Give Love On Christmas Day!

...

Sărbători Fericite tuturor, cu bucurie şi căldură în suflete!





Oameni făcând liste, cumpărând cadouri deosebite,
făcându-şi timp să fie amabili cu ceilalţi –
e acel moment din an când prietenii buni sunt aproape
şi îţi doreşti să poţi oferi mai mult
decât nişte obiecte cumpărate dintr-un magazin.

De ce nu dăruieşti iubire în ziua de Crăciun?
chiar şi omul care are totul
ar fi atât de fericit dacă i-ai oferi
iubire, în ziua de Crăciun –
nu există un cadou mai frumos decât iubirea.

Oameni, nu ştiţi că zâmbetul şi un semn de salut
se simt peste tot, în bucuria Crăciunului?...
e singura dată din an când lumea e sinceră
şi ţi-ar plăcea să găseşti o cale să arăţi
lucruri pe care cuvintele nu le pot exprima.

De ce nu dăruieşti iubire, în ziua de Crăciun?
omul de pe stradă şi perechea de la etajul de sus,
toţi au nevoie să ştie că există cineva căruia îi pasă;
dăruieşte iubire în ziua de Crăciun,
pentru că iubirea e cel mai frumos cadou.

Ceea ce-i trebuie lumii e iubirea;
da, lumea are nevoie de mai multă iubire.

De ce nu dăruieşti iubire in ziua de Crăciun?
fiecare copilaş de pe genunchii lui Moş Crăciun
are un loc, sub pomul lui, pentru iubirea ta;
oferă iubire de Crăciun –
nu există dar mai de preţ decât iubirea.

...

„Dacă mor mâine, să-ţi aminteşti întotdeauna ce ţi-am spus.”

...

Diseară, la „The Ellen Show” în S.U.A., va fi difuzat un interviu cu Paris Jackson. Până când vom avea şansa să îl vedem şi noi integral (pentru cine nu ştie, „The Ellen Show” se difuzează pe Euforia tv de luni până vineri la ora 00:00), am găsit pe internet un fragment.


Paris Jackson despre tatăl ei Michael

Ellen: Aşadar, o să apari într-un film. E ceva ce îţi doreai?
Paris: Da, îmi place să joc.
Ellen: Îţi place să joci? Când ti-ai dat seama că vrei să fii actriţă?
Paris: Când eram foarte mică. Tata a jucat în filmul „Moonwalker”. Ştiam că el cânta foarte bine dar nu ştiusem că putea şi să joace. Am văzut filmul şi mi-am spus „wow, vreau să fiu ca el”.
Ellen: Câţi ani aveai pe atunci?
Paris: Eram mică. Eram mai mică decât e Blanket acum.
Ellen:. Chiar aşa? I-ai spus? I-ai spus tatălui tău că vrei să joci?
Paris: Da... noi improvizam împreună. El ne dădea mici scenarii. Spunea „OK, în scena asta vei începe să plângi” şi plângeam instantaneu.
Ellen: Puteai să plângi la comandă?
Paris: Da.
Ellen: Asta e impresionant. Asa poţi să obţii tot felul de lucruri. Iar el nu mai ştia dacă plângeai cu adevărat sau doar jucai un rol.
Paris: Se pare că „m-am prefăcut” mult la vremea aceea.


Paris despre „şansa de a fi normală”

Ellen: Îţi place la şcoală?
Paris: Mult. E, categoric, o experienţă diferită.
Ellen: Se poartă cu tine diferit? Simţi că ai o copilărie obişnuită?
Paris: Chiar am o copilărie obişnuită. Adică, sunt tratată ca oricare copil. Când am venit la Buckley [şcoala la care Paris învaţă acum], nu ştia nimeni cine sunt şi mi-am spus „ce bine, am şansa să fiu normală”.
Ellen: Ei nu ştiau cine eşti din cauza acelor măşti pe care le purtai – pentru că, sigur, tatăl tău dorea să te protejeze şi să-ţi ofere sansa ca mai târziu să poţi ieşi în lume şi să poţi avea o viaţă normală – dar te-ai gândit vreodată, în timp ce le purtai, „asta e oarecum ciudat”?
Paris: Mda, mă gândeam ceva d egenul „e o prostie, de ce port o mască?” Dar am înţeles mai târziu că el nu dorea decât să ne protejeze şi ne-a şi explicat asta.


Momente memorabile cu Michael

Ellen: Care a fost cel mai memorabil lucru pe care ţi l-a spus tatăl tău?
Paris: Mi-a spus: „Dacă mor mâine, întotdeauna să-ţi aminteşti ce ţi-am spus.” Am ascultat sfatul lui şi am ţinut minte absolut tot ce mi-a spus.





...