştri copii? De ce ne dăm seama ce am avut abia atunci când e prea târziu? De ce, deşi ştim care vor fi consecinţele, ne lăsăm de fiecare dată minţiţi – şi ne minţim, de fiecare dată, pe noi înşine? Şi de ce ne lăsăm manipulaţi, distruşi pe dinăuntru, de mereu acelaşi sistem nedrept? Sunt întrebări la care e greu să găsim răspunsuri – asta, în cazul în care chiar există răspunsuri şi întrebările acestea nu sunt doar retorice. De ce, de la Robin Hood din copilărie ajungem la cine ştie ce cocalar de Dorobanţi, iar de la Albă ca Zăpada ajungem să ne mulţumim cu vreo piţipoancă scăpătată şi asezonată cu multe kilograme de silicon? Unde dispar eroii noştri?... Probabil că în acelaşi loc în care ne dispare şi inocenţa. Dar, dacă fiecare lucru de pe pământul ăsta îşi are rostul lui, atunci motivul pentru care ne naştem este să transformăm lumea noastră într-un loc mai bun. Doar că... pe parcursul vieţii noastre, din diverse motive, acest scop este deturnat cu până la 180 de grade, iar noi nu facem – din păcate – nimic pentru a schimba asta.

Şi totuşi... oamenii mai cred în eroi. Iar ăsta e un lucru bun. Pentru că, fără eroi, lumea asta ar fi mult mai anostă.

Indiferent că recunoaştem sau nu, avem nevoie de eroi. Şi, când nu-i găsim, îi inventăm. Pentru că eroul redeşteaptă copilul din noi, acela care are nevoie să creadă în forţa binelui sau în cineva care o deţine şi care ne-o poate insufla.

Dar eroii sunt printre noi. Şi nu e neapărat nevoie să poarte arme ori să ştie să se bată. De fapt, care ar fi calităţile care fac, dintr-un om obişnuit, un erou? Frumusete interioară, charismă, generozitate, dăruire şi poate, mai ales, puterea de a sădi în semeni germenii conştiinţei. Michael Jackson are toate aceste calităţi. Michael Jackson a încercat, prin tot ceea ce a făcut, să ne trezească din somnul raţiunii, să nu lase sa moară ceea ce e bun şi frumos din noi, să nu lase să ne pierdem inocenta şi credinta in eroi. Michael Jackson este un erou. Un exemplu demn de urmat, atât prin el însuşi, cât şi prin toată munca lui de-o viaţă. Şi o dovadă vie a faptului că eroii există... şi sunt printre noi.





Coloana sonoră:

HERO

(Chad Kroeger)



Sunt atât de sus, încât pot să aud Paradisul
dar Paradisul nu mă aude pe mine…

Şi se spune că un erou ne poate salva,
iar eu nu pot să stau aici şi să aştept;
voi apuca strâns aripile vulturilor,
priviţi-ne cum zburăm împreună.

Cineva mi-a spus că iubirea ne-ar putea salva pe toţi,
dar cum va reuşi asta?
uitaţi-vă ce ne-a dat iubirea –
o lume plină de crime, de vărsare de sânge,
lumea pe care o aşteptam noi nu a venit.

Şi se spune că un erou ne poate salva,
iar eu nu pot să stau aici şi să aştept;
voi apuca strâns aripile vulturilor,
priviţi-ne cum zburăm împreună.

Dar, fiindcă lumea nu s-a sfârşit încă, tot ce vă dăruiesc eu e iubire;
nu e iubirea unui erou, de aceea mi-e teamă că nu va schimba lumea

Şi se spune că un erou ne poate salva,
eu nu am de gând să stau aici şi să aştept;
voi apuca strâns aripile vulturilor,
priviţi-ne cum zburăm împreună.

Iar ei ne privesc,
ne urmăresc cum ne înălţăm în zbor...



...

