...
Hei, voi toţi de acolo, să nu uitaţi niciodată să-i arătaţi celui de lângă voi că îl apreciaţi. Pentru că niciodată nu ştiţi când s-ar putea să-l pierdeţi. Şi s-ar putea ca niciodată să nu mai aveţi ocazia să-i spuneţi ce simţiţi cu adevărat. (replică din filmul „Glitter” – 2001)
Wesley Snipes îşi doreşte ca Michael Jackson să revină pe pământ, ca înger, pentru că are convingerea că Michael ar trebui să continue să ne încânte cu talentul său.
Actorul, care a apărut în videoclipul Bad (1987), a fost devastat atunci când a auzit de dispariţia Regelui Pop şi i-ar plăcea să-l vadă reîntorcându-se, pentru că a fost un om foarte special.
„Am dansat în videoclipul Bad. Dispariţia lui a fost o mare pierdere pentru noi toţi. Şi sper şi mă rog ca Creatorul lui – sau oricine ar fi cel în care credeţi – să ni-l trimită înapoi ca înger, ca să ne uimească în continuare. Odată cu Michael, am pierdut mai mult decât un om. Cineva aşa ca el, care a sensibilizat şi a inspirat atât de mulţi oameni diferiţi, din toate colţurile lumii, trebuie să fi avut ceva angelic. Poate că nu am avut grijă de el aşa cum ar fi trebuit şi de aceea l-am pierdut.” – a afirmat Wesley Snipes.
Cu inima unui copil,
Mergi şi înfruntă grijile zilei;
Cu inimă de copil,
Transformă fiecare problemă în joacă;
Nu trebuie să te îngrijorezi, nu trebuie să te temi,
Însuşi faptul că trăieşti e o dovadă;
Dacă ai inima unui copil,
Nimic nu te poate doborî vreodată;
Dacă ai inima unui copil,
Nu ai niciun motiv să te încrunţi;
Iubirea este la fel de binevenită
Ca şi o zi însorită;
Niciun gând de adult
Nu va lăsa inima ta să se rătăcească;
Ca un copil, vesel şi fără griji,
Întreaga lume zâmbeşte cu tine
Atunci când mergi pe calea ta plină de bucurie...
Oh, dacă am inima unui copil
Nimic nu mă va doborî...
...
luni, 26 septembrie 2011
luni, 19 septembrie 2011
I LOVE YOU MORE!
...
Subiectul pe care îl abordez astăzi nu are nicio legătură cu momentul, nu aniversează nimic şi nici nu se leagă de ceva anume. Pur şi simplu mi-a venit în minte şi am simţit nevoia să-l dezvolt şi să vi-l împărtăşesc. Nu e ceva nou, iubirea. Nu e nou pentru nimeni. Până şi copiii de 2-3 ani ştiu ce înseamnă „cele două cuvinte” – în orice caz, le-au auzit şi au o idee la ce anume se referă. Aşadar, nu e vreo mare taină. La prima vedere, s-ar putea spune că nici nu e ceva complicat. „Ce mare lucru să iubeşti?” – ar spune unii. „Mai important e sa ai pe cine. Sau, mai important e să fii TU iubit.” Nu i-aş contrazice. Atâta vreme cât nu există o definiţie clară şi oficială a ceea ce înseamnă iubirea, nu-mi permit să contrazic pe nimeni. Atâta vreme cât nu există un Cod al Iubirii, cuprinzând legi şi articole care să enunţe clar şi fără echivoc ce este iubirea, ce ai voie şi ce nu în iubire, care îţi sunt drepturile şi obligaţiile, care sunt derogările, contravenţiile şi sancţiunile, e absurd ca cineva să afirme: „iubirea înseamnă asta şi nimic altceva”.
