Adevărul despre Michael Jackson – Partea a XXIIIa

...





„KEEP THE FAITH” (continuare)





În 2005, Michael a părăsit Statele Unite, pentru a-şi vindeca rănile şi a scăpa de media care l-a hăituit. A stat în Bahrein până în 2006. De ce tocmai în Bahrein ?... Aici e mâna lui Jermaine, care era prieten cu fiul şeicului din Bahrein. Probabil că Jermaine şi-a convins fratele că acolo va găsi liniştea şi intimitatea pe care nu le avusese în SUA. În Bahrein, Michael a purtat „abaya”, costumul musulman tradiţional şi capul acoperit, ceea ce părea să-i ofere anonimatul atât de mult dorit. Abdullah Hamad Al Khalifa l-a găzduit pe Michael, i-a oferit atenţie, l-a numit „frate”, i-a dăruit un Rolls-Royce şi a trâmbiţat în toată media locală că are o relaţie apropiată de prietenie cu Regele Pop – şi uite aşa s-a dus pe apa sâmbetei anonimatul lui Michael. Fireşte că, aşa cum nimic pe lumea asta nu e gratis, nici „prietenia” beizadelei nu era dezinteresată: Abdullah era un aspirant la o carieră muzicală şi a sperat ca Michael să-i producă nişte albume. Aşa că, până la urmă, bietul Michael a fugit de nişte „lipitori” şi a nimerit printre alte „lipitori” – cu alte cuvinte, a sărit din lac în puţ.

În 2006, prinţul Al Khalifa l-a acuzat pe Michael că nu a respectat înţelegerea de a realiza albumele, pentru care primise un avans şi a plecat din Bahrein, lăsând beizadeaua cu buzele umflate. La procesul intentat în Marea Britanie, avocaţii beizadelei au prezentat nişte cântece de-ale acestuia, ca să arate clar că prinţul are talent muzical. Şi, ca să nu pară că urmărea doar faima personală, la acuzaţiile de a-i nu fi produs albumele, Al Khalifa a adăugat că el şi cu Michael s-ar fi înţeles şi pentru un musical şi o autobiografie (nu am găsit detalii pe nicăieri, dar bănuiesc că era vorba de autobiografia lui Michael). În plus, beizadeaua afirma că el i-a plătit lui Michael avocaţii în cel de-al doilea proces de molestare. Iar acum îi cerea totul înapoi, plus Rolls-Royce-ul. Avocaţii lui Michael au spus că tot ce a primit de la beizadea a fost cu titlul de cadou (ca dovadă, nu a existat niciun contract), dar Al Khalifa afirma că de fapt nu a fost decât un împrumut. Interesant de menţionat este faptul că beizadeaua îi dăduse şi fratelui Jermaine 450.000 USD pentru a vizita Bahreinul şi a-şi cumpăra un Rolls Royce, dar a considerat asta un cadou şi nu i-a cerut nimic înapoi lui Jermaine. Bine, dar Jermaine nu e Michael, nu-i aşa ?...

În aceeaşi perioadă, planurile lui Jermaine de a-l convinge pe Michael să devină musulman, puse in aplicare cu ceva timp în urmă, se părea (sau aşa spera el) că începeau să dea roade.

„Când m-am întors în America (n.m. după convertirea la Islam, în 1989), am adus cu mine nişte cărţi din Arabia Saudită. Michael mi-a cerut unele dintre aceste cărţi, ca să le studieze. Înainte de asta, opninia lui era influenţată de media americană împotriva Islamului şi a musulmanilor. El nu era ostil Islamului, dar nici nu avea o atitudine favorabilă acestei credinţe. Însă, după ce a citit acele cărţi, nu a spus nimic împotriva musulmanilor. Cred că sub influenţa acestui studiu şi-a schimbat o parte dintre parteneri, cu oameni de credinţă islamică.” (Muhammad Abdul Aziz, ex-Jermaine Jackson, interviu publicat în 2006)

În urma speculaţiilor că Naţiunea Islamului a început sa-l influenţeze pe Michael, Jermaine a declarat pentru MSNBC în 2004 că „există câţiva agenţi de securitate de la Naţiunea Islamului, care lucrează pentru Michael. Dar noi nu le-am cerut să se roage. Le-am cerut să se ocupe de siguranţa lui Michael.”

