marți, 5 aprilie 2011

DE CE...

...



În „iepoca de aur”, printre puţinele emisiuni de divertisment de la tv erau unele de „muzică uşoară”, în care câte un cântăreţ, mai mult sau mai puţin talentat, făcea play-back înţepenit într-un punct fix din studio. Trec peste faptul că de multe ori încurca versurile, nu era bai, placa mergea înainte şi fără greşeală. Dar, la o melodie ritmată, mi se părea de-a dreptul penibil să-l văd pe cântăreţul respectiv că rămânea imobil, cu obstinaţie, în cel mai bun caz schimba punctul de sprijin de pe un picior pe altul şi eventual bâţâia din cap – erau singurele dovezi, foarte firave dealtfel, că trăia muzica pe care o cânta (sau, mă rog, se prefăcea că o cânta). După 1989, s-a spus că era ceva impus, că „tovarăşilor de partid” nu le plăcea să vadă dezmăţ la televiziunea publică şi le puneau în vedere cântăreţilor să nu care cumva să se deplaseze de pe „ics”-ul marcat pe podea. Însă am fost şi la spectacole, acolo unde nu-i filma nimeni, nu le desena nimeni „ics”-uri pe podea şi nu-i cenzura nimeni (dovadă fiind glumele deşucheate, adeseori pornografice, care se vehiculau în multe astfel de spectacole) – şi totuşi atitudinea lor, in timp ce cântau, era aceeaşi: stană de piatră. Singura diferenţă consta în faptul că în general cântau live. Am amintit de „iepoca de aur”, dar situaţia era aceeaşi peste tot în lume. O persoană care ştia să execute nişte vorbe pe note muzicale, considera că publicul, fie el de la Sala Palatului ori de la Căminul Cultural din Poplaca, nu venea acolo decât ca să asculte; aşadar, tot ce avea de făcut era să deschidă gura şi să-i dea drumul la cântare. Iar publicul era nevoit să se mulţumească cu ceea ce i se oferea. Oricine a încercat vreodată să fredoneze prin casă, ştie că e imposibil să cânţi impecabil, în timp ce execuţi nişte mişcări, oricât de uşoare – cum ar fi datul cu aspiratorul sau spălatul vaselor. În plus, nimeni nu-şi bătea capul cu decorurile, cu scenografia, nici cu echiparea tehnică a unui „show”. Microfoane, boxe şi amplificatoare – erau suficiente.

Şi a apărut, pe scena lumii, un om care ne-a arătat că nimic nu e imposibil, atunci când e vorba de spectacol. A apărut un om care a inventat noţiunea de „artist” şi ideea de „let me entertain you”. Un om care a ştiut că, pentru a-şi onora publicul, trebuia să investească enorm în spectacolul pe care i-l oferea. Un om care a ştiut că, doar muncind până la epuizare, investind timp, efort (şi intelectual, nu numai fizic) şi resurse financiare – doar aşa îi putea dovedi publicului său că îi pasă. Un om pentru care conceptul „merge şi aşa” a rămas pentru totdeauna o necunoscută; un om care şi-a dat seama că publicul merită totul – şi i-a oferit totul. Mai mult decât atât, a făcut-o cu maximă seriozitate, cu drag şi cu abnegaţie. Un om care a ştiut că ceea ce oferi contează infinit mai mult decât ceea ce primeşti – şi care a fost răsplătit pe măsură de public. Omul acesta se numeşte Michael Jackson.

De atunci, mai toti cântăreţii se străduiesc (cu mai mult sau mai puţin spor) să renunţe la poziţia de momâie în faţa microfonului şi să faca măcar câţiva paşi de-a lungul scenei, daca de mai mult nu sunt în stare. Repet, nu e deloc uşor şi trebuie foarte mult antrenament pentru a reuşi performanţa asta; trebuie să renunţe la nopţile pierdute prin cluburi şi să muncească zilnic la repetiţii; trebuie să-şi menţină condiţia fizică, iar asta impune nişte sacrificii legate de obiceiurile alimentare sau de alt fel. „Scump, doamnă, scump...”

