Adevărul despre Michael Jackson – Partea a XIa

...



A DOUA LOVITURĂ


2003


● 15 ianuarie 2003: Casa Albă anunţă creşterea deficitului federal – administraţia declară că se aşteaptă la un deficit de peste 200 miliarde USD în 2003 şi 300 miliarde în 2004.

● 28 ianuarie 2003: George Bush Jr. anunţă că e gata să atace Irak-ul, chiar fără aprobarea O.N.U., sub pretextul că deţine dovezi cum că Saddam Hussein urmăreşte să scoată importante cantităţi de uraniu din Africa. Trece repede peste asta şi, între două sughiţuri, tot Bush anunţă că reducerea cu 674 miliarde USD a taxelor va ajuta la relansarea economiei şi a sistemului Medicare (sistem de sănătate public pentru persoanele nevoiaşe).

● 1 februarie 2003: naveta spaţială Columbia se dezintegrează deasupra statului american Texas. Toţi cei şapte astronauţi aflaţi la bord au pierit.

● 3 februarie 2003: „Living with Michael Jackson” – versiunea Martin Bashir – este difuzat la ITV (cel mai mare canal de televiziune comercial din marea Britanie). După o perioadă de 8 luni, între mai 2002 – ianuarie 2003, în care l-a tot intervievat pe Michael în fel şi chip, „chiloţarul” Bashir arată la televizor „rezultatul” muncii lui (??), care a fost urmărit de peste 15 milioane de englezi. Se insistă mult pe relaţia dintre Michael şi Gavin Arvizo (12 ani) pe care Michael l-a salvat de la moartea prin cancer; relaţie pe care „chiloţarul” se străduieşte cât poate să o transforme în ceva penal, deşi, pentru oricine priveşte cu atenţie în ochii celor doi, este clar că nu este nmic altceva decât o prietenie sinceră, copilărească şi deschisă. Înclin să cred că Gavin nutreşte o afecţiune filiatică pentru Michael, în timp ce Michael caută la Gavin un camarad (să nu uităm că mintea lui se oprise la 10 –11 ani). Vreau să reamintesc, în sprijinul acestei afirmaţii, imaginea lui Michael (în acelaşi interviu) jucându-se ca un copil la pinball şi seninătatea cu care i-a răspuns lui Bashir la întrebarea legată de existenţa unui scuter în cameră: „Cu ăsta mă dau eu pe holurile hotelului atunci când mă plictisesc.”

● 5 februarie 2003: Secretarul de Stat Colin Powell prezintă în faţa O.N.U. necesitatea războiului cu Irak-ul, susţinând că armele de distrugere în masă (despre care afirma că le deţine Saddam Hussein) reprezintă o ameninţare pentru securitatea lumii.

● 6 februarie 2003: Secretarul de Stat Colin Powell prezintă, pe două ecrane mari, în faţa Consiliului de Securitate al O.N.U., fotografii din satelit reprezentând, după spusele lui, dispozitive chimice si biologice şi pretinzând că Saddam Hussein construieşte arme nucleare pe care intenţionează să le vândă. „A mai lăsa in posesia lui Saddam Hussein arme de distrugere în masă pentru câteva luni nu este o opţiune, cel puţin nu în lumea de după 11 septembrie”, a spus Powell. În aceeaşi zi, la postul de televiziune elitist ABC se difuzează „Living with Michael Jackson”, ca să-l vadă şi cetăţenii americani. A fost un moment propice de a distrage atenţia opiniei publice de la prăbuşirea navetei Columbia şi de la pregătirile pentru invazia Irak-ului.

● 7 februarie 2003: Naţiunea americană este năucită după ce oficialii U.S. Intelligence anunţă că Al-Quaeda va lovi din nou S.U.A. La vremea aceea, lumea chiar credea că Al-Quaeda era bau-baul numărul 1 iar politicienii au profitat din plin de asta. În consecinţă, oamenii au înghiţit găluşca servită şi au intrat în panică.

● 15 februarie 2003: proteste la nivel global în peste 600 de oraşe din lume, împotriva războiului din Irak. Numărul participanţilor a fost estimat undeva între 10 şi 15 milioane de oameni, fiind cel mai mare protest din istorie.