În aceeaşi perioadă, Naţiunea Islamului a negat orice implicare cu starul pop, insistând, într-o declaraţie, că nu are „nicio relaţie de afaceri oficială cu domnul Michael Jackson”.

Totuşi, Leonard F. Muhammad, ginerele lui Louis Farrakhan (şeful Naţiunii Islamului), era văzut des în compania lui Michael, încă din 2003. Muhammad locuia foarte aproape de casa lui Michael, cu o chirie de câteva mii de dolari pe noapte, plus onorariul lui, la fel de piperat, bani pe care îi plătea Michael. Cu alte cuvinte, individul nu producea nimic, dar era plătit. Nu e de mirare că Michael începuse să aibă probleme financiare.

Culmea este că pe acest Leonard F. Muhammad i l-a prezentat lui Michael tocmai fratele Jermaine, în 2003.

Când, la un moment dat în 2004, realizând că Michael devenise foarte greu de abordat, Jermaine, Tito şi Jackie s-au prezentat la porţile Neverland cu intenţia de a vorbi cu fratele lor, securiştii de la Naţiunea Islamului nu i-au lăsat să intre, spunându-le că nu au acces la Michael. Când cei trei au insistat, securiştii i-au ameninţat, lucru care i-a speriat foarte tare. Până la urmă, Michael a auzit cearta şi a intervenit. Această întâmplare dovedeşte că ceea ce se întâmpla în spatele scenei era uneori mult mai bizar decât însuşi procesul de molestare intentat lui Michael.

Pe de altă, parte, locuinţa din Holmby Hills, în care a stat Michael împreună cu cei trei copii ai săi în ultima parte a vieţii, după întoarcerea din Bahrein, a fost construită de Mohamed Hadid, un ins despre care nu am aflat decât că este un magnat imobiliar, membru al Naţiunii Islamului şi că se declară prieten al lui Michael. Starul plătea o chirie de 100.000 USD lunar, deşi se spune că aceasta nu valora mai mult de 20.000 – 25.000 USD.

Aşadar, legăturile lui Michael cu Naţiunea Islamului începuseră înainte de plecarea din SUA şi au continuat până la moartea sa, din moment ce în ultimă instanţă dădaca Grace Rwaramba a fost înlocuită cu o altă femeie, membră a Naţiunii Islamului, şi care a fost angajată de fratele Jermaine.

Natiunea Islamului, înfiinţată în 1930, susţine drepturile americanilor de culoare şi propovăduieşte o versiune modificată a religiei islamice, care este opera fondatorului Wallace Fard Muhammad. Această organizaţie, cu centrul în Chicago – Illinois, este implicată în multe afaceri şi în numeroase proiecte de caritate, dar a fost acuzată de promovarea antisemitismului – lucru pe care Naţiunea Islamului l-a negat. De fapt, e vorba de anti-sionism, dar ignoraţii nu fac diferenţa.

Naţiunea Islamului are relaţii de prietenie cu Nerturei Karta, un grup mic şi controversat care este cunoscut pentru susţinerea curentului anti-sionist.

Iaca, facem ce facem şi iar revenim la sionişti. E ca o spirală vicioasă pe care, oricum ai urma-o, ajungi de fiecare dată în acelaşi punct. Cât despre Naţiunea Islamului, deşi scopurile lor declarate sunt nobile, din păcate şi ei, la fel ca atâţia şi atâţia alţii, l-au privit pe Michael doar ca pe o vacă de muls. S-au străduit să-l izoleze de restul lumii, inclusiv de familie, şi să-i controleze fiecare mişcare – să nu uităm că, în locuinţa din Holmby Hills, nu exista niciun telefon funcţional şi nu intra nimeni fără aprobarea securiştilor. Pentru că, nu-i aşa, pe lumea asta totul se reduce la bani.

