Thomas A. Mesereau, Jr.

...


Apărându-l pe Michael


1 iulie 2009


Procesul lui Michael Jackson a fost unic. Au fost mai mulţi jurnalişti transmiţând desfăşurarea procedurilor, decât la procesele lui O.J. Simpson şi Scot Peterson luate la un loc. Când s-au anunţat verdictele, oamenii din fiecare capitală a lumii erau cu urechile şi ochii lipiţi de radiouri, televizoare si computere. Regele Pop era mai popular decât oricine, inclusiv decât Elvis Presley.

Jay Leno, Chris Tucker, Macaulay Culkin, George Lopez şi alte celebrităţi mai puţin cunoscute, au depus mărturie. Larry King a depus mărturie în afara prezenţei juriului. Procesul a durat cinci luni şi a avut mai mult de 140 martori. Transmisiuni 24 de ore din 24, actori care jucau şi rejucau secvenţe din proceduri, au accentuat popularitatea procesului.

Când ferma Neverland a fost supusă raidului de către mai mult de 70 poliţişti din Santa Barbara, în noiembrie 2003, eu mergeam cu maşina dinspre California de Nord către Los Angeles. Tocmai încheiasem o vacanţă de nouă zile şi eram gata să-mi reiau pregătirile pentru procesul de crimă intentat lui lui Robert Blake, şi care era programat să înceapă în februarie 2004. Telefonul a început să sune întruna cu cereri înnebunite să mă duc la Las Vegas şi să-l apăr pe Michael. Am refuzat, pentru că nu puteam face faţă la cele două cazuri în acelaşi timp.

După ce a inceput selectarea juraţilor în cazul Blake, eu şi clientul am avut o neînţelegere gravă pe care judecătorul Darlene Schemp nu a putut să o soluţioneze. A fost îndurătoare şi mi-a acceptat moţiunea de retragere. Nu după mult timp, Randy (Jackson) m-a sunat din nou, ca să mă întrebe dacă îl voi apăra pe fratele său. Am zburat în Florida, unde l-am întâlnit pe Michael Jackson pentru prima oară.

Când am ajuns, Michael şi Randy mi-au spus că vorbiseră cu Johnnie Cochran la spital şi că Johnnie afirmase că eu eram singurul care ar fi putut câştiga procesul. Îl ştiam pe Johnnie, dar nu eram foarte apropiaţi. Am fost destul de surprins că el vorbea atât de elogios la adresa mea.

Trei saptămâni mai târziu, mi s-a spus că Michael doreşte ca eu şi asociata mea, Susan Yu, să-l apărăm. M-am întors în Florida şi am semnat înţelegerea. Aşa a început aventura.

Când l-am întâlnit prima oară pe Michael, el nu a spus nimic. Stătea la distanţă şi era atent la întrebările celorlalţi. Nu ştiam dacă era intenţia lui să fie misterios sau pur şi simplu prefera să observe totul, în felul său. La momentul acela, aveam puţine informaţii pe baza cărora să judec dacă ar fi fost posibil ca el să comită sau nu, faptele de care era acuzat.

Reţinerile mele în privinţa declaraţiilor au fost subiectul unor dezbateri intense în media. Un reporter anti-Jackson a apărut imediat la “The Today Show” ca să anunţe că eu aveam o iubită afro-americană şi frecventam o biserică a oamenilor de culoare. Avocaţii pe care i-am înlocuit nu au plecat într-un mod elegant. Unul dintre ei a apărut la “Good Morning America” şi a spus că a renunţat voluntar la caz, pentru că Michael era înconjurat de oameni indezirabili. Unele show-uri tabloidice, precum cele găzduite de Geraldo Rivera şi Bill O’Reilly, mi-au criticat înfăţişarea. Am presupus că mergeau şi ei cu turma, erau prinşi în vâltoarea caruselului. Ăsta era botezul meu.

La început, Michael era foarte inaccesibil. Am colindat librăriile şi internetul, după cărţi şi articole despre viaţa şi despre caracterul lui. Am citit tot ce am găsit, unele chiar de câte două ori. Întâlnirile mele cu el mi-au confirmat suspiciunile privind acuzaţiile. Era un om cu un suflet blând şi bun; sensibil, intuitiv şi creativ… părea de neconceput că el ar fi putut fi monstrul pe care îl portretizau duşmanii lui.