Aşadar, nu aş nega nicio posibilă definiţie a iubirii. Aş exprima, doar, ceea ce cred eu. După mine, iubirea este un cuib construit cu grijă, în aşa fel încât să susţină oricâte suflete ar vrea sa poposească, la un moment dat, şi să nu le împiedice să-şi ia zborul, atunci când le va veni ceasul să se îndrepte spre alte zări. Pare absurd? Nu. Eu chiar cred că acest lucru e posibil, atunci când iubeşti. Pentru că, dintre toate explicaţiile pe care le-am aflat, este una care se detaşează, indubitabil: în iubire, e mult mai important să oferi decât să primeşti. Iubirea adevărată este aceea care te face fericit că dăruieşti, indiferent dacă primeşti sau nu ceva în schimb. Să iubeşti înseamnă să nu încerci să-l schimbi pe celălalt, nici el să nu încerce să te schimbe în vreun fel, dar să încerci TU să te schimbi, de dragul lui. Să iubeşti... înseamnă să uiţi de tine, veghindu-l pe celălalt; să renunţi la tot ce ai, pentru el; să fii pregătit în orice clipă să mergi cu el până la capătul lumii. Să nu ceri nimic şi să oferi totul. Să fii fericit şi recunoscător că ţi s-a permis să iubeşti. Să fii fericit, atunci când celălalt e fericit, chiar dacă fericirea lui nu e lângă tine; şi să te consideri binecuvântat pentru că simţi asta. Să preţuieşti fiecare clipă în care îţi e alături, să-i laşi libertatea de a decide când te vrea lângă el; dar să-i fii aproape, ori de câte ori are nevoie de tine. Par multe condiţii, şi e dificil de realizat, nu-i aşa? Sigur că da; doar de aceea iubirea adevărată se găseşte atât de rar. Mai mult decât atât, am enumerat aici doar o parte din ceea ce trebuie să oferi; nu am menţionat nimic despre ceea ce ar trebui să primeşti. Ei bine, cine se gândeşte la beneficii, pune problema total greşit. Întrebarea corectă este una singură: „Ce aş mai putea să ofer?” Atât. Orice altă variantă arată că acela nu ştie să iubească şi ar trebui să se împace cu asta... ori să încerce să înveţe.
Toate aceste lucruri le-am perceput mult mai profund, atunci când le-am privit prin prisma lui „I Love You More!” Cum poţi fii sigur că iubeşti „mai mult”, fără să fie implicate dăruirea de sine şi recunoştinţa? Sigur, aici e vorba de un joc de cuvinte, dar asta nu îl face mai puţin adevărat pe „I Love You More”. Şi, trecând peste ludicul, politeţea şi modestia lui Michael, aceste cuvinte exprimă mai mult decât un simplu feedback – e o lecţie de iubire; sau, dacă vreţi, esenţa unei astfel de lecţii. Dintre toate lucrurile pe care le-am învăţat de la Michael Jackson, iubirea este cel mai de preţ. Şi, ori de câte ori mă simt nesigur sau dezorientat, mă gândesc la Michael, la tot ce ne-a dăruit... şi la al său, emoţionant, profund, de nepreţuit: „I Love You More!”
Nu sunt genul care să stea deoparte şi doar să spună „îmi pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat cu ei”. Vreau ca toată lumea sa cânte „What More Can I Give”, să ne unească pe toţi într-un singur glas; pentru că un cântec este o mantra, este ceva ce repeţi mereu şi mereu. Şi avem nevoie de pace, avem nevoie să dăruim, avem nevoie de iubire... avem nevoie să fim uniţi. (Michael Jackson, 2001)
Câţi oameni trebuie să mai moară, până când vom lua atitudine?
Câţi copii trebuie să mai plângă, până când vom face tot ceea ce ne stă în puteri?
Când, să trimiţi iubire e tot ceea ce poţi să oferi,
Ca să ajuţi un suflet;
De câte ori ne vom întoarce capetele
Şi vom pretinde că nu vedem?
Să vindecăm rănile planetei noastre rănite,
Suntem o familie globală
E suficient să vă trimiţeţi rugăciunile
Făcute din suflet,
Ca să vindecaţi o rană
Ce mai pot să dăruiesc, din ceea ce am?