Mă mai uit, din când în când, pe canalele de muzică. Videoclipurile au evoluat, pe ici-pe colea, încep să aibă o poveste (unele), încep să ne arate nişte oameni dansând (altele), chiar dacă în general se insistă pe mişcări vulgare, care mobilizează în special zona pelvisului, dar nu asta mă deranjează, ci faptul că, deşi nu sunt decât nişte videoclipuri amărâte, filmate de-a lungul a săptămâni întregi – câte un pas de dans (sau, mă rog, „dans”) per sesiune – până şi paşii ăia sunt chinuiţi. De ce nu am văzut, la niciunul dintre ei, nimic din naturaleţea, rafinamentul, măiestria, originalitatea, magia, modestia, pe care le-am văzut la Michael Jackson? De ce toate fetele alea drăguţe şi sexi, suple şi îmbrăcate cu maximă economie de textilă, atunci când îşi ridică un picior, îmi lasă senzaţia că au o piatră de moară invizibilă atârnată de el? De ce băieţii ăia tineri şi agili, dansează numai din mâini şi din cap? Doar videoclipul e făcut din secvenţe – şi nici măcar nu cântă live, ar trebui să iasă impecabil. Şi totuşi, de ce, ori de câte ori mă uit la ei, îmi vine în minte imaginea unor mârţoage semianchilozate? De ce nu mă pot opri să fac, la nesfârşit, comparaţie între „ce am văzut la Michael Jackson” şi „ce am văzut la restul lumii”? De ce toate încercările lor de a tinde spre perfecţiune rămân la stadiul de aspiraţii ratate? De ce, nimic din ceea ce fac ei, nu mă impresionează nici măcar cât vârful unghiei, faţă de felul în care mă impresionează şi azi oricare dintre videoclipurile sau concertele lui Michael Jackson? De ce nu simt, la niciunul dintre ei, acea contopire cu muzica? De ce ar îndrăzni, vreunul dintre ei, să viseze, măcar, la statutul de „Rege/Regină Pop”, atâta vreme cât nu au nici măcar una – una singură – dintre calităţile cerute de acest titlu? De ce nu şi-ar da seama că ar fi penibili să spere că, în condiţiile date, ar avea vreo şansă să micşoreze distanţa de la pământ la cer, care e între ei şi unicul, adevăratul, eternul Rege Pop? De ce, deşi sunt convins că intenţiile lor sunt cu totul altele, tot ceea ce fac ei nu face decât să confirme faptul că Michael Jackson e unic? De ce lumea muzicii va rămâne împărţită, pentru totdeauna, în două părţi distincte: Michael Jackson şi „restul”? De ce, tot ce văd, nu face decât să-mi reamintească, în fiecare secundă, ce am pierdut? DE CE MI-E DOR DE MICHAEL JACKSON?






...

11 comentarii:

  1. Multumesc! Exact acelasi lucru il simt si eu cand privesc videoclipuri sau ascult muzica "noua". Mereu fac comparatii si mereu ma intorc si ascult ceea ce consider muzica adevarata: Michael Jackson!Iar atunci cand timpul imi permite simt nevoia sa revad un concert sau cateva videoclipuri pentru a ma "purifica" de ceea ce vad la tv.
    Adevarul este ca nu am spor la nimic daca nu ma acompaniaza si muzica lui. Am fost intrebata daca nu m-am plictisit ascultand zilnic aceleasi melodii. Raspunsul este ca nu!Cand ceea ce faci este facut din suflet nu cred ca te poti plictisi!
    Multumesc pentru existenta acestui loc, fie el si virtual!

    RăspundețiȘtergere
  2. Probabil o sa ne intrebam la nesfarsit dar singurul raspuns ar fi- este unic, regasim in muzica lui tot ce traim in viata, iubire,suferinta,grija fata de natura,intelegerea semenilor,contopirea cu muzica si mai presus de toate daruirea acestui om care ne-a iubit pe noi mai mult decat s-a iubit pe sine, care cu acel ,,I love you more" sau ,,It's all for love",stia ce spune...
    Mihai,esti mereu pe faza!
    corina.i.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc,Mihai!Ai reusit din nou să-mi aduci pe obraji râul de lacrimi,care oricum nu se va opri niciodată.Îl iubesc pe EL mai mult decât voi putea exprima vreodată în cuvinte,vă iubesc pe voi ,toţi prietenii lui adevăraţi.Dumnezeu să vă binecuvânteze!Cu mult respect,Camelia.

