Behind The Mask

...

Compus de Chris Mosdell şi Ryuichi Sakamoto, Behind The Mask a fost lansat în 1979, pe albumul “Solid State Survivor” al grupului electropop Yellow Magic Orchestra. Melodia originală (pe care o puteţi asculta aici) era o compoziţie instrumentală, cu inserţiuni vocale pentru care s-a folosit un vocoder (sintetizator de voce).

În timpul lucrului pentru albumul "Thriller”, Quincy Jones a auzit Behind The Mask şi i-a plăcut atât de mult, încât i-a prezentat-o lui Michael, care a înregistrat propria versiune, îmbogăţindu-i linia melodică şi adăugând versuri. Deşi iniţial a fost inclusă pe lista cu melodii care aveau să compună albumul "Thriller”, Behind The Mask a pierdut acest tren şi a rămas timp de aproape 30 de ani în sertarul cu comori al lui Michael Jackson – sertar din care continuăm să aşteptăm să mai iasă alte şi alte bijuterii, care să ne încânte.

Indiferent ce fel de om e Quincy Jones şi indiferent cât a greşit faţă de Michael, rămâne de necontestat faptul că, din punct de vedere profesional, e un geniu. A ascultat această melodie în varianta celor de la Yellow Magic Orchestra – melodie care, sincer, mie nu-mi spune absolut nimic, nici măcar în anii ’80 când genul acesta era la modă, nu ar fi făcut parte, sub nicio formă, din preferintele mele – aşadar, Quincy Jones a ascultat această melodie şi i-a intuit potenţialul. Cu o orchestraţie mai elaborată şi cu o poveste constituită şi transpusă în versuri, cu vocea originală a lui Michael, o Cenuşăreasă anostă şi fără culoare a fost transformată într-o prinţesă de toată frumuseţea, în care abia dacă mai recunoşti ceva din ceea ce a fost la origini.

De la bun început, a trebuit să vorbesc despre asta,
e ca o lamă cu două tăişuri – te tai tu şi mă răneşte pe mine;
de la bun început, am ştiut că eşi o prefăcută
care stai ascunsă în spatele măştii şi îţi controlezi lumea.

Când eşti prin preajmă, îţi privesc chipul,
încercând să descopăr adevărul, dar el e ascuns bine;
tu spui că mă iubeşti dar e greu de crezut,
pentru că, atunci când eşti în braţele lui, parcă arunci cu pietre spre mine.

Pe cine iubeşti? Pe mine?... Cu tine, nu ştiu ce să cred;
Pe cine iubeşti? Dacă nu-mi poţi răspunde, nu te mai vreau – mă cunoşti doar...

Nu e nicio lacrimă în ochii tăi, dar ăsta e felul tău de a plânge;
Totul e măreţ, stralucitor – tu doar mi-ai studiat mintea.

Mă învârtesc de colo-colo şi-mi deplâng soarta
iar când vin la tine, te văd stând liniştită;
îţi petreci vremea în cel mai ciudat loc –
aşa că scoate-ţi masca, să-ţi pot vedea chipul!

Paradisul trebuie să fie circumspect,
zâmbetul tău e periculos;
m-ai speriat, fato,
cu lacrimi goale, nesincere –
unde ţi-e sufletul, unde s-a dus?
m-ai speriat...

Pe cine iubeşti? Pe mine?... Cu tine, nu ştiu ce să cred;
Pe cine iubeşti? Dacă nu-mi poţi răspunde, nu te mai vreau – mă cunoşti doar...
Nu mai vreau să vorbesc despre asta,
nu mai vreau...

Având o poveste care aminteşte de “Dirty Diana” şi “Who Is It”; un ritm dance-pop, rock şi influenţe R&B şi soul, Behind The Mask are un aer proaspăt şi modern – nu ai zice că a fost înregistrat acum aproape trei decenii. Sunt extrem de bucuros că a fost aleasă pentru albumul MICHAEL, după părerea mea merita cu prisosinţă asta şi, mai mult decât faptul că e un cântec excepţional, mai mult decât faptul că e al lui Michael, Behind The Mask e o dovadă vie a unui adevăr incontestabil: muzica lui Michael e eternă. Michael e etern.



