Xscape

...





Xscape este un cântec pop, R&B, hip-hop, compus de Michael Jackson şi înregistrat în perioada în care pregătea albumul “Invincible”. A fost alegerea lui Michael ca Xscape să nu intre pe album şi nu am de gând să i-o contest; dar e un cântec grozav şi sper să i se găsească un loc pe unul din viitoarele albume, cu melodii nelansate, pe care le vom vedea pe piaţă.

Xscape nu a fost lansat oficial (încă), dar chiar din anul 2002 a “răsuflat” pe internet, fapt care i-a determinat pe avocaţii lui Michael să ameninţe cu acţiuni legale siturile care au afişat melodia şi nu au blocat accesul internauţilor la descărcarea ei.

Xscape are un intro interesant: un gardian de închisoare care ordonă deschiderea unei celule şi constată că prizonierul dispăruse. Se aude sunetul sacadat al alarmei şi un ritm care aduce cu marşăluirea unor trupe. Pe tot parcursul melodiei, Michael ne sugerează clar imaginea unui fugar, a unui om urmărit şi încolţit din toate părţile, un om care a fost – şi e în continuare – hărţuit pe nedrept şi care nu-şi doreşte decât să fie lăsat în pace.

Intro: (un gardian): Deschide celula 6!... A dispărut!

Oriunde mă întorc, în orice parte aş privi,
sistemul e în control, totul e dirijat ca la carte;
trebuie să scap, ca să-mi pot limpezi mintea;
evadarea e ceea ce-mi trebuie; să fug departe de ochii electrici.

Indiferent unde m-aş afla, văd fotografia mea peste tot în jur;
ei ţintuiesc minciuni de numele meu, şi le împing din oraş în oraş;
nu am unde să fug, dar nu e nevoie să mă ascund,
trebuie să găsesc un loc (al meu)
şi atunci nu mă voi ascunde...

Din versuri răzbat multe idei: “sistemul” (aka gorilienii-masoni şi “agenturile” lor) supraveghează tot ce mişcă; oriunde am fi, oriunde am privi, peste tot sunt simbolurile şi instrumentele lor; “ochiul electric” poate să însemne multe, de la camera de supraveghere (care detectează orice mişcare) şi până la simbolul masonic – ochiul lui Horus. Michael e disperat văzând-şi chipul şi numele pângărite cu minciuni denigratoare; şi îmi pot imagina senzaţia pe care o poate avea un om atunci când vede peste tot astfel de afişe infame. Încolţit, hăituit, singur, Michael Jackson îşi spune că singura şansă de a evita toate acestea este să evadeze undeva, unde să nu-l poată atinge nimeni şi nimic.

Evadez; trebuie să scap de un sistem care s-a dezlănţuit în lume astăzi;
să mă eliberez de presiunea cu care mă confrunt, de la relaţiile care trec;
să fug de cel cu pixul care scrie minciuni şi care-l hărţuieşte pe acest om;
Evadez; fac ceea ce vreau, pentru că nu am de dat socoteală nimănui, decât mie.

Îşi dorea să aibă un loc al lui, în care să nu poată pătrunde rău-voitorii; un loc în care să poata fi el însuşi, fără teama că vorbele sau acţiunile i-ar putea fi interpretate; fară să se simtă non-stop sub lupa „sistemului”. De fapt, ce înseamnă „sistem”? Definiţia din DEX spune aşa: „sistem = ansamblu de elemente (principii, reguli, forţe etc.) dependente între ele şi formând un tot organizat, care pune ordine într-un domeniu, reglementează clasificarea materialului într-un domeniui sau face ca o activitate practică să funcţioneze potrivit scopului urmărit”. În traducere liberă, referindu-ne la contextul cântecului Xscape şi la situaţia socio-politică şi economică generală: sistemul reprezintă pârghiile prin care gorilienii ne ţin în lanţuri, respectiv:
● conducerea politică (preşedinţia, guvernul, parlamentul – sau, în cazul americanilor, congresul şi senatul),
● fiscalitatea (taxe si impozite),
● mass-media (presa scrisă, televiziunea, radio)
● educaţia (istoria falsificată, aberaţiile „literare” flatulate de nişte tembeli, cele „ştiinţifice” râgâite de nişte semidocţi şi alte tâmpenii care fac parte din programa de învăţământ),
● sanătatea (mizeria din spitale, matrapazlâcurile firmelor farmaceutice cu medicamente şi vaccinuri şi viruşii creaţi în laboratoare şi răspândiţi conştiincios printre mireni),
● asigurările (obligatorii şi facultative, la care contribui dar nu primeşti mai nimic în schimb, dar în schimb eşti umilit până la loc comanda),
● băncile (e un subiect bine-cunoscut, nu cred că e nevoie să dezvolt)
● marile industrii (combustibilii, energia electrică, reţeaua de apă şi încălzire, transporturi, construcţii, telefonie, industria farmaceutică, muzicală, cinematografică, entertainment; diamante, alcool, tutun – care toate sunt pe mâna lor)
● şi mai marile industrii (armament, droguri – care sunt tot ale lor)
● alimentele (care, în procent din ce în ce mai mare, sunt modificate genetic şi şi-au pierdut funcţia de alimente, devenind chimicale toxice)
● marketingul (reclamele publicitare, mai ales cele la produsele lor, care toate folosesc tehnici de manipulare)

(O voce de fată) Uneori simt că trebuie să evadez...

