The Girl Is Mine

...



The Girl Is Mine, scris, compus şi co-produs de Michael Jackson (alături de Quincy Jones) şi interpretat împreună cu Paul McCartney, este primul single de pe albumul “Thriller” (pe faţa B a discului a fost ales „Can’t Get Outta The Rain”). A fost înregistrat între 14-16 aprilie 1982, la un an după „Say Say Say”. Deşi unii rasişti au fost suspicioşi, afirmând că Michael şi Jones au creat un cântec cu care să capete audienţă la populaţia albă, The Girl Is Mine a avut un mare succes, ajungând pe locul doi în Billboard Hot 100 (SUA) şi pe locul opt în Marea Britanie. Până în 1985, s-a vândut în 1,3 milioane de exemplare şi a primit discul de platină.

Quincy Jones i-a cerut lui Michael să scrie un cântec despre doi bărbaţi care se luptă pentru o fată. Şi, aşa cum îi şade bine unui geniu, Michael s-a trezit în toiul nopţii cu melodia în minte şi a înregistrat-o imediat. El a povestit mai târziu: “Am cântat-o exact aşa cum răsuna in mintea mea, începând cu armonia şi clapele şi corzile şi totul. Am pus-o pe bandă întreagă, numai cu vocea mea.” Jones a mai vrut să adauge o strofă rap iar Michael îşi aminteşte: “Quincy m-a sunat într-o dimineaţă şi mi-a spus: Smelly, trebuie să avem şi nişte rap aici.”

Michael a mai povestit că înregistrările pentru The Girl Is Mine au fost unele dintre cele mai plăcute momente petrecute în studio. “Unul dintre cântecele mele favorite, dintre toate cele înregistrate ca artist solo, e probabil The Girl Is Mine, pentru că lucrul cu Paul McCartney a fost captivant şi chiar ne-am distrat. Chibiţam, ne jucam, aruncam unul în altul cu diferite lucruri şi glumeam; iar în acelaşi timp mai şi înregistram. Avem şi filmări cu asta, amândoi, dar nu le-am arătat. Poate că într-o zi vă vom dezvălui câte ceva.”

The Girl Is Mine a fost lansat ca single în 18 octombrie 1982 şi criticii au fost oarecum dezamăgiţi, atât de temă (disputarea unei fete între doi bărbaţi de rase diferite), cât şi de ritm (total diferit de stilul disco al lui Michael din albumul “Off The Wall”, lansat anterior), cât şi poate mai ales de asocierea lui Michael cu fostul Beatles, pe care l-au catalogat “un bătrân prostănac, plicticos” iar despre cântec au afirmat că era “lipsit de vlagă”. Paul nu avea decât 40 de ani pe atunci, dar pentru media şi pentru criticii lu’ peşte probabil că nu contează asta. Publicul, influenţat de recenzii, începuse să se teamă că “Thriller” va fi un eşec.

Nu după mult timp, The Girl Is Mine a fost subiectul unui proces de plagiat, care s-a desfăşurat în 1984. Individul care l-a dat în judecată voia 5 milioane de dolari. Mai târziu, în 1993 (adică după ce albumul “Thriller” atinsese culmile succesului şi se vânduse în multe milioane de exemplare, iar Michael câştigase o mulţime de premii şi, evident, mai ales o mulţime de bani), s-au mai trezit doi frustraţi să intenteze process; de data asta nu s-au mai rezumat la The Girl Is Mine, ci au trecut pe listă şi ‘Thriller” şi chiar ‘We Are The World”. Între timp, Michael a mai fost dat în judecată pentru “Billie Jean”, “Smooth Criminal”, “Dangerous”, “Will You Be There” şi aşa mai departe. După cum vedem, toate marile hituri ale lui Michael au trecut prin aşa ceva. Sigur că aceste procese erau ratate din start, iar deciziile judecătoreşti au fost toate în favoarea Regelui Pop – adică a adevărului. Dar pentru el, a reprezentat începutul unei hărţuiri care apoi s-a întins şi s-a exacerbat, ca o plagă, şi care îl întrerupea din muncă, taman când îi era lumea mai dragă. A trebuit să depună mărturie si să demonstreze cum a creat fiecare cântec. A trebuit să răspundă la întrebări dintre cele mai stupide. Aproape că a trebuit să demonstreze că reflexia lui din oglindă era chiar el, şi nu altcineva. Era începutul coşmarului. Avocatul lui Michael de la procesul din 1984 cu The Girl is Mine a afirmat, după verdict: “Omul e un geniu. Nu are nevoie de cântecele nimănui. Propriile lui cuvinte au fost cheia.” În timpul audierilor, Michael a arătat cum îşi compunea cântecele: “Le pun pe o casetă, cântându-le, pur şi simplu, întocmai cum îmi vin în minte – aşa se petrece totul.” Demonstraţiile lui din sala de judecată păreau nişte concerte live. Fără instrumente, fără reflectoare, în boxa martorilor Michael era la fel de fermecător ca pe senă, iar ceea ce se auzea din gura lui suplinea fără îndoială orice orchestră. Cine l-a auzit făcând beatboxing ştie foarte bine asta. Unul dintre juraţi a declarat, mai târziu: “Prezentarea lui a indicat că e foarte capabil să-şi dezvolte propriile cântece.”

