duminică, 3 martie 2013


ASADAR, ELEFANTII MARSALUIESC


                                                                               
       

  “Iubire, niciodata violenta!...                                                                                          
Amintiti-v-o ca pe o viitoare frumoasa
Promisiune a zilei de maine”       MJ
                                                                          


          „Un fapt curios despre elefanti este aceasta: Pentru a supravietui, ei nu au voie sa se prabuseasca. Orice alt animal se poate poticni si se poate ridica din nou. Dar un elefant sta intotdeauna in picioare, chiar si cand doarme. Daca unul din turma aluneca si cade, devine neputincios. El zace, cazut pe o parte, prizonier al propriei greutati. Desi ceilalti elefanti, impinsi de primejdie, se vor strange in jurul lui si vor incerca sa-l ridice din nou, acest lucru nu pare a fi deajuns in a-l ajuta. Cu respiratia greoaie, inceata, elefantul prabusit moare. Ceilalti stau de veghe, apoi incet, incet, pornesc mai departe.

Acest lucru l-am invatat din cartea numita „natura”, dar ma intreb daca are dreptate. Nu exista, oare, un alt motiv pentru care elefantii nu pot sa cada? Poate ca ei au decis sa nu. Sa nu cada este misiunea lor. Ca cei mai intelepti, dar si cei mai rezistenti intre animale, au facut un pact - Imi imaginez ca asta a fost in urma cu eoni de timp, cand erele glaciare s-au incheiat. Mutandu-se, in turme mari, de la o margine la cealalta a pamantului, elefantii au observat pentru prima data oameni, fiinte minuscule umbland dupa prada, prin ierburile înalte, cu sulitele lor de cremene.
"Ce teama si ce furie are aceasta creatura!" au reflectat elefantii. "Totusi el are de gand sa mosteneasca pamantul! Suntem suficient de întelepti pentru a vedea asta. Sa
ne gandim din timp la un exemplu pentru el."

Apoi elefantii si-au pus capetele lor carunte laolalta si au meditat.Ce fel de exemplu ar putea ei sa ii arate omului?
Ar fi putut sa-i demonstreze ca puterea lor era mult mai mare, ceea ce cu siguranta era adevarat. Ar fi putut sa-si afiseze furia in fata lui, acesta fiind destul de napraznica pentru a stramuta paduri intregi. Sau ar fi putut domni peste om prin frica, calcandu-i ogoarele si strivindu-i colibele.
In momentele de frustrare puternica, elefantii salbatici vor face toate aceste lucruri, insa ca si grup, punandu-si capetele laolalta, au decis ca omul ar invata mult mai bine printr-un simplu mesaj.

„Sa-i aratam respectul nostru pentru viata", au spus ei!
 Si din acea zi, elefantii au fost linistiti, rabdatori, creaturi pasnice. Au lasat oamenii sa-i calareasca si sa-i exploateze ca sclavi. Exilati din marile campii africane unde au trait odata ca lorzi, au permis copiilor sa rada de trucurile lor de la circ.
Dar cel mai important mesaj al elefantilor se afla in deplasarea lor. Pentru ca ei stiu ca a trai inseamna a se muta. Zori de zi, după zori de zi, generatie dupa generatie, turmele marsaluiesc, o masa mare de viata care nu se lasa doborata niciodata, o forta de neoprit a pacii.

Animale nevinovate, nu banuiesc ca, in tot acest timp, vor pica de la un  glont cu miile. Vor zacea in praf, mutilati de nerusinata noastra lacomie. Masculii mari cad primii, astfel incat fildesii lor pot fi prelucrati in brelocuri. Apoi, cad femelele, astfel ca oamenii sa poata avea trofee. Puii fug tipand din cauza mirosului de sange al propriilor mame, si asta ii face sa nu poata fugi din fata armelor. Tacuti, cu nimeni alaturi care sa-i ingrijeasca, ei vor muri, de asemenea, si toate oasele lor se vor albi in soare.

   În mijlocul atat de multor condamnari la moarte, elefantii ar putea sa renunte. Tot ce trebuie sa faca este sa se  lase la pamant. Asta ar fi de ajuns. Ei nu au nevoie de nici un glont: Natura le-a dat demnitatea sa se intinda si astfel sa-si gaseasca odihna. Dar ei isi aduc aminte de vechiul lor pact si de angajamentul lor pentru noi, care este sacru.
Asadar elefantii marsaluiesc, si fiecare calcatura a lor scoate cuvintele din tarana: 
" Priveste, invata, iubeste! Priveste, invata, iubeste!" 
Poti sa le auzi? Intr-o zi, spre rusinea noastra, fantomele a zeci de mii de lorzi ai campiilor vor spune:
 "Noi nu va uram! Voi, nici acum, nu intelegeti asta? Am fost dispusi sa cadem, astfel incat voi, dragii fiinte lipsite de demnitate, sa nu mai cadeti vreodata! „ 

                                      Michael Jackson/ Dancing the Dream/ So, the Elepthants march 


**********************
            Am ales acest eseu, ca pe unul dintre cele mai cutremuratoare exemple pe care natura o da omului.
Prin aceasta lectie de respect si pretuire a vietii, de demnitate si rezistenta a elefantilor in fata vicisitudinilor si a condamnarilor la moarte, acest incredibil artist isi demonstreaza inca o data talentul in exprimarea si evocarea celor mai puternice emotii. Fiecare dorinta, fiecare gand, fiecare particula i-o simti vibrand la unison cu subiectul. El face parte din subiectul pe care il trateaza, nu este mai presus de el.
Da viata eseelor, avand un dar divin in a ne atrage pe noi, cititorii, sa facem parte din ele.   
In ciuda tuturor, crede ca lumea poate fi vindecata de rautate, de egoism, de egocentrism, de lacomie, de nepasare. Nu crede in sentimentalisme. Dar crede cu putere in iubire, in legatura profunda dintre fiintele umane si da un sens acestei conexiuni, atragand in acelasi timp atentia asupra problemelor care nu sunt inafara, ci inauntrul nostru.
Fiecare lucrare a sa, fiecare mesaj are un incredibil impact emotional. Talentul desavarsit ce vine din interiorul fiintei sale directioneaza atentia si starea emotionala spre problema in sine. De fiecare data, ajungi sa te intrebi: „Cat de mult stiu, cu adevarat, despre viata pe Pamant? Ce responsabilitate simt pentru creaturile din afara micului meu spatiu”(MJ)


Cu fiecare cuvant tradus, al acestui eseu, am realizat cat de profunda este legatura dintre artist si creatia sa.
 Este nu numai istoria vietii nobilului elefant si a conditiei sale, ci, prin similitudine, este istoria propriei vieti, a propriilor aspiratii, a demnitatii cu care a stiut sa reziste in fata celor care au dorit sa-i striveasca talentul, personalitatea, caracterul profund uman.
A vointei prin care, el insusi a fost un mesager al nonviolentei,al unitatii in realizarea idealurilor de pace, dand, prin aceasta, un exemplu umanitatii.

Precum masa mare a elefantilor in marsul lor, asa el insusi a fost, in multe feluri,”O forta de neoprit a pacii”.
Precum calcatura elefantilor in tarana, asa cantecele sale au scos la iveala cuvinte purtatoare ale unui singur mesaj: „Priveste, invata, iubeste!”

Iar finalul...finalul este zdrobitor: “Eu nu v-am urat! Voi, nici acum nu intelegeti asta?...”




 Traducere si adaptare: Dorina AM