26 de comentarii:

  1. Ai dreptate Mihai, Michael este un erou, a facut tot ce a putut ca sa faca lumea asta mai buna, mai sensibila, mai umana dar... cei care ne vor sclavi, marionete in mainile lor l-au ucis pe el dar nu si ceea ce a reprezentat si reprezinta.
    ne ramane noua datoria sa-i ducem mai departe legenda.

    RăspundețiȘtergere
  2. De acord cu tot ceea ce ai spus, dar as adauga ca acesti eroi, sunt oameni neapreciati in timpul vietii si care mor "subit"...din pacate, nici dupa asta nu sunt apreciati la justa lor valoare...cu atatia inadaptati in lume, nu vedem ca eroi exista printre noi, nu doar in filme sau seriale.

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  3. O definitie a curajului: sa cunosti lumea asa cum este si sa ai puterea sa o iubesti in continuare. Cred ca Michael a avut din plin si aceasta calitate, pe langa cele enumerate de catre Mihai.

    Si acum, nu mai am rabdare... trebuie sa va dau o veste nemaipomenita: in sfarsit, DJ Stolen a fost redus la tacere! A aparut versiunea curata a melodiei "Slave to the Rhythm". Have fun and keep dancing!!!

    http://www.megaupload.com/?d=H4NRJG0J
    sau
    http://www.megaupload.com/?d=1A31C2SM
    password: mjYanaGirl

    Anca

    RăspundețiȘtergere
  4. Dusmanilor tai :

    ..." Joaca-te cu mintea lor
    Sa uite cum ii cheama ,cine sunt si ce vor
    Toaca-i marunt , mic de tot , compot
    Fa-le cea mai tare groapa , tare , tare de tot ! "...

    B.U.G. Mafia - Cat Poti Tu De Tare


    Dusmanilor tai si celor carora acest blog le sta in gat , le-as mai da si altceva ...stiu ei ce ....

    Mihai , Ai toata admiratia mea ....frate !!

    Zoly din Pantelimon

    PS. La Multi Ani Tuturor !

    RăspundețiȘtergere
  5. Mihai,raspunsurile pentru intrebarile tale nu sunt foarte greu de gasit.In primul rand daca ar fi sa aruncam un ochi spre istoria lumii am constata ca inca de la primele aparitii a omului pe pamant ,a existat dorinta si lupta de a subjuga pe celalalt si s a accentuat odata cu diviziunea muncii si aici ma opresc ca sa nu fac lectie de istorie
    In alta ordine de idei, de ce se intampla asa? pentru ca sunt oameni si sunt destui, care se complac acestui fel de existenta deoarece corespunde nevoilor lor, acelea de a se imbogatii si a stapanii ca doar nu mai este nici un secret ca banul este cel ce fura mintile oamenilor indiferent de ce nivel discutam.Daca lucrurile ar fi limpezi si clare, daca ar exista iubirea, atunci nu ar mai exista acesta boala de a subjuga si stapanii in orice mod si atunci ar fi cu adevarat raiul pe pamant dar,astea s utopii.oricat ar parea de necrezut, oamenilor le place viata asta sau sa ma exprim altfel , marii majoritati ii place o astfel de existenta, stapanirea da putere si multi alearga dupa asta, asa se simt ei in siguranta.Exemple pot fi cata frunza si iarba de aceea nici nu se iau in discutie.Ceea ce se iese in evidenta sunt ceilalti care fac nota discordanta cu acest fel de existenta si aici putem vorbi de MJ.El a facut nota discordanta cu lumea pentru ca el nu a vrut nici bani nici sa domine nici s a ingenuncheze pe cineva. El a vrut dragoste, el a vrut iubire si de aici tot ceea ce s a intamplat cu el e de acum istorie
    MJ a incercat la propriu, nu asa din vorbe ca sa dea bine, sa faca un loc mai bun in lumea asta si pentru ca, ce a facut el nu a mai facut nimeni si nu cred ca v a mai face cineva, atunci normal ca a devenit"oaia neagra" a lumii
    Cat despre matracucele blindate cu silicon, acesta este un mod de indobitocire,pentru a nu vedea realitatea in care traim si asta nu se intampla doar la noi doar la la noi e prea accentuat, atata tot.este important sa nu avem timp sa gandim limpede

