“IT’S
ALL FOR LOVE... L.O.V.E.”
“Daruieste oamenilor putina dragoste si putina fericire, arata-le ca iti
pasa cu adevarat si din adancul inimii de ei. Fii acolo pentru ei. Nu-ti trebuie mult sa faci asta!” MJ
Forta interioara inseamna motivatie, vointa, hotararea de a duce lucrurile la capat. Sau de a depasi anumite praguri in viata.
Michael
a avut o extraordinara forta interioara care
l-a ajutat sa se dedice cu pasiune atat in viata artistica, cat si in cea
umanitara, sa treaca de momente grele pe care putini le-ar fi putut depasi.
Ca om, s-a remarcat prin daruire, generozitate,
putere de sacrificiu, vointa si perseverenta in a face bine celorlalti.
A marcat profund si binefacator viata multor
oameni, in special pe cea a copiilor.
A inspirat iubire si bunatate, compasiune, daruire
si pasiune prin tot ce a facut. A motivat pe foarte multi sa aiba grija de
semenii lor, de cei aflati in dificultate, de copiii abandonati, de muribunzi, de cei bolnavi sau saraci.
Aceste virtuti sunt universal valabile indiferent
de nationalitate, religie, integrare sociala sau profesionala. Prin puterea
exemplului, el a fost unul dintre acele “puncte de lumina” ce ne-au aratat
de-alungul timpului ca, indiferent care este statutul nostru (familial,
profesional, social), merita sa trezim aceste valori in sufletele
noastre.
In continuarea marturiilor care vin sa ofere o imagine reala asupra umanitarismului sau, am sa amintesc una dintre cele mai dramatice dar si emotionante povestiri atat prin fapta terifianta care a generat-o, cat si prin fapta de un profund umanism care i-a urmat.
Cand, in 1984, Michael l-a cunoscut pe micutul Dave, avea doar 26 ani.
Povestea lui Dave Dave incepe pe vremea cand avea
aproximativ 5-6 ani, iar parintii sai treceau printr-un divort greu. Tatal sau nu
voia ca mama sa obtina custodia deplina, asa ca intr-una din zilele de vizita,
intr-o camera de hotel, el si-a pus in gand sa infaptuiasca o dubla crima. A
turnat gaz pe Dave si pe el insusi, dar s-a speriat atunci cand a venit vorba
sa-si dea foc singur.
Focul
a ars 90 la suta din suprafata corpului baietelului de numai sase ani. Aceasta
fapta se intampla in 1983. Dumnezeu, insa, l-a binecuvantat ajutandu-l sa
treaca de acel moment tragic si sa-l intalneasca pe Michael care i-a fost de un
real sprijin. Pentru Dave, el a fost acel fir de speranta si viata de care ne
agatam pentru a supravietui
Dave
a supravietuit, dar a trecut prin chinurile iadului si prin toate interventiile
chirurgicale pana a crescut. Tatal sau a fost arestat si condamnat la
inchisoare pe viata.
La
momentul respectiv, acest caz deosebit de grav i-a atras atentia lui Michael, dorindu-si
sa-l intalnesca pe copil.
Timp
de aprox. 30 de ani, Michael i-a oferit sprijin emotional si financiar enorm, iar
Dave, petrecandu-si mare parte din copilarie la casa din Encino si la Neverland,
s-a apropiat foarte mult de el.
Asa
cum se spunea intr-un comentariu anterior, Michael a dorit chiar sa-i platesca multiplele interventii
chirurgicale, insa mama baiatului avea o asigurare care le acoperea pe toate
acestea.
Profund recunoscator, Dave Dave a mers la inmormantarea lui Michael si, cu o tulburatoare sinceritate, a adus un emotionant elogiu prieteniei lor, amintind in felul acesta despre deosebita sensibilitate si delicatete sufleteasca a omului care a fost, despre grija si neconditionata sa daruire, trasatura de caracter pe care, in afara de fani si admiratori, putini oameni o cunosc.
Iata ce isi aminteste Dave, despre Micahel:
"A fost o experienta destul
de uimitoare. Totul a inceput cu o bataie pe umar.
M-am intors si Michael era
acolo. In acel moment ne-am imbratisat. Relatia noastra a inceput cu o
imbratisare care nu s-a incheiat de-a lungul intregii noastre prietenii.
Michael auzise despre mine si m-a contactat. A dorit sa ma intalneasca.
Aveam aproximativ 7 ani la momentul respectiv. S-a imprietenit cu mine. M-a
ocrotit. M-a primit in viata lui. M-a imbratisat si m-a acceptat ca pe un
foarte bun prieten de-al sau. De-alungul anilor, a fost tot timpul alaturi de
mine.
A fost ca un tata pentru mine. Mi-a dat
o multime de sfaturi si mi-a aratat o multime de lucruri despre lume. Mi-a fost
realmente o sursa de sprijin emotional. Prin
el, am pierdut o Persoana importanta in viata mea.
Cred ca ceea ce oamenii nu reusesc sa
inteleaga la Michael este faptul ca el a fost o fiinta umana.
De-alungul anilor a fost stigmatizat de
mass-media, fapt care nu i-a facut bine nici lui si nici celor din jurul lui. A
fost un om deosebit. Nu a ranit nici un suflet si ma bucur sa fi fost prietenul
lui in toti acesti ani, sa- fi fost prieten devotat.
A fost prietenul meu prin tot ceea ce am
trecut. A fost singurul meu prieten si pot sa spun ca a fost alaturi de mine
mereu. A avut intr-adevar un impact covarsitor asupra vietii mele – si asta nu
pentru ca era o celebritate. Ci pentru ca a trecut prin lucruri asemanatoare cu
cele prin care am trecut eu.
Michael mi-a oferit un sprijin emotional enorm. A fost acolo pentru mine
ori de cate ori am avut nevoie sa vorbesc cu el. Mi-a deschis portile
Neverlandului ca pe un mijloc de evadare.
Metaforic vorbind, el a fost aproape ca
un tata pe care nu l-am avut niciodata. "
Dupa cum povestea Miko Brando, vechi prieten al
lui Michael, la unul din interviurile lui Larry King, acest gen de manifestare
era una tipica lui Michael. Cand auzea despre intamplari ale unor oameni care
aveau nevoie de ajutor, sau cand urmareau stirile impreuna, indiferent de
incidentul care ar fi fost, el dorea intotdeauna sa ajunga la oameni, sa ii
ajute. Chiar si atunci cand conducea prin oras, oprea sa ajute oamenii.
Ar trebui sa nu uitam cat de mult a daruit Michael
nu numai lui Dave Dave, ci atat de multor oameni nevoiasi, de-alungul intregii
sale vieti, fara a.pretinde ceva in schimb.
El a inteles ca in viata spirituala, cel mai
important este sa simti care este vointa lui Dumnezeu, care iti este menirea, si
sa o implinesti.
