You Were There

...

În 13 noiembrie 1989, legendarului entertainer Sammy Davis Jr, i s-a organizat la Shrine Auditorium din Los Angeles, un eveniment special, pentru a-i aniversa cei 60 de ani de carieră. Cu această ocazie, vedete precum Ella Fitzgerald, Whitney Houston, Jerry Lewis, Frank Sinatra, Dean Martin, Stevie Wonder, Michael Jackson, Shirley MacLaine, Liza Minelli, Gregory Peck, Eddie Murphy, Clint Eastwood, Goldie Hawn şi multe alte personalităţi importante din show business, l-au celebrat pe artist, cu onorurile binemeritate.

Michael a decis să interpreteze un cântec compus special pentru Sammy Davis Jr şi pentru această ocazie. Intitulat You Were There, cântecul a fost compus în colaborare cu textierul Alan ’Buz’ Kohan şi, atât prin mesajul transmis, cât şi prin interpretarea unică, plină de sensibilitate, a lui Michael Jackson, a reprezentat un tribut emoţionant, care a impresionat atât pe sărbătorit, cât şi întreaga audienţă.

Sammy Davis Jr, născut în 1925 în New York City, a fost un artist care s-a urcat pe marea scenă a lumii de mic copil (de la 4 ani) şi a avut de înfruntat nu numai jungla rapace a showbizului, ci şi prejudecăţile de tot felul şi în special rasiale ale vremii. Sammy Davis Jr a fost primul artist de culoare, care a făcut o breşă în barierele rasiale, până atunci considerate de nepătruns, din SUA, şi în mare parte din viaţa lui, artistul a avut de înfruntat multe situaţii care implicau discriminarea.

Sammy Davis Jr a fost, nu numai un mare artist, un entertainer de excepţie, cât şi un deschizător de drumuri, un luptător şi un om care şi-a revendicat, demn, drepturile de cetăţean al unei Americi care făcea diferenţe grosolane, pe criterii rasiale, între copiii săi. Despre asta vorbeşte Michael Jackson în cântecul său-tribut, pentru Sammy Davis Jr. Şi, acesta a fost – alături de interpretarea de excepţie a celui care deja era revelaţia tânără a Americii şi a lumii întregi – motivul pentru care publicul a ascultat fiecare cuvânt şi a reacţionat la fiecare cuvânt, din acest cântec.

Erai acolo, înainte să venim noi,
ai luat durerea şi ruşinea.
Ei au construit zidurile care ţi-au blocat drumul,
tu le-ai doborât,
tu ai fost eroul zilei.
Nu era drept, nu era corect;
le-ai arătat tuturor,
i-ai făcut să le pese –
Da! ai fost acolo, şi datorită ţie
există acum o uşă prin care pătrundem cu toţii
iar noi suntem aici, pentru ca toată lumea să ne vadă
şi să fim cât putem noi, de buni
da, eu sunt aici...
pentru că TU ai fost acolo...





Ca afro-american, Sammy Davis Jr a fost, de-a lungul vieţii sale, o victimă a rasismului; şi a sprijinit cu toată puterea cauzele privind drepturile civile. Gândiţi-vă că, la ora când se năştea Elvis Presley 1935), Sammy Davis Jr era deja profesionist pe scenă, iar în 1954 – când Elvis se lansa datorită patronului unei case de discuri care iubea muzica „neagră” dar nu i se permitea să o difuzeze şi căuta un artist alb care să o poată interpreta – Sammy Davis Jr era deja veteran in showbiz şi se lupta cu balaurul segregaţionist. Iar în 1958, când se năştea Michael, Sammy Davis Jr era deja pe metereze şi îşi croia cu îndârjire drum, pentru el şi pentru cei care urmau să vină, pe scenă. La asta se referă You were there, before we came...

Astăzi, aceste cuvinte sunt mult mai încărcate de semnificaţie, ştiind că, la numai câteva luni după ce Michael a interpretat, pentru prima şi singura dată, You Were There, Sammy Davis Jr a plecat dintre noi.

