Monkey Business

...


Monkey Business a fost lansată oficial pe albumul „Ultimate Collection” (2004). Nu am prea auzit-o difuzată, probabil că sunt mulţi oameni care nu ştiu de această melodie, dar aş vrea să vorbesc despre ea, pentru că mie mi se pare că e o piesă de rezistenţă a lui Michael Jackson, o dovadă în plus a talentului său exceptional, a abilităţii de a jongla cu diverse stiluri muzicale şi, nu în ultimul rând, a faptului că îşi alegea subiectele din viaţa reală (nu neapărat a lui proprie).

Doamne, ai milă,
Doamne, ai milă,
asta nu e bine pentru mine,
nu-mi e de niciun folos, iubito;
Doamne, ai milă,
Doamne, ai milă,
asta nu-mi face bine, iubito,
spune-mi ce se întâmplă, iubito

Monkey Business e compus de Michael Jackson încă din anul 1989 şi produs împreună cu muzicianul Bill Bottrell (cu care a colaborat încă din perioada The Jacksons). Melodia trebuia să intre pe albumul „Dangerous” dar acest lucru nu s-a mai întâmplat. Având influenţe R&B, pop, hip-hop, blues, funk, rock, Monkey Business vorbeşte despre nişte lucruri urâte care se întâmplă în jurul nostru – lucruri precum: depravare, bârfă, ipocrizie.

De fiecare dată când vreau să spun asta, mi-e prea greu;
nici măcar nu aş vrea să o spun vreodată,
din cauză că e o blasfemie;
toată lumea îşi bate joc de iubirea altcuiva
în faţa mea;
s-ar putea să te spun –
nu mă provoca

Mi-a fost destul de greu să traduc versurile, în primul rând pentru că Michael Jackson adoptă aici un stil de pronunţie „sugrumat”, adaptat ritmului sacadat (din cauza asta cred că şi versiunile care circulă pe internet privind versurile cântecului sunt variate), apoi pentru că stilul hip-hop se axează pe folosirea unor expresii care la prima vedere par că nu se leagă între ele; şi nu în ultimul rând pentru că în Monkey Business Michael foloseşte expresii de argou („slang” în engleză) care de multe ori sunt ambigue în semnificaţii şi care, chiar luate în context, pot avea mai multe interpretări.

Fratele tău a făcut copii cu soacra ta
aş putea să mor pe loc din cauza a ceea ce am văzut;
am prins-o pe mama ta, o făcea cu un tânăr;
nu are cum să-ţi placă faptul că mă uit fix la tine;
încetează, e prea mult,
prostiile astea te duc la vale

Se pare că „monkey business” înseamnă „comportament răutăcios sau înşelător” şi, dacă privim versurile din acest punct de vedere, melodia se referă la oameni care în realitate sunt, acţionează şi se comportă cu totul altfel decât par. E vorba aici despre duplicitate, despre aparenţe înşelătoare, despre masca ipocriziei. Adulter, desfrânare, minciună – toate acestea sunt lucruri care te-ar putea face să ridici privirea spre cer, deznădăjduit: „Doamne, ai milă” – dar Dumnezeu, care le vede şi nu le împiedică, s-ar putea să-ţi răspundă: „ nu mă lua cu «mila», chiar dacă-ţi plezneşte pieptul, nu mă impresionezi”... s-ar putea să nu dea doi bani pe îngrijorarea ta.

Doamne, ai milă,
Doamne, ai milă,
nu mă lua cu „mila”
nu-l mai invoca pe Dumnezeu, iubito,
Doamne, ai milă;
chiar dacă-ţi plezneşte pieptul
nu mă lua cu „mila”–
nu deznădăjdui, iubito

Cred că expresia noastră „a se maimuţări” (a se izmeni, a se purta fără naturaleţe) se potriveşte în context, iar „monkey business” s-ar putea traduce foarte bine cu „maimuţăreli”. Cântecul începe şi se încheie cu nişte voci de maimuţe, iar mesajul e clar: maimuţa e un animal simpatic şi care ne amuză atunci când se prosteşte; dar dacă încerci să o imiţi, nu reuşeşti decât să fii penibil. Nu cred că e doar o întâmplare faptul că Monkey Business a fost compus în perioada în care Michael îl avea pe Bubbles şi în care tabloidele începuseră să ironizeze relaţia lui cu cimpanzeul, la fel de bine cum e posibil să existe o corelaţie între Monkey Business şi Leave Me Alone, care a fost compus cu foarte puţin timp înainte.

