Capitolul 1. Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus: discutând despre a muri tânăr

... M-am gândit să iniţiez o nouă secţiune, intitulată „De vorbă cu Michael” şi în care să public, în măsura în care-mi va permite timpul, traducerea cărţii „The Michael Jackson Tapes Book”. Ştiu, e un document controversat, din cauza faptului că Shmuley Boteach, rabinul care a înregistrat convorbirile cu Michael (care au avut loc între august 2000 – aprilie 2001), s-a dovedit, în final, a nu fi nici prietenul care pretindea că e, nici rabinul în care se erija, nici măcar creştinul care ar fi trebuit să fie. Dar, în afară de toate acestea, trebuie să recunoaştem că Shmuley a fost prin preajma lui Michael, din anii ’90 şi până la ruptura dintre ei, care s-a petrecut în 2002. Iar cartea pe care vreau să o traduc şi să o împărtăşesc cu voi, spre discuţie, este un document extrem de valoros, pentru că ni-l dezvăluie pe Michael într-un mod sincer, deschis, fără inhibiţii şi avem, astfel, ocazia să vedem omul Michael Jackson – dincolo de scenă, dincolo de lumina reflectoarelor şi de blitzurile media; avem ocazia să cunoaştem felul lui de a gândi şi de a privi viaţa.  

PARTEA I:  FAIMA DIN COPILĂRIE ŞI JOE JACKSON

Capitolul 1. Ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus: discutând despre a muri tânăr

 

SB: Consideri că cel mai bun lucru care li s-a întâmplat celor de la Beatles a fost faptul că s-au despărţit şi asta le-a conferit longevitate... pentru că au dispărut brusc, şi lumea nu a avut când să se plictisească de ei? Nu s-au dezumflat niciodată?  

MJ: Mdap... Marilyn Monroe a murit tânără. Nu a văzut-o nimeni bătrână şi urâtă. Vreau să spun, ăsta e misterul lui James Dean.  

SB: Iar oamenii spun despre Beatles: „Aş fi vrut să fi rămas împreună.”  

MJ: Da, da.  

SB: Şi atunci fanul devine o parte a dorinţei. Publicul le menţine vie amintirea, din cauza dorinţei arzătoare de a-i vedea împreună din nou.  

MJ: Absolut. Altminteri, acum ar fi bătrâni şi înfricoşători, nimănui nu i-ar mai păsa de ei.  

SB: Prin urmare, Michael, acesta este un argument pentru tine, să spui într-o zi „Gata, asta e” şi să renunţi?  

MJ: Mdap, mi-ar plăcea ca la un moment dat să dispar cumva, şi publicul să nu mă mai vadă deloc. Să fac în continuare tot ceea ce fac şi acum, pentru copii, dar să nu fiu văzut. E foarte important să dispari. Noi suntem oameni ai schimbării. Avem nevoie de schimbare în viaţa noastră. De aceea există iarnă, primăvară, vară, toamnă.  

SB: Bine, dar tu vrei să ai o viaţă lungă şi sănătoasă. Tu nu vrei să dispari la fel ca acele staruri, Doamne iartă-mă. Nu vrei să dispari ca Marilyn Monroe. Nu vrei să mori tânăr.

MJ: Hm, îmi ridici o problemă interesantă. Eşti sigur că vrei răspunsul meu?  

SB: Da.

MJ: Bine, îţi voi da răspunsul cel mai sincer. Mi-a îndeplinit visele cu muzica şi toate cele, iubesc muzica şi entertainment-ul, dar cel mai mare vis al meu, pe care îl mai am de îndeplinit, este acesta cu copiii, ceea ce facem noi acum [se referă la fundaţia Heal The Kids, pe care Michael a înfiinţat-o în acea perioadă]. Nu-mi pasă de nimic altceva, chiar nu-mi pasă, Schmuley, nici măcar de carieră. Ceea ce mă ţine în viaţă sunt copiii... altfel – ţi-am mai spus asta, şi am vorbit foarte serios – dacă nu ar exista copiii, aş renunţa la tot. Acesta este răspunsul meu adevărat, şi sincer. Am mai spus, dacă nu ar exista copiii, aş alege moartea. O spun din toată inima.  

