Michael Jackson – intervievator

...

Interviul de mai jos a avut loc în iunie 2003, exact când revista „The Interview” plănuia să-i dedice o pagină lui Pharrel Williams – compozitor american, rapper, născut pe 5 aprilie 1973, care la acea vreme debutase ca producător în Virginia. În timp ce editorii pregăteau povestea despre Williams, acesta a menţionat în treacăt că întotdeauna îşi dorise să vorbească cu Michael Jackson, care tocmai era pe primele pagini ale ziarelor după ce jurnalistul englez Martin Bashir prezentare documentariul infam „Living With Michael Jackson”, care îl portretiza pe artist într-un fel extrem de bizar. Un lanţ complex de emailuri şi telefoane a fost declanşat, s-au schimbat mesaje de o parte şi de cealaltă, s-au prezentat recomandări şi câteva zile mai târziu, s-a primit de la biroul lui Jackson un telefon, care anunţa că a va acorda interviul. Materialul a fost publicat în ediţia din august 2003 a revistei "The Interview".


Michael Jackson: Salut!
Pharrell Williams: Bună! Ce faci, omule?

MJ: Trebuie să mă ierţi, dar Gregory Peck, care tocmai a murit ieri, a fost un bun prieten de-al meu, şi am ajutat-o pe soţia lui să pregătească înmormântarea şi toate cele. Aşa că iartă-mă că am întârziat cu acest telefon.
PW: Nu, ascultă-mă: nu-mi vine să cred că vorbesc cu tine la telefon.

MJ: Oh, fii binecuvântat.
PW: Mulţumesc, domnule. Şi dumneavoastră să fiţi.

MJ: Mulţumesc. Deci, îţi iau un interviu, nu? Şi cred că trebuie să-ţi pun 7 întrebari, sau ceva în genul ăsta?
PW: Bineînţeles. Oricum vrei tu.

MJ: Ok. Ce ai spune că te inspiră în muzica ta? Ce anume te inspiră să îţi creezi muzica?
PW: Este un sentiment. Tratez aerul ca o pânză şi culorile sunt sunetele care îmi ies prin degete,
din orgă. Asa că, atunci când cânt, pictez într-un fel un sentiment în aer. Ştiu că poate sună ciudat, dar....

MJ: Nu, nu. Este o analogie perfectă.
PW: Şi atunci când ştii că ai terminat, chiar ai terminat. Se aseamănă cu pictatul şi sculptura. Când o laşi baltă, o faci pentru că ştii că este gata. Şi viceversa – lucrarea îţi spune ţie "Hei, sint gata".

MJ: Da. Şi refuză să te lase să dormi până nu e gata.
PW: Exact.

MJ: Da, trec prin acelaşi fenomen [râde]. Şi ce crezi despre muzica din zilele noastre – te regăseşti în noile sunete create şi în direcţia în care se îndreaptă muzica?
PW: Ei bine... eu personal, iau lecţii de la oameni ca tine sau Stevie Wonder şi Donny Hathaway, şi fac într-un fel ceea ce simt eu că sună bine.

MJ: Da.
PW: Ştii, ca atunci când toată lumea făcea acelaşi gen de muzică şi tu ai scos "Off The Wall".

MJ: Aha [rade]
PW: Şi când toţi ceilalţi au luat altă cale în crearea muzicii, tu ai scos "Thriller". Ai făcut cum ai vrut tu. Iar eu învăţ de la oameni ca tine, lucruri cum ar fi: că nu trebuie să îţi fie frică să îţi asculţi sentimentele şi să îţi transformi aspiraţiile şi ambiţiile în realitate. Să îţi materializezi dorinţele.