Ce aş mai putea să ofer, spune-mi;
Ca să te iubesc şi să te învăţ,
Să te susţin şi să te sprijin –
Ce aş putea să ofer mai mult?
Ca de la frate la frate, să ne abandonăm temerile,
Să ne ridicăm şi să facem un pact;
Să-i arătăm celuilalt că iubirea este în inimile noastre!
Haideţi să ne recăpătăm mântuirea!
Iubirea are puterea să vindece,
Aşa că, haideţi să o oferim cu toţii!
Ce mai pot să dăruiesc, din ceea ce am?
(Nu e mult de dăruit, doar puţin)
Ce aş mai putea să ofer, spune-mi,
(Toată lumea ar trebui să se implice în asta)
Ca să te iubesc şi să te învăţ,
Să te susţin şi să te sprijin
Ce aş putea să ofer mai mult?
Rosteşte cuvintele, mă voi lăsa la pământ pentru tine,
Doar rosteşte-mi numele, sunt prietenul tău,
Vezi? Şi atunci, de ce ei continuă să ne înveţe
Să urâm şi să fim cruzi?...
Ar trebui să dăruim mereu şi mereu...
Ce aş mai putea să ofer, din ceea ce am?
(Trebuie să dăruim mereu şi mereu)
Ce mai pot să ofer, din ceea ce am?
O, Doamne,
Să te sprijin şi să te apăr,
Să te iubesc şi să te vindec –
Ce altceva mai pot oferi?
Notă: Abia după ce am terminat de scris articolul de mai sus, căutând o melodie potrivită, şi abia după ce am ales (ori mi s-a sugerat :) „What More Can I Give”, mi-am dat seama că, acum 10 ani, pe vremea asta, Michael se ocupa de organizarea înregistrărilor pentru acest cântec, împreună cu alţi 36 artişti. Acum nu mai sunt atât de sigur de faptul că subiectul de astăzi mi-a venit în minte la întâmplare. Nici de faptul că nu s-ar potrivi în contextul zilei. Până acum ceva vreme, aş fi fost extrem de surprins de o atare coincidenţă. Dar între timp mi s-au întâmplat mai multe lucruri surprinzătoare. Aşa încât, acum nu mă mai mir. Prietenii ştiu de ce :)
...
Subiectul pe care îl abordez astăzi nu are nicio legătură cu momentul, nu aniversează nimic şi nici nu se leagă de ceva anume. Pur şi simplu mi-a venit în minte şi am simţit nevoia să-l dezvolt şi să vi-l împărtăşesc. Nu e ceva nou, iubirea. Nu e nou pentru nimeni. Până şi copiii de 2-3 ani ştiu ce înseamnă „cele două cuvinte” – în orice caz, le-au auzit şi au o idee la ce anume se referă. Aşadar, nu e vreo mare taină. La prima vedere, s-ar putea spune că nici nu e ceva complicat. „Ce mare lucru să iubeşti?” – ar spune unii. „Mai important e sa ai pe cine. Sau, mai important e să fii TU iubit.” Nu i-aş contrazice. Atâta vreme cât nu există o definiţie clară şi oficială a ceea ce înseamnă iubirea, nu-mi permit să contrazic pe nimeni. Atâta vreme cât nu există un Cod al Iubirii, cuprinzând legi şi articole care să enunţe clar şi fără echivoc ce este iubirea, ce ai voie şi ce nu în iubire, care îţi sunt drepturile şi obligaţiile, care sunt derogările, contravenţiile şi sancţiunile, e absurd ca cineva să afirme: „iubirea înseamnă asta şi nimic altceva”.