SB: Ai alege să mori, aşa cum a făcut-o Marilyn Monroe?  

MJ: Ceva în genul ăsta. Aş găsi o cale să dispar de pe faţa pământului, pentru că nu mi-aş mai dori să trăiesc. Eu nu trăiesc decât pentru aceşti copii.  

SB: Îi vezi ca fiind o parte din Dumnezeu, o scânteie divină, aici pe pământ?  

MJ: Chiar asta sunt, îţi jur.  

SB: Deci, pentru tine, ei reprezintă cel mai spiritual lucru din lume?  

MJ: Nu există nimic mai pur şi mai spiritual, pentru mine, decât copiii; şi nu pot trăi fără ei. Dacă mi-ai spune acum: „Michael, n-o să mai vezi niciodată un copil”, m-aş sinucide. Îţi jur că aş face asta, pentru că nu aş mai avea pentru ce să trăiesc. Asta e. Sincer.  

SB: Aşadar, vrei să trăieşti mult?  

MJ: Dă-mi voie să retrag cuvântul „jur”, pentru că nu vreau să jur în faţa lui Dumnezeu. Nu vreau să folosesc acest cuvânt. Ce mă întrebai?  

SB: Ai spus că vrei să dispari. Consideri că e important să dispari?  

MJ: Nu vreau să trăiesc mult. Nu, nu-mi place asta, nu. Să îmbătrâneşti e cel mai urât lucru, cel mai urât, aşa cred eu. Când corpul tău cedează şi începi să te zbârceşti, e foarte rău. Uite, asta e ceva ce nu înţeleg, Shmuley. Şi nu vreau ca vreodată să mă uit în oglindă şi să văd aşa ceva. Nu pot să accept asta. Iar oamenii spun că e frumos să îmbătrâneşti şi aşa mai departe. Nu sunt de acord. Deloc.  

SB: Prin urmare, vrei să mori înainte să se întâmple asta?  

MJ: Ăm... nu vreau să îmbătrânesc. Mi-ar plăcea să...  

SB: Dacă ai putea să rămâi tânăr în spirit, Michael?

 MJ: Mdap, asta e important pentru mine.  

SB: Ai putea să ai riduri, dar nu vrei să-i vezi crescând pe Prince şi pe Paris?  

MJ: Ba da.  

 SB: Nu vrei să le vezi copiii?  

MJ: Nu vreau să arăt bătrân şi să încep să uit. Vreau să am mereu un spirit tânăr, să am energie, să alerg, să mă joc de-a v-aţi ascunselea, care e unul dintre jocurile mele preferate. Mi-am dorit atât de mult să mă joc ultima oară când am fost la voi acasă, pentru că aveţi mult spaţiu pentru asta. Mm, urăsc să văd oamenii îmbătrânind, Shmuley.  

SB: Dar n-ai văzut oameni care, deşi îmbătrânesc, îşi menţin tinereţea spiritului şi se poartă ca şi cum ar fi tineri?  

MJ: Mda, când au o inimă tânără, îmi place mult asta. Dar când încep să uite şi se ridează, iar trupul lor cedează, mă doare.  

SB: Cui i s-a întâmplat asta, dintre cei din jurul tău? A îmbătrânit mama ta? Sau tatăl tău? Sau vreunul dintre artiştii pe care îi cunoşti?