MJ: Este foarte frumos, este minunat. Ai spus asta exact cum trebuia. Vroiam să te întreb – simţi ca şi mine, că a crea un cântec se aseamănă cu a naşte un copil? Să scrii un cântec este ca şi cum ai face un copil, şi odată ce cântecul este finalizat, este ca şi cum i-ai da drumul copilului în lume. Te simţi vreodată aşa, că este greu să îi dai drumul?
PW: Ştii ceva? Am făcut un interviu ieri pentru a prezenta un videoclip, şi mi-a fost teamă să îi dau drumul, să îi las pe cei de la tv să îl transmită. Aşa m-am simţit pentru un videoclip, dar videoclipul este pentru mine ca a doua parte a cântecului, pentru că este interpretarea dată într-o perspectivă vizuală. Deci, da, simt şi eu asta în totalitate. Şi uneori când prezinţi o melodie oamenilor şi ei n-o înteleg, este ca şi cum copilul tău a făcut ceva şi toată lumea îl arată cu degetul, iar tu spui ceva de genul: "Staţi! Acesta este copilul meu!". Eu încă nu sunt părinte, dar îmi imaginez că aşa m-aş simţi.

MJ: Aşa e. Diferitele forme ale muzicii, ale culturii populare muzicale pe care rasa neagră a adus-o şi a format-o, de la jazz la pop şi rock-n-roll şi la hip hop, crezi că vin de la Dumnezeu?
PW: Consider că toată muzica este un dar de la Dumnezeu. Şi – [un fan îi întrerupe] Michael, poţi aştepta puţin? [Williams vorbeşte cu un fan pentru câteva secunde, după care continuă să vorbească cu Michael] – Îţi cer scuze.

MJ: [râde] Blues, rock-n-roll, toate formele muzicii pop – ca rock-n-roll-ul de exemplu... au fost inventate de Chuck Berry, Little Richard, Fats Domino...
PW: Cu siguranţă.

MJ: Chiar şi dansurile, de la cakewalk la Charleston, toate tipurile de dans. Nu crezi ca sunt un dar de la Dumnezeu?
PW: Bineînţeles. Dumnezeu ne-a dat acest dar atunci când ne-a dat darul interpretarii. Vreau să spun că atunci când îţi scrii textele, scrii cuiva sau lumii. Când cânţi, cânţi ceva pentru ca lumea să audă. Când dansezi, dansezi ca lumea să te vadă. Este doar o formă de exprimare. Şi există momente când poţi fi mai mult implicat în treaba asta, când dansezi, scrii sau cânţi pentru tine, şi n-ai idee cât de minunat este ceea ce faci, pâna când cineva îţi spune, sau până când o înregistrezi şi o priveşti sau o asculţi.

MJ: Aşa este. Care sunt artiştii mai în vârstă – nu artiştii pe care îi auzim azi la radio – care te-au inspirat când ai fost mai tânăr? Ca artiştii pe care îi asculta tatăl tău... ai învăţat câte ceva de la aceşti artişti?
PW: Bineînţeles. De la formaţia "Isley Brothers".

MJ: Da, şi eu. Îi iubesc pe cei de la "Isley Brothers". La fel şi pe "Sly & The Family Stone".
PW: Donny Hathaway, Stevie Wonder...

MJ: Toţi cei care îţi plac, îmi plac şi mie [râde].
PW: Toate armoniile astea, te transpun în altă lume.

MJ: Frumos, minunat. OK; acum unde te afli? În New York?
PW: Sunt pe plaja Virginia din statul Virginia, domnule.

MJ: Virginia! Oh, minunat. Transmiţi dragostea mea în Virginia?
PW: Da. Mulţumesc.

MJ: Şi mamei şi tatălui tău, pentru că Dumnezeu te-a binecuvântat cu daruri minunate.
PW: Mulţumesc, domnule. Vreau să spun ceva, şi nu ştiu dacă vrei să auzi asta, dar trebuie s-o spun pentru că se află în inima mea. Dar oamenii te sâcâie...


MJ: Da.
PW: Pentru că te iubesc. Ăsta este singurul motiv. Când faci ceva ce oamenii nu înţeleg neapărat, o vor transforma într-o problemă mai mare decât ar face-o în orice alt caz, pentru că esti unul dintre cele mai minunate talente pe care le-a avut omenirea. Ai realizat şi câştigat mai mult în acest secol decât oricine altcineva.