● 1 martie 2003: Irak-ul începe să distrugă proiectilele, în urma ordinului dat de inspectorul-şef privind armele al O.N.U., Hans Blix. Khalid Shalik Mohammed, presupus a fi participat la organizarea 9/11, a fost arestat în Pakistan. Parlamentul Turc respinge planul S.U.A. de a cantona 62.000 soldaţi într-o bază din Turcia, în cazul războiului din Irak – o decizie care a buimăcit Administraţia S.U.A., care nu se aştepta la asta.

● 7 martie 2003; Hans Blix comunică Consiliului de Securitate că nu s-au găsit probe ale producerii de arme cu agenţi biologici în Irak. În aceeaşi zi, Mohamed el Baradei de la Agenţia Atomică Internaţională spune că: „După 3 luni de inspecţie, nu am găsit dovezi ori informaţii plauzibile privind un plan de reluare a programului nuclear în Irak.”. Mohamed el Baradei mai afirmă că el a descoperit că documentele privind uraniul din Africa erau contrafăcute.

● 8 martie 2003: Bush se hotărăşte să pregătească cetăţenii pentru război. Adresându-se către naţiune, la radio, Bush afirmă: „El (n.m. Saddam Hussein) deţine arme ale terorii. El sponsorizează şi pregăteşte terorişti care vor aduce arme de distrugere în masă în America şi în alte ţări iubitoare de pace. Atacurile din 11 septembrie 2001 au arătat ce au făcut duşmanii Americii cu patru avioane. Nu avem de gând să aşteptăm ca să vedem ce pot face alţi terorişti sau state teroriste cu armele de distrugere în masă.” Tot pe data de 8 martie, Corpul de Ingineri ai Armatei S.U.A. oferă fără licitaţie către KBR (o subsidiară a Halliburton – gigantul petrolier condus de Dick Cheney) un contract-monopol de a restaura şi pune in funcţiune infrastructura petrolieră a Irak-ului. Contractul este declarat ca valorând 2,4 miliarde USD, dar în realitate potenţialul este de peste 7 miliarde, conform unui raport al Comitetului de Reformă al Guvernului. (n.m. Dick Cheney, mason de frunte, membru CFR, a fost Secretar al Apărării pe vremea lui Bush Sr., fost director al CFR , membru în Comisia Trilaterală).

● 9 martie 2003: Administraţia Bush face un apel către 60 de ţări să expulzeze cetăţenii irakieni dacă îi suspectează că ar fi spioni (n.m. după „campania” pe care le-a făcut-o după 9/11, era şi greu să nu vadă cineva un suspect în orice irakian).

● 11 martie 2003: Se deschide Curtea Internaţională de la Haga, care va condamna abuzurile asupra drepturilor umane. Administraţia Bush nu semnează trtatul care înfiinţează această Curte (n.m. era şi normal, doar nu-i putem suspecta pe Bush & Co., că ar fi respectat vreodată drepturile omului).

● 15 martie 2003: o boală misterioasă loveşte Asia. OMS afirmă că e vorba de un coronavirus care produce Sindromul de Detresă Acută Respiratorie (SARS) şi Il proclamă „ameninţare a sănătăţii globale”.

● 17 martie 2003: Consiliul de Securitate al O.N.U. refuzând să aprobe o rezoluţie, cerută de Bush, care să autorizeze războiul din Irak, Bush împreună cu Tony Blair se decid să facă treaba de capul lor. În acea seară, Bush ii acordă (câtă generozitate ! – lol) lui Saddam Hussein 48 de ore ca să părăsească Irak-ul; dacă nu, va trebui să suporte un război.

● 19 martie 2003: şase oameni, înarmaţi cu nişte cuţite, preiau comanda unui avion cu destinaţia havana şi îl redirecţionează către Key West, Florida. Toţi cei şase sunt arestaţi. Asta sigur a fost o diversiune orchestrată, pentru că, în aceeaşi zi, S.U.A. şi Marea Britanie anunţă solemn începerea războiului împotriva Irak-ului şi lansează operaţiunea denumită „Eliberarea Irak-ului” (de Saddam Hussein). Trupele intră prin sudul Irak-ului, dinspre Kuweit.