Multe lucruri s-au făcut, referitor la acuzaţiile de molestare. Puţine lucruri s-au spus, referitor la celelalte acţiuni. Acuzarea a pretins că Jackson a pus la cale o întreagă conspiraţie pentru a ţine prizonieră o familie, a-i răpi copiii şi a comite extorcare criminală. Vă pot asigura că Michael nu era capabil nici măcar să-şi imagineze un asemenea comportament. Dar cu cât vorbeam mai mult cu el despre acuzaţiile de molestare, cu atât eram mai convins ca acestea nu erau decât o bucată din universul de oportunităţi de a face bani, creat de şarlatani.

La prima înfăţişare în sala de judecată din Santa Maria, întreaga familie Jackson a venit îmbrăcată în alb. Erau uniţi, hotărâţi şi puternici, în mesajul lor de nevinovăţie. Am făcut prima declaraţie către media despre inocenţa lui şi respectul meu faţă de Curte şi de comunitate. Declaraţia mea a inclus cuvinte cu subînţeles, referitoare la faptul că în acest caz nu se punea problema ca avocaţii, sau oricine altcineva, să devină celebri.

Prin aceste cuvinte doream să schimb atmosfera care plana în jurul apărării şi să le bat obrazul foştilor avocaţi. Nu-mi plăcea atmosfera de carnaval pe care o promovau avocaţii lui Jackson. După părerea mea, şi-au făcut cunoscută, în mod repetat, plăcerea absolută de a se afla în mijlocul circului mediatic. Declaraţiile lor publice erau, în opinia mea, cele ale unor oameni care se promovau pe ei înşişi şi care se comportau ca nişte amatori. Michael şi Randy Jackson erau foarte suspicioşi în privinţa lor. Comentariile mele împotriva acelor avocaţi au iscat controverse. Dar, un nou zar fusese azvârlit. Bunicii mei irlandezi au zâmbit din ceruri.

Procurorii aveau un avantaj enorm. Două mari jurii în Los Angeles şi Santa Barbara îl investigaseră pe Jackson la începutul anilor ’90. Nimeni nu fusese condamnat. Al treilea juriu avea să se constituie în 2004. În răstimp, procurorul districtual Tom Sneddon se plimbase prin cel puţin două ţări, Australia şi Canada, scormonind după potenţiale victime. Departamentul de Poliţie din Santa Barbara îşi făcuse un web site prin care căuta să adune informaţii despre Michael.

Judecătorul nu voia să piardă vremea. Politica impusă apărării a fost oribilă. Numeroşi avocaţi, cei mai mulţi dintre ei fiind, în cel mai bun caz, mediocri, se străduiau în mod constant să mă discrediteze în faţa lui Michael. Media a mirosit audienţa enormă şi veniturile pe care le-ar fi obţinut, în cazul unei condamnări. Erau ca un nor de lăcuste, adunându-se permanent la orice slăbiciune pe care o simţeau ori o inventau. S-au făcut eforturi numeroase pentru a mă discredita. Foste iubite au sunat ca să spună că au fost abordate (de media) pentru a furniza detalii picante. Eu am primit telefoane de la pretinşi “jurnalişti” care imi promiteau marea cu sarea dacă le dădeam informaţii din interior. Senzaţionalismul tabloidelor explodase.

Procesul poate fi comparat cu un carnaval. Au făcut din ţânţar armăsar. De exemplu, Jackson s-a rănit la spate într-o dimineaţă şi a mers la spital. L-am informat imediat pe judecătorul Melville. Mesajul lui a fost de neclintit. Dacă Michael nu apărea la timp în sala de judecată, îi anula cauţiunea. I-am spus lui Michael să alerge la tribunal imediat, aşa cum era îmbrăcat. Pantalonii lui de pijama au devenit ospăţul mediei. Dar nu au influenţat în niciun fel procesul sau verdictul. Preşedintele juriului mi-a povestit mai târziu că niciunul dintre juraţi nu observase pantalonii lui Michael. Acest caz a fost caracterizat prin şoc, criză şi confuzie.

În numeroase ocazii, am fost convocat la Neverland să mediez cercetări, dispute şi diferite crize. Michael avea mereu un nou “guru”, sfătuitor sau avocat care îi garanta suspendarea procesului sau achitarea. Era o veritabilă adunătură de nebuni. Dar efortul de a calma aceste crize a fost o pierdere de timp.

Procesul a fost caracterizat prin reglementări legale atacabile. De exemplu, judecătorul a permis acuzării să-şi înceapă pledoaria iniţială arătând un documentar britanic josnic, scârbos, în care se afirma că Michael era pedofil. Acuzarea a pretins că acesta reprezenta o dovadă a “mobilului”.