Cei care s-au ocupat de producerea cântecului Behind The Mask pentru albumul MICHAEL au făcut treabă bună. Se pare că mulţimea din fundal este o secvenţă înregistrată din timpul concertului “Dangerous” din Bucureşti (1992). Backing-ul este asigurat de vocea minunată a lui Shanice Wilson.

În câteva săptămâni, administratorii moştenirii lăsate de Michael, împreună cu Sony Music, vor să lanseze Behind The Mask şi Hollywood Tonight ca single-uri, în toată lumea, atât la radio cât şi pe canalele muzicale, sub formă de videoclipuri. Ambele melodii au fost primite excelent atât de fani cât şi de criticii muzicali, fiind declarate favoritele albumului MICHAEL. În postarea despre album din 12 decembrie 2010, eu însumi am declarat că, pentru mine, aceste două melodii sunt în top 3 si mă bucur să constat că, deşi nu sunt critic muzical, părerea mea a fost valabilă :).

Behind The Mask, finisat de John McClain şi Jon Nettlesbey, a primit elogiile criticilor ca fiind o infuzie a spiritului muzicii lui Michael, din trecut. Rollingstone Magazine îl numeşte “un văr funky pătimaş al cântecului «Wanna Be Startin’ Something»”.

MICHAEL a fost Number One la nivel global, de la lansarea sa în decembrie 2010 şi s-a vândut în peste 3 milioane de exemplare, fiind unul dintre cele mai bine vândute albume în 2010. Succesul în creştere al albumului continuă să sublinieze semnificaţia lui Michael Jackson pentru fanii săi, ca simbol global şi superstar, şi dovedeşte din plin faptul că muzica sa continuă să transceandă culturi şi naţii.

Colecţia de platină al albumului MICHAEL cuprinde acum 17 ţări: Marea Britanie, Germania, Franţa (2 discuri de platină), Italia (2), Spania, Danemarca, Polonia, Rusia (2), Austria, Belgia, Cehia (5), Canada, India (2), China, Taiwan, Coreea şi Orientul Mijlociu.

MICHAEL a primit “Discul de aur” în 18 ţări, printre care: Australia, Noua Zeelandă, Brazilia, Japonia, Hong Kong, Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore, Finlanda, Grecia, Ungaria, Irlanda, Portugalia, Olanda, Norvegia, Suedia.

Ce ar mai fi de adăugat?... Doar un îndemn de a asculta în continuare muzica Regelui Pop şi un – din toata inima – Go, MICHAEL! Go get ’em!


...

LIVING WITH MICHAEL JACKSON - partea 9

...

Ca o concluzie, am să parafrazez un mare număr de comentarii care apar pe youtube, la diferite postări, cu diferite subiecte:

Doamne, te rog să ni-l dai înapoi pe Michael Jackson! Poţi să-i iei în schimb pe Gaga, Justin Bieber, Miley Cirus, Jonas Brothers, Kanye West, Inna… Lor nu le vom simţi lipsa.




...

LIVING WITH MICHAEL JACKSON - Partea 8

...

Ştiaţi că...


Spectacolul din 1993 de la Super Bowl a adus cea mai mare audienţă din istoria televiziunii americane.

Albumul dublu “History” este cel mai bine vândut dublu-album care a fost lansat vreodată în SUA.

Trei dintre albumele lui Michael Jackson – “Bad”, “Dangerous” şi “Thriller” – sunt printre cele mai bine vândute albume din lume.

Michael Jackson are două stele pe Hollywood Walk of Fame: una pe 1541 Vine Street iar cealaltă pe 6927 Hollywood Boulevard.