● 20 martie 2003: încep atacurile aeriene asupra Bagdadului şi a alotr oraşe. În aceeaşi zi, trupele americane atacă Afganistanul, într-o operaţiune care va dura mai mult de un an şi care viza „căutarea membrilor Al-Quaeda”.

● 23 martie 2003: trupele Coaliţiei întâmpină o rezistenţă fermă în sud, lângă Nasiriya. Forţele armate irakiene capturează 12 membri ai Companiei 507.

● 25 martie 2003: armata irakiană atacă trupele Coaliţiei pe măsură ce acestea avansează către bagdad. S.U.A.e nevoită să-şi revizuiască strategia terestră.

● 26 martie 2003: aproximativ 1.000 de paramilitari debarcă în Kurdish, zona de nord a Irak-ului, pentru a deschide un front acolo.

● 27 martie 2003: S.U.A. bombardează Bagdadul, ţintind clădirile guvernamentale.

● 28 martie 2003: un sinucigaş blindat cu bombe explodează lângă Najaf, ucigând 4 soldaţi americani din Divizia a Treia Infanterie.

● 30 martie 2003: Secretarul Apărării Donald Rumsfeld este refractar la cricicile aduse, privind insuficienţa trupelor armate desfăşurate în Irak. S.U.A. lansează atacul asupra Pazei Republicane din Irak, situată la aprocimativ 65 mile de Bagdad.

• 4 aprilie 2003: Bush declară SARS ca fiind o boală severă ce trebuie trecută pe lista celor care impun carantina.

• 5 aprilie 2003: Forţele armate ale S.U.A. intră în Bagdad cu tancuri şi alte vehicule, angajându-se în lupte violente cu trupele irakiene.

● 9 aprilie 2003: încercarea trupelor americane de a ajunge în inima Bagdadului eşuează. Trupele americane preiau controlul oraşului, dar lupte sporadice continuă pe tot cuprinsul Bagdadului. În tot acest timp, sunt jefuite clădiri guvernamentale, muzee, spitale, magazine. Statuia lui Saddam Hussein este doborâtă simbolic.Muzeul Naţional din Irak este prăduit de cele mai valoroase comori.

● 11 aprilie 2003: trupele S.U.A. încearcă să preia controlul asupra Bagdadului de Nord, pentru a calma temerile Turciei că Mişcarea de Independenţă Kurdă va trece de graniţele sale.

● 12 aprilie 2003: Congresul American aprobă fondurile de război: 79 miliarde USD sunt destinaţi operaţiunilor din Irak.

● 13 aprilie 2003: Bush acuză Siria că sprijină Irak-ul, declarând că oficiali de top irakieni au trecut graniţa în Siria. Şi, ca să pară mai convingător, trânteşte gogoaşa: „Siria are arme chimice.”

● 14 aprilie 2003: Apar tot mai multe critici legate de prădarea Muzeului Naţional din Irak şi acuze la adresa militarilor americani care, fiind la câţiva metri de muzeu, nu au făcut nimic pentru a impiedica jaful. Donald Rumsfeld declară că, a-i arunca în cârcă acest lucru, care nu e decât un neajuns al războiului, este o exagerare. Colin Powell spune că „S.U.A. înţelege obligaţiile care-i revin de a prelua conducerea asupra operaţiunilor de recuperare a antichităţilor.” În scurt timp, mare parte din comori au apărut din senin la locul lor. Să mai adaug că treaba s-a rezolvat amiabil şi că nimeni nu a fost arestat ?... Să mai adaug că parte din valori s-au găsit în Iordania, Liban (ţări aservite lui Bush), S.U.A., Elveţia şi pe e-bay ???... să mai adaug că, printre jefuitori era şi un cameraman de la postul TV FOX (unul din canalele elitei) ?

● 16 aprilie 2003: Bush declară că, odată ce Saddam Hussein scos de la putere, nu mai e necesar regimul de sancţiuni aplicat Irak-ului. Cu alte cuvinte: „acum petrolul e în mâinile noastre, hai să-l vindem”, pretinzând că „banii din petrol vor ajuta la reconstrucţia Irak-ului.” (lol)

● 20 aprilie 2003: China recunoaşte că nu a raportat toate cazurile de SARS (n.m. chinezii nu au nicio vină, nu au fost decât cobaii pe care s-a experimentat acţiunea virusului. De ce ?... Simplu: pentru că erau mulţi şi mai ales erau departe de S.U.A.)