    ZUZA

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine scris, Mihai, asa este.... MJ a fost si un erou, nu numai un geniu....a rezistat eroic in fata tuturor tampeniilor care s-au spus sau scris despre el, a trecut prin procese, a indurat umilinte,a fost tradat, mintit si cate si mai cate....A avut curaj sa spuna adevarul si sa arate cu degetul spre cei carora chiar ca nu le pasa de noi....si mai ales a avut curajul sa iubeasca, desi parca totul i-a fost potrivnic....Sa iubesti asa cum a iubit el , intr-o lume a urii, asta este cel mai mare curaj! Prin viata si arta lui ne-a dat tuturor a devarata lectie de curaj....

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce parere aveti? Este sau nu Michael? Ar fi culmea sa devenim fani Jason Malachi fara sa ne dam seama!

    Stay (Carry On)
    http://www.youtube.com/watch?v=Yczt-098DSQ

    Anca

    RăspundețiȘtergere
  8. ,,Si totusi exista iubire, si totusi exista..." eroi as parafraza eu acum...Sunt cei care ne arata ca se poate si altfel, desi e greu, cumplit de greu, intr-o realitate anosta, in care indobitocirea programata este litera de lege...Dar ne-a mai ramas ceva, speranta...si sa invatam din greselile trecutului...
    Nadia

    RăspundețiȘtergere
  9. Marti 18 ianuarie 2011 la ora 22,00 se va difuza serialul "Cazuri reale cu Aphrodite Jones" episodul dedicat lui MJ pe postul Discovery Investigation.
    Reluare miercuri 19 ianuarie la ora 2,10, duminica 23 ianuarie la ora 22 si luni 24 ianuarie la 1,20 noaptea.
    Diana N.

    RăspundețiȘtergere
  10. "Michael: Thank You for the Mirror - more thoughts about Michael and " - un articol fara varsta, publicat de catre doamna reverend Barbara Kaufmann, scriitoare, militant pentru pace, vindecatoare si saman.

    http://onewordsmith.blogspot.com/2009/10/michael-thank-you-for-mirror-gift-from.html#more

    Cand aveti timp, va recomand sa intrati si pe blogul domniei sale - "Inner Michael" - un blog deosebit, unde veti gasi, ca si aici, raspunsuri la multe intrebari legate de omul si artistul Michael Jackson. Si nu numai...

    http://www.innermichael.com/

    Si inca ceva - Stay (Carry On) full:

    http://www.megaupload.com/?d=HEJMFT3T
    sau
    http://mp3skull.com/mp3/michael_jackson_stay.html

    Anca

    RăspundețiȘtergere
  11. Astazi am recitit articolul "La multi ani, Billie Jean!" postat in urma cu exact un an. Bineinteles ca m-a cuprins nostalgia... au trecut deja 28 de ani... Am recitit si cele 167 de comentarii de la acea postare si, nu pot sa nu ma intreb: unde este entuziasmul de altadata? Cel care il motiva pe Mihai sa dea ce e mai bun pentru...noi, pentru a ne insenina fiecare zi, pentru a ne incuraja, pentru a ne face sa simtim cat de norocosi suntem ca facem parte din aceasta familie virtuala...
    Cu aceasta ocazie, mi-am amintit ca am intrat de curand in zodia Varsatorului. Mihai, nu stiu exact cand este ziua ta de nastere, dar sper ca aceasta zi sa fie la fel de speciala precum esti tu si iti doresc sa scrii in continuare multe pagini in aceasta carte intitulata "Michael Jackson Tribute Romania"! Noi, prietenii tai, vom fi intotdeauna alaturi de tine.
    La multi ani, Mihai, la multi ani, tuturor varsatorilor si... la multi ani, Billie Jean!