Aşadar, nu aş nega nicio posibilă definiţie a iubirii. Aş exprima, doar, ceea ce cred eu. După mine, iubirea este un cuib construit cu grijă, în aşa fel încât să susţină oricâte suflete ar vrea sa poposească, la un moment dat, şi să nu le împiedice să-şi ia zborul, atunci când le va veni ceasul să se îndrepte spre alte zări. Pare absurd? Nu. Eu chiar cred că acest lucru e posibil, atunci când iubeşti. Pentru că, dintre toate explicaţiile pe care le-am aflat, este una care se detaşează, indubitabil: în iubire, e mult mai important să oferi decât să primeşti. Iubirea adevărată este aceea care te face fericit că dăruieşti, indiferent dacă primeşti sau nu ceva în schimb. Să iubeşti înseamnă să nu încerci să-l schimbi pe celălalt, nici el să nu încerce să te schimbe în vreun fel, dar să încerci TU să te schimbi, de dragul lui. Să iubeşti... înseamnă să uiţi de tine, veghindu-l pe celălalt; să renunţi la tot ce ai, pentru el; să fii pregătit în orice clipă să mergi cu el până la capătul lumii. Să nu ceri nimic şi să oferi totul. Să fii fericit şi recunoscător că ţi s-a permis să iubeşti. Să fii fericit, atunci când celălalt e fericit, chiar dacă fericirea lui nu e lângă tine; şi să te consideri binecuvântat pentru că simţi asta. Să preţuieşti fiecare clipă în care îţi e alături, să-i laşi libertatea de a decide când te vrea lângă el; dar să-i fii aproape, ori de câte ori are nevoie de tine. Par multe condiţii, şi e dificil de realizat, nu-i aşa? Sigur că da; doar de aceea iubirea adevărată se găseşte atât de rar. Mai mult decât atât, am enumerat aici doar o parte din ceea ce trebuie să oferi; nu am menţionat nimic despre ceea ce ar trebui să primeşti. Ei bine, cine se gândeşte la beneficii, pune problema total greşit. Întrebarea corectă este una singură: „Ce aş mai putea să ofer?” Atât. Orice altă variantă arată că acela nu ştie să iubească şi ar trebui să se împace cu asta... ori să încerce să înveţe.
Toate aceste lucruri le-am perceput mult mai profund, atunci când le-am privit prin prisma lui „I Love You More!” Cum poţi fii sigur că iubeşti „mai mult”, fără să fie implicate dăruirea de sine şi recunoştinţa? Sigur, aici e vorba de un joc de cuvinte, dar asta nu îl face mai puţin adevărat pe „I Love You More”. Şi, trecând peste ludicul, politeţea şi modestia lui Michael, aceste cuvinte exprimă mai mult decât un simplu feedback – e o lecţie de iubire; sau, dacă vreţi, esenţa unei astfel de lecţii. Dintre toate lucrurile pe care le-am învăţat de la Michael Jackson, iubirea este cel mai de preţ. Şi, ori de câte ori mă simt nesigur sau dezorientat, mă gândesc la Michael, la tot ce ne-a dăruit... şi la al său, emoţionant, profund, de nepreţuit: „I Love You More!”
Nu sunt genul care să stea deoparte şi doar să spună „îmi pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat cu ei”. Vreau ca toată lumea sa cânte „What More Can I Give”, să ne unească pe toţi într-un singur glas; pentru că un cântec este o mantra, este ceva ce repeţi mereu şi mereu. Şi avem nevoie de pace, avem nevoie să dăruim, avem nevoie de iubire... avem nevoie să fim uniţi. (Michael Jackson, 2001)
Câţi oameni trebuie să mai moară, până când vom lua atitudine?
Câţi copii trebuie să mai plângă, până când vom face tot ceea ce ne stă în puteri?
Când, să trimiţi iubire e tot ceea ce poţi să oferi,
Ca să ajuţi un suflet;
De câte ori ne vom întoarce capetele
Şi vom pretinde că nu vedem?
Să vindecăm rănile planetei noastre rănite,
Suntem o familie globală
E suficient să vă trimiţeţi rugăciunile
Făcute din suflet,
Ca să vindecaţi o rană
Ce mai pot să dăruiesc, din ceea ce am?
