You Rock My World

...

You Rock My World (albumul „Invincible”, 2001), este unul dintre foarte puţinele cântece ale lui Michael Jackson centrate pe ideea de a cuceri o fată.

Dialogul iniţial dintre Michael şi Chris Tucker e inedit şi foarte inspirat, dezvăluind, chiar dacă secvenţial, talentul actoricesc al Regelui Pop. Sunt două versiuni ale acestui intro, una pe album şi alta în videoclip; mie îmi place mult prima.

Chris: Fata aia... moaamă... ah... uite la fata aia! Ce bucăţică... ah... fata aia e mişto, omule! Uită-te la ea! Ohh, e prea mişto... şi ea ştie că e mişto.
Michael: Da... e foarte frumoasă.
Chris: Oh, e seducătoare!
Michael: Arată bine [râde]. Ai dreptate.
Chris: Ah ah ah... Pun pariu că nimeni nu poate să pună mâna pe ea.
Michael: Chris, eu pot.
Chris: Nu poţi să pui mâna pe fata aia! Doamne... îţi garantez că nu poţi să o cucereşti!
Michael: Priveşte-mă cum o cuceresc.
Chris: Pun rămăşag că n-o să reuşeşti în vecii vecilor.
Michael: Ba o să reuşesc.
Chris: Bine... ia arată-mi. Haide, arată-mi!
Michael: Priveşte...

Dialogul din videoclip conţine referinţe la alte single-uri ale lui Michael: în restaurantul chinezesc, Chris Tucker observă că tânăra e foarte drăguţă („Pretty Young Thing”) şi afirmă că „fata e a mea” („The Girl Is Mine”); după ce intră în club, în urmărirea fetei, Tucker începe să se teamă şi-i recomandă lui Michael să o şteargă de-acolo („Beat It”), pentru că are un presentiment negativ („Bad” feeling) şi că fata e periculoasă („Dangerous”).

Localul în care au intrat cei doi e un club populat de nişte indivizi periculoşi, obişnuiţi să-şi facă singuri legile, cu armele şi pumnii şi, privindu-i, ne devine evident motivul temerii lui Chris Tucker. În videoclip apar nume mari, de la Marlon Brando, Michael Madsen, şi până la Billy Drago, toţi alesi pe sprânceană, toţi cu experienţe în roluri de “duri”.

Viaţa mea nu va mai fi niciodată la fel
pentru că, fato, ai venit şi ai schimbat
felul în care merg,
felul în care vorbesc;
Nu pot explica ceea ce simt pentru tine
dar fato ştii că e adevărat;
stai cu mine, voi face tot ce trebuie
şi voi fi tot ce vei avea tu nevoie.

Ca şi cum nu era suficient faptul că erau nişte intruşi în clubul acela de şmecheri, Michael mai are şi tupeul să rivalizeze cu unul dintre ei pentru a intra în graţiile tinerei. Doar că, aşa cum suntem obişnuiţi, Michael o face în felul său specific: la atitudinile ameninţătoare ale „durilor”, el răspunde cu paşi de dans; la etalarea armelor răspunde cântând. Afirmaţia lui Billy Drago: „cred că vrea să moară” îşi găseşte imediat sensul, atunci când Michael o curtează pe frumoasa Kishaya Dudley, dându-i târcoale într-un fel care aminteşte de un alt videoclip, „The Way You Make Me Feel”. Este momentul în care Madsen se enervează, aruncă ţigara şi îşi asmute locotenenţii asupra „rivalului”. Michael însă îşi vede de treabă, în timp ce Tucker încearcă să treacă neobservat, în mijlocul unui grup de clienţi care dansează.

E atât de bine,
am căutat toată viaţa dragostea perfectă;
acum simt că am găsit-o, în sfârşit,
dragostea perfectă e a mea.

Tu mă înnebuneşti, ştii că e aşa,
şi îţi voi dărui tot ce am;
iubirea inseamnă
să găsesc pe cineva ca tine şi să fii a mea.

Înfruntarea dintre cele două „găşti”, a lui Michael şi a lui Madsen, debutează cu o secvenţă ritmică, produsă de îmbinarea ingenioasă a unor sunete obişnuite – picăturile de apă scurse dintr-un robinet, o mătură pe podea, un inel lovind paharul, o perie pe pantofi, tocuri pe asfalt etc. – urmată de câteva mişcări de dans agresive, apoi de rânjetul ironic al lui Billy Drago: „Asta e tot ce poţi?... Asta e nimic. Tu eşti un nimic.” şi declanşarea adevăratului scandal, în genul foarte des întâlnit în barurile din sudul Statelor Unite. Printre scaune izbite de pereţi şi beligeranţi doborâţi la pământ, Michael continuă să cânte, detaşat, şi să-i facă fetei declaraţii.