    Anca

    RăspundețiȘtergere
  12. Anca,
    Trebuie sa-ti multumesc pentru mai multe lucruri.
    In primul rand pentru ca ai aparut pe acest blog,de undeva (nu stiu de unde) ca o raza de soare ce insenineaza cerul;apoi,pentru multimea de informatii oferite tuturor de-a lungul timpului ;apoi pentru o apreciere pe care ai facut-o (si pentru care n-am apucat pana acum sa-ti multumesc) si nu in ultimul rand,pentru cuvintele tale de astazi.
    La un moment dat chiar eram ingrijorata pentru ca nu intelegeam ce se intampla,de ce nu mai intervine nimeni cu niciun comentariu si ma intrebam daca Mihai este OK.
    Tu mi-ai dat,indirect, raspunsul…
    Si ma intreb si eu,ca si tine,unde este entuziasmul de altadata? Sau,mai bine,unde suntem ? Unde suntem noi,toti,cei de altadata? Ma coplesesc nostalgia,dar si tristetea…
    Si oare chiar nu mai avem nevoie de eroi,Mihai? S-ar parea ca nu...Sau poate doar unii dintre noi...
    Da,la multi ani Billie Jean! La multi ani,Michael!La multi ani pentru tot ce ai insemnat pentru noi.
    SimonaB

    RăspundețiȘtergere
  13. Entuziasmul...Nu n-a disparut,el exista inca,doar ca in jungla in care traim il ascundem adanc in noi de cele mai multe ori si pana la urma nu mai stim cum sa-l manifestam,cum sa-l exteriorizam.
    Unde suntem noi,cei de alta data?Tot aici,dar mai in umbra,mai tacuti,mai fara cuvinte.Stiu ca din respect pt Mihai si pt ceea ce a creat aici,n-ar trebui sa lasam tacerea sa vorbeasca in locul nostru,ar trebui sa existe feedback la fiecare postare a lui Mihai si la fiecare comentariu,dar cel putin in cazul meu cuvintele n-au intotdeauna puterea sa exprime exact ceea ce as vrea si ceea ce simt.Si atunci prefer sa tac si sa citesc din umbra.
    Daca mai avem nevoie de eroi?Atata timp cat sufletul inca mai vibreaza (chiar si acolo ascuns si in tacere,neexteriorizat),atata timp cat copilul din noi inca mai exista,vom avea intotdeauna nevoie de eroi.Nu mai stiu cine spunea ,,...atunci cand copilul din noi inceteaza sa mai existe,inseamna ca am murit deja demult,,.Eroii ne fac sa visam,sa nu lasam sa dispara copilul din noi,sa rezistam intr-o lume din ce in ce mai plina de nonvalori,de rautate si de atatea alte lucruri urate si murdare.Fara ei am fi morti...
    Nu Mihai,n-am disparut de aici si ca mine cred ca mai sunt si altii.N-am cum sa dispar din locul in care ,,am vorbit,, prima oara cu altii despre Michael.Acest loc a fost si va ramane pt mine un ,,cabinet de psihoterapie,, daca pot sa-l numesc asa pt ca m-a ajutat sa fac fata fiecarei zile de dupa 25 iunie 2009.N-am sa promit ca imi voi lasa ,,urma,,(comentariul) la fiecare articol,pt ca am incetat demult sa fac promisiuni deoarece nu-mi place sa dezamagesc,dar de citit tot inclusiv comentariile asta o fac mereu, de la inceputul celor doua bloguri.Stiu ca interesul celorlalti pt ceea ce facem, motiveaza si inspira sa creăm mai mult si mai bine de fiecare data,iar tacerea sadeste neincredere si dezamagire.De aceea sa ne ierti Mihai daca uneori iti inselam asteptarile...Uneori e mult prea greu (cel putin pt mine)sa pot comenta fie si in scris, pt ca imi este dor de Michael si inca doare la fel ca atunci in 25 iunie.Daca ar fi sa evaluez etapele unei pierderi soc(amortire),negare,revolta,negociere si acceptare probabil ca ma aflu inca undeva intre revolta,negociere si acceptare.
    Si subscriu si eu La multi ani Billie Jean,multumesc Michael pt tot ce ne-ai oferit!
    Si pt ca au trecut 28 ani de cand Billie Jean continua sa ne incante, un cadou pt toti cei de
    aici,facut de mine mai de mult-BILLIE JEAN IS WAITING by Henry Gorman.Cei vechi de blog probabil ca l-au mai vazut,cei noi poate nu...
    http://www.youtube.com/watch?v=oyKeuDmuHrw
    Alina

