I Will Always Be Missing You, Michael...

...

Sunt 25 de zile de când a început procesul în care Conrad Murray este acuzat de omucidere în cazul Regelui Pop şi nu am pomenit încă nimic legat de acest subiect, aşa cum nu prea am menţionat numele şi persoana individului care în această perioadă trebuie să înfrunte, atât reproşurile procurorului, ale martorilor acuzării, cât şi privirile critice ale celor 12 juraţi (dintre care 8 au declarat că sunt fani Michael Jackson), precum şi pe cele ale marelui public simpatizant, încă devastat de dispariţia artistului şi dornic de dreptate.

Nu am amintit procesul şi nici nu aveam de gând să o fac. Furia pe care acum doi ani o resimţeam faţă de Murray, s-a transformat între timp într-o resemnare tristă. Nu aş putea să afirm că l-am iertat pentru că, aşa cum spuneam cândva, nu am niciun drept să fac asta. Mi-am dat seama, însă, că nici încarcerarea lui pentru douăzeci de ani sau pe viaţă, nici măcar linşarea cu pietre în piaţa publică, nu l-ar mai aduce înapoi pe Michael. Prin urmare, o atare răzbunare, pe lângă faptul că ar fi inutilă, ne-ar degrada moral.

Aşadar… nu am pomenit nimic despre proces până acum, pentru că nu mă interesează absolut deloc soarta lui Murray, nici verdictul care se va da în acest caz. Dar chiar în prima zi a fost prezentată o înregistrare audio care m-a impresionat teribil. Pe data de 10 mai 2009, la ora 9:05 a.m., Murray l-a înregistrat pe Michael, după ce îl sedase şi înainte să adoarmă. Ceea ce m-a marcat nu a fost atât faptul că l-am ascultat, timp de 4 minute, pe Michael, obnubilat, încercând să comunice cu Murray; cât sentimentul că aceste patru minute ar putea – şi ar trebui – să-i convingă şi pe ultimii dinozauri suspicioşi în privinţa inocenţei lui. În ultimele clipe înainte ca anestezicul să-şi facă efectul în totalitate, deşi aproape inconştient, Michael afirma aceleaşi lucruri pe care le-a afirmat, de atâtea ori, în stare de perfectă conştientă. Şi, cei care atunci nu l-au crezut, de data aceasta ar trebui să creadă. Cei care nu sunt obişnuiţi cu starea unui om înainte de anestezie generală ar putea să fie afectaţi. Discursul lui Michael este uşor incoerent, ca al oricărui pacient căruia i se induce anestezia generală, dar ceea ce spune şi felul în care o spune sunt înduioşătoare.





...Dar Michael avea dreptate. Sunt atâtea lucruri de care să ne amintim, din tot ceea ce a făcut şi ne-a lăsat... Sunt atâtea lucruri de care să ne fie dor, atunci când ne gândim la el...





Au luat cutiile de pe scenă
Inima mea s-a frânt şi s-a tulburat
Lumea a îngheţat şi a încremenit
Când a aflat că Regele a plecat.

Rătăcesc pe străzi
Mă simt atât de singură, cu atâtea întrebări şi atâta durere
Dar unicul lucru pe care îl ştiu
Este că

Întotdeauna îmi vei lipsi, Michael;
Şi iubirea ta va dura pentru totdeauna, în inima mea,
Mereu îmi va fi dor de tine
Pentru că tu mi-ai schimbat viaţa în bine –
Întotdeauna îmi va fi dor de tine...


...