Am încercat să-mi împart viaţa cu o persoană pe care să o pot iubi
dar jocurile şi banii sunt tot ce au interesat-o vreodată;
cum să fie vina mea, dacă ea a jucat la cacealma şi a pierdut?
Sunt prea obosit de jocuri prosteşti, e timpul să schimb ceva;

De ce să nu pot face ceea ce-mi doresc?
e vorba de viaţa mea personală, nu trăiesc pentru tine;
aşa că, nu încerca să-mi spui ce e bine pentru mine,
vezi-ţi de ale tale, eu pot să fac ce vreau...

Vocea feminină anunţă de fapt ideea din cea de-a doua strofă. Părerea mea este că, aici, Michael se referă la Lisa-Marie Presley şi la căsnicia cu ea. Nu cred că e cazul să insist cu detalii, e un subiect cunoscut de multă lume: Lisa-Marie l-a manipulat pe Michael în fel şi chip; el o iubea şi i-a făcut damblalele, până când şi-a dat seama că ceva nu era în regulă şi că „trebuia să evadeze”. Dar aş vrea să dezvolt puţin un alt subiect, care a fost adus în discuţie de Zuza într-un un comentariu de mai anţărţ: iubirea. Ce înseamnă, de fapt, iubirea? Definiţia din DEX este următoarea: „iubire = ataşament sufletesc (simpatie, prietenie, afecţiune) puternic faţă de cineva sau ceva”. Dar aceasta este o definiţie generală şi lipsită de nuanţe. Poţi să iubeşti învăţătoarea, mama, un prieten bun, un animal de companie, o operă de artă, o maşină sau diferite alte lucruri. Dar aici vorbim despre iubirea dintre doi oameni de gen opus. Iubirea adevărată este aceea care simţi că te înalţă; aceea care te transformă într-un om mai bun, care îţi inhibă complexele, frustrările şi toate celelalte laturi negative precum: răutatea, delăsarea, aroganţa, iresponsabilitatea, insensibilitatea, egoismul şi aşa mai departe. De fapt, iubirea e un sentiment sublim, care evocă altruismul; aşadar, nu are nimic de-a face cu egoismul. Atunci când iubeşti, faci tot posibilul ca celuilalt să-i fie bine. Asta înseamnă să nu-l minţi, să nu-l subestimezi, să-l aperi şi să-l susţii în fata celorlalţi, să-l ajuţi atunci când are nevoie, să-l sfătuieşti fără să-i impui ce să facă, să comunici cu el fară să-l obligi să-ţi adopte opiniile, să-l sprijini în ceea ce întreprinde fară să-l judeci, să-i fii aproape fară să-l sufoci, fără să-i îngrădeşti libertatea şi fără să încerci să-i pătrunzi in minte. A-l sufoca pe celălalt cu afecţiunea ta înseamnă egoism. A încerca să-i pătrunzi în mine înseamnă manipulare. A-i impune opiniile tale înseamnă subminare. A-l judeca înseamnă aroganţă. A-i dicta ce să facă înseamnă subestimare. Ori, iubirea nu are nimic în comun cu toate acestea. Şi tocmai asta a făcut Lisa-Marie cu Michael. Mie îmi spun multe versurile acestea şi, deşi ştiam adevărul despre relaţia lor, m-au întristat, din nou. Michael are dreptate să se simtă trădat, manipulat şi, când treaba asta a venit din partea unei persoane pe care a iubit-o şi în care a crezut, e cu atât mai dureros... şi mai grav. Ce i-a mai rămas, atunci când, după toate mizeriile din presă şi din industria muzicală, după chinul îndurat în 1993 şi după toată ura pe care a simţit-o din partea fiecăruia dintre detractorii lui; ce i-a mai rămas atunci când, după toate acestea, chiar şi femeia lângă care ar fi trebuit să se simtă împlinit şi lângă care ar fi trebuit să-şi găsească liniştea şi sprijinul, l-a trădat? Mai nimic...

Evadez; trebuie să scap de un sistem care s-a dezlănţuit în lume astăzi;
trebuie să scap;
să mă eliberez de presiunea pe care o înfrunt în relaţiile care trec;
nu ştii că am nevoie de asta?
să fug de cel cu pixul care scrie minciuni şi care-l hărţuieşte pe acest om;
trebuie să scap;
evadez; fac ceea ce vreau, pentru că nu am de dat socoteală nimănui, decât mie.

...Când voi fi plecat, lumea asta plină de probleme nu mă va mai deranja...

Xscape e un cântec-testament, o operă curajoasă şi rafinată, născută din tristeţea lui Michael Jackson. El nu se justifică aici, nici nu pozează în victimă, ci doar îşi exprimă amărăciunea şi dorinţa de a fi lăsat în pace. E o mare calitate să-ţi poţi exprima durerea fără să pari că încerci să te victimizezi. Iar Michael Jackson reuşeşte asta, din plin. Vocea lui e hotărâtă, gravă, are un timbru matur, ca al unui om care e obişnuit ca, după fiecare lovitură, să se ridice, să se scuture şi să meargă mai departe... un om cu o voinţă extraordinară, de la care mulţi dintre noi avem ce învăţa. Deşi afirmă răspicat ca nu-şi doreşte decât să evadeze, nu aceasta e ideea fundamentală din Xscape, ci aceea că un om – el – nu se lasă manipulat de „sistem”, nu-l lasă să-i spele creierul şi să-l folosească aşa cum îi convine. Xscape e un mesaj pentru noi toţi: să ne păstrăm mintea limpede şi să ţinem cu dinţii de propria nostra demnitate.