    RăspundețiȘtergere
  14. Si eu m-am intrebat ce este cu atata liniste ca nimeni nu mai trimite niciun comentariu.Eu sunt aici(si probabil foarte multi dintre noi)si nu mi-am pierdut entuziasmul cand este vorba de MEGASTAR.Durerea mare din suflet(atunci cand imi curgeau lacrimile siroaie) s-a mai estompat dar regretul enorm pentru disparitia fizica a celui mai mare artist al planetei,al darului primit de la Dumnezeu, al eroului MICHAEL JACKSON nu o sa dispara niciodata.Mi-e dor de MICHAEL iar lumea este mai trista si banala fara el.Ma uit la toate postarile lui Mihai si-i multumesc inca o data pentru tot ce face pentru noi.Citesc si comentariile voastre care sunt frumoase si de unde aflu lucruri noi.Am inceput sa recitesc postarile vechi cele cu descrierea videoclipurilor.Am primit de la o prietena care lucreaza in Franta si care a venit de Sarbatori acasa" Michael Jackson's Vision" cu cele 42 de videoclipuri.Un dar minunat de Craciun.

    Cu drag Elena55

    RăspundețiȘtergere
  15. Violeta, Scorpya, Anca, Zoly, Zuza, Anonim, Nadia, Diana, SimonaB, Alina, Elena55, vă mulţumesc mult pentru comentarii. Evident că mă bucură enorm să vă aflu părerile şi să văd că ceea ce scriu trezeşte nişte reacţii, dar ştiu că nu întotdeauna cuvintele sunt la îndemână şi uşor de găsit. Şi mie mi se întâmplă să citesc pe alte bloguri articole care îmi plac şi să nu fiu capabil ori să nu am timp să comentez, aşa că înţeleg foarte bine. Ştiu însă că mă citiţi şi asta îmi e de ajuns.

    Eu continui să cred că avem nevoie de eroi. Şi continui să cred că ei există. Poate că unii nu sunt deloc spectaculoşi, poate că adesea trec neobservaţi, dar atât timp cât ne influenţează vieţile, oricât de puţin, în bine, atât timp cât ne aduc un zâmbet în mijlocul stressului cotidian, atât timp cât ne dau o lecţie de demnitate ori ne sădesc în suflet o sămânţă de curaj şi ne fac să ne dăm seama că nu suntem singuri în lupta asta imposibilă, eu îi încadrez în categoria “eroi”. Un exemplu este doctorul Pavel Chirilă, pe care l-a menţionat Anca. Un alt exemplu este cel al B.U.G. Mafia, pe care i-a menţionat Zoly şi care au nişte versuri foarte profunde, ascultaţi-le cu atenţie cântecele. Şi, nu în ultimul rând, Dumitru Prunariu, mândria noastră, singurul român care a ajuns în spaţiu şi care astăzi e umilit prin “recalcularea” pensiei, dar pe care nu l-am văzut la televizor ca să se vaite. Şi aşa am înţeles că nu avea decât vreo 6.000 de lei – o mizerie, raportat la valoarea lui. Iar din mizeria asta, boc cel mic (scuzaţi-mi pleonasmul), loialul şi veşnicul “Mini-Me” al băselului, i-a tăiat 70%. Aşadar, eroii sunt printre noi. Nu ne rămâne decât să-i recunoaştem şi să-i respectăm. Măcar noi.