    RăspundețiȘtergere
  4. DE CE???...simplu si la obiect..."NO ONE WILL EVER FILL HIS SHOES!!!"
    Unde sunteti oameni buni?...prieteni dragi?...imi vine greu si mie cand vad ca nu se mai inghesiue lumea sa dau un comment, poate adesea nici nu am timp, va inteleg pt asta...dar totusi...sunt atat de multe de zis ...vreti sa lasam tacerea sa se astearna?...ce putem interpreta dintr-o raceala ca asta?

    Si DA!!! omul asta a fost perfectiunea intruchipata pe scena, in tot ceea ce a atins mana lui...ARTA dom'le!!! adevarata de altfel...
    Acum au inceput si alti artisti sa inteleaga notiunea de entertainer...calcand pe urmele Regelui, bineinteles...dar...cine oare o sa ajunga sa ating maretia lui?...hmmm...nu i greu de imaginat...nici unul...fiindca tot ce a facut Michael a fost din dragoste pt fani, pt arta, pe cand restul...o fac pt bani, pt business...parca lumea asta e cu dosul in sus...aiurea...

    Multumesc Mihai ca iti mai gasesti timp pt noi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Peste Michael Jackson , nu se v a asterne niciodata nici parful nici tacerea, asta ar insemna ca si cum Pamantul s ar oprit din lunga i calatorie. Nu se poate asa ceva. Cel putin cat vom fi noi cei de azi, cei care am inspirat acelasi aer al acestei planete, odata cu el, noi nu l vom uita , nu putem si mai ales dupa ce MJ iti bate la usa sufletului si tu o deschizi, el este acel musafir care nu mai pleaca, nu mai vrei sa i dai drumul, il cazezi definitiv in sufletul tau, devine parte integranta din tine si viata ta
    De ce ne e dor de el? de ce iti e dor de el? pentru ca este unic, el este trecut , prezent si viitor, este metamofoza a ceea ce ai fost si ceea ce vei deveni
    Imi e dor de el pentru ca ma regasesc in versurile din muzica lui, imi e dor de el pentru ca este un artis desavarsit care niciodata nu a uitat la sfarsit de concert sa mi spuna ca ma iubeste mai mult decat il iubesc eu,pentru ca a ales sa fie alaturi de cei aflati in suferinta, pentru ca a ales sa imparta cu cei flamanzi, pentru ca toata viata a fost copilul care nu a putut fi, acel copil pe care il iubesti pt ca e pur si simpul copil,
    pentru ca sufletul lui e nealterat de mocirla in care se balaceste intreaga omenire, pentru ca el este floarea intre ciulini, pentru ca a muncit toata viata ca eu sa ma simt bine si ca m a iubit mai mult pe mine decat pe el
    DE ASTA IL IUBESC CU TOATA FIINTA MEA ATAT DE MULT INCAT UNEORI TREBUE SA FUG CA SA NU MA INGHITA CU ATATA IUBIRE, DE ASTA IMI E DOR DE EL,PENTRU CA NU AM CU CINE SA L COMPAR IN LUMEA ASTA PENTRU CA E UNIC SI IREPETABIL PENTRU CA EL ESTE IN INIMA MEA
    ZUZA

    RăspundețiȘtergere
  6. Zilele acestea am tot ascultat melodia Morphine. Ma culc cu ea in gand si ma trezesc cu ea in gand. Imi place mult. Cred ca este o piesa rock combinata cu balada. MICHAEL are o voce grava, profunda, puternica dar si trista.

    Demerol
    Demerol
    Oh.God he's taking demerol
    Hee hee hee
    Demerol
    Demerol
    Oh my God it's Demerol.

    Nu ma satur sa o ascult. DE ACEEA MI-E DOR DE EL, DE INEGALABILUL MICHAEL JACKSON si-i multumesc pentru tot.

    http://www.myvideo.de/watch/7254515/Michael_Jackson_Morphine

    Elena55

    PS Cuvintele melodiei m-au intristat.

    RăspundețiȘtergere
  7. Intrebarea ta, Mihai, eu o percep mai mult ca un strigat, un strigat de disperare...pentru ca el nu mai este, fizic, aici, cu noi..pentru ca te uiti in jur si ti-e imposibil sa gasesti un altul care sa-i semene cat de cat...pentru ca pe zi ce trece ii simtim tot mai mult lipsa. Zambetul lui, privirea lui, dansul si cantecul lui, bunatatea lui, iubirea lui...ne doare cat de mult ne lipsesc.
    Se simte multa tristete pe aici...Cu vreo doua zile in urma, pentru ca simteam nevoia de a spune cuiva, am vrut sa intru doar cat sa va spun "mi-e tare dor de Michael", dar...n-am mai facut-o. I-am spus lui, direct, caci e mereu acolo, in gandul si-n sufletul meu si i-am mai spus lui Dumnezeu, care oricum stie...si pe care-L rog mereu sa-mi asculte si sa-mi primeasca rugaciunea, din care Michael nu lipseste niciodata...