Evadez; trebuie să scap;
trebuie să găsesc o cale;
să mă eliberez de presiunea pe care o înfrunt;
nu o mai suport!
să fug de cel cu pixul;
nu-l mai suport!
Evadez; fac ceea ce vreau, pentru că nu am de dat socoteală nimănui, decât mie;
Evadez;
tu nu eşti mama mea!
Evadez;
trebuie să scap;
Evadez;
presiunea pe care o înfrunt;
Evadez;
fac ceea ce vreau...
Evadez;
de ce?... pentru că nu mai suport rahatul ăsta!
Evadez...

Mă vrei?... ia de prinde-mă!

Nimeni nu are dreptul să ne dicteze ce să facem; nimeni nu are dreptul să ne umilească; nici să ne folosească drept cobai pentru experimente neortodoxe. Michael Jackson are dreptate: nu avem de dat socoteală nimănui, decât nouă înşine... dacă avem demnitate şi dacă ne respectăm condiţia de oameni.

În Xscape nu e vorba despre renunţare la luptă; evadarea nu reprezintă, aici, abandonul drepturilor fireşti; strigătul lui Michael nu e unul de neputinţă, iar ultimele cuvinte ilustrează clar aceste lucruri. Xscape e o demonstraţie pentru libertate, puternică şi răspicată. Dar, cu toată dezamăgirea şi tristeţea care se simt în fiecare vers, Michael nu se dezminte şi încheie cu acelaşi spirit ludic, irezistibil, care l-a caracterizat întotdeauna. În final, totul se reduce la un joc copilăresc: „Mă vrei?... ia de prinde-mă!”





***


Glosă


Lisa-Marie Presley a fost (pentru a ţ-a oară) în emisiunea coanei Oprah(matie), acum o lună, ca să ne povestească (tot pentru a ţ-a oară) cât l-a iubit dumneai pe Michael şi cât de mult a vrut să-l ajute, dar că – evident – acest lucru nu a fost posibil, datorită distanţei la care se afla Michael de dumneaei şi de restul lumii (spune ea) – ori datorită faptului că “ajutorul” dumneaei nepreţuit – adicătelea acela de a-l izola de toţi prietenii şi de tot ceea ce-i făcea plăcere, de a-l toca la cap să se înroleze în secta aia sciento-psiho-pupu-logică, în care ea era o membră devotată, plus regimurile cretine de înfometare la care-l obliga – l-au făcut pe Michael să se întrebe cu cine mama dracu’ se însurase (spun eu). Faptul că beizadeaua Regelui Rock&Roll e labilă psihic şi are un comportament deviant, este evident, de multişor. Dumneaei, după cum se scoală, cu faţa la cearşaf ori invers, apare pe sticlă (după modelul piţipoancelor noastre autohtone) şi declară, ba că Michael era un om bun, dar cam slab de înger; ba că a manipulat-o şi s-a însurat cu ea din interes… ba că Michael a avut nişte scopuri ascunse atunci când i-a pus pirostiile, ba că mariajul lor a fost întemeiat pe dragoste profundă şi că nu a fost o înscenare. Evident că nu a fost o înscenare şi a fost bazat pe dragoste, dar numai din partea lui Michael, pentru că dumneaei este exact ca hoţul care strigă “hoţii!” E o tactică veche de când lumea şi practicată de orice taţă de cartier (inclusiv de politicienii noştri, care nu sar departe de ţaţele de cartier): aceea de a arunca în alţii cu noroi, ca să-ţi acoperi mizeriile proprii. În fine...

Un e-mail trimis de Karen Faye unei prietene, prin 2007, şi care a fost făcut public, nu se ştie de către cine (ori de prietena căreia i s-a părut că scrisoarea conţinea lucruri pe care ar trebui să le ştie toată lumea, ori chiar de către Karen, care se ştie că a fost amorezată lulea de Michael, mulţi ani) conţine nişte afirmaţii extrem de interesante şi – nu mă îndoiesc – adevărate.

Karen spune că Lisa-Marie este o “prinţesică malefică”, ce a torturat pe toată lumea cu atitudinea ei imposibilă şi cu gelozia ei patologică; şi că probabil că nu l-a iubit nicio clipă pe Michael, deşi el a făcut tot ce i-a stat în putinţă să o facă fericită pe duduie. “Lisa-Marie e o fetiţă foarte rea. S-a purtat oribil cu Michael, cu mine şi cu toţi cei care erau în preajma lui Michael. Era extrem de geloasă, inclusiv pe propriii ei copii, pentru că îl adorau pe Michael. Ea a fost cea care a încercat să-l manipuleze pe Michael, pe apropiaţii lui şi tot ceea ce făcea parte din lumea lui. Niciodată nu l-am văzut pe Michael atât de nefericit, ca atunci când era căsătorit cu Lisa. Lisa s-a folosit de numele lui Michael, după divorţ, pentru scopuri publicitare proprii.” Comportamentul ei, în timpul căsătoriei cu Michael, e cel puţin inexplicabil, spune mai departe Karen. Nimic nu-i convenea, pentru că dumneaei era foarte “confuză” şi “avea probleme” – adică, aşa se justifica. A fost adorabilă înainte de căsătoria cu Michael, l-a urmărit cu insistenţă şi l-a convins că e o persoană serioasă, fară vicii – nu bea, nu fuma, şedea cuminte în banca ei şi se purta cu Michael ca o mamă iubitoare şi înţelegătoare. Imediat după ce a pus laba pe el, şi-a revenit la vechile obiceiuri: a reînceput să bea, să fumeze; voia să “facă ordine” în viaţa lui Michael, să-i concedieze pe toţi cei din preajma lui şi să-i pretindă lui Michael să se facă scientolog. Michael a cedat de multe ori, ca să-i facă pe plac; dar acest lucru era practic imposibil, pentru că demoazela era pur şi simplu groaznică - după cum povesteşte Karen Faye.