Dar, cu puţin timp înainte de tributul lui Michael de la Shrine Auditorium LA, Sammy Davis Jr a arătat, într-unul din spectacolele sale (“Frank, Liza & Sammy: The Ultimate Event”, 1989), în stilul său, inconfundabil, savuros şi de neuitat, ce simte pentru Michael Jackson; a ţinut să împărtăşească publicului, respectul şi admiraţia pentru cel pe care l-a considerat mereu ca pe un fiu.





Una dintre faimoasele maxime care ne-au rămas de la Sammy Davis Jr spune: „Tot ceea ce face Michael Jackson pe scenă e absolut corect.” Poziţia pe care o adoptă Michael la finalul tributului său, şi pe care o imită, cu umor, Sammy Davis Jr în showul propriu – faimoasa semnătură a Regelui Pop, nu e doar o poză făcută pentru efect, nu e doar un final ales la întâmplare, nici vorbă. Cred că de-acum ştim că la Michael nimic nu era întâmplător, nimic nu era forţat sau pus fără să aibă un sens anume; dimpotrivă, totul era pregătit cu grijă până în cele mai mici detalii. Şi Sammy Davis Jr avea dreptate. Totul, la Michael, era corect. Pe ultimul vers, „...because you were there”, vocea delicată şi plină de emoţie se gâtuie brusc, Michael se încruntă, îşi încleştează maxilarele, adoptă figura de „băiat rău” şi cu o mână se apucă de pantaloni, iar cealaltă o ridică drept, deasupra capului, cu palma deschisă. Luminile de pe scenă se sting, dar la o privire atentă se observă că imediat o strânge în pumn şi apoi ridică, fără grabă dar hotărât, două degete în semnul victoriei. Această mişcare, pe finalul cântecului, cuprinde în ea, de fapt, esenţa mesajului. Şi eu parcă abia acum am înţeles semnificaţia acestui gest, atât de mult discutat, controversat şi care a intrigat, al lui Michael Jackson: e felul lui, artistic şi încriptat, de a riposta faţă de umilinţele pe care predecesorii lui, el însuşi, generaţia lui, le-au îndurat din cauza prejudecăţilor rasiste. E revolta lui de artist care a trebuit continue lupta cu sistemul segregaţionist, la zeci de ani după ce o începuse Sammy Davis Jr. E strigătul mut, dar nu mai puţin răspicat, că discriminarea trebuie să înceteze. Şi mă gândesc că a fost întrebat de atâţia, de ce face gestul acesta, fără ca vreunul dintre ei să primească un răspuns. Acum mi se pare logic. Răspunsul era logic, firesc şi clar, dar trebuia să-l vedem singuri, nu să ni se explice. Şi pentru că, oricum ar fi fost, o explicaţie i-ar fi ştirbit din însemnătate. Cunoscându-l pe Michael, sunt convins că s-a amuzat să vadă cum un gest al lui năştea controverse. La fel cum s-a întâmplat cu mănuşa singură, degetele înfăşurate cu plasturi, şosetele de un alb strălucitor, mănuşa din Black or White şi amai departe. Toate aveau o poveste şi o semnificaţie. Unele le-am aflat mai târziu. Altele, rămâne să le descoperim. Asta aşa, ca să nu uităm că Michael Jackson ne mai dă, încă, exerciţii isteţe de rezolvat.

Revenind la finalul You Were There, semnul victoriei făcut pe întuneric poate să însemne faptul că Michael era perfect conştient că tot ceea ce obţinuse Sammy Davis Jr (de care era perfect conştient şi profund recunoscător) era doar o parte din ceea ce trebuia câştigat, iar lui şi generaţiei lui le revenea rolul de a merge mai departe pe acest front nedrept. Sammy Davis Jr obţinuse victorii importante, dar războiul era încă departe de a fi fost încheiat. Iar Michael Jackson ştia asta. La fel de bine cum ştia că, într-un fel, trebuia să preia ştafeta de la Sammy Davis Jr şi de la alţi predecesori precum Jackie Wilson, James Brown, Smokey Robinson. La fel cum Sammy Davis Jr ştia că „Tot ceea ce face Michael Jackson pe scenă e absolut corect.”

...