De data aceasta,
am ştiut că dragostea îmi va aduce fericire
am încercat să-mi păstrez minţile,
am aşteptat răbdător
Ştii, fato, viaţa mea e completă acum,
iubirea noastră e reală datorită ţie.

Fato, ştiu că asta e iubire,
simt magia peste tot, în aer,
Fato, niciodată nu mă voi sătura,
de aceea am nevoie mereu să-mi fii alături.

Tu îmi faci lumea,
prin felul în care-mi vorbeşti,
prin felul în care mă iubeşti,
prin felul în care mi te dăruieşti...

Este al doilea videoclip, după „Black Or White”, în care Michael ne arată o latură cu care nu suntem familiarizaţi: răbufnirea, momentul în care se urcă pe tejghea şi aruncă cu sticle în pereţi, nu par a se potrivi cu felul în care ne-am obişnuit noi să-l vedem pe Michael Jackson. Însă, contrastul dintre conţinutul cântecului (un bărbat atras de o tânără, pe care îşi doreşte să o cucerească prin dans şi declaraţii poetice, pe un ritm R&B – prin excelenţă un ritm sexy) şi violenţa scenariului, nu mi se pare deloc neobişnuit, atunci când e vorba de Michael Jackson. În primul rând, este imposibil să nu sesizezi nuanţa ironică ce străbate întreg scenariul, de la prima scenă (cea din restaurant, discuţia între cei doi şi bucătarul chinez strigând după ei, că nu şi-au plătit consumaţia), continuând cu mişcările de dans ale lui Michael în jurul fetei, care seamănă cu un ritual de împerechere; apoi expresiile bandiţilor – care par desprinşi dintr-o comedie; şeful Marlon Brando care, în ciuda staturii impunătoare şi a rolului de „tartorul băieţilor răi” construieşte origami în timp ce fluieră un cântecel naiv; confruntarea dintre gaşca lui Michael şi cea a lui Madsen – care mie mi s-a părut un moment de mare efect, în genul: „în ce vrei să ne măsurăm, în săbii să ne tăiem, în luptă să ne luptăm... sau mai bine în dans să ne concurăm?” – şi, în sfârşit, ultima scena, în care Michael se sărută cu fata, printre flăcări, apoi fug împreună în maşina condusă de Chris Tucker, ca într-un „Happy End” clişeistic al filmelor hollywoodiene. Totul, absolut totul în acest videoclip, musteşte de ironie – una rafinată, subtilă, dar suficient de vizibilă încât nu ai cum să o ratezi. În altă ordine de idei, felul în care Michael o curtează pe tânără aduce cu ideea din videoclipul „The Way You Make Me Feel” – doar că, la o distanţă de 14 ani, personajul nostru este evident mai experimentat şi mai sigur pe el. În „The Way You Make Me Feel” Michael avea 29 de ani şi era un tânăr total diferit de comunitatea în care încerca să se integreze, şi care îl respingea, tocmai din cauză că era diferit. În „You Rock My World”, Michael e un bărbat matur, de 43 de ani, care între timp a acceptat faptul că e diferit şi nu-şi mai doreşte să se integreze, dimpotrivă; e încrezător în forţele sale şi îşi etalează nonşalant toate caracteristicile care îl pun în opoziţie faţă de comunitatea ignorantă, primitivă şi mânată de instincte, cu care are de-a face. Pe undeva, eu cred că şi aici (ca şi în alte ocazii), Michael a simţit nevoia să „le dea cu tifla” (evident în felul său specific, elegant, demn, jucăuş şi ritmat) tuturor celor care l-au criticat fără să-l asculte şi l-au judecat fără să-l înţeleagă, societăţii care a încercat să-l marginalizeze, începând cu media, şi terminând cu decidenţii de la Sony (cu care, la momentul realizării videoclipului, era în plin conflict). În lumina acestei scurte analize, nimic nu pare neconcordant sau nepotrivit în videoclipul „You Rock My World”, care rămâne, după părerea mea, o piesă de rezistenţă în portofoliul artistic al Regelui Pop, o mărturie la fel de elocventă, ca toate celelalte, a talentului său de geniu şi o parte semnificativă din moştenirea pe care, cu atâta generozitate, a avut grijă să ne-o lase.





...