Adevărul despre Michael Jackson – Partea a XXVIIa

...



„TABLOID JUNKIE”





„Cei care l-au ucis pe Michael Jackson ar fi trebuit sa se gândească de două ori, pentru că, după moartea lui, numărul fanilor s-a dublat – iar eu sunt unul dintre ei." (comentariu pe un site, sub un articol despre Michael Jackson)



Cred că oricui i s-a întâmplat măcar odată în viaţă să fie jignit, acuzat ori pur şi simplu bănuit pe nedrept. Şi, în mod sigur, aceia dintre noi cărora li s-a întâmplat aşa ceva au aimţit dezamăgire, revoltă, la un moment dat chiar dorinţă de răzbunare. Dar nu pot să-mi închipui cum aş fi reacţionat dacă aş fi fost acuzat de toate relele care i s-au pus în cârcă lui Michael: că a vrut să-şi decoloreze tenul, că a molestat copii, că a luat hormoni feminini (??) ca să-şi menţină vocea înaltă, ca şi-a făcut nenumărate operaţii estetice ca să se transforme în femeie (??), că se identifica, ba cu Nefertiti, ba cu Iisus, ba cu Diana Ross; că, de fapt, nici nu a cântat vreodată live, ci folosea „lipsync”... Culmea este că, cel mai adesea, aceste aberaţii vin din partea unora care se pretind reprezentanţi ai sexului „tare”. Cât de frustrat trebuie să fii ca să scorneşti şi să susţii astfel de mizerii?... Cât de josnic şi cât de mic trebuie să te simţi, privindu-te in oglindă, ca să împroşti cu noroi într-un om care, pe lângă faptul că nu te cunoaşte si nu ţi-a facut niciodată vreun rău, a cântat şi a dansat, pe lângă atâţia alţii, şi pentru tine?... Mi-a plăcut mult un comentariu pus pe un site unde Michael era ponegrit, şi care spunea cam aşa: „Vă e necaz că pe Michael şi mort îl plac femeile, iar voi aburiţi oglinda degeaba!”... Nu cred că ştiu exact la ce anume se referă „aburiţi oglinda”, însă pot să-mi închipui că nu e un compliment.

Despre decolorarea pielii şi despre acuzaţiile de molestare am vorbit şi nu mai revin. Despre cântatul „live” cred că e lămurit oricine a fost vreodată la un concert al lui Michael ori a urmărit o înregistrare „live” de-a lui. Michael avea, într-adevăr, o voce delicată în cântecele cu ritm lent; dar ascultându-l atent în celalalte cântece (precum „Bad”, „Black Or White”, „Blood On The Dance Floor”, „Come Together”, „D.S.”, „Dangerous”, „Dirty Diana”, „Give In To Me”, „Invincible”, „Jam”, „Morphine”, „Privacy”, „Scream”, „Shout”, „Smooth Criminal”, „The Way You Make Me Feel”, „They Don’t Care About Us”, „We’ve Had Enough”, „Who Is It”) este foarte clar că avea o voce pentru rock teribil de puternică şi de clară. Iar toată lumea ştie că nu oricine poate să cânte rock – pentru că nu oricine are ce-i trebuie pentru asta.

Despre aspectul fizic al lui Michael, care nu se încadra în tiparele „macho”, pot să spun că, în anii ’80 –’90, acest tipar nici nu era la modă. Uitaţi-vă la Alphaville, Paul McCartney, Paul Simon, A-HA, George Michael, Bee Gees, Duran Duran, Modern Talking, Milli Vanilli, Boyzone, Chris Isaac, Guns’n’Roses, Prince – ca să enumăr doar o parte dintre artiştii care erau în vogă în perioada aceea. Se purtau părul lung (adeseori oxigenat), trăsăturile nevirilizate, pantalonii de piele, zâmbetul larg care să arate o dantură albă, strălucitoare. Fireşte că, în timp, cu toţii (sau, în fine, cei care au supravieţuit pe scenă) s-au maturizat şi s-au adaptat modei în continuă transformare. În aceeaşi perioadă, însă, cu revenirea la ideea bărbatului rudimentar, nebărbierit, dur, transpirat şi cu voce guturală, s-a născut o nouă modă: cea a metrosexualului – a tipului care, fără a fi mai puţin bărbat, se preocupă în mod serios de propria înfăţişare.

În altă ordine de idei, cât de orbit de pizmă şi cât de lipsit de caracter trebuie să fie cineva, ca să nu recunoască faptul că Michael Jackson a fost un om extrem de talentat şi de generos? De ce nu putem fi în stare ca, dincolo de frustrările personale, oricare şi oricâte ar fi acestea, să fin cinstiţi faţă de noi înşine şi să admitem că alţi oameni au calităţi pe care noi nu le avem şi nu le vom avea niciodată?... Pentru cei care se înverşunează să-l blameze pe Michael Jackson, am un sfat: uitaţi-vă la fanii lui. Sunt cei mai frumoşi, cei mai buni şi cei mai cinstiţi fani pe care i-am văzut vreodată. Pentru că sensibilitatea şi frumuseţea interioară a lui Michael le-au atins sufletele şi i-au transformat în ceea ce doritorii de NWO urăsc cel mai tare.





VA URMA


...