Acuzării i s-a permis să prezinte probe că Jackson a aranjat ca alte acuzaţii de molestare să fie rezolvate într-un proces civil. Preţul plătit – dacă existase aşa ceva – nu a fost admis ca probă. De asemenea, s-a permis prezentarea ca probă a pretinselor acte similare precedente, de molestare a unui minor. Li s-a permis să dezgroape morţii din urmă cu 10 ani. Iar cireaşa de pe tort – curtea le-a permis să cheme la bară experţi “imparţiali” care au analizat pretinsele fapte fără să aibă alte date în afară de mărturiile pretinselor victime.

În timp ce acuzarea îşi prezenta argumentele, curtea le-a permis să difuzeze o înregistrare a poliţiei cu interviul presupusei victime. Desigur, erau fragmente interpretabile, selectate anume. Teoria care a făcut ca această probă să fie admisă era că eu am influenţat comportamentul pretinsei victime iar înregistrarea era relevantă ca să dovedească asta.

Încercând să nu fie părtinitor, judecătorul Melville a permis şi apărării să difuzeze filmări făcute în timpul documentarului lui Bashir şi care au fost excluse la montaj. În aceste filmări, Jackson nega orice abuz asupra copiilor.

Cinci avocaţi au depus mărturie. Trei au fost citaţi de către acuzare iar doi de către apărare. Eu am crezut întotdeauna că avocaţii sunt cei mai uşor de discreditat martori. Numai dacă-i linguşeşti puţin, îşi arată aroganţa.

Am avut mai multe zile bune în acest proces, decât am fi putut spera, în condiţiile date. Dar publicul nu a văzut niciodată câţi dintre martorii acuzării au fost desfiinţaţi de noi, la interogatorii. Judecătorul a impus să nu se filmeze, lucru pe care l-am acceptat. Dar, deşi asta a permis mai multă flexibilitate în sala de judecată, în afara ei a făcut ca procesul să fie denaturat de comentatorii aşa-zişi imparţiali, care au interpretat după cum i-a tăiat capul, bineînţeles în folosul lor propriu.

Adesea mă întorceam în apartamentul meu, deschideam televizorul şi dădeam în apoplexie când vedeam ce se comenta. De multe ori, apăreau foşti procurori din New York care comentau, foarte aprinşi, despre cum s-a comportat un martor sau altul. Afirmaţiile lor teatrale era total lipsite de substanţă sau de acurateţe. Eu eram convins că vom câştiga. Dar media raporta opusul. Şi, bineînţeles, experţii invidioşi şi superficiali şi-au făcut un scop în viaţă din a-mi critica competenţa. După ei, era de neconceput ca un avocat să adopte un comportament neconvenţional în sala de judecată. O asemenea chestie merita pedeapsa capitală.

De la bun început, am făcut totul ca sa înlătur rasismul din acest caz. Am eliminat imediat Naţiunea Islamului din jurul lui Jackson şi i-am cerut tatălui lui să se abţină de la a face comentarii rasiste în media. Devenise foarte clar că Michael era o persoană care adusese laolaltă toate rasele lumii. Din nefericire, unele dintre mediocrităţile care îl înconjurau voiau să profite de pe urma conflictului rasial. Asta a fost o sursă continuă de tensiune.

Reacţia mea, faţă de acest cazan clocotind, a fost stoicismul şi o vieţuire de pustnic. Echipa noastră locuia într-o zonă aflată departe de hotelurile, restaurantele şi barurile frecventate de media. Eram în pat la 7:30 p.m. aproape în fiecare seară şi mă trezeam la 3 a.m. Angajaţii noştri lucrau toată noaptea la mărturii şi la declaraţii. Fiindcă aveau o cheie de la apartamentul meu, uşa se deschidea practic din oră în oră, ca să-mi aducă noi informaţii şi legături pe care mi le lăsau în casa scării. Aşa am trăit timp de şase luni.

Din ziua în care Michael s-a dus, mă bântuie amintirea unor apeluri pe care le primeam noaptea târziu de la el. Copilăros, bland şi înspăimântat, Michael mă implora să nu permit unor duşmani corupţi să se implice în sarcinile mele. Nu prea avea încredere că un avocat ar putea acţiona într-o manieră pur onorabilă şi profesională. L-am asigurat, de fiecare dată, că aveam mai multă experienţă în drepturile civile decât tot Hollywood-ul. Cel mai celebru om din lume nu era obişnuit să aibă parte de reprezentanţi oneşti şi decenţi.

Cele 14 achitări au fost echivalente cu o exonerare legală completă. Şi totuşi, scriu aceste rânduri cu inima grea. Michael a fost unul dintre cei mai buni şi mai delicaţi oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Dorinţa lui de a vindeca lumea prin iubire, muzică şi artă, s-a izbit îngrozitor de felul nemilos şi crud în care a fost exploatat. Lumea este acum un loc mult mai bun, datorită lui.




...