Între timp, Karen s-a mai înmuiat. Probabil că, după dispariţia lui Michael, i s-au mai tocit colţii şi acum e mare prietenie mare între ea şi duduia Lisa-Marie, din moment ce merg braţ la braţ la şedinţe de spiritism şi “vorbesc” împreună cu Michael. Securea războiului a fost îngropată, după principiul “morţii cu morţii, iar viii cu viii” şi, dacă obiectul rivalităţii lor tot nu mai e, măcar să se dea prietene şi să-şi mai facă oleacă de publicitate. Adevărul e că nici Karen nu e uşă de biserică, doar nu degeaba a concediat-o Michael în 2005; dar asta e altă poveste. Ideea e că, deşi acum e “pretenă” cu demoazela, Karen afirmă răspicat că tot ce a spus în 2007, a fost la modul cel mai serios şi nu retractează nimic; doar că “Acum sunt o persoană mai bună, şi Lisa-Marie la fel, pentru că amândouă am crescut şi am învăţat. Totuşi, niciuna dintre noi nu e perfectă.”

Evident că niciuna dintre ele nu e perfectă – şi părerea mea e că amândouă sunt la trilioane de ani-lumină distanţă de perfecţiune, din moment ce continuă să profite de Michael şi chiar s-au unit întru împlinirea acestui scop. Una latră pe unde poate cât de bună prietenă i-a fost şi flatulează “informaţii”, multe inventate, care îi fac rău lui Michael şi familiei lui; cealaltă aşişderea, latră peste tot ce soţie bună i-a fost, pozează în victimă şi între timp vinde flori de plastic pe internet – toate în numele lui Michael, desigur; pentru că numele lui Michael aduce bani. Niciuna dintre ele nu l-a iubit cu adevărat, pentru că niciuna dintre ele nu e echilibrată, normală şi demnă. Niciuna dintre ele nu e capabilă să iubească, pentru că niciuna nu are habar ce înseamnă treaba asta. Sunt două persoane care se aseamănă prin egoism, foamea de publicitate (cu orice preţ), nebunie şi ipocrizie. De-aia s-au şi împrietenit.


...

One More Chance

...


One More Chance este un cântec scris de R. Kelly pentru Michael Jackson şi lansat pe albumul său de compilaţii “Number Ones” (17 noiembrie 2003). One More Chance a apărut ca single pe 20 noiembrie 2003, atingând locul 83 în topurile din SUA, locul 5 în Marea Britanie şi locul 1 în Venezuela, Moldova şi Turcia. A fost ultimul single original lansat în timpul vieţii lui Michael Jackson. Videoclipul, la care începuse să lucreze, a rămas nefinalizat, din cauza acuzaţiilor şi a procesului care le-a urmat, iar după aceea, Michael n-a mai avut puterea să continue – în orice caz, nu a mai vrut să apară pe sticlă cu viedoclipuri noi. Profund rănit, trist şi însingurat, s-a retras în castelul său de cristal, acolo unde nu aveau acces hienele din media şi nu-l mai putea răni nimeni.

One More Chance este o baladă R&B, soul care vorbeşte despre sentimentul de singurătate şi dorinţa de a-l înlătura prin iubire. Iubirea este însăşi esenţa vieţii, este una dintre cele mai sublime acţiuni pe care le poate realiza o fiinţa umană. Iubirea poate să însoţească celelalte acte fundamentale ale noastre. Iar Michael Jackson, dincolo de statutul de megastar ori de cel de Rege Pop, era un om şi, ca orice om, avea nevoie de iubire.

De data asta voi face tot posibilul ca să fie bine;
nu pot merge mai departe fără să te am alături,
fii adăpostul meu, vino şi salvează-mă din furtuna asta
şi odată afară din răceala aceasta, am nevoie de cineva;
Oh, de ce?
Dacă o vedeţi, spuneţi-i asta din partea mea:
tot ce-mi trebuie este
încă o şansă la iubire...

One More Chance ne arată cât de singur se poate simţi un om care s-a întâmplat să se afle în lumina reflectoarelor toată viaţa lui; un om care, deşi s-a dedicat carierei sale, muncind cu pasiune şi neobosit, a simţit întotdeauna, chiar dacă foarte rar a arătat asta, că împlinirea supremă i-ar fi dat-o dragostea; că “întreg” cu adevărat ar fi fost doar alături de cea care l-ar fi putut iubi, nu pentru că era Regele Pop, ci pentru că era “el”.

Căutând-o pe aceea care mă va face să mă simt întreg
ajută-mă să dezvălui aceste mistere
fulgere sunt gata să lovească în ploaie, doar deasupra mea
uneori doare atât de rău, încât îmi taie răsuflarea
oh, de ce?
Dacă o vedeţi,
spuneţi-i asta din partea mea:
tot ce-mi trebuie este
încă o şansă la iubire...

