Adevărul despre Michael Jackson – Partea a XXIa

...




„KEEP THE FAITH” (continuare)





Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!” (Iuda 9)




Martorii lui Iehova reprezintă o religie bazată pe Biblie, care se opune total războiului. Nu veţi găsi înrolat, în nicio armată, nici măcar un singur Martor al lui Iehova. Hitler i-a urât şi i-a trimis in lagăre de concentrare. De asemenea, toate guvernele de astăzi, care glorifică eroii de război, nu-i agreează deloc pe Martori. Pe de altă parte, Michael Jackson promova pacea, iubirea şi echitatea în multe din melodiile lui (la fel ca John Lennon), lucru care nu era deloc convenabil pentru Elita din vârful complexului militar-industrial care stăpâneşte lumea. Alte detaliii despre Martorii lui Iehova: ei conservă valorile creştine conservatoare, se aşteaptă în curând la schimbări globale şi cred cu tărie în faptul că, nu peste multă vreme, Paradisul se va muta pe Pământ – dar în mod cert nu se referă la NWO (lol).



În autobiografia „Growing Up In The Jackson Family”, LaToya scrie:


Eu şi Michael eram foarte activi în credinţa Martorilor lui Iehova. Cinci zile pe săptămână studiam Biblia acasă, împreună cu mama şi mergeam regulat la Kingdom Hall. În fiecare dimineaţă mergeam din uşă-n uşă în Los Angeles, răspândind cuvântul lui Iehova. Pe măsură ce faima lui Michael creştea, el era nevoit să se deghizeze, ca să nu fie recunoscut.Pentru că nu aveam voie să ne asociem decât cu Martori, eu şi Michael am avut puţini prieteni în copilărie.

În timpul turneului „Victory”, Michael a angajat pe cineva a cărui unică sarcină era să găsească un Kingdom Hall – loc de întâlnire pentru Martori – astfel încât Michael să nu rateze nicio întâlnire, indiferent unde se afla. A doua zi după ce Michael a câştigat premiul Grammy în 1984, unul dintre „bătrâni” i-a atras atenţia că trebuie să aleagă între muzică şi religie. Pentru că Michael studiase cu conştiinciozitate Biblia, a putut cu uşurinţă să-i citeze capitole şi versete care să susţină ideea că a-i distra pe oameni nu e ceva greşit. „Eu continui să trăiesc după învăţăturile religiei. Continui să merg din uşă-n uşă, oriunde mă aflu, chiar dacă sunt în turneu. Nu am ce să fac dacă oamenii afişează postere cu mine ori îmi decupează pozele din reviste. Eu nu le-am cerut să mă idolatrizeze. Eu nu îmi doresc decât ca ei să se bucure de muzica mea.”

Mulţi Martori se adunau în faţa Kingdom Hall sperând să-l zărească pe Michael, deşi ştiau că acest fel de adulaţie era interzis. Michael a făcut tot ce era omeneşte posibil pentru a-şi demonstra devotamentul pentru Iehova. Odată un „bătrân” i-a reproşat: „Mişcările tale pe scenă sugerează sexul, nu le mai face.” Michael s-a supus fără proteste şi şi-a schimbat tehnica prompt. Chiar a invitat un „bătrân” cu el în turneu, pentru ca acesta să vadă că viaţa lui era în armonie cu regulile, că mergea din uşă în uşă şi frecventa întâlnirile cu Martorii.

Într-o zi am intrat în camera lui Janet şi l-am găsit pe Michael plângând. „LaToya, mi-a spus, nu mai pot să vorbesc cu tine... „Bătrânii” mi-au spus să nu mai vorbesc niciodată cu tine, pentru că nu ai venit la Kingdom Hall. Mi-au spus că, dacă nu respect hotărârea lor, mă vor da afara din religie.” Dar, până la urmă, Michael a decis să nu se supună şi, după asta, nu a mai mers niciodată la întâlnirile religioase cu Martorii. Apoi a rupt legăturile cu organizaţia printr-o scrisoare formală. Cel mai dureros lucru din acest episod, a fost faptul că eu am fost convinsă, mult timp, că Michael era unul din „cei aleşi”, unul din cei 144.000 născuţi din nou ca fii spirituali ai lui Dumnezeu şi care vor guverna, alături de El, în cer.