Albumul “Invincible” a costat 30 milioane dolari.

Când Michael avea în jur de 14 ani, fraţii lui mai mari l-au încuiat într-o cameră de hotel cu o prostituată.

Michael Jackson cerea întotdeauna suc de portocale în loc de apă după fiecare spectacol.

Michael Jackson lăsa întotdeauna o scrisoare în camera de hotel, pentru a fi găsită.

Odată a mers să-l întâlnească pe robotul E.T. din faimosul film cu acelaşi titlu şi s-a despărţit de el plângând. A spus că “E.T. era un prieten adevărat.”

Michael Jackson adora toboganele acvatice.

Michael Jackson ştia să se dea pe patinele cu rotile.

“Ghost” este în continuare cel mai lung videoclip din toate timpurile.

Michael Jackson a cumpărat premiul Oscar primit în 1940 de filmul “Pe aripile vântului”.

Nu-i plăcea să se uite în oglindă.

Nu era niciodată mulţumit de el însuşi.

Adora şosetele.

Îi plăceau desenele animate, printre care Familia Simpson. Personajul favorit era Bart Simpson. Melodia filmului, “Do The Bartman”, e compusă de el în 1990 (a şi înregistrat pentru baking), dar nu a fost creditat pentru ea deoarece la acea dată se afla sub contract cu o altă casă de producţie.

Michael nu a vrut să participe la “Jackson Variety Show” (1976-1977) dar a fost obligat să o facă.

Prefera UCLA (“University of California, Los Angeles”) mai mult decât USC (“University of Southern California”).

Îi plăcea să se îmbrace ca Charlie Chaplin, pentru că îl admira foarte mult.

Michael Jackson ştia să cânte la baterie.

Principalul motiv pentru care nu-i plăceau turneele era schimbarea de fus orar, care îi provoca insomnii.

Michael Jackson a spus că îi lua câteva zile bune ca să-şi liniştească emoţiile, pentru un singur show.

Cei care i-au fost apropiaţi afirmă că vocea lui Michael Jackson era foarte profundă şi bărbătească.

Îi plăcea foarte mult să alerge şi era foarte rapid.

Când LaToya a pozat pentru playboy, Michael nici n-a vrut să audă.

Un chestionar extensiv aplicat în masă, în 1997, a concluzionat că Michael jackson era cea mai faimoasă perosană din lume.

Michael şi Tito au fost cavaleri de onoare la nunta Lizei Minelli cu David Gest.

Albumul “Thriler” este în continuare cel mai bine vândut din toate timpurile.

Când îşi lua micul-dejun la Neverland, îi plăcea ca elefantul său să-l privească prin fereastră.

Pe la sfârşitul anilor ’70, Michael şi fraţii săi trebuiau să cânte în Las Vegas, dar înainte de un spectacol Michael s-a strecurat afară şi s-a ascuns într-un cazino.

Michael a fost inclus în “Songwriters Hall of Fame” în 2002.

Videoclipurile promoţionale făcute pentru cântecele lui Michael şi regizate, printre aţii, de John Landis şi John Singleton, au costat mai mult decât unele filme de lung-metraj.

Michael Jackson este naşul unuia dintre copiii lui Barry Gibb (“Bee Gees”), botezat Michael Gibb. Michael îi iubea pe “Bee Gees”, a spus că au fost inspiraţia lui.

Mergea la “drive KFC” şi comanda mâncare cu o voce foarte gravă, iar şoferul lui lua mâncarea de la fereastră.

Îi plăcea mult să sune diverse persoane, noaptea târziu, şi să le vorbească cu voce deghizată, fără ca ei sa-l recunoască.

Odată a afirmat, după divorţul cu Lisa Marie Presley: “Ea poate să fie o persoană calculată şi rea.”