Videoclipul, a cărui lansare oficială este astăzi, prezintă un scenariu interesant, atât prin concepţie, cât şi prin faptul că el completează mesajele transmise prin versuri. Michael Jackson este singur într-un club elegant; cântă şi dansează printre mesele goale, în timp ce mulţimea de clienţi stau pe scenă şi îl privesc. Paharele lovite cu piciorul, de pe mese, exprimă disperarea artistului ostracizat, exclus din lumea obişnuită şi care nu poate beneficia de lucrurile la care au acces doar oamenii obişnuiţi. Antagonismul dintre imaginea lui Michael, singur, în clubul acela mare, şi mulţimea înghesuită pe scenă, reflectă clar delimitarea dintre două lumi: cea a artistului exilat în solitudinea faimei şi spectatorii obişnuiţi care, deşi sunt îngrămădiţi într-un spaţiu strâmt, beneficiază de apropierea reciprocă, pe care le-o conferă acel spaţiu strâmt. Paralela este evidentă: artistul se simte singur în castelul său de cristal, iar admiraţia pe care o primeşte de la fani nu poate suplini iubirea. După cum spunea el însuşi, odată: „Nu-mi doresc să însemn totul pentru toată lumea, dar mi-ar plăcea să însemn ceva pentru cineva.” Cât adevăr şi câtă tristeţe răzbat din aceste cuvinte!

Şi voi umbla în jurul lumii ca să o găsesc
şi nu-mi pasă cât ar dura, nu
aş naviga pe şapte mări ca să fiu lângă ea;
iar dacă se întâmplă să o vedeţi,
spuneţi-i asta din partea mea:
încă o şansă la iubire...

Aşa cum Michael ne-a învăţat de multă vreme, era decis ca nici de această dată să nu renunţe. Era decis să caute iubirea, oriunde s-ar afla, indiferent cât l-ar costa, şi în ultimă instanţă a apelat la noi, ceilalţi: “dacă se întâmplă să o vedeţi, spuneţi-i asta din partea mea...” Din păcate, însă, celui care ne-a oferit atât de multe şi care nu a cerut în schimb decât atât: “încă o şansă la iubire”, nu i-a fost îndeplinită această dorinţă firească, simplă şi posibil de realizat. Orice om are dreptul la iubire şi mulţi dintre noi avem norocul să o întâlnim. Michael Jackson nu a avut acest noroc. Acest lucru este unul în plus care delimitează cele două lumi, cea a lui Michael Jackson şi cea a noastră. Acest lucru exprimă diferenţa dintre ceea ce primesc oamenii obişnuiţi şi ceea ce primesc marii artişti.

Vreau să închei acest articol tot cu nişte cuvinte rostite de Michael, încă din anul 1988; şi care pot fi o concluzie care a precedat cu 15 ani versurile melodiei One More Chance:

„Uneori mi-e greu să privesc în ochi femeile cu care mă întâlnesc, chiar dacă le cunosc bine. Relaţiile mele nu au avut sfârşitul fericit pe care îl caut. Lucrurile pe care le împart cu milioane de oameni nu sunt genul de lucruri pe care le împarţi cu o singură persoană. Multe femei vor să ştie ce anume mă face să reacţionez – de ce trăiesc aşa cum trăiesc sau de ce fac lucrurile pe care le fac – încercând să-mi pătrundă în minte. Ele vor să mă salveze de singurătate, dar o fac în aşa fel încât îmi dau impresia că de fapt nu vor decât să ia parte la singurătatea mea – ceea ce nu doresc nimănui, pentru că eu cred că sunt cel mai singur om de pe pământ.”




...

"Breaking News" - Michael Jackson's new song

...



Mulţumiri Ancăi, pentru că mi-a dat de ştire despre acest articol, pe care m-am gândit că e util să-l traduc pentru fanii români ai Regelui Pop, Soul & Rock.



Povestea din spatele noului cântec controversat al lui Michael Jackson

de Joe Vogel (articolul original aici)



De la dispariţia prematură a lui Michael Jackson în iunie 2009, speculaţiile au explodat în jurul muzicii lăsate de el în urmă. Cât de finalizate sunt cântecele? Care este calitatea materialelor? Şi, mai ales, cum şi când vor fi lansate?

În timp ce scriam şi mă documentam pentru cartea “Man in the Music: The Creative Life and Work of Michael Jackson” (care va fi lansată în 2011), am fost suficient de norocos să arunc o privire in profunzimea întregului catalog al lui Michael – inclusiv a muncii în care a fost implicat in ultimii să ani. Sursele mele au lucrat îndeaproape cu Regele Pop, de-a lungul vieţii sale şi mi-au fost de un real şi de încredere ajutor în timpul celor cinci ani în care am lucrat la această carte. Cu toate controversele care tind să înconjoare tot ceea ce este legat de Michael Jackson, e dificil să separi adevărul de fictiune. Dar am nişte convingeri legate de ceea ce am aflat despre materialul care va apărea pe primul album postum, “Michael”.

Fiind un perfecţionist notoriu, Michael a înregistrat întotdeauna mult material, înainte de a decide structura albumelor sale. Există cel puţin o sută de cântece, înregistrate în timpul carierei sale solo, şi care nu au intrat pe albumele sale de studio. Unele dintre ele au apărut deja, în ediţii şi colectii speciale, altele s-au “scurs” online în diferite forme; şi multe altele nu au fost auzite niciodată.

Pe 8 noiembrie 2010, la miezul nopţii, situl MichaelJackson.com a etalat primul cântec oficial din arhivă (cu excepţia demo-ului de pe la începutul anilor ’80, “This is It”, care a fost inclus în filmul cu acelaşi nume). Chiar dinainte de lansare, însă, au apărut controversele privind “Breaking News” şi alte aşa-numite “înregistrări Cascio”. Iar de atunci, discuţiile s-au intensificat.