Interesant este faptul că, tot în 1984, a fost perioada „We Are The World”, acţiunea caritabilă în urma căreia s-au strâns nişte milioane de dolari, dintre care o parte a fost dedicată luptei împotriva SIDA din Africa. De asemenea, Michael l-a susţinut în mod public (inclusiv în faţa Preşedintelui Clinton), pe Ryan White, adolescentul hemofilic care a fost infestat cu HIV în urma transfuziilor sanguine şi care a foat exmatriculat din şcoală, pe motiv că avea SIDA. Michael a ajutat şi grupuri de sprijin precum „Proiectul SIDA din Los Angeles” şi „Proiectul minorităţii cu SIDA”. Atunci când Michael a început să lupte împotriva SIDA, aceasta nu era o cauză acceptabilă public, aşa cum este asiăzi. Şi în mod special nu era acceptabilă pentru religia în care Michael fusese crescut – Martorii lui Iehova. În 1986, Martorii şi-au definit atitudinea faţă de SIDA într-una din publicaţiile lor: „Bolile îngrozitoare cu transmitere sexuală precum SIDA, sunt adeseori legate de imoralitatea sexuală. Ce este homosexualitatea ?... După cum am văzut, această practică este definită prin cuvântul porneia (păcat trupesc), utilizat de Iisus şi de discipolii Săi. Discipolul Iuda a folosit acest cuvânt atunci când s-a referit la actele sexuale nenaturale ale bărbaţilor din Sodoma şi Gomora. S-a schimbat viziunea lui Dumnezeu de atunci ?... Nu. Astfel de persoane, nu numai că sunt condamnate de Dumnezeu, dar primesc de asemenea o ’recompensă’ a corupţiei mentale şi spirituale. Astăzi, de exemplu, se întâlnesc cu o frecvenţă înfiorătoare sifilisul, SIDA şi alte boli transmisibile veneric, printre homosexuali.”


Problema este că aceşti oameni nu au (sau nu aveau) minime cunoştinţe de educaţie civică. A înspăimânta credincioşii cu sifilisul, boală care se întâlneşte frecvent şi la heterosexuali; ori cu SIDA, care are o la fel de mare răspândire în urma transfuziilor cu sânge sau a folosirii instrumentarului medical contaminate (dovada: milioanele de copii infectaţi din lume), mi se pare o demagogie ieftină.

Michael s-a hotărât să părăsească Martorii lui Iehova în 1987, după ce aceştia au încercat să-l forţeze să-şi repudieze în mod public munca depusă în videoclipul „Thriller”.

Martorii lui Iehova au însă şi părţi bune: opinia lor despre sex, citată din Biblie, este una care promovează moralitatea: „Relaţiile sexuale dintre un bărbat şi o femeie au în mod cert aprobarea divină. Dar aprobă oare Dumnezeu sexul necumpătat ? Oare asta înseamnă cea mai mare bucurie în viaţă ?... Va conduce asta la adevărata pace şi securitate pentru noi şi pentru cei din jurul nostru ? [...] Dumnezeu este împotriva relaţiilor sexuale în nafara căsătoriei. Dar Dumnezeu pedepseşte adulterul.”

După cum am mai spus, în capitolul intitulat „Şi totuşi...”, Michael şi-a însuşit această doctrină, la fel ca multe altele din învăţăturile Bibliei. Nu a cântat despre sex, nu a fost gay nici pedofil nici adulterin; nu a iubit banii, nu a preaucurvit, nu şi-a jignit aproapele, nu a făcut rău nimănui, dimpotrivă, i-a ajutat cât a putut de mult pe cei neajutoraţi; a propovăduit pacea şi iubirea. Singurul lui păcat, în lumina acestor învăţături, a fost acela că s-a lăsat posedat de Muzică si s-a iubit cu ea, în văzul lumii.Dacă pentru asta l-au excomunicat Martorii, ei bine, e pierderea lor şi câştigul nostru, al celor care ne-am putut bucura de Michael :)

„Cred că se întâmplă subliminal. Ştii, atunci când dansezi, tu doar interpretezi muzica, sunetele şi acompaniamentul. Fie că e vorba de un bas, de un violoncel ori o chitară, simţi emoţia pe care o transmite instrumentul respectiv. Aşa că fac o mişcare, mă înfierbânt, mă apuc de pantaloni şi... totul vine de la sine. E... e muzica cea care mă constrânge la asta. Nu mă gândesc dinainte ca o să mă ating nu ştiu unde şi asta o să fie grozav. Nu te gândeşti la asta; se întâmplă, pur şi simplu. Uneori mă uit la înregistrări şi mă mir: ’Am făcut eu asta ?’... Aşa că, vezi, sunt sclavul ritmului.” (Michael Jackson, interviu cu Oprah Winfrey, 1993)









VA URMA


...