    RăspundețiȘtergere
  8. Totdeauna mi-a fost dor de Michael. Din ziua in care am vizionat primul lui videoclip.
    Din ziua aceea, nimeni si nimic nu s-a mai putut compara cu acea conexiune fascinanta intre dans si muzica. Nemaintalnita pana atunci si nici pana in ziua de azi, m-a fermecat pentru prima data si pentru totdeauna!
    M-a atras acea intensitate cu care traia muzica, acel abandon total in “bratele muzicii”. Pasiunea, daruirea totala, nu le intalnesti la tot pasul si la orice artist!
    Lasand la o parte faptul ca nici macar nu merita sa le compari cu cele ale lui Michael, care sunt mesajele receptionate de la videoclipurile de azi? Anumite genuri de muzica si videoclipurile sunt din ce in ce mai mult folosite ca mijloc de a transmite un anumit tip de mesaje, cu nici un fel de impact benefic asupra noastra.
    Imi este dor de puritatea sufleteasca pe care o emana prin insasi existenta lui, de cat de mult oferea prin vocea-i calda, prin lumina chipului, prin iubirea care se cuibarea, fara sa dea de veste, in inima fiecaruia dintre cei care l-au inteles si i-au admirat curajul. Imi lipseste ori de cate ori nu-i ascult muzica, si de fiecare data cand se asterne tacerea.
    Cand esti Piter Pan in inima, insemna ca nimic din ceea ce este josnic si crud in aceasta lume nu ti-a atins candoarea sufletului. Aceasta candoare pe care am gasit-o in toate mesajele transmise prin cantecele si scrierile lui, nu o mai gasesc, oricat asi dori, la nici un alt artist.
    Si imi este cu atat mai dor, cu cat in ziua in care buna lui prietena, Elizabeth Taylor a fost inmormantata, am avut senzatia ciudata, sfasietoare, ca l-am pierdut pentru a doua oara.
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi este dor, Mihai, de comentariile tale pentru cantecele si gandurile lui. Cu fiecare postare a ta, am fost tot mai aproape de sufletul lui!
    Si, de fiecare data, cand nu este nimeni pe aici, imi este dor de voi, cei care il iubiti si-l purtati cu atata drag in inima!
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  10. Mihai, mi-ai inundat obrajii :(
    Nimeni, niciodata nu va atinge un sfert din potentialul lui Michael....naibii in cluburi si pe la sesiuni foto cine se mai duce??? cine mai aranjeaza un material paparazzi??? si la ce mai ai nevoie sa ai o minima calitate...daca esti disponibil sa bagi amfetamine (Cred) si sa te faci cat porcul, sau sa fii mai mult dezbracata decat imbracata??? Un nou artist care,macar sa poate fi oarecum alaturat numelui si persoanei Michael Jackson...NEVER & EVER, nu va exista....asta nu este o probabilitate, este o certitudine!!!!!!!!!!!


    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  11. Mihai, am simtit in comentariu tau toate ,,de ce-urile,, cu care m-am confruntat din momentul cand l-am vazut prima oara si pana in momentul cand nu a mai fost vizibil pentru noi toti de aici si de pretutindeni.
    De ce Michael Jackson ...... pentru ca, Michael a sters toate zidurile pe care secolele de prejudecati si civilizatie le ridicase intre noi, cu puterea iubirii. A fost cel mai altruist artist al vremurilor noastre, a fost o idee generoasa care n-a avut loc intre granitele comune, de aceea s-a raspandit repede si just pretutindeni. A fost un vers infinit si trist de frumos despre iubire, cantecele sale uneori zgomotoase si socante sunt doar ambalajul sclipitor in care esenta poeziei l-a facut inteles peste tot. Pentru toate astea si pentru multe altele.. I LOVE YOU MICHAEL

    RăspundețiȘtergere

AVERTISMENT!

Orice comentariu care contine limbaj jignitor la adresa autorilor blogului, a cititorilor sau a comentatorilor sai, va fi expediat in Zona Fantoma, sa-l caute pe Generalul Zod :)