MJ: Da, sunt oameni pe care i-am iubit foarte mult şi care au murit şi nu am înţeles de ce. L-am iubit pe Fred Astaire, l-am iubit de-a dreptul, şi era prietenul meu. Când eram copil, Fred Astaire locuia foarte aproape de noi; stătea de vorbă cu mine de multe ori, când eram mic, şi mă învăţa diverse lucruri, îmi spunea că o să fiu un mare star şi chestii din astea la care eu nici măcar nu mă gândeam pe vremea aceea. Şi când îl vedeam dansând în filme, eram uimit. Nu mai văzusem pe nimeni să se mişte atât de frumos, ştii? Şi, ăm, când l-am văzut ajuns la vârsta asta... Într-o zi mi-a spus: "Ştii, Michael, dacă ar trebui să fac o piruetă acum, aş cădea grămadă. Mi-am pierdut definitiv echilibrul.” Şi când venea să deschidă uşa, atunci când mergeam la el acasă, uite aşa mergea, Shmuley... cu paşi mici... mi-a rupt inima... Iar în ziua când a murit, am fost distrus.  

SB: Dar ceea ce s-a întâmplat cu Prinţesa Diana a fost o adevărată tragedie, Michael.  

MJ: Aceea a fost o mare tragedie. Am fost distrus. Toată lumea a fost distrusă, bănuiesc.  


SB: Nu e bine să mori tânăr. Poate că asta te transformă într-o legendă, dar viaţa e atât de preţioasă, nu crezi?  

MJ: Viaţa e foarte frumoasă şi preţioasă.  

SB: Şi crezi că într-o zi vei deveni legendă?  

MJ: Uite, de ce nu putem fi precum copacii? Ei îşi pierd frunzele iarna, şi îşi recapătă toată frumuseţea primăvara, ştii? E un fel de nemurire la ei, şi Biblia spune că omul a fost făcut să fie nemuritor. Dar prin păcate şi toate astea, am primit moarte.  

SB: Dar poate că tu vei merge într-un loc diferit, undeva mai sus, iar sufletul tău, odată liber, va putea fi mai aproape de oameni. Gândeşte-te la asta. Dumnezeu este aici, chiar acum, Michael. Amândoi credem asta, chiar dacă nu-l putem vedea sau atinge. Sunt altfel, sufletele celor dragi nouă?  

MJ: Mi-ar plăcea să mă întorc ca un copil care nu creşte niciodată. Ca Peter Pan. Aş vrea să cred că e posibil să mă întorc. Sper că e adevărat, aşa vrea să cred asta, Shmuley.  

SB: În reîncarnare? Vrei să te reîncarnezi în copil?  

MJ: Da... chiar dacă religia mea e împotrivă, spune că nu există reîncarnare. Când mori, moare şi sufletul tău, şi eşti cum e canapeaua asta, înţelegi? Mort. Dar există promisiunea reînvierii şi toate astea.  

SB: Dar hinduşii cred în revenire.  

MJ: Mi-ar plăcea să cred şi eu, îmi plac concepţiile egiptenilor şi africanilor despre înmormântare. Aş vrea să văd, cu toţii am vrea să vedem, cum e de partea cealaltă. Nu-i aşa?  

SB: Vrem să ştim ce e după viaţă, cum e Raiul.  

MJ: Da, pentru că sunt atât de multe concepţii...  

SB: Crezi că în Rai sunt copii care se joacă?  

MJ: O, Doamne, mă rog să fie aşa.

 SB: ...şi că acolo sunt şi adulţi care se joacă?  

MJ: Cred că da, şi mai cred că ei sunt foarte copilăroşi. Ca Adam şi Eva într-o grădină a veseliei, un loc minunat de paşnic. Mă rog să fie aşa.  

SB: Ţi-e teamă de moarte?  

MJ: Da.  

SB: Tuturor ne este.  

MJ: Am spus întotdeauna că vreau să fiu îngropat acolo unde sunt copii. Vreau să fiu lângă ei. M-aş simţi în siguranţă. Am nevoie ca spiritul lor să mă protejeze. Întotdeauna văd asta cu ochii minţii şi mă văd pe mine şi nu-mi place. Mă văd pe mine şi văd copiii stând în jurul meu, ca să mă protejeze.

...