În mod previzibil, foarte puţin din aceste discuţii se referă la conţinutul noului cântec: viorile excepţionale din intro, refrenul în stil “Off The Wall” sau semnătura lui Jackson – acuzaţiile către o media care se hrăneşte cu “ultimele ştiri” (a se citi: scandaluri), cu tentă obsesiv-compulsivă (“Orice-ar fi/Nu vrei decât să citeşti asta din nou”). Nici nu s-a acordat atenţie muncii depuse de talentatul producător şi prieten de-o viaţă al lui Jackson, Teddy Riley, care a dat cântecului o strălucire proaspătă şi loială.

Ironic este, desigur, felul în care muzica lui Jackson a fost primită timp de zeci de ani, substanţa ei omisă în favoarea senzaţionalismului şi a controverselor menite să zăpăcească publicul. Totuşi, o parte dintre ele i-ar smulge, fără îndoială, un zâmbet celui care a afirmat odata că îşi dorea să facă din viaţa lui “cel mai mare show din lume”. Michael Jackson s-a logodit, din punct de vedere artistic, atât cu ispita, cât şi cu monstruozitatea gloriei.

În “Breaking News”, Jackson nu numai că îşi transmite mesajul, dar şi anticipează modul în care el va fi recepţionat. Într-un vers, îi biciuieşte pe cei care sunt nerăbdători “să-i scrie necrologul”. În refren, îşi întreabă ascultătorii, aşa cum a făcut de-a lungul carierei, cum îşi doresc să fie: e el acel monstru la care se gândesc?


Evident, până în 2007 (anul în care a fost înregistrat “Breaking News”), Michael a aflat cât de dăunătoare şi de acaparatoare poate fi viaţa trăită în lumina reflectoarelor. Ultimii doi ani (dinainte de 2007) şi-i trăise ca un vagabond, călătorind din Estul Mijlociu (Bahrain), în zonele rurale din Irlanda, şi apoi într-un castel privat din Las Vegas. Către sfârşitul anului 2007, s-a înfăţişat cu copiii la uşa prietenilor lui de-o viaţă, familia Cascio din Franklin Lakes, New Jersey. Jackson a fost apropiat cu familia Cascio timp de aproape douăzeci de ani. În tot acest timp, ei nu l-au trădat nici măcar o dată pentru banii tabloidelor (în ciuda multor oferte), dar i-au arătat loialitate şi i-au oferit o normalitate de care el nu s-a bucurat prea des. În programul funerariilor lui Jackson, familia cascio a fost prezentată ca “prima familie a dragostei”.

Jackson a stat cu familia Cascio aproape patru luni şi, împreună cu Frank Cascio, Eddie (Angel) Cascio şi solistul James Porte (poreclit Bobby Ewing), s-a angajat în cele mai susţinute şedinţe de înregistrări din ultimii ani. Cântecele create în timpul acestor sedinţe – “Breaking News”, “Keep Your Head Up” şi “Monster”, la toate Jackson fiind coautor – sunt aşteptate să apară pe noul album. În timpul şederii în New Jersey, Jackson a înregistrat şi pentru albumul “Thriller 25”, care a apărut în 2008.

În afară de familia Cascio, mai există câteva persoane, apropiate lui Jackson, care aveau cunoştinţă de munca sa din New Jersey. El le-a spus acestor persoane că era entuziasmat în legătură cu ceea ce realiza împreună cu familia Cascio. Portivit lui Frank Dileo, prietenul şi managerul lui, Michael plănuia să aducă echipamentul de înregistrări la Londra, în timpul concertelor de la Arena 02, ca să poată finaliza unele dintre ultimele cântece.

Prima înregistrare care a fost ascultată, dintre cele create cu familia Cascio – “Breaking News” – nu este o manifestare clară a abilitaţilor lui Michael. Cea mai criticată e vocea lui, de veridicitatea căreia chiar unii membri ai familiei sale şi unii fani se îndoiesc. Există motive de înţeles pentru asta. Aceasta nu este, evident, o înregistrare tipică pentru Michael Jackson: nu a avut şedinţe de încălzire a vocii cu Seth Riggs, melodia nu e netezită şi lustruită de Michael, nici nu l-a avut pe Bruse Swedien şi nici cea mai nouă tehnologie de studio din lume, ca să capteze vocea originală. Acesta este un demo, completat în backing de vocea lui James Porte (pentru care primeşte drepturi de autor), şi produs aproape patru ani mai târziu de Teddy Riley.

Pentru Riley, care a început să lucreze cu Jackson la începutul anilor ’90, a fost dificil, din punct de vedere emoţional,să finalizeze munca neterminată a prietenului său. Ca să-l ajute în inspiraţie, Riley s-a înconjurat cu fotografii ale lui Michael. “Acesta a fost singurul lucru care m-a ţinut să nu-mi pierd minţile în timp ce lucram”, a spus Riley. “Pentru că, ştii, s-ar fi auzit în cântec lacrimile mele căzând pe clape”.

Riley a spus că motivaţia sa fundamentală a fost să ducă mai departe moştenirea lăsată de un prieten. El a abordat înregistrările, nu să le înfrumuseţeze, ci doar să le completeze cât de bine putea. Gândul care l-a inspirat a fost: “Ce ar fi dorit Michael?” Chiar a adus cu el sunete înregistrate de Jackson pe vremea când lucrau împreună. Produsul final este, desigur, o aproximaţie. Dar pentru Riley a fost o muncă plină de iubire.

