„The Way You Make Me Feel”

...



The Way You Make Me Feel, compus de Michael Jackson, a fost lansat ca al treilea single de pe albumul „Bad” (1987) şi a devenit instantaneu un nou hit number-one al albumului. A stat 6 săptămâni în Top 10, 9 săptămâni în Top 20 şi 13 săptămâni în Top 40. Ulterior, Michael Jackson l-a interpretat de câteva ori în turnee; şi cea mai popularizată a fost interpretarea live de la Grammy Awards din 1988.

Michael a scris acest cântec la rugămintea mamei sale, care îşi dorea o melodie cu un ritm mai diversificat.

Videoclipul are două versiuni, una iniţială, extinsă şi una scurtată (editată), din care au fost eliminate secvenţele de la început, în care un grup de băieţi de cartier discută zgomotos, gesticulând, hărţuiesc vreo fată care trece pe lângă ei ori se ceartă, acuzându-se reciproc că nu ştiu nimic despre femei (de fapt niciunul dintre ei nu ştie, dar nu contează). Michael încearcă să intervină, dar e alungat de unul, mai matur şi cu gura mai mare, care-i spune: „Du-te acasă, nu ai ce căuta aici.” Bătrânul care şade în uşa casei, aşezat pe prag, îl sfătuieşte să nu se amestece cu gaşca de cartier. „Fii tu însuţi. Nu poţi fii altcineva. Nu poţi fi unul dintre ei. Nici nu vrei să fii ca ei.”

Când Tatiana Thumbtzen apare mergând pe stradă, gaşca intră din nou în priză, ca de fiecare dată când văd o femeie, dar la cuvintele bătrânului „fii tu însuţi”, Michael se ridică, se îndreaptă spre ea şi încearcă să-i aţină calea. Tatiana îl ignoră, gaşca e din ce în ce mai zgomotoasă, dar la strigătul lui Michael, toată lumea încremeneşte.

Începe un joc nostim, un flirt inocent şi amuzant, cu Michael dându-i târcoale fetei şi încercâd să-i atragă atenţia.

Hei, drăguţo cu tocuri înalte,
îmi provoci o agitaţie pe care n-am mai cunoscut-o;
eşti exact un produs al frumuseţii,
îmi place felul în care mergi, în care vorbeşti,
îmi place rochia ta;

Îţi simt căldura pe o rază de mile,
te voi urca în maşina mea
şi ne vom simţi bine,
doar sărută-mă, drăguţo şi spune-mi de două ori
că tu eşti aleasa mea.

Gaşca îl urmăreşte cu interes, la un moment dat chiar începe să-i facă galerie, uitând că ceva mai devreme îl respinseseră. Tot videoclipul este o lecţie despre cum să te comporţi cu femeile, pe care Michael le-o dă băieţilor de cartier, mahalagii, needucaţi, gălăgioşi şi grosolani.

Prin felul în care mă faci să mă simt,
tu mă stârneşti de-a binelea
mă faci să mi se înmoaie picioarele,
zilele mele de singurătate s-au dus.

Fata, care la început trece pe lângă el ca trenul prin gară, crezând probabil că e la fel ca toţi ceilalţi, devine amuzată de jocul lui. Ideea din scenariul videoclipului are ceva din „paso doble”, stilul muzical asemănător unui marş care este în mod tipic asociat intrării în ring a toreadorului. Dealtfel, Michael chiar foloseşte paşi specifici din dansul „pasodoble”, în timp ce încearcă să o convingă pe Tatiana că e fata visurilor lui.

Îmi place sentimentul pe care mi-l induci
e suficient să mă strângi în braţe şi sunt în extaz
oh, voi munci de la nouă la cinci
ca să-ţi cumpăr lucruri şi ca să te păstrez lângă mine
nu m-am simţit niciodată aşa de îndrăgostit
doar promite-mi, drăguţo, că mă vei iubi pentru totdeauna.

Îţi jur că voi avea grijă să fii mereu satisfăcută,
Pentru că tu eşti aleasa mea.

Promisiunile naive de genul „voi munci de la nouă la cinci ca să-ţi cumpăr lucruri” sau „voi avea grijă să fii mereu satisfăcută”, care sunt, în concepţia unui băiat simplu de cartier, condiţiile esenţiale pentru a cuceri o femeie, aici sunt ironizate fin de Michael, şi punctate de gesturi specifice, cu aluzie sexuală (la naiba, de ce la el niciodată astfel de gesturi nu par vulgare? :)

Până la urmă, el reuşeşte ceea ce şi-a propus: fata îl acceptă şi filmul se sfârşeşte cu o îmbrăţişare á la Hollywood.

Nu e treaba nimănui,
(felul în care mă faci să mă simt)
nu e treaba nimănui,
decât a mea şi a drăguţei mele
(mă faci să îngenunchez,
zilele mele de singurătate s-au dus...)

Ritmul melodiei, la fel ca şi dansul lui Michael din videoclip, este un amalgam, alcătuit cu măiestrie, de dramatic şi comic, sobru şi jucăuş, rafinat şi indecent, dur şi delicat; ceea ce îl face extrem de plăcut auzului şi privirilor şi care explică faptul că este ascultat şi urmărit, în continuare, cu aceeaşi plăcere de amatorii de muzică.

Chiar dacă face parte dintr-o perioadă în care Michael Jackson era încă visător şi inocent, The Way You Make Me Feel rămâne unul dintre cântecele de referinţă pentru talentul său, pentru calităţile de showman şi pentru capacitatea sa de a transforma în artă, practic, orice proiect în care se implica. The Way You Make Me Feel este, după părerea mea, una dintre multele dovezi că Michael Jackson a fost, este şi va rămâne The Number One.






...