Ce aş mai putea să ofer, spune-mi;
Ca să te iubesc şi să te învăţ,
Să te susţin şi să te sprijin –
Ce aş putea să ofer mai mult?
Ca de la frate la frate, să ne abandonăm temerile,
Să ne ridicăm şi să facem un pact;
Să-i arătăm celuilalt că iubirea este în inimile noastre!
Haideţi să ne recăpătăm mântuirea!
Iubirea are puterea să vindece,
Aşa că, haideţi să o oferim cu toţii!
Ce mai pot să dăruiesc, din ceea ce am?
(Nu e mult de dăruit, doar puţin)
Ce aş mai putea să ofer, spune-mi,
(Toată lumea ar trebui să se implice în asta)
Ca să te iubesc şi să te învăţ,
Să te susţin şi să te sprijin
Ce aş putea să ofer mai mult?
Rosteşte cuvintele, mă voi lăsa la pământ pentru tine,
Doar rosteşte-mi numele, sunt prietenul tău,
Vezi? Şi atunci, de ce ei continuă să ne înveţe
Să urâm şi să fim cruzi?...
Ar trebui să dăruim mereu şi mereu...
Ce aş mai putea să ofer, din ceea ce am?
(Trebuie să dăruim mereu şi mereu)
Ce mai pot să ofer, din ceea ce am?
O, Doamne,
Să te sprijin şi să te apăr,
Să te iubesc şi să te vindec –
Ce altceva mai pot oferi?
Notă: Abia după ce am terminat de scris articolul de mai sus, căutând o melodie potrivită, şi abia după ce am ales (ori mi s-a sugerat :) „What More Can I Give”, mi-am dat seama că, acum 10 ani, pe vremea asta, Michael se ocupa de organizarea înregistrărilor pentru acest cântec, împreună cu alţi 36 artişti. Acum nu mai sunt atât de sigur de faptul că subiectul de astăzi mi-a venit în minte la întâmplare. Nici de faptul că nu s-ar potrivi în contextul zilei. Până acum ceva vreme, aş fi fost extrem de surprins de o atare coincidenţă. Dar între timp mi s-au întâmplat mai multe lucruri surprinzătoare. Aşa încât, acum nu mă mai mir. Prietenii ştiu de ce :)
...
luni, 12 septembrie 2011
We've Got Forever
...
Iată câteva secvenţe de la ziua lui Michael Jackson, sărbătorită pe 29 august în Parcul Herăstrău, cu muzică, dans, flori, candele şi tributuri la monumentul ridicat acum doi ani pe Aleea Michael Jackson. Mulţumiri Violetei, Scorpyei, Zuzei şi celorlalţi fani care au fost prezenţi.
Eu nu am putut să fiu acolo dar, dacă aş fi fost, i-aş fi spus lui Michael: „Nu eşti aici, cu noi, momentan; dar nu-mi fac griji, avem toată veşnicia să te ascultăm, să ne gândim la tine... să te iubim.” De fapt, fac, oricum, asta... în fiecare zi. Sunt convins că şi voi, dragi prieteni.
Îţi voi planta o grădină
de râsete şi lacrimi,
cu ploaie şi soare;
dragostea va creşte de-a lungul anilor,
visele pe care le-am avut
au timp să se împlinească,
Pentru că avem o veşnicie,
iar de veşnicie au parte atât de puţini...
Vom avea muzica,
vom avea rimele;
ne vom avea unul pe celălalt,
încă un minut după ce se va sfârşi timpul...
Apoi vom adăuga plăcerile
şi vom preţui totul;
să-ţi pese înseamnă să împarţi
şi tortul şi coaja de pâine uscată –
cât de norocoşi suntem să fim, tu şi cu mine!
...Pentru că avem veşnicia
iar de veşnicie au parte
atât de puţini...
...
