“IT’S ALL FOR LOVE... L.O.V.E.”
"Sa daruiesti cuiva o parte din
inima ta, valoreaza mai mult decat toate bogatiile din lume."
"Doar cu putina dragoste si putina
grija, am vazut copii transformandu-se total. ….Ar trebui doar sa dam ceva mai
multa atentie puterii iubirii si ingrijirii, si credintei, si rugaciunii".
MJ
Muzica, Dans, Poezie…Un talent urias,
impartasit cu dragoste si pasiune intregii lumi de catre un artist incredibil.
Dincolo de artist, insa, a
fost Michael, omul cu o inima “la fel de mare ca cerul”, cu o activitate
umanitara imensa, cu un talent evident spre vindecarea copiilor suferinzi. Un
om care si-a folosit darurile sale pentru a ajuta, pentru a aduce vindecare intr-o
lume care are atata nevoie de vindecare.
Michael, nu numai ca a avut inima sa daruiasca si sa ajute pe altii, oferind cu generozitate, vizitand copiii bolnavi si pe
moarte, dar el s-a simtit puternic prin puterea rugaciunii, prin grija si dragostea
ce le-o arata oamenilor, prin cat de vindecatoare putea fi aceasta combinatie.
I-a pasat cu adevarat si profund
de oameni, de umanitate, de conditia umana. A suferit vazand durerea altora, ca
si cum ar fi fost propria durere.
L-am ascultat pe Michael, vorbindu-ne despre copii.
Sa-i lasam, in cateva episoade, pe altii sa ne
vorbeasca despre darul sau de a vindeca. Sa-i lasam pe copii si pe
parintii acestora sa ne povesteasca despre clipele
minunate si de neuitat petrecute alaturi de cel care le-a redat speranta.
“Pe 7 martie 1973, tanarul
Michael Jackson a stat la capataiul lui Leslie Robinette, in varsta de 6 ani – care
suferea de anemie aplastica cauzata de o boala genetica numita Fanconi - la Spitalul
Ortopedic de Copii din Seattle. Robinette primise un transplant de maduva
osoasa, si era una dintre cele mai tinere paciente care dispunea de aceasta procedura.
Ea trecuse prin chimioterapie, radiatii, o schimbare continua de foarte multe medicamente
si fusese tinuta izolat timp de trei luni. Starea sa de sanatate era precara,
medicii spunand, dupa ce a fost lasata sa plece din spital, ca ar putea sa mai traiasca
doar 10 ani.
"Stateam in camera mea si ma uitam pe fereastra,
ironia facand sa ascult chiar melodia "Privind pe fereastra", de
Jackson 5, cand am auzit toate asistentele intrand si iesind innebunite",
declara Robinette 26 ani mai tarziu. Intamplator, Jackson 5 erau fost acolo. "M-au intrebat
pe care dintre ei vreau sa-l vad, si am spus ca vreau sa-l vad pe Michael - el era
asa dragut", spunea ea, razand. Ea il descrie pe adolescentul Michael ca
fiind timid, dar amabil si sincer, semnand un autograf pentru ea, tinandu-i mana
si intreabad-o despre starea ei.
"Nu as spune ca i-a salvat viata – asta ar fi o
nebunie - dar el i-a redat vointa de a trai, pentru ca ea si-o pierdu-se!",
adauga Trine Robinette, sora lui Leslie. In cele din urma starea ei s-a imbunatatit
si s-a intors, impreuna cu familia, la ferma lor din Greeneville, Tennessee,
unde inca locuieste cu parintii ei.
11 ani mai tarziu, Leslie l-a intalnit din nou pe
Michael, in timp ce era in turneu in Knoxville cu fratii sai, unde a primit
bilete gratuite, apoi a mers in culise pentru a-l intalni.
"L-am intrebat daca isi mai aminteste de
mine, si a zis da. Am vorbit despre participarea mea in cor si despre cum mi-am obtinut
protezele asa repede inapoi", spunea Robinette. Inca se lupta cu boala,
insa acum are 42 de ani si este implicata in Asociatia Handicapatilor, in
prezent formandu-se pentru a deveni instructor.
"Am simtit
intotdeauna ca Michael si cu mine am fost un fel de spirite inrudite, pentru ca
amandoi am crescut nefiind capabili de a merge nicaieri sau de a nu face nimic
din ceea ce fac copiii normali" , spune Robinette, adaugand ca spera ca oamenii
sa si-l amintesca pe Michael Jackson pentru faptele sale bune si pentru muzica
sa.”