    RăspundețiȘtergere
  16. Simona, am fost aici, mai precis pe primul blog, aproape de la inceput, dar am trimis foarte rar cate un comentariu, din lipsa de timp. De cateva luni de zile, m-am degrevat de o parte din sarcini si reusesc, in sfarsit, sa fac ceva si pentru sufletul meu. Asa e de la o varsta incolo (lol)! Desi nu e deloc usor sa nu ai singurul copil aproape, esti totusi fericit si speri ca in alta parte ii va fi mai bine si ca nu va deveni inca unul dintre multii romani frustrati... fara apropouri!!!
    Cu mult timp in urma, cand l-am descoperit pe Michael, cam pe vremea lui "Billie Jean", era cumplit de greu sa faci rost de un disc vinil sau de o revista gen "Bravo" sau "Paris Match" - bineinteles, aduse de "afara" - din care mai aflai noutati o data la cateva luni, iar la Radio Europa Libera se facea multa politica si se difuza in general muzica rock: hard rock, progressive rock, heavy metal, rock psihedelic. In principiu ascultam orice gen de muzica, numai sa fie de calitate. Si nu m-am considerat niciodata fan Michael Jackson, desi a ocupat intotdeauna un loc aparte in preferintele mele.
    Din fericire, lucrurile s-au schimbat, macar din acest punct de vedere, al dreptului la informare. Si acum exista si internetul. Inteleg foarte bine cum e cu timpul liber, chiar si cu entuziasmul. Si eu am stat in umbra destul timp citind aricolele lui Mihai si comentariile voastre, pentru care va multumesc. Totusi este foarte important sa comunicam in mod constant fiindca, incet-incet, prapastia se adanceste si e din ce in ce mai dificil sa revii langa ceilalti.
    Dupa cum am spus, acum am ceva mai mult timp liber si ma bucur sa impartasesc cu voi noutatile pe care le gasesc. Macar atat pot sa fac. Nu am talentul de a scrie comentarii interesante sau impresionante, dar ii apreciez si ii respect pe cei care sunt inzestrati cu acest dar.
    Deci, daca nu ati citit inca "Never Can Say Goodbye", cartea doamnei Katherine Jackson, o puteti descarca de aici:

    http://depositfiles.com/pt/files/vqa6os8xm

    Am mai gasit un site al unui coregraf londonez, Anthony King, care preda de sase ani lectii de dans - printre cele mai solicitate fiind "Michael Jackson Style Dance Class" - si care fusese invitat de catre AEG sa prezinte show-ul din deschiderea turneului "This Is It" de la O2 Arena. Am selectat doua articole care sper sa va placa: "Michael Jackson’s Bad Tour"

    http://anthony-king.com/michaeljacksonarticles/michael-jackson%E2%80%99s-bad-tour/

    si "Michael Jackson and Queen’s Freddie Mercury by Peter Freestone"

    http://anthony-king.com/blog/michael-jackson-and-queens-freddie-mercury-by-peter-freestone/


    Anca

    RăspundețiȘtergere
  17. Michael Jackson Hero to the World
    http://www.youtube.com/watch?v=tpFIcxC0-Ow

    RăspundețiȘtergere
  18. DAAAAA, CLAR, SUNTEM AICI! (chiar...poate n-ar strica sa facem si o prezenta din cand in cand :)))
    Numai ca asa cum bine spunea si Mihai, din lipsa de timp sau...poate ca pur si simplu ni se pune un nod in gat si devenim incapabili sa replicam ceva...
    Dar ma bucur ca tu, Mihai, esti constient ca noi suntem tot "aici" si asa vom ramane pana...pana la final!

    Foarte frumos spus...da, eroii sunt printre noi. Nu-i nevoie sa-i cautam prin carti sau prin filme...Trebuie doar sa deschidem ochii si...sa-i "vedem"
    Cu unii dintre ei poate traim sub acelasi acoperis...