De fiecare dată când vreau să spun asta, mi-e prea greu;,
am impresia că toată lumea îşi bate joc de iubirea altcuiva
e cumplit ceea ce văd,
mai bine las-o baltă;
aş putea să te spun;
aşa că nu îndrăzni să te pui cu mine

Monkey Business abordează un aspect universal, care caracterizează, din păcate, întreaga societate. Uitaţi-vă la televizor: suntem bombardaţi până la spălarea creierului cu manelişti, sexi-brăilence, poponeţi şi cu teme idioate gen „cine cui i-o mai trage” – iar subiectele cu adevărat importante sunt ascunse, ca de exemplu cel în care politicienii şi marii evazionişti (aşa-zişii oameni de afaceri care dirijează totul din umbră) ne-o trag nouă, tuturor, cu mult sârg, în timp ce noi ne ocupăm să dezbatem pe la colţurile blocurilor cu cine îşi fac piţipoancele vacanţa sau la ce nuntă a mai cântat Salam. E criză, ni se taie din venituri şi suntem împovăraţi cu alte şi alte taxe (de parcă macacilor care ne conduc le-ar fi teamă să nu pierdem poziţia de leaderi în topul ţărilor cu cele mai multe taxe), dar ce contează, noi să fim sănătoşi ca să putem bârfi în continuare despre „vedetele noastre de carton”. Cam despre asta vorbeşte şi Michael Jackson în Monkey Business.

Citesc ziarul şi mi se pare incredibil ceea ce se întâmplă
cineva i-o trage cuiva şi pe deasupra şi pe dedesubt
guvernul nu vrea să-mi respecte drepturile
şi sunt de-a dreptul furios;
s-ar putea să-mi dau drumul la gură,
aşa că nu te maimuţări cu mine

Există o trupă canadiană numită „Rush”, care are un cântec intitulat „The Main Monkey Business”. Întrebat despre titlu, Geddy Lee, solistul vocal al trupei, a spus că vine de la o expresie pe care o foloseşte mama lui atunci când se referă la o persoană care caută să facă ceva ce nu e bine. „Îi povesteam despre cineva care voia să facă o petrecere cu beţie şi scandal iar mama a spus: «ei bine, cred că aici e vorba de o treabă de maimuţe». Am întrebat-o: «ce fel de treabă de maimuţe?» iar ea mi-a răspuns” «aia principală».” Ideea de „monkey business” a fost dealtfel abordată de mulţi artişti, de la marele Chuck Berry („Too Much Monkey Business”, preluat ulterior de Beatles şi Elvis Presley), la Skid Row, Pain, Black Eyed Peas, Eric Herman, Nick Kershaw – şi bănuiesc că mai sunt mulţi, mulţi alţii.

Fratele tău are copii cu soacra ta
aş putea să mor pe loc din cauza a ceea ce am văzut
am prins-o pe mama ta, o făcea cu un tânăr,
nu are cum să-ţi placă faptul că mă uit fix la tine
fratele tău a sărutat-o pe soacră;
aş putea să-i spun tatii ce am văzut;
Oh, Doamne,
fratele tău n-a făcut niciun ban,
stând degeaba şi lăudându-se cum ţi-a tras-o;
ajunge, e prea mult,
tâmpeniile astea te duc la vale.

Versul repetitiv din final îl simt plin de revoltă: your business is my business – adică „ocupaţia ta sunt treburile mele” sau, cu alte cuvinte, „în loc să-ţi vezi de ale tale, te freacă grija de ceea ce fac eu”. Din câte se aude, tot spre final, i-a „scăpat” şi o înjurătură, ce-i drept acoperită de backing :), iar asta nu face decât să puncteze revolta lui Michael Jackson, supărarea lui în legătură cu ceea ce se alege de rasa uman(oid)ă.

Îmi place mult Monkey Business, mai ales refrenul, are un ritm care, dacă-mi dă voie Sorpya să o citez, „mă face paf”. Iar despre vocea lui Michael Jackson, ce să mai spun? E grozavă, felul în care trece de la timbrul jos din strofă la cel înalt din refren; de la notele molcome de blues la cele puternice de rock, dă sarea şi piperul melodiei. Nu regret decât atât: că Michael Jackson a trebuit să scrie asemenea versuri, că lumea e chiar atât de murdară cum o descrie el aici... şi că, aşa cum foarte bine spunea cineva într-un forum: "I bet the guys who did bad things to Michael Jackson had their monkey business done..."






...