MJ: Mulţumesc foarte mult. Eşti foarte amabil.
PW: Ceea ce faci este atât de minunat! Când vei avea 100 de ani, şi încă se vor inventa lucruri despre ce ai făcut – crede-ma, că dacă ai decide că ai vrea să îţi poleieşti întreg corpul cu crom, eşti atât de minunat încât întreaga lume, indiferent de ce vor zice, va fi acolo să o vadă şi p-asta. Şi asta din cauza a ceea ce ai făcut în industria muzicală, şi pentru că ai schimbat vieţile oameniilor. Sunt persoane care fac copii pe melodiile tale. Ai influenţat întreaga lume.

MJ: Îţi mulţumesc foarte mult. Este cam aşa: cu cât o stea este mai mare, cu atât va fi mai mare şi ţinta. Ştii când eşti în vârf, pentru că atunci vor începe să tragă cu săgeţi în tine. Chiar şi Iisus a fost crucificat. Oamenii care aduc lumina în lume, de la Mahatma Gandhi la Martin Luther King şi până la Iisus, chiar şi eu. Şi motto-ul meu a fost "Salvaţi lumea", "Noi suntem lumea", "Cântecul Pământului", "Salvaţi copiii noştri", "Ajutaţi planeta noastră". Iar oamenii vor să mă pedepsească pentru asta, dar nu doare niciodată, pentru că fanii devin din ce în ce mai puternici. Sunt puternic, am o piele de rinocer. Nimic nu mă poate răni. Nimic.
PW: Chiar asta vreau să zic. Vreau să îţi spun cât de minunat eşti. Ceea ce ai facut şi faci în muzică, de la "Billie Jean" la "That`s What You Get [For Being Polite]" – [cântă "That's What You Get (For Being Polite)"]

MJ: Oh, o ştii pe asta? [râde]
PW: [cântă "Jack still sits all alone"]

MJ: Ia uite, le ştii pe toate.
PW: Când cânţi, o faci pentru întreaga lume [continuă să cânte "Jack still sits all alone"]

MJ: [imită o notă de chitară]
PW: Dacă nu voi lucra niciodată cu tine, să ştii că eşti de neoprit. De aceea am spus că atunci când vei avea 100 de ani şi vei decide să-ţi poleieşti întregul trup cu crom, chiar daca vor spune unele lucruri – şi nu îmi pasă ce spun despre tine – vor fi acolo să vada cum vei face asta.

MJ: Există multă gelozie pe lume. Iubesc toate rasele, iubesc toţi oamenii, dar uneori există ceva rău în oameni, şi devin geloşi. De fiecare dată când există cineva care merge mai departe de înţelegerea unui om, acesta tinde să devină gelos şi să-l dărâme. Dar cu mine nu vor putea face asta pentru ca sunt foarte, foarte puternic [râde] Ei nu ştiu asta, însă.
PW: Ştiu! Crede-mă că ştiu!

MJ: Oricine altcineva ar fi fost distrus până acum; pe mine nu mă pot distruge. Sunt foarte puternic.
PW: Bineînţeles. N-au putut să te distrugă când aveai 10 ani, pentru că tu întreceai oameni în toată firea care făceau ce făceai şi tu, cu talentul şi vocea ta. Şi când aveai 20 de ani, depăşeai oameni care făceau muzică de 20-30 de ani. Şi în zilele noastre, ei încă aşteaptă să vadă unde poţi ajunge. Pâna unde poţi merge. Vor să-ţi vada copiii, vor să vadă lumea în care trăieşti. Eşti minunat, şi am vrut să-ţi spun asta. Şi mai sper că toate astea vor fi publicate pentru că sunt foarte importante pentru mine. Sper că voi putea fi la fel de puternic ca tine, într-o zi.

MJ: Oh, Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi tu eşti minunat. Îţi multumesc foarte mult. Să ai o zi minunată.
PW: Mulţumesc, domnule. Şi dumneavoastră la fel.

MJ: Îţi mulţumesc. La revedere.
PW: La revedere.

...