● 24 aprilie 2003: Tariq Aziz, primul-ministru al Irak-ului, se predă Statelor Unite.

● 30 aprilie 2003: Estului Mijlociu i se propune o „hartă a păcii”, întocmită de S.U.A. Planul cere ambelor părţi beligerante (Israel şi Palestina) să facă concesii şi să înceteze violenţa, schiţând crearea unui stat palestinian până în 2005.

● 1 mai 2003: S.U.A. declară încetarea oficială a acţiunilor combative asupra Irak-ului.

● 12 mai 2003: 34 de obiective occidentale din Arabia Saudită sunt distruse. S-a declarat că autorii sunt „teroriştii din Al-Quaeda”.

● 17 mai 2003: Prim-miniştrii Ariel Sharon şi Mahmoud Abbas se întâlnesc ca să discute „Harta păcii” dar nu ajung la o înţelegere.

● 22 mai 2003: Consiliul de Securitate al O.N.U. votează, după 13 ani, ridicarea sancţiunilor asupra Irak-ului. Rezoluţia 1483 le acordă S.U.A. şi Marii Britanii puteri depline în conducerea economiei irakiene, până când se va forma un nou guvern irakian (n.m. primul guvern irakian permanent se va forma abia în 26 mai 2006 – interesant, nu ?).

● 30 mai 2003: apar tot mai mult întrebări legate de adevăratul motiv al războiului din Irak. Se spune că informaţiile privind exisţenta armelor chimice şi biologice din Irak au fost exagerate, pentru a justifica atacul Iarak-ului. Colin Powell şi Tony Blair ies la rampă şi neagă (n.m. adevărul e că nimcni n-a primit vreodată vreo dovadă, cât de infimă, că aceste arme ar fi existat).

● 1 iunie 2003: ca să abată atenţia de la subiectul Irak, Bush trânteşte altă gogoaşă: „Coreea de Nord are arme nucleare !” Mă întreb dacă l-a mai crezut cineva (lol) La summitul G8 din Evian, Franţa, s-a discutat pe această temă, în timp ce în Franta şi în restul lumii se desfăşoară acţiuni anti-militare şi anti-sărăcie.

● 5 iunie 2003: Bush se întâlneşte în Iordania cu Sharon şi Abbas. Se discută primii paşi pentru implementarea „Hărţii Păcii”.

● 6 iunie 2003: un grup militant islamic ii reproşează lui Abbas că a cheltuit prea mult din banul public cu ocazia intâlnirii din Iordania.

● 8 iunie 2003: „Harta Păcii” a lui Bush e tăiat de la rădăcină: Hamas, Jihad-ul Islamic şi Brigada de Martiri Al-Aksa colaborează în atacarea soldaţilor israelieni din Hebron. Patru soldaţi sunt ucişi.

● 10 iunie 2003: Israelul încearcă să-l asasineze pe leaderul Hamas, Dr. Abdel Aziz Rantisi. Bush se bagă în seamă, criticând tentativa.

● 11 iunie 2003: un sinucigaş palestinian se aruncă în aer într-un autobuz din Ierusalim, omorând 16 oameni şi rănind alţi peste 100.

● 18 iunie 2003: Preşedintele Bush a mai visat ceva între timp: „Iranul are (n.m. sau vrea să construiască, n-am înţeles) arme nucleare !”

● 21 iunie 2003: în primul comentariu legat de moartea soldaţilor americani în Irak, Bush afirmă că persoane loiale lui Saddam Hussein „încearcă să ucidă şi să intimideze” americanii.

● 22 iunie 2003: trupele americane distrug un convoi în apropierea graniţei siriene. Oficialii pretind că erau convinsi că într-unul din vehiculele convoiului se afla Saddam Hussin. În realitate, oameni nevinovaţi au murit degeaba. Între timp, opinia publică este bombardată pe toate canalele cu acuzaţiile împotriva lui Michael Jackson.