    Respect..pt ei, pt tine, Mihai...pt voi toti!

    Va iubesc!

    Cerasela

    RăspundețiȘtergere
  19. Imi pare rau ca nu v-am mai scris nimic de mult timp, dar chiar nu imi gasesc cuvintele...
    Dar sunt aici, citesc in fiecare zi, ma bucur alaturi de voi si ma intristez cand vad ce nedraptati se intampla...

    Azi am primit un link..ma gandeam sa va trimit si voua.

    http://vimeo.com/16701932


    Numai bine tuturor! Sa aveti grija de voi!

    Adriana

    RăspundețiȘtergere
  20. Mihai...stiu ca sunt o egoista...dar asa mi-e dor sa citesc ceva nou, scris de tine.
    Nu stiu ce a fost cu mine, dar zilele astea...am trecut asa prin "revista" postarile tale anterioare...si ma gandeam eu asa...ca si tu esti un EROU!!!

    Si ma mai gandeam...ca se aproprie februarie:))...

    Sper ca esti bine sanatos si ok...
    Te/va :* si toate cele bune.

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  21. Scorpya, ai dreptate. Si Mihai e tot un erou care asemeni lui Sisif tot incearca sa urce bolovanul la deal. Nu renunta si mereu ne ia prin surprindere cu un nou subiect si nu ne lasa nicicum sa uitam de Michael si de iubirea lui pentru oameni. Mihai...si eu sunt tot aici si citesc mereu tot. Bine zicea cineva mai sus ca daca o punem de-o prezenta te vei mira ce multi suntem inca.
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  22. “Si binecuvantati fie aceia al caror sange si judecata
    Sunt atat de ciudat amestecate incat
    Nu sunt fluier pe care degetul soartei sa cante cantecul pe care-l vrea”.

    Sunt cuvinte care s-au intiparit demult, adanc, in suflet. Sunt cuvinte care au avut o anumita influenta in luarea unor decizii, dar si in alegerea celor carora le-am admirat curajul, demnitatea, daruirea, motivatia si care au reprezentat pentru mine modele de caracter.
    Fie ca ne asemanam, in forul nostru interior, cu ei, fie si numai pentru ca ne dorim sa avem o parte din calitatile lor, fie ca, in lumea in care traim, am uitat cine suntem iar ei sunt cei care ne aduc aminte, acesti oameni deosebiti reaprind in noi flacara sperantei.
    Si cred ca unul din marile merite ale lui Michael, este acela de a ne fi aratat ca nu suntem singuri, ca adevaratele valori exista si sunt inca pastrate oriunde in lume. El a incercat sa ne faca constienti de propria valoare. El a reusit sa aduca laolalta constiinte. Chiar daca aceasta angajare fata de umanitate, i-a transformat drumul intr-o lupta continua cu fortele “Hadesului”. Numai taria de caracter, pasiunea, daruirea, iubirea neconditionata, i-au dat forta necesara de a ramane el insusi.
    Ce altceva dacat imensa pretuire fata de ce ne-a daruit, neconditionat, acest om ne-a indreptat pasii catre acest “ taram magic“ unde , cu atat bucurie, dar si tristete, am simtit frumusetea acestui suflet deosebit? Nu cred ca este deloc intamplator faptul ca pasind dincolo de“poarta larg deschisa” , am gasit caldura voastra, frumusetea interioara care este atat de rara, dar cu atat mai valoroasa. Si, cu siguranta, sunt multi cei care citesc si apreciaza tot ce s-a scris aici, si carora le trebuie atinse sufletele ca sa-si deschida” petalele”.
    Nu va cunosc, dar v-am simt atat de aproape de inima mea si as dori atat de mult ca acest loc sa ramana asa cum, simplu dar atat de sugestiv, l-ati numit voi:“acasa” .
    Am invatat atat de multe de la voi! Ati facut atat de mult pentru Michael, prin prezenta, prin curajul de a spune lucrurilor pe nume, prin hotararea cu care ati crezut in el, prin demnitatea cu care ati purtat voi insiva o “cruce” care nu a fost a voastra.
    Este greu sa aperi adevaratele valori ale acestei lumi de unul singur. Este greu, dar pentru multi este singurul si cel mai demn mod de a trai sau de a muri.