Lăsând la o parte părerile criticilor care de obicei sunt extrem de subiective şi (deşi n-ar trebui) superficiale, The Girl Is Mine e un joc. Doi bărbaţi, care s-au întâmplat să fie unul caucazian şi unul afro-american, sunt îndrăgostiţi de aceeaşi fată. Faptul că fata însaşi nu apare deloc şi nici măcar nu avem certitudinea ca ea îl vrea pe vreunul dintre ei – tocmai în asta constă joaca. Ceea ce îşi dispută cei doi pare să fie povestea cu “blana ursului din pădure”, iar pe mine asta e ceea ce m-a fermecat la acest cântec.

Michael:
– În fiecare noapte, ea vine direct în visele mele
din clipa în care am întâlnit-o;
sunt atât de mândru că eu sunt singurul
pe care ea îl consideră special.
Fata e a mea,
o, Doamne, fata aia e a mea
ştiu că e a mea
pentru că fata aia e a mea, fir-ar să fie...

Paul:
– Nu înţeleg ce gândeşti tu
atunci când spui că ea e a ta, nu a mea
trandafirii pe care i-i trimiţi şi visele tale naive
sunt doar o pierdere de timp, crede-mă...
Pentru că ea e a mea,
fata aia e a mea, la naiba
nu-ţi mai pierde vremea
pentru că fata e a mea.

Michael e trezit brusc din visarea adolescentină de un potenţial rival, care îi atrage atenţia că nu e singurul care se consideră special şi că iubirea nu e doar aşa, o floare care poate fi culeasă de oricine, fără efort. Vocea delicată a lui Michael contrastează grozav cu vocea sobră a lui Paul. Mie mi se pare un duet excelent – dar, desigur, eu nu sunt critic muzical. Şi, în plus, îmi place Michael Jackson foarte mult :)

Paul:
– Eu te iubesc mai mult decât el
te-aş duce oriunde

Michael:
– Dar eu te iubesc fără margini
doar de iubire vom avea parte

Paul&Michael:
Aşa că, hai cu mine
într-un oraş...

Jocul pare să se rezume la ideea: ce contează, să iubeşti mai mult decât altul sau să iubeşti pur şi simplu şi pentru totdeauna? Amândoi combatanţii sunt calmi şi poate că asta i-a intrigat pe critici. Un cântec cu un asemenea subiect ar fi putut avea, foarte bine, un ton şi un ritm mult mai incisive, dar nu trebuie să uităm că e compus de Michael, cel care e exact aşa cum afirmă, ingenuu “a lover, not a fighter” şi în 1982 încă mai cânta, copilăros, despre flori, basme şi iubiri nevinovate.

Michael:
– Dar nu o puteam avea amândoi
aşa că, e ori unul ori celălalt
iar într-o zi vei descoperi
că ea e iubita mea pentru totdeauna...

Paul:
– Nu vreau să te las să-ţi faci speranţe degeaba
pentru că eu chiar simt că e timpul

Michael:
– Eu ştiu că ea îţi va spune că eu sunt alesul ei
pentru că a zis că eu i-am luat minţile
fata e a mea
o, Doamne, fata aia e a mea
nu-ţi mai pierde vremea
pentru că fata e a mea, înţelege odată!

Interesant mi se pare faptul că, din versuri reiese că totuşi Michael are ceva concret: lui i-a spus fata că îl consideră special, că i-a luat minţile, că după el, nu va mai putea iubi pe altul... Replicile lui Paul se rezumă doar la a-l contrazice, fără să pară a avea o bază solidă care să-l susţină. Dialogul din final mi se pare delicios:

– Fata e a mea...
– Michael, nu vreau să ne luăm la bătaie pentru asta, OK?
– Paul, cred că ţi-am spus: eu iubesc, nu mă bat.
– Am mai auzit asta, Michael; ştii că ea mi-a spus că eu sunt iubitul ei pentru totdeauna, nu-ţi aminteşti?
– Ei bine, mie mi-a spus că, după ce m-a iubit pe mine, nu ar mai putea să iubească pe altul.
– Chiar asta ti-a spus?
– Da, asta mi-a spus... tu visează în continuare.
– Nu te cred.
– Fata e a mea, a mea, a mea...

Nu ştiu cum s-a încheiat disputa. Poate că fata nu l-a ales, până la urmă, pe niciunul dintre ei. Dar mi-ar plăcea să cred că, dacă totuşi a făcut-o, câştigătorul să fi fost Michael.




...