● 24 iunie 2003: 6 soldaţi americani au murit în timpul unor atacuri coordonate în sudul Irak-ului.

● 26 iunie 2003: Bush revine la ideea lui fixă: „Irak-ul plănuieşte să construiască arme nucleare.” (n.m. când nu sunt nucleare, sunt chimice ori biologice. Când nu e Irak, e Siria ori Iran ori Coreea de Nord etc – lol) Agenţia Internaţională de Energie Atomică susţine insă că are dovezi de necontestat că Irak-ul nu derulează niciun program nuclear. Dar contează asta pentru Bush ?... Neh...

● 27 iunie 2003: Israelul anunţă că e de acord să se retragă din Gaza – primul pas în procesul de pace dintre Israel şi Palestina.

● 29 iunie 2003: grupuri militante palestiniene anunţă încetarea atacurilor asupra Israelului.

● 11 august 2003: preşedintele autocratic al Liberiei, Charles Taylor, este forţat să părăsească ţara aflată în miezul unui război civil devastator.

● 11 august 2003: N.A.T.O. preia controlul în privinţa menţinerii, cu forţa, a păcii în Afganistan.

● 19 august 2003: o bombă sinucigaşă distruge cartierul O.N.U. din Bagdad, omorând 24 persoane, inclusiv trimisul special Sergio Vera de Mello.

● 26 august 2003: date actualizate privind deficitul federal: 480 miliarde USD în 2004 şi 5.800 miliarde USD până în 2013.

● 29 august 2003: Ayatollahul Sayed Mohammed Baquir al-Hakim, leaderul musulman şiit, este asasinat într-un bombardament terorist, împreună cu aproape 100 de credincioşi, în Najaf.

● 6 septembrie 2003: Primul-Ministru palestinian Mahmoud Abbas demisionează; „Harta Păcii” eşuează.

● 12 septembrie 2003: în timpul unei confruntări din Falluja, soldaţii americani. ucid 10 poliţişti irakieni şi un gardian iordanian. S.U.A. îşi cere scuze, arătând cu degetul: „ei au început !”.

● 17 septembrie 2003: S.U.A. accelerează planul privind armata din Irak şi anunţă că vor desfăşura 40.000 de militari în decursul unui an.

● 22 septembrie 2003: Bush se adresează O.N.U. cerând şi altor naţiuni să lase deoparte divergentele privind invazia din Irak şi să contribuie împreună la reconstrucţia naţiunii. Preşedintele francez Jacques Chirac nu scapă ocazia să îl critice (pentru a câta oară ?) pe Bush pentru invazia din Irak.

● 24 septembrie 2003: într-un raport, inspectorii afirmă că, în 4 luni de cercetări, nu au găsit nicio dovadă privind existenta armelor neconvenţionale în Irak. (n.m. Dar noi ştiam deja asta, nu ?... De fapt, toată lumea ştia asta foarte bine, inclusiv Bush).

● 25 septembrie 2003: Colin Powell somează Irakul să-şi scrie Constituţia în maximum 6 luni (i-auzi brâul...)

● 5 octombrie 2003: Israelul atacă Siria – pentru prima oară după 30 de ani – bombardând ceva ce ei au spus că era o tabără de pregătire a teroriştilor palestinieni, lângă Damasc.

● 9 octombrie 2003: o maşină-capcană explodează în Bagdad,

● 12 octombrie 2003: lucrurile se precipită – altă maşină-capcană explodează lângă un hotel unde se ştia că erau cazaţi americani şi membri ai Guvernului de tranziţie irakian. 6 oameni au fost ucişi, alţi câteva zeci au fost răniţi.

● 16 octombrie 2003: Consiliul de Securitate al O.N.U. aprobă, în sfârşit, forţa militară multinaţională asupra Irak-ului. (n.m. Mult s-a mai chinuit Bush să-i convingă...)

● 31 octombrie 2003: Administraţia Bush arată lumii cum a crescut economia S.U.A. cu 7,2% în trimestrul al IIIlea al anului 2003. (n.m. Cum rămâne cu deficitul anunţat cu doar câteva săptămâni înainte ???... De fapt, nu are rost să ne mirăm, avem şi noi un Vosganian – lol)

● 12 noiembrie 2003: ocuparea Irak-ului. În Nasirya, cel puţin 23 persoane sunt ucise în urma unui atac sinucigaş cu bombă.