Îi plăceau mult bomboanele, acadelele Dum Dum şi guma de mestecat Big Red (cu aromă de scorţişoară, de la Wrigley) care face baloane. La M&M, nu mânca bomboanele maro, pentru că nu era o culoare a curcubeului.

Odată a invitat-o pe Prinţesa Leah din filmul “Răzbioul Stelelor” la ziua fiului său, Prince.

Favoritul său dintre Power Rangers era cel roşu.

Michael i-a spus odată unui apropiat că nu voia sa cânte “Billie Jean” la 50 de ani.

Nu a vrut-o pe Ola Ray în videoclipul “Thriller” pentru că i se părea scârbos faptul că pozase în Playboy. Totuşi, regizorul John Landis a angajat-o. La replica “Te-ai speriat?”, regizorul i-a cerut sa o spună ca şi cum ar fi vrut să facă sex cu Ola. Michael mai întâi s-a ruşinat, apoi s-a enervat... în final a zis clar “NU”. Într-un interviu dat în 1984, John Landis a admis că filmările au mers destul de greu. Era un chin să-i aducă pe Michael şi pe Ola Ray împreună pe platou, pentru că Michael se ascundea mereu de ea.

Când era adolescent, adora să se uite la filmul “Ben”, pentru că i se părea grozav să vadă cum apărea numele său la credite.

Lui Michael Jackson ii plăcea să gătească şi chiar se pricepea la asta.

Culorile favorite: roşu şi auriu.





...

LIVING WITH MICHAEL JACKSON - Partea 7

...

Din ciclul ”Secretele murdare ale unui chiloţar” vă prezint


un articol scris de jurnalistul Charles Thomson şi postat pe blogul său pe 18 ianuarie 2011:


În octombrie 2010 i-am luat un interviu lui Dieter Wiesner, care a lucrat pentru Michael Jackson ca manager între 1997 şi 2003. La vremea aceea, scriam un articol despre cum a fost făcut ultimul videoclip al lui Michael Jackson – „One More Chance” şi aranjasem un interviu cu Dieter Wiesner, nu numai pentru că a fost implicat în filmarea videoclipului, dar şi pentru că făcea parte din echipa care se ocupa de planificarea revenirii lui Jackson – revenire care a fost deturnată chiar la jumătatea filmărilor pentru videoclip, din cauza raidului făcut de Sneddon la Neverland.

În interviul meu cu Dieter, am discutat aspecte pe care nu le mai auzisem niciodată puse pe tapet, cum ar fi povestea emoţionantă despre cum a reuşit să-l avertizeze pe Jackson, care atunci era într-un hotel din Las Vegas, despre raidul lui Sneddon la Neverland. Dar cea mai şocantă afirmaţie a fost despre jurnalistul britanic de televiziune Martin Bashir, al cărui show „Living With Michael Jackson” este şi astăzi considerat de mulţi ca fiind scânteia care i-a redeşteptat lui Sneddon interesul pentru starul pop şi a instigat acuzaţiile care au dus la procesul din 2005, care aproape că l-a ucis pe Jackson.

Povestind despre Martin Bashir, Dieter Wiesner a afirmat că în timpul vizitei din 2002 la Berlin, el l-a văzut pe Bashir stracurându-se în apartamentul lui Jackson din hotel şi cotrobăindu-i prin bagaje. Wiesner a mai spus că Bashir alerga de colo până colo, fugărindu-i efectiv pe copiii lui Jackson cu o cameră, în timp ce starul pop nu era de faţă, ignorând complet solicitarea acestuia de a nu-i filma copiii pentru documentar.

Aici puteţi asculta o secvenţă audio din interviul cu Dieter Wiesner, în care el face aceste afirmaţii grave.

Am dezvăluit afirmaţiile lui Dieter într-un interviu live de trei ore la Blog Talk Radio. Acum încerc să-l editez şi să-l încarc pe contul meu de youtube. Primele trei segmente ale acestui interviu sunt acum online. În aceste segmente discut lucruri foarte puţin cunoscute despre documentarul lui Martin Bashir.



