Why You Wanna Trip On Me

...


Why You Wanna Trip On Me e a doua melodie pe albumul “Dangerous” (1991), compusă de Bernard Belle şi produsă de Teddy Riley, iniţiatorii şi promotorii stilului new jack swing, (şi care au contribuit, împreună, la “Remember The Time”, dar şi separat, Bernard Belle la “Privacy” iar Teddy Riley la “Jam”). Datorită ritmului proaspăt şi electrizant, “Dangerous” a primit premiul Grammy pentru cel mai bun album non-clasic din punct de vedere tehnic şi este considerat, încă, cel mai de succes album new jack swing al tuturor timpurilor.

New jack swing sau swingbeat este un gen muzical care a apărut si a fost popularizat între sfârşitul anilor ’80 şi jumătatea anilor ’90, creat prin fuziunea de ritmuri, fragmente şi tehnici de producţie dintre stilurile hip-hop, dance-pop şi sunetul contemporan urban al R&B.

Termenul new jack swing descrie sunetul inventat şi perfecţionat de producătorul, compozitorul şi artistul R&B/hip-hop Teddy Riley, cel care a condus trupele “Guy” (în anii ’80) şi “Blackstreet” (în anii ’90). Vă recomand să ascultaţi melodiile “Don’t Leave Me” sau “No Diggity” ale celor de la Blackstreet (probabil le veţi recunoaşte, au fost în topuri la vremea lor) şi veţi vedea nişte mostre excepţionale de new jack swing (bineînţeles, pe lângă cele interpretate de Michael Jackson :).

Why You Wanna Trip On Me continuă maturizarea lui Michael din punctul de vedere al atitudinii faţă de problemele sociale, după “Man In The Mirror” (“Bad”, 1987) şi “Beat It” (”Thriller”, 1982), dar şi problemele lui cu media (şi implicit cu sistemul), după “Leave Me Alone (“”Bad”, 1987) şi ”Wanna Be Startin’ Somethin’" (“Thriller”, 1982). Why You Wanna Trip On Me le combină pe amândouă, într-un strigăt trist, dar hotărât: “de ce exageraţi cu lucrurile fără importanţă, în loc să vă ocupaţi de ceea ce contează cu adevărat?”.

Ei spun că eu sunt diferit
ei nu înţeleg
dar există o problemă mai mare
există ceva mult mai important
aveţi foamete în lume
oameni care nu au destulă hrană
aşa că, chiar nu e momentul
să vă legaţi de mine

Poate că “HIstory” (1995) este cel mai incisiv album din punct de vedere structural (cu o concentrare de melodii-semnal precum “Scream”, “They Don’t Care About Us”, “Stranger In Moscow”, “Earth Song”, “D.S.”, “Money”, “Tabloid Junkie”, “2Bad”, “Little Susie”); dar revolta lui Michael mocnea de mai multă vreme. Era conştient de mult timp de problemele lumii şi hotărât să contribuie la rezolvarea lor, atât cât îi stătea în puteri, chiar dacă între timp ne mai delecta (şi) cu capodopere precum “Billie Jean”, “Liberian Girl”, “The Way You Make Me Feel” sau “In The Closet”.

Despre felul în care media ne bombardează cu bârfe de budoar, ca să ne distragă atenţia de la realitatea în care noi, cei mulţi, nu suntem decât nişte soldăţei de plumb, pe care marii rechini îi încolonează, îi trântesc ori îî mutilează, după cum le vine lor – despre toate astea am mai vorbit şi mă bucur să constat că rândurile celor care se trezesc din somnul raţiunii se îngroaşă din ce în ce mai mult. Dar, în 1991, atunci când Michael cânta Why You Wanna Trip On Me, situaţia era alta, motiv pentru care melodia nu a primit din partea publicului atenţia pe care o merita. Şi e păcat, spun eu, pentru că e un cântec excepţional, cu nimic mai prejos decât altele pe care el le-a ales să facă parte din albumele sale, după multă muncă asiduă şi după îndelungi şi repetate selecţii. Toţi cei care au colaborat cu el, fără excepţie, au afirmat că Michael era extrem de meticulos atunci când hotăra playlist-ul pentru fiecare album, că alegea şi înregistra zeci de melodii, înainte să se oprească la cele câteva care aveau să compună albumul. La el nu exista principiul “lasă că merge şi-aşa”. Iar rezultatele s-au văzut – şi se văd încă.

Aveţi profesori
care nu vor să predea
aveţi oameni în toată firea
care nu ştiu să scrie ori să citească
aveţi boli ciudate
pentru care nu există leac
aveţi mulţi doctori
care nu sunt prea siguri
aşa că, spuneţi-mi

De ce vă freacă grija de mine?
de ce tăbărâţi pe mine?
încetaţi să mă mai hărţuiţi!