● 15 noiembrie 2003: sunt distruse 2 sinagogi în Istanbul, Turcia. Se declară ca suspectă Al-Quaeda.

● 18 noiembrie 2003: Poliţia se prezintă la Neverland, cu un mandat de cercetare. Avocatul lui Michael declară că de fapt cercetările durează de 2 luni şi că se datorează unor acuzaţii de molestare sexuală asupra unui băiat în vârstă de 12 ani.

● 19 noiembrie 2003: se emite un mandat de arestare pe numele lui Michael Jackson

● 20 noiembrie 2003: Michael Jackson este arestat şi eliberat după 3 ore, în urma depunerii unei cauţiuni de 3 milioane USD. În aceeaşi zi, un alt atac terorist în Turcia omoară 26 oameni. Se declară ca suspectă, aşişderea, Al-Quaeda.

● 4 decembrie 2003: Saul Landau, profesor emerit la Universitatea de Stat din Pomona, California şi o personalitate recunoscută internaţional, scrie un articol intitulat „Reality Media – Michael Jackson îl salvează pe Bush de implicarea în războiul din Irak” : „Bush este o inserţie, o figură care tot reapare in fotografii. El şade lângă Regina Elisabeta, se joacă de-a îmbrăcatul într-un costum de pilot şi se îmbrăţişează cu o femeie a cărei casă a ars în incendiile din California. PR-ul lui l-au scos în faţă ca fiind un echivalent pozitiv al lui Michael Jackson în cătuşe sau al lui OJ Simpson conducându-şi jeepul pe autostrăzile din Los Angeles. Manipulatorii de la casa Albă au integrat „personajul media” a lui Bush (dar ce, a fost el vreodată un personaj politic ?) în lumea hidoasă a bârfelor. Aceasta nu are nimic de-a face cu politica. Are numai scopul de a împiedica oamenii să se gândească la ceea ce se întâmplă în lume şi de a-i face să se concentreze asupra unui subiect de genul ’cine pe cine a înghiontit’.” ... „Bush nu a avut în viaţa lui o slujbă adevărată. A jurat că nu vrea să-şi asume construcţia naţiunii. Dacă chiar intenţionează să combată terorismul, nu va termina în veci treaba asta. Sau cei care îi scriu speech-urile îşi închipuie că aceste clişee pregătesc scena pentru realegerea lui ?”

● 6 decembrie 2003: un atac aerian condus de trupele americane în Afganistan ucide 9 copii. Administraţia Bush raportează cu mândrie că, în acest atac, a reuşit să omoare un membru suspect al opoziţiei talibane.

● 10 decembrie 2003: rapoartele americane arată că alţi 6 copii afgani fuseseră ucişi într-un atac anterior care viza ca ţintă un taliban.

● 13 decembrie 2003: Saddam Hussein este capturat de militarii americani.

● 18 decembrie 2003: Procurorul districtual Tom Sneddon ţine o conferinţă de presă anunţând că Michael Jackson este acuzat de molestare sexuală şi administrare de „licoare intoxicantă” în scopuri criminale.

● 25 decembrie 2003: Michael Jackson dă primul interviu, de la lansarea acuzaţiilor, spunând că „mai degrabă mi-aş tăia mâna decât să fac rău unui copil.”

● 24 decembrie 2003: un avion Air France, care zbura către Los Angeles (având printre alţii la bord şi 6 oficiali francezi), a fost întors din drum de către autorităţile americane, pe motiv că se temeau că ar fi avut terorişti la bord. (n.m. iaca răzbunarea lui Bush pe Chirac).

● 30 decembrie 2003: fostul ambasador Joseph Wilson declară că administraţia Bush s-a folosit de numele soţiei sale (Valerie Plame – ofiţer CIA acuzat de legături cu sindicatele), ca o pedeapsă pentru dezvaluirea lui că Bush a minţit când a spus că Irakul încearcă să cumpere uraniu din Nigeria.






VA URMA


...