Controversele au început după ce Riley a finalizat melodiile şi trei dintre ele au fost acceptate de Sony pentru album. Nişte indivizi – unii cu intenţii nobile, alţii mai puţin – şi-au exprimat îngrijorările cu privire la autenticitatea vocii lui Michael. Aceste îngrijorări au fost luate în serios de succesorii lui Jackson. Avocatul Howard Weitzman a fost solicitat de coexecutorii testamentari John Branca şi John McClain să conducă o investigaţie care să verifice autenticitatea înregistrărilor Cascio. Succesorii aveau multe de pierdut dacă înregistrările erau frauduloase. De la dispariţia lui Jackson s-au făcut eforturi inteligente de a păstra şi spori moştenirea lăsată de artist, inclusiv documentarul despre cel mai mare concert al tuturor timpurilor {“This Is It”), o nouă colecţie de videoclipuri (“Michael Jackson’s Vision”), un joc video (“Michael Jackson: The Experience”), un spectacol original cu Cirque du Soleil (“Michael Jackson: The Immortal World Tour”) şi cel mai mare contract cu un studio de înregistrări din istoria muzicii pop.

Poate nu mai puţin important, administratorii averii lui Michael Jackson au dat skip la multe afaceri, alegând doar proiectele pe care le pot manageria şi care onorează numele Jackson. A-şi risca credibilitatea, atât faţă de fani, cât şi faţă de critici, pentru câteva înregistrări care pot fi puse la îndoială, ar fi cel puţin o dovadă de nechibzuinţă (la fel şi pentru Sony, care a investit peste 200 milioane $ în proiectele postume ale artistului).

În ciuda relaţiei apropiate cu familia Cascio, succesorii lui Jackson nu au acceptat materialele cu încredere oarbă. Ei au invitat patru dintre specialiştii (ingineri de sunet) cu care Michael a lucrat în ultimii treizeci de ani, trei producători care, la fel, au lucrat cu el (inclusiv Teddy Riley) şi au vorbit cu unul dintre muzicienii cu care a colaborat Michael şi care, de asemenea, a participat la una dintre înregistrările Cascio. Fiecare dintre ei a ascultat versiunile a capella ale înregistrărilor Cascio, fără acompaniament instrumental, aşa incât să-şi poată exprima opinia dacă vocea principală este sau nu a lui Jackson. Toţi au confirmat că vocea este, indubitabil, a lui Michael Jackson. Aceşti ingineri, producători şi muzicieni sunt cu toţii oameni în care Jackson a avut încredere şi ale căror nume sunt foarte cunoscute fanilor lui Michael.

În plus, la cererea lui John Branca şi a lui John McClain, Howard Weitzman a apelat la unul dintre cei mai cunoscuţi muzicologi de investigaţie să asculte vocea a capella şi să o compare cu o altă versiune a capella a unuia dintre cântecele cunoscute ale lui Michael.Acest expert a efectuat analiza acustică utilizând o procedură ştiinţifică obiectivă, şi a atestat că vocea din înregistrare este a lui Michael Jackson.

Sony Music şi-a desfăşurat propriile investigaţii, angajând un alt muzicolog, la fel de respectat, care a comparat spectrul vocal din înregistrările Cascio cu înregistrări despre care se ştie fără niciun dubiu că sunt ale lui Michael şi a ajuns la aceeaşi concluzie: este vocea lui Michael Jackson.

De asemenea, s-a verificat în mod special şi s-a confirmat că vocea din aceste înregistrări nu este a imitatorului Jason Malachi.

Rezultatele acestor investigaţii exhaustive au confirmat convingerile echipei Sony că melodiile prezentate de succesoratul lui Jackson cinţin, toate, vocea autentică a Regelui Pop. Şi astfel s-a luat decizia de a include trei dintre înregisrările Cascio pe albumul “Michael”. Alte înregistrări vor fi incluse pe viitoarele albume care vor conţine materiale nelansate ale artistului.

Chiar dacă nu sunt perfecte – aşa cum niciun material postum nu poate fi – în mod sigur sunt de apreciat. Înregistrările Cascio reprezintă, până la urmă, o parte din ultimele creaţii ale lui Michael Jackson. Nu erau gata să fie lansate – dar nici Michael Jaskcon nu era gata să moară.

“Breaking News”, “Monster”, “Hold My Hand” şi celelalte înregistrări care vor fi incluse în albumul “Michael” sunt, ca şi documentarul “This Is It”, fragmente ale unei viziuni nefinalizate. Nu sunt toate lustruite şi nu au tuşa finală cu care erau obişnuiţi ascultătorii Regelui Pop; dar sunt ale lui, sunt parte din el, şi sunt cântece pe care unii dintre prietenii şi colaboratorii lui Michael au simţit că fanii lui merită să le asculte.


Cântecul “Breaking News”:





Versiunea a capella:




...

One Day With You

...


Cu ocazia sărbătorii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, le urez din toata inima celor care poartă aceste nume, La Mulţi Ani, cu multe bucurii şi multă dragoste!

Pentru Michael, am un mic tribut, făcut împreună cu sora mea.





One Day With You

I asked myself what I would do
If I could spend some time with you
I try to close my eyes and pray
To have you here for just one day

I’d take your hand, I’d make you smile
I’d be your playmate for a while
I’d say to you I am your friend
And always be, until the end

I’d share with you my wings to fly,
The beauty of the summer sky,
The cherry flowers falling down
Making for you a blossom crown

I’d show you love that never dies
And bring the magic in your eyes
Then all the birds would come along
And sing for you a little song

These are the things I’d like to do
If I could spend some time with you
I kiss you in my mind and pray
To have you here for just one day.