“La inceputul anilor '80, Lidia Knight, o fata defavorizata de 10 ani
din Republica Dominicana, primeste prima ei pereche de pantofi noi in numele
unui proiect sponsorizat de Michael Jackson. Voluntarii proiectului au venit in
satul ei pentru a masura picioarele copiilor, apoi au revenit cu pantofi nou-nouti
facuti pentru ei, inclusiv cu cate o pereche de sosete, cate un rucsac plin cu
rechizite scolare si cate un Boombox mic ce canta muzica lui Jackson.
De atunci, viata Lidiei, dar si a celorlalti din clasele
de la scoala ei, s-a schimbat in bine, datorita noilor rechizite si creioane
colorate.
"Michael
Jackson m-a inspirat sa visez atunci cand nu credeam ca-mi este permis s-o fac.
Eu nu eram invatata
sa visez. Ii sunt recunoscatoare ca acum sunt intr-un loc, in viata mea, cum nu
se poate mai bine ...si nu cred ca Dumnezeu m-a adus aici pentru a ma opri."
Lidia in prezent lucreaza ca si chelnerita, este mama si
va incepe cel de-al doilea an de facultate in aceasta toamna. Mama si fratele
ei locuiesc acum în New York,
iar fratele ei mai mare si cele doua surori locuiesc inca in Republica
Dominicana, unde saracia este inca o realitatea foarte dura”.
“Pe 13 noiembrie 1987, Michael Jackson o
intalneste pe Angela Darlington, in varsta de 4 ani, accidentata si pe mama ei,
Elena, la Spitalul de Copii Melbourne in timpul concertul BAD.
21 de ani mai tarziu, mama avea sa povesteasca despre
acesta vizita:
"Fiica
mea, Angela, era in spital cu rani la cap dupa ce a fost lovita de o masina. Intr-o
zi,
asistentele medicale ne-au spus ca Michael Jackson avea
sa vina in vizita. A trebuit sa pastram totul in secret, pentru ca spitalul sa nu fie
asaltat de fani. A fost agitatie mare atunci cand asistentii sai au inmanat tricouri
si cate un exemplar semnat al albumului BAD pentru toata lumea din sectie.
El s-a plimbat apoi
prin saloane si a stat de vorba cu pacientii. [...]
I-am spus “Hello”.
Mi-a raspus ca era incantat sa ma intalneasca. Eram tulburata. El era foarte
bland si parea timid. Am inteles ca ii iubea profund pe copii, in special pe cei
care erau raniti.
Apoi, el s-a lasat in jos si i-a spus fetitei mele: "Buna,
Angela".
Ea nu putea vorbi pentru ca abia iesise din coma, dar
a inceput sa zambeasca. Dupa acea zi, starea ei a inceput sa se imbunatateasca.
Ma gandesc la el ca la o sursa de inspiratie. Am avut
o perioada teribila - Angela era in spital si eu ma rugam sa ne tina impreuna, iar
el a fost o sursa de inspiratie generala pentru intreaga sectie.
Ma gandeam: "Iti multumesc, Doamne, pentru ca ni
l-ai trimis!". El avea o anumita putere asupra sa - aceasta mare empatie
cu oamenii care aveau nevoie sa se simta mai bine.
Acum, Angela
are 25 de ani, este la Universitate si este plina de viata.
Mai era un alt baiat in sectie, care avea aproximativ
15 ani, si era un mare fan. Dupa vizita lui Michael, a inceput si el sa se
simta mult mai bine. Mama lui credea ca a fost un miracol. Cred ca multi dintre
copii s-au simtit mult mai bine dupa intalnirea cu el. Cred ca oamenii ar
trebui sa stie despre aceasta latura a lui Michael. Niciodata nu am crezut ca a
fost altfel decat un om foarte bun."
“Pe 18
noiembrie 1987, el viziteaza Spitalul de Copii Sydney
din Randwick, Australia.
Natasha Lang,
mama a unui copil internat in spital la momentul acela, povesteste despre acea
vizita, cativa ani mai tarziu:
"… Atat
timp cat voi trai, nu voi uita niciodata ziua in care Michael a venit la spital
cu o multime de jucarii din plus reprezentand animale, atat de generos oferite
la toti copiii din sectia pentru copii.