...

LIVING WITH MICHAEL JACKSON - Partea 6

...

Steve Manning

Loialitatea însemna totul pentru Michael Jackson şi puţine personae i-au fost atât de apropiate şi de încredere cum a fost Steve Manning. În 1970, Manning era preşedintele Fan Clubului Jackson 5 iar mai târziu a devenit publicistul devotat al grupului, la Epic Records. Devotamentul lui Manning s+a transformat într+o relatie de 44 de ani cu Michael, care l-a numit „frate”. The Jacksons l-au considerat ca fiind un membru al familiei. Manning ne împărtăşeşte amintiri despre prietenul care şi-a trăit viaţa sub ochii întregii lumi, dar pe care foarte puţini l-au cunoscut cu adevărat.


Caracterul

Se pricepea Michael să citească caracterul oamenilor? Da şi nu. Timpul a arătat ce anume vor oamenii şi cam ce e în capul lor. Unii chiar nu au nimic bun în ei. Îl rănea profund, atunci când auzea ce vorbeau despre el. Atât de mulţi oameni din Hollywood l-au trădat... oameni în care el a avut încredere... Hollywood-ul s-a întors, pur şi simplu, împotriva lui. Iar el era sensibil. Nu cred că există un om căruia să-i pese atât de mult de suferinţa altora, cum era Michael. ...Şi a fost nevoit să ierte. Când eşti un astfel de om al lui Dumnezeu, aşa cum era el, trebuie să ierţi. El considera că, dacă porţi pică, asta te trage în jos. El reuşea să ierte, dar nu uita.


Pasiunea pentru lectură

Oriunde călătoreau The Jackson 5, Michael şi mama lui întotdeauna căutau librării care vindeau cărţi ale autorilor afro-americani. Cei apropiaţi ştiu că el iubea istoria afro-americanilor. I-a plăcut foarte mult cartea „Before the Mayflower” scrisă de Lerone Bennet Jr (o carte care tratează istoria afro-americanilor din 1619 până în 1962). Părinţii lui i-au instilat mereu istoria negrilor. Lui Michael îi mai plăceau foarte mult literatura greacă – fabulele, mitologia şi clasicii greci.


Modurile favorite de a-şi petrece timpul

Uneori conducea el însuşi. Spunea: „Steve, hai să ne plimbăm.” Mergeam, doar el şi cu mine, cu Mercedes-ul sau cu Rolls Royce-ul său. Evita autostrada, nu mergea prea departe fără bodyguard şi conducea atent.

Îi plăceau fanteziile, evadările. Evident că îşi permitea să evadeze. Cred că făcea asta mai ales prin muzică, prin dans şi prin cărţile pe care le citea. Iubea filmele, mai ales „Three Stooges” şi filmele pentru copii. Am văzut împreună „Eu şi Regele” cu Yul Brynner. Cred că a văzut „Vrăjitorul din Oz” pe Broadway de 100 de ori, iar „Annie” de un milion de ori.

De asemenea, îi plăcea mult să deseneze. A făcut schiţe după evenimentele din 9/11. Mai desena clovni, copii, căpitani şi pe Mickey Mouse. Îi plăcea să facă schiţe.






...

LIVING WITH MICHAEL JACKSON - Partea 5

...

Debbie Rowe:


"Michael îl hrăneşte pe Prince, el îi schimbă scutecele, el îi citeşte, el îi cântă. Dacă Michael vorbeşte la telefon, copilul e în braţele lui. Dacă are o întâlnire, copilul e prezent. Michael trage un pui de somn cu el. Eu nu am de ce să fiu lângă copil, pentru că Michael e prezent întotdeauna."

"Nu am făcut copiii pentru că voiam să fiu mamă. Eu nu am schimbat scutece. Eu nu m-am trezit în toiul nopţii, chiar dacă eram acolo, pentru că Michael făcea totul."

"