***

O zi cu tine

M-am întrebat ce aş face
Dacă aş putea să petrec un timp cu tine
Încerc să închid ochii şi mă rog
Să fii aici măcar pentru o zi

Ţi-aş strânge mâna, te-aş face să zâmbeşti
Ţi-aş fi partener de joacă pentru o vreme
Ţi-aş spune că îţi sunt prieten
Şi-ţi voi fi întotdeauna, până la sfârşit

Mi-aş împărţi cu tine aripile
Şi frumuseţea cerului de vară
Florile de cireş căzând
Şi făcându-ţi coroană

Ţi-aş arăta iubirea care nu moare niciodată
Şi ţi-aş aduce magia în privire
Apoi, toate păsările ar veni
Şi ţi-ar cânta un mic cântec

Acestea sunt lucrurile pe care mi-ar plăcea să le fac
Dacă aş putea să petrec un timp cu tine...
Te sărut în gând şi mă rog
Să fii aici, măcar pentru o zi.


Mikael Dobrescu & Simona Crăciun

(7 noiembrie 2010)


...

O zi cu Michael Jackson

...


Site-ul Michael Jackson Tribute Portrait organizează un concurs cu tema: “Cum ar fi dacă ai avea şansa să petreci o zi cu Michael Jackson?”. Mai jos vă prezint traducerea anunţului şi a condiţiilor de participare, publicate în original aici.



Unul dintre cele mai frumoase cântece pe care Michael le-a înregistrat a fost cel dedicat lui Ryan White, “Gone Too Soon”. Acest cântec are astăzi o semnificaţie specială pentru noi toţi, deoarece ne reprezintă sentimentele faţă de Michael Jackson.

Când ştii că cineva drag va muri, chiar dacă asta nu-ţi uşurează durerea, cel puţin ai posibilitatea de a-ţi lua rămas-bun. Ai şansa de a-i spune celui drag ce înseamnă el pentru tine, cum te-a inspirat iubirea lui şi cum ţi-a schimbat viaţa în bine. La fel ca atunci când cineva la care ţii s-a dus neaşteptat, dispariţia lui Michael ne-a făcut să ne simţim pierduţi şi neconsolaţi, pentru că nu am avut şansa să facem nimic din toate astea.

De curând, am citit o carte scrisă de Mitch Albom intitulată “Pentru încă o zi”. Această carte, aşa cum explică autorul, “explorează întrebarea: Ce ai face dacă ai putea să petreci încă o zi cu cel pe care il iubeşti?” Aceasta m-a făcut să mă întreb ce aş face eu dacă mi s-ar oferi şansa de a petrece o zi cu Michael. Ce mi-aş dori să-i spun? Cum aş vrea să petrec acea zi? Despre ce mi-ar plăcea să discut cu el? Ce aş vrea să aflu de la el?

Mi-am petrecut câteva minute imaginându-mi cum ar fi acea zi; m-a inspirat să scriu un poem, pe care l-am inserat în filmul de mai jos. Şi, în loc să intru în detalii privind cum aş vrea să fie ziua mea, m-am gândit că ar fi mai interesant să transform această idee într-un concurs creativ şi să aflăm cum aţi vrea să fie ziua voastră.


Detalii privind concursul:

Trimiteţi o piesă creativă conţinând un text care să răspundă la întrebarea: Dacă aţi avea şansa să petreceti o zi cu Michael Jackson, cum ar fi acea zi? Ce aţi dori să-i spuneţi? Ce aţi dori să ştiţi? Ce v-ar plăcea să experimentaţi? etc.

Puteţi participa cu orice formă de text creativ: o scrisoare către Michael, un poem, o scurtă poveste etc. Puteţi include elemente artistice, dacă doriţi (fotografii, desene, picturi, filme etc.) Folosiţi-vă imaginaţia.


Premii:

Câştigătorul va fi ales de un comitet format din membri ai Michael Jackson Tribute Portrait iar creaţia sa va fi postată pe site. Premiul constă în:
● o descărcare gratuită a “The Beat of Our Hearts – A Musical Tribute to Michael” – un CD care conţine melodii originale compuse şi interpretate de prieteni şi fani ai lui Michael, produs de Michael Jackson Tribute Portrait;
● cel mai râvnit premiu – un punct în zona inimii lui Michael, la portretul nostru MJTP.


Instrucţiuni privind concursul:

● Textul trebuie să fie original – nu se acceptă plagiatul sau utilizarea creaţiei altcuiva;
● Deşi cu totii ne dorim să fi putut preveni dispariţia lui Michael şi suntem supăraţi pe cei care au contribuit la ea, vă rog să nu scrieţi despre asta. Nu e vorba despre a schimba trecutul, ci doar despre cum v-aţi petrece o zi cu Michael, dacă aţi avea posibilitatea să o faceţi.
● În sfârşit, dar nu mai puţin important, vă rog să păstraţi decenţa în scriere. Textul trebuie să fie “G-rated” (adică să fie accesibil pentru orice fel de audienţă, inclusiv copiii – nt)
● Trimiteţi creaţiile voastre despre ‘O zi cu Michael Jackson” Lindei Higgins, la linda@michaeljacksontributeportrait.com
● Termenul este 9 noiembrie 2010. Vă rog să vă menţionaţi numele de user şi numărul (Dot#) de pe site-ul MJTP

Notă: Creaţiile care nu respectă aceste standarde vor fi descalificate.


Acesta este filmul pe care l-am creat eu şi care sper să vă stârnească imaginaţia.


Linda Higgins






...