A mers prin salonul de spital, a vizitat pe fiecare
copil personal si in liniste le-a rostit cuvinte de mangaiere. Nu voi uita niciodata
bucuria acestor copii, a personalului medical si a parintilor care erau in vizita
in acea zi. Fiul meu este acum un om in toata firea si doresc sa impartasesc
aceasta fotografie cu toata lumea pentru ca ea arata natura altruista si
generoasa lui Michael. Fiul meu, din pacate, pierduse un ochi intr-un accident
de scoala in acea saptamana si, după cum va puteti imagina, a fost o adevarata
tragedie pentru intreaga familie, dar in acea zi, Michael ne-a oferit tuturor o
oarecare bucurie, o mare placere si o fericire de neinchipuit."
“ Pe 20 iulie 1988, se intalneste cu
copiii grav bolnavi si cu parintii lor de la "Spitalul pentru copii “Great
Ormond Street", unde isi petrece mai mult timp cu pacientii in stare mai
putin critica, adresandu-le cuvinte de mangaiere, citindu-le povesti si
oferindu-le cadouri, inclusiv albume, fotografii si tricouri semnate. Participa
la sponsorizarea constructiei unei unitati noi, ca parte a "Spitalului de
copii bolnavi" din Great
Ormond Street, Londra, Anglia.
De remarcat, Neil Clark in varsta de 9 ani,
care suferise o interventie chirurgicala salvatoare pentru a elimina o tumoare
pe creier - si initial neprogramat pentru a-l vedea pe popstar - este vizitat
de catre cantaret, tatal baiatului declarand cu recunostinta ca vizita "i-a
ridicat moralul fiului meu ".
Joanne
Doeffer, in varsta de 4 ani, care suferise o operatie la gat si respira
printr-un tub special, a fost vizitat de star, intalnirea cu el si intalnirea
privirii lui determinat-o sa lupte si sa spuna "Thriller, spre incantarea
lui Michael.”
“
Pe 7 februarie 1989, Michael Jackson viziteaza fiecare sala de clasa de la
"Scoala Cleveland" din Stockton, California, parintii copiilor din
apropierea Bisericii Metodiste Unite Centrale , precum si copiii retinuti in
spital, 3 saptamani dupa ce un atacator inarmat a tras 100 de gloante intr-un
loc de joaca, apoi s-a sinucis. In timpul atacului, 5 copii au fost ucisi si 39
raniti.
Starul pop ajunge sa-i consoleze si sa ii mangaie pe
copiii care au supravietuit, oferindu-le increderea de a vedea lumea intr-o
lumina cat mai pozitiva ulterior experientei traumatice.
Thahn Tran, in
varsta de 8 ani, care si-a pierdut fratele mai mic in timpul masacrului, vorbeste
despre efectul vizitei lui MJ asupra lui:
"Nu am
vrut sa ma mai intoarc la scoala, dar Michael m-a determinat s-o fac din nou. Daca
el merge acolo, mi-am spus, inseamna ca totul trebuie sa fie in siguranta.
Michael este prietenul meu si sunt foarte bucuros". Acestea erau sentimentele impartasite si de
alti copii de acolo, conform celor spuse de Diane Batres, consilier la unitatea
districtuala de sprijinire psihica.
In plus, face o alta vizita la biserica din
apropiere, ce gazduieste pe cei raniti in urma atacului si pe parintii celor
morti – carora le ofera cuvinte de intelegere si afectiune, in timp ce sta de
vorba si glumeste cu ei. Apoi face o
oprire la Spitalul General "San Joaquin" si vorbeste cu doi copii raniti,
aflati acolo sub tratament. Alice Montejano, in varsta de 7 ani, povesteste, in
timp ce ridica poza cu autograf: "Nu mi-e frica sa ma intoarca la scoala
acum, pentru ca Michael ii va tine pe toti acesti oameni rai, departe".
Ulterior,
Michael Jackson le spune copiilor din spitalul mentionat, urmatoarele:
-
"Sunteti foarte curajosi. Cand va veti simti mai
bine, poate ca veti veni si veti vizita gradina mea zoologica privata.".
Cu privire la vizitele de compasiune ale
lui Michael Jackson, vice-primarul din Stockton,
Ron Coale, avea sa declare: "Cuvintele nu pot spune prin cat de multa
turbulenta a trecut acest oras in ultimele cateva luni. Vizita lui Michael
Jackson ne-a ajutat, intr-un fel, sa incercam si sa depasim aceste evenimente..."
Traducere si adaptare :