În 1991, Michael Jackson avea 33 de ani şi 8 albume de studio lansate, toate de un succes colosal. Era în culmea gloriei, adorat de publicul din toate colţurile lumii, care a fost cucerit de muzica lui captivantă, de dansul lui special şi de zâmbetul lui frumos. Era vânat de media, pentru că subiectul “Michael Jackson” vindea excepţional de bine, în orice context. Era căutat cu lumânarea de politicieni, pentru că ştiau că, afişându-se în prezenţa lui, le creştea cota electorală. Era abordat de diverse organizaţii, pentru că popularitatea lui imensă le era de folos. Dar, cu toate că îşi făcea cu sârguinţă treaba lui de artist, în timp ce culegea succes după succes, în timp ce dobora record după record, Michael Jackson a înţeles că Dumnezeu i-a dat un har cu care trebuia să facă ceva... altceva în afară de a purta lauri şi a aduna averi. Şi astfel, a găsit de cuviinţă ca, deşi a dat mâna, zâmbitor, cu preşedintele Ronald Reagan, să cânte “Man In The Mirror”... deşi a pozat cu George Bush Sr, să compună apoi “They Don’t Care About Us”... deşi a participat la ceremonia de instalare a lui Bill Clinton, să-l întâmpine, nu cu “săru-mâna”, ci cu “Gone Too Soon” şi cu povestea lui Ryan White... deşi a compus “What More Can I Give”, pentru 9/11, pe vremea lui Bush Jr, să nu uite nici de revers: a urmat “We’ve Had Enough”. Iar între timp vizita copiii suferinzi şi încerca să le aducă mângâiere.

Aveţi mai multe probleme
decât v-ar trebui vreodată
aveţi bande violente
şi vărsare de sânge pe stradă
aveţi oameni fără locuinţe
care nu au ce mânca
şi care nu au o haină în spinare
şi care umblă desculţi

Michael Jackson era un artist desăvârşit, dar nu trăia cu capul în nori. Era copilăros, dar nu naiv. Era timid, dar nu manipulabil. Îi plăceau fluturii şi copacii, curcubeul şi norii, dar nu uita, nicio clipă, că dincolo de ele era lumea celor trişti şi oprimaţi de către sistem, care nu aveau ochi pentru minunăţiile naturii din cauza grijii zilei de mâine. Pentru cei care se întrebau (şi ma întrebau) despre coperta albumului "Dangerous", cred că vă veţi lămuri ascultând Why You Wanna Trip On Me. Michael Jackson nu a fost niciodată “unul de-al lor”. Şi, nu după mult timp, s-au lămurit şi “ei” de asta.

Aveţi dependenţă de droguri
în minţile celor slabi
avem atât de multă corupţie
brutalitate în poliţie
avem prostituate
plimbându-se prin întuneric
spuneţi-mi
ce aveţi de gând să faceţi
pentru a încerca să opriţi toate astea?

“Ei spun că eu sunt diferit”... Evident că Michael Jackson e diferit. A răsturnat barierele rasiale, sociale şi tradiţionale. A reuşit să adune laolaltă oameni de toate naţiile, religiile, obiceiurile şi organizările politice, dându-le peste cap planurile rockefellerilor de a ne diviza şi a ne întărâta unii asupra altora, ca să ne poată manipula şi încolona în NWO, pe principiul “divide et impera”. Pentru Michael Jackson şi pentru cei care îi ascultă muzica, nu suntem creştini sau musulmani, români sau congolezi, occidentali sau estici, capitalişti sau comunişti... Suntem oameni şi atât.

De ce vă pierdeţi vremea cu mine
de ce mă vânaţi pe mine
încetaţi să-mi mai descoaseţi viaţa
vreau ca toată lumea să mă lase în pace

A încercat să trezească conştiinţe într-un mod discret, elegant, diplomat, prin “Man In The Mirror” (“Bad”, 1987) – dar nu prea s-au simţit efectele, cel puţin nu la nivelurile de decizie; apoi prin “Black Or White”, “Heal The World” şi Why You Wanna Trip On Me (“Dangerous”, 1991) în care deja tonul e mai grav, mai serios, ca şi cum Michael le-ar spune: “atenţie, nu glumesc, problemele sunt mari şi se cer rezolvate” – dar degeaba... mai târziu prin “Earth Song” şi “Little Susie” şi, în sfârşit, dându-şi seama că bate la uşa care nu se va clinti niciodată, le dă o pamă usturătoate decidenţilor politici cu “They Don’t Care About Us” (“HIstory”, 1995).

Va rog să ascultati cu atenţie Why You Wanna Trip On Me. Cred că o să vă placă, trebuie să vă placă, nu are cum să nu vă placă… Dacă Michael l-a ales, dintre zeci de cântece, ca să fie pe albumul “Dangerous”, fiţi siguri ca a avut un motiv cât se poate de bine întemeiat... chiar dacă nu l-a compus el... E scris pentru el, l-a interpretat din suflet şi l-a făcut parte din fiinţa lui. Poate că nu ne vom da seama niciodată de ceea ce a însemnat, cu adevărat, pentru lumea asta, “fenomenul Michael Jackson”. Dar ascultaţi Why You Wanna Trip On Me... e o fărâmă din el.





...