Adevărul despre Michael Jackson – Partea a XXVa

...



BLACK OR WHITE ?











Am decis să scriu acest capitol, pentru a răspunde într-un fel întrebărilor ridicate de multă lume care se preocupă de copiii lui Michael: de ce sunt albi, de ce au ochii albaştri (mă rog, Paris), de ce sunt blonzi etc. Sunt convins că aici nu este nicidecum vorba de speculaţiile vehiculate mult timp, că Michael şi-ar fi renegat rădăcinile afro. Adevărul gol-goluţ îl vom afla în momentul în care copiii vor cere analiza ADN, dar până atunci vom face o scurtă incursiune în miracolul geneticii şi voi arăta că este foarte posibil ca un mulatru, aşa cum era Michael, să aibă copii blonzi.















Ca şi la alte fiinţe vii, la om caracterele şi însuşirile sunt determinate de structuri genetice, iar transmiterea lor de la o generaţie la alta are loc conform legilor eredităţii, descoperite de G. Mendel. De asemenea, la om ca şi la alte organisme, materialul genetic îl reprezintă ADN-ul localizat în cromozomi. Numărul de cromozomi din celulele somatice es¬te egal cu 46, pe când celulele sexuale conţin doar 23.

În cromozomii fiecărei celule există informaţia genetică ce asigură deosebirea fiecărei fiinţe umane de bacterii, alge, melc, broaşte, vrăbii, şoareci şamd. Tot cromozomii conţin şi informaţia legată de: cum va fi nuanţa pieii individului dat, culoarea şi structura părului, culoarea şi aspectul ochilor, forma nasului, grupa de sânge şi o mulţime de alte particularităţi morfologice, fiziologice şi biochimice, care deosebesc un om de altul şi-l fac unic pe fiecare dintre noi.
Conform unor calcule aproximative, cromozomii fiecărei celule umane conţin câteva milioane de ge¬ne. De aceea, posibilităţile variabilităţii combinative a caracterelor şi însuşirilor sunt cu mult mai mari la om decât la alte specii biologice.

Numai operându-se cu cele 23 de perechi de cromo¬zomi fiecare părinte poate da teoretic aproximativ 10 miliarde de combinaţii ereditare.
După cum putem vedea în jurul nostru, segregarea şi redistribuirea liberă a genelor (recombinarea), care însoţesc formarea celulelor sexuale, precum şi caracterul întâmplător al fecundaţiei ovulului, constituie cauza colosalei varietăţi a oamenilor. În natură nu există doi indivizi cu o constituţie genetică identică. Fiecare om are în sine o garnitură specifică de gene, fapt care face ca fiecare din noi să se prezinte ca o entitate individuală şi irepetabilă. Chiar şi într-o familie cu mulţi copii, părinţii remarcă întotdeauna că ei prezintă deosebiri - adesea foarte bine exprimate - în înclinaţii şi gusturi, în trăsături de caracter, în particularităţi de comportament şi în atitudinea lor faţă de cei din jur; deşi aceşti copii trăiesc în condiţii de viaţă similare şi sunt trataţi cu aceiaşi afecţiune de către părinţi. Unul este zvăpăiat, altul încet, unul e sociabil, altul timid, unul e excesiv de pedant în ceea ce priveşte curăţenia, altul e un neângrijit, unul stă ore întregi pentru a monta un aparat de radio, iar altul nu are nici cel mai mic inte¬res pentru aparatele de radio şi meştereşte diferi¬te bibelouri artistice, unul s-a înscris la facultatea de fizică, iar altul - la arte şi această enumerare poate continua la infinit.

În acelaşi timp, chiar şi din observaţii dintre cele mai superficiale şi întâmplătoare, absolut cotidiene, descoperim la o oarecare persoană anumite similitudini cu cineva din reprezentanţii generaţiilor genetice precedente şi în aceste cazuri spunem: “leit taică-su”, “copia bunicii”. Şi, de remarcat, această asemănare pe care o surprindem, ţine nu numai de aspectul exterior, ci şi de trăsăturile de caracter moştenite. Este tot atât de iute din fire şi de ne înduplecat sau moale şi nehotărât, un fantezist şi un visător sau este închis şi irascibil, la fel ca – să zicem – tatăl sau bunicul.


Nu cred că ezte cazul să intrăm mai adânc în problemele de genetică, mă voi referi la esnţial. Iar acesta este că fiecare fiinţă umană are 23 de perechi de gene, dintre care 22 perechi îi determină absolut tot ceea ce ţine de înfăţişare (forma şi culoarea ochilor, a sprâncenelor, a buzelor, a nasului, a unghiilor, a degetelor, înălţimea, pielea, părul, grupa de sânge etc) iar cea de-a 23-a pereche determină sexul (masculin sau feminin). Aşadar, vorbim de 46 de cromozomi (23 perechi). Perechile de la 1 la 22 se numesc autozomi şi arată la fel la ambele sexe. Perechea cu numărul 23 diferă între cele două sexe – aceşti cromozomi se numesc cromozomi sexuali.