    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  23. Si eu sunt pe-aici, Romanule Frustrat. Mai scrie pentru noi, nu renunta!
    Diana N.

    RăspundețiȘtergere
  24. “Si binecuvantati fie aceia al caror sange si judecata
    Sunt atat de ciudat amestecate incat
    Nu sunt fluier pe care degetul soartei sa cante cantecul pe care-l vrea”.

    Sunt cuvinte care s-au intiparit demult, adanc, in suflet. Sunt cuvinte care au avut o anumita influenta in luarea unor decizii, dar si in alegerea celor carora le-am admirat curajul, demnitatea, daruirea, motivatia si care au reprezentat pentru mine modele de caracter.
    Fie ca ne asemanam, in forul nostru interior, cu ei, fie si numai pentru ca ne dorim sa avem o parte din calitatile lor, fie ca, in lumea in care traim, am uitat cine suntem iar ei sunt cei care ne aduc aminte, acesti oameni deosebiti reaprind in noi flacara sperantei.
    Si cred ca unul din marile merite ale lui Michael, este acela de a ne fi aratat ca nu suntem singuri, ca adevaratele valori exista si sunt inca pastrate oriunde in lume. El a incercat sa ne faca constienti de propria valoare. El a reusit sa aduca laolalta constiinte. Chiar daca aceasta angajare fata de umanitate, i-a transformat drumul intr-o lupta continua cu fortele “Hadesului”. Numai taria de caracter, pasiunea, daruirea, iubirea neconditionata, i-au dat forta necesara de a ramane el insusi.
    Ce altceva dacat imensa pretuire fata de ce ne-a daruit, neconditionat, acest om ne-a indreptat pasii catre acest “ taram magic“ unde , cu atat bucurie, dar si tristete, am simtit frumusetea acestui suflet deosebit? Nu cred ca este deloc intamplator faptul ca pasind dincolo de“poarta larg deschisa” , am gasit caldura voastra, frumusetea interioara care este atat de rara, dar cu atat mai valoroasa. Si, cu siguranta, sunt multi cei care citesc si apreciaza tot ce s-a scris aici, si carora le trebuie atinse sufletele ca sa-si deschida” petalele”.
    Nu va cunosc, dar v-am simt atat de aproape de inima mea si as dori atat de mult ca acest loc sa ramana asa cum, simplu dar atat de sugestiv, l-ati numit voi:“acasa” .
    Am invatat atat de multe de la voi! Ati facut atat de mult pentru Michael, prin prezenta, prin curajul de a spune lucrurilor pe nume, prin hotararea cu care ati crezut in el, prin demnitatea cu care ati purtat voi insiva o “cruce” care nu a fost a voastra.
    Este greu sa aperi adevaratele valori ale acestei lumi de unul singur. Este greu, dar pentru multi este singurul si cel mai demn mod de a trai sau de a muri.

    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  25. Da, ştiu că sunteţi aici, şi vă mulţumesc mult ori de câte ori îmi amintiţi asta :) Vă cer scuze că am rămas codaş la capitolul articole, dar în perioada asta nu prea sunt stăpân deloc pe timpul meu. Voi încerca să recuperez, cât de curând.

    Vă mulţumesc mult, tuturor. Pentru tot.

    RăspundețiȘtergere
  26. Noua, fanilor lui Michael,ne-a ramas mostenirea de a crea ,,a better place''.Prin urmare,atat timp cat vom ramane uniti ,MICHAEL JACKSON va dainui o eternitate.

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)