Jen

...



Motto:

“Smelly… dă-te din drum şi eliberează încăperea, ca să poată intra Dumnezeu.” (Quincy Jones)




Am decis să mai creez o secţiune, intitulată “Mărturii”. Această secţiune va conţine relatări ale unor oameni care l-au cunoscut personal pe Michael Jackson – sau pur şi simplu au avut posibilitatea să-l întâlnească, măcar odată-n viaţă, măcar pentru o clipă; oameni care l-au văzut în persoană, oameni care l-au văzut aşa cum era în realitate, şi care au realizat că Michael pe care l-au văzut ei e total diferit de Michael pe care îl zugrăvea media. Pentru această secţiune, vreau să vă rog să mă ajutaţi, cu linkuri către situri sau bloguri unde aţi găsit astfel de relatări, şi chiar cu povestirile voastre, pentru că ştiu că printre voi sunt persoane care au avut şansa să-l întâlnească.

Voi începe cu relatarea unei persoane, al cărei nume real nu am reuşit să-l aflu, ştiu doar că şi-a pus povestea ca şi comentariu la un articol (în original, o găsiţi aici) şi s-a semnat Jen. Încep cu povestea lui Jen – deşi am tradus deja şi povestea şoferului care l-a însoţit în turneul “Dangerous” prin Europa (şi care e fantastică, veţI vedea în curând) – pentru că această relatare conţine, la final, o expresie care m-a impresionat (am subliniat-o, în textul de mai jos), şi care ar putea fi răspunsul la întrebarea “de ce nu traduc şi nu postez discuţiile care circulă pe internet despre viaţa lui Michael, despre circumstanţele dispariţiei sale şi despre altele de genul ăsta”.



Jen, 27 iunie 2009

Am avut ocazia să-l întâlnesc personal pe Michael Jackson şi la vremea respectivă nu am apreciat acest lucru aşa cum ar fi trebuit. Eram în Hawaii, Michael venise împreună cu fraţii săi pentru un concert iar sora unei prietene era manager la hotelul unde ei erau cazaţi. Prietena mea i-a dus o băutură şi, pentru că ea nu a fost niciodată genul care să se lase impresionată de celebritatea cuiva, nu s-a intimidat deloc şi a s-a comportat obişnuit, a făcut gestul din simplă prietenie. O relaţie de-a ei m-a strecurat în culise, unde l-am văzut pe Michael, care era foarte tăcut. Mi-a spus “bună” şi am încremenit. Asta a fost tot, dar mi-a rămas în amintire pentru totdeauna. Mai târziu, Michael i-a scris prietenei mele şi i-a cerut părerea despre un album pe care-l pregătea şi am avut ocazia să-i ascult cântecele înainte să fie lansate. Datorită ei, am cunoscut un Michael care nu seamănă deloc cu ceea ce auzisem la TV.

Ca om care am avut de-a face cu media care mi-a interpretat cuvintele, ştiu că ceea ce eşti (dacă ai o profesie în care ai de-a face cu publicul), este şi va fi întotdeauna axat pe ceea ce vrea media să fii. Indiferent că îţi convine sau nu, poţi să ajungi la închisoare la fel de des ca Robert Downey şi să revii în top; sau poţi să faci sex în maşină cu o prostituată şi doar să se facă haz de chestia asta. Dacă media vrea să te distrugă, tot ce trebuie să facă e să arunce o suspiciune cu un anume ton ori să planteze o anume idee într-o conversatie şi să ne lase pe noi să facem ceea ce ştim cel mai bine: să ne dăm cu părerea.

Trăim într-o ţară unde un om e considerat inocent până la proba contrarie. Dar asupra lui Michael, au planat şi încă planează suspiciuni. El a spus că era nevinovat, juriul l-a găsit nevinovat dar media ne reaminteşte cu obstinaţie acel capitol. Au spus că era dependent de medicamente. Părerea mea este că, dacă cineva e dependent iar asta se află, e numai datorită medicilor care îi prescriu medicamente, în loc să se străduiască să prevină dependenţa; prin urmare, Michael e victima unei ţări în care medicii n-au de-a face cu etica şi scapă nepedepsiţi, iar situaţia asta trebuie să se schimbe.

Mi-a plăcut Michael Jackson din multe motive. Îmi plac artiştii care produc o muzică atât de distinctă ca ritm, de la cântec la cântec. Mi-a plăcut mult faptul că versurile lui au putut fi ascultate de oameni de toate vârstele, fără să fii nevoit să astupi urechile copiilor. Mi-a plăcut că videoclipurile lui nu prezentau femeile într-un fel umilitor. Mi-a plăcut faptul că el a considerat întotdeauna că muzica poate fi un instrument care să-i facă pe oameni mai buni şi am adorat să-l privesc dansând.

L-am cunoscut prin intermediul presei şi al prietenei mele, dar comparând ceea ce am auzit la TV cu ceea ce-mi spunea prietena mea, Michael despre care auzi sau citeşti în media este un Michael creat pentru senzaţional, pentru rating. Pentru orice persoană care face aşa ceva unui semen de-al lui, e cumplit de greşit şi de dezgustător în opinia mea; şi trebuie neapărat să încetăm să credem că tot ceea ce auzim e adevărat. Nu-mi pot imagina cum ar fi să ştiu că fiecare cuvânt pe care îl rostesc va fi judecat şi apoi aruncat către lume. Nu-mi pot imagina cum ar fi ca, orice experienţă din viaţa mea în care am făcut o greşeală sau în care puteam să greşesc, să fie pusă pe tapet în văzul întregii lumi. Am vorbit atât de uşor despre el şi nimeni dintre noi nu l-a cunoscut cu adevărat, pentru că tot ce aveam era versiunea dată de media. Aşa că eu aleg să mă concentrez pe talentul pe care ni l-a împărtăşit şi să las ca restul să fie numai între el şi Dumnezeu. Nu voi arunca nicio piatră în acest om, pentru că nu vreau ca vreo piatră să fie aruncată în mine. Ohihneşte-te în pace, Michael! Acestui fan, care te iubeşte, îi e dor deja de tot ceea ce ai fi putut să ne mai oferi.


...