Fiecare celulă umană conţine aceste 23 perechi de cromozomi, cu excepţia celulelor sexuale (ovulul şi spermatozoidul) care nu au în bagajul lor decât jumătate din cei 46 de cromozomi (22 autozomali şi 1 sexual). Structura perechilor de cromozomi sexuali arată astfel:
● la femeie: XX
● la bărbat: XY

Prin urmare, ovulele sunt toate la fel: au 22 cromozomi autozomali plus cromozomul sexual X; în timp ce spermatozoizii pot avea 22 plus X sau 22 plus Y.

În momentul conceperii fătului, ovulul (care conţine jumătate din moştenirea genetică a mamei, respectiv 23 de cromozomi) se combină cu cei 23 de cromozomi ai spermatozoidului, formând cele 23 de perechi de cromozomi care vor reprezenta genomul viitorului copil. Este evident că sexul copilului este determinat de spermatozoid: dacă ovulul e fecundat de un spermatozoid cu X, va rezulta o fetiţă iar dacă este fecundat de un spermatozoid cu Y, va rezulta un băiat.

În ceea ce priveşte cele 22 perechi de cromozomi autozomali, aceştia sunt de trei mari categorii: dominanţi, recesivi şi heterozigoţi.

Genele dominante sunt cele mai „puternice”, iar genele recesive sunt cele mai „slabe”. În structura sângelui, de exemplu, în cazul fenotipului ABO, există 3 gene: A şi B sunt dominante, iar O este recesiv. Posesorii care au în structura sângelui o pereche identică de gene (respectiv AA, BB sau OO) se numesc homozigoţi, iar cei care au perechi neidentice (AO, BO, AB) se numesc heterozigoţi. În funcţie de dominanţa genelor, grupa sanguină se numeşte A (AA sau AO), B (BB sau BO), AB.

Şi aceste gene se moştenesc, câte una de la fiecare părinte. Aceasta face ca dintr-un părinte cu AA şi celălalt părinte cu BB, copiii să nu poată avea decât grupa de sânge AB (dintr-un A de la un părinte şi un B de la celălalt). În cazul în care părinţii au AO respectiv BO, pot rezulta copii cu grupa sanguină AO (A de la un părinte şi O de la celălalt), AB sau OO.

La fel se întâmplă în cazul culorii ochilor. Ochii negri sunt determinaţi de gene dominante (să le notăm DD), iar ochii albaştri sunt recesivi (notăm RR). Ochii căprui şi cei verzi sunt heterozigoţi, adică au combinaţia DR. Rasa neagră africană conţine gene dominante (părul negru cu fir gros şi creţ, buze cărnoase, sprâncene dese, ochii negri, pielea neagră etc.) Blonzii cu ochii albaştri, buze subţiri, pielea albă, au gene recesive. Ceea ce se află între aceste două fenotipuri sunt în general heterozigoţi.

Mulatrii sunt heterozigoţi, adică fenotipul lor conţine atât gene dominante, cât şi recesive, în diverse combinaţii. Aceasta face ca, teoretic, din doi părinţi mulatri să poată rezulta copii cu orice fel de trăsături. Dacă unul dintre părinţi este mulatru (heterozigot), iar celălalt alb (recesiv), şansa ca urmaşii lor să fie albi creşte foarte mult.

Mai jos vă prezint câteva exemple de acest gen:























Am mai spus-o, dar ţin să repet: pentru mine, nu are niciun fel de importanţă dacă aceşti copii sunt concepuţi de Michael sau nu. I-a crescut, i-a iubit, iar ei l-au iubit aşişderea. A fost un tată foarte bun, infinit mai bun decât propriul lui tată, şi s-a gândit la ei până în ultima clipă. Iar în acea ultimă clipă, probabil că a simţit tristeţea de a nu le fi putut oferi ocazia să-l vadă pe scenă. Punct. Sunt atâţia oameni pe lumea asta care au copii ce nu le poartă moştenirea genetică, pentru că sunt ori adoptaţi ori rezultaţi din inseminare artificială – şi acei oameni sunt admiraţi pentru efortul şi curajul lor. Iar Michael e pus la zid şi acuzat de te miri ce inepţii, cărora aceasta legată de copii le-a puc capac. Oameni buni, ce mai contează asta ?... Oare vom ajunge vreodată să pricepem, cu toţii, că pe lumea asta nu există numai alb şi negru, ci şi nuanţe de gri ?... Oare vom ajunge vreodată să fim în stare să nu mai judecăm, înainte de a căsca bine ochii ?... Oare vom fi vreodată dispuşi să căutăm la semenii noştri mai întâi părţile luminoase şi nu să iscodim din start după cele din umbră ?..

…şi dacă da, oare când ?...








UPDATE: Da, Prince Michael I are vitiligo.











VA URMA



...