Iată câteva secvenţe de la ziua lui Michael Jackson, sărbătorită pe 29 august în Parcul Herăstrău, cu muzică, dans, flori, candele şi tributuri la monumentul ridicat acum doi ani pe Aleea Michael Jackson. Mulţumiri Violetei, Scorpyei, Zuzei şi celorlalţi fani care au fost prezenţi.
Eu nu am putut să fiu acolo dar, dacă aş fi fost, i-aş fi spus lui Michael: „Nu eşti aici, cu noi, momentan; dar nu-mi fac griji, avem toată veşnicia să te ascultăm, să ne gândim la tine... să te iubim.” De fapt, fac, oricum, asta... în fiecare zi. Sunt convins că şi voi, dragi prieteni.
Îţi voi planta o grădină
de râsete şi lacrimi,
cu ploaie şi soare;
dragostea va creşte de-a lungul anilor,
visele pe care le-am avut
au timp să se împlinească,
Pentru că avem o veşnicie,
iar de veşnicie au parte atât de puţini...
Vom avea muzica,
vom avea rimele;
ne vom avea unul pe celălalt,
încă un minut după ce se va sfârşi timpul...
Apoi vom adăuga plăcerile
şi vom preţui totul;
să-ţi pese înseamnă să împarţi
şi tortul şi coaja de pâine uscată –
cât de norocoşi suntem să fim, tu şi cu mine!
...Pentru că avem veşnicia
iar de veşnicie au parte
atât de puţini...
...
sâmbătă, 3 septembrie 2011
Norocoşii
...
Astăzi se împlinesc doi ani de când Michael a fost lăsat să se odihnească, în cripta de la Forest Lawn. Pentru mine ziua asta are o semnificaţie extrem de specială, aşa că am vrut să o marchez, cumva.
În 1958 s-au născut multe personalităţi din lumea show-bizz. Am făcut o listă cu cei mai reprezentativi. Toţi sunt în viaţă. Doar Michael nu mai e. Ei au fost norocoşi. Noi nu. Ei se bucură încă de viaţă, de copiii lor, de fani, de munca lor... Michael nu mai poate face asta. Nici măcar nu ştiu cine sunt mai norocoşi: ei sau... famillile lor, fanii lor, toţi cei care îi iubesc...
Şi totuşi... Nu pot să nu mă întreb: oare, pentru ei, vor mai fi convoiuri de fani care să strige, aşa cum strigă şi astăzi pentru Regele Pop – „Justice For Michael!” Oare ei vor fi pomeniţi, la doi ani după trecerea în neant, în fiecare milionime de secundă, în fiecare colţ al lumii? Oare mai există vreun alt artist care să fi primit atâtea tributuri? Şi, mai ales: mai există un artist care să influenţeze vieţile atâtor oameni?
'''
Astăzi se împlinesc doi ani de când Michael a fost lăsat să se odihnească, în cripta de la Forest Lawn. Pentru mine ziua asta are o semnificaţie extrem de specială, aşa că am vrut să o marchez, cumva.
În 1958 s-au născut multe personalităţi din lumea show-bizz. Am făcut o listă cu cei mai reprezentativi. Toţi sunt în viaţă. Doar Michael nu mai e. Ei au fost norocoşi. Noi nu. Ei se bucură încă de viaţă, de copiii lor, de fani, de munca lor... Michael nu mai poate face asta. Nici măcar nu ştiu cine sunt mai norocoşi: ei sau... famillile lor, fanii lor, toţi cei care îi iubesc...
Şi totuşi... Nu pot să nu mă întreb: oare, pentru ei, vor mai fi convoiuri de fani care să strige, aşa cum strigă şi astăzi pentru Regele Pop – „Justice For Michael!” Oare ei vor fi pomeniţi, la doi ani după trecerea în neant, în fiecare milionime de secundă, în fiecare colţ al lumii? Oare mai există vreun alt artist care să fi primit atâtea tributuri? Şi, mai ales: mai există un artist care să influenţeze vieţile atâtor oameni?
'''
Abonați-vă la:
Postări (Atom)