În urmă cu 20 de ani, Farrakhan afirma despre Michael că este un model negativ. Mai apoi (mai precis în 1993) s-a sucit şi s-a erijat in apărătorul Regelui: „Cei care sunt la putere nu suportă să vadă că Michael Jackson se implică politic şi îşi foloseşte banii pentru progresul oamenilor săi.” (n.m. oamenii săi = oamenii de culoare) Cu alte cuvinte: „omul acesta aruncă bani în stânga şi-n dreapta. N-ar fi mai bine s-o facă pentru noi ?”

Pe 21 noiembrie 2008, media anunţa o ştire bombă: „Michael Jackson s-a convertit la Islam !” Evenimentul s-ar fi produs în casa lui Steve Porcaro (colaboratorul lui Michael pentru albumul „Thriller”), în prezenţa lui Cat Stevens, a lui David Warnsby şi a lui Philip Bubal – toţi trei muzicieni, convertiţi la Islam. Văzându-l pe Michael abătut, cei trei ar fi început să-i vorbească despre convingerile lor şi despre faptul că şi-au dobândit pacea sufletească după ce au aderat la Islam. Michael ar fi părut încântat de idee iar cei trei au chemat un imam, care l-ar fi iniţiat pe Michael în „shahada” – crezul islamic. După apariţia acestei ştiri, nimeni din anturajul lui Michael, nici măcar el, nu a confirmat dar nici nu a infirmat.

Eu cred că realitatea este următoarea: întâlnirea din casa lui Steve Porcaro s-a produs. Cred că cei trei i-au vorbit lui Michael despre Islam, văzându-l abătut şi încercând să-i ridice moralul. De câte ori nu ni s-a intâmplat, multora dintre noi, ca în astfel de momente să fim încurajaţi cu învăţături religioase ?... Ei bine, aceşti oameni sunt musulmani şi era logic să folosească încurajări desprinse din religia lor. Este foarte posibil ca Michael, simţindu-se trist şi însingurat, să primească deschis aceste încurajări şi să pară dispus să se convertească. Atunci, cei trei s-au grăbit să cheme un imam – în ideea „bate fierul cât e cald” – şi a avut loc o ceremonie. Poate că a fost o simplă slujbă, nu neapărat un „botez islamic”. Şi chiar dacă ar fi fost aşa, nu înseamnă neapărat că Michael s-a transformat peste noapte într-un musulman credincios. El oricum a fost interesat mereu de religie în general (ca şi de istorie ori de artă – ştiinţe care se întrepătrund adesea cu religia), a citit, a ascultat şi chiar a intrat în diferite lăcaşuri de cult. Michael era un om care adora să citească şi care avea o minte deschisă către orice informaţie – curiozitatea aceea a geniului. Şi apoi, după cum spune David Warnsby: Faptul că accept titlul de musulman şi îl utilizez în relaţia cu mine însumi, se bazează pe sensul literar al cuvântului arab „musulman”, care înseamnă „cel care se predă, se supune păcii interioare.” şi nu înseamnă neapărat că accept tot ceea ce este asociat cu Islamismul sau cu toate acele tradiţii asociate profetului Mohamed.

Cei trei martori, interogaţi de presă, au negat, după moartea lui Michael, că această convertire a avut loc. Eu personal înclin să cred că oamenii au fost „speriaţi” de cineva – sau de ceva. Poate spectrul morţii misterioase a lui Michael îi urmăreşte şi pe ei. Ipoteza convertirii lui Michael la Islam a făcut multă vâlvă şi i-a pus pe jar pe anti-islamişti (a se citi sionişti), pentru că le ameninţă poziţia, şi aşa destul de fragilă.

Mai vreau să menţionez un lucru: musulmanii, ca şi iudaicii, insistă pe schimbarea numelui de botez, la convertire. Lui Michael i s-ar fi propus „Mustafa”, care înseamnă „cel ales”. Dar Michael ar fi respins acest nume şi s-ar fi hotărât la „Mikaeel” („îngerul lui Allah”). Faptul că, oricât era de abătut, oricât era de vulnerabil în acele momente, practic el nu a vrut să-şi schimbe numele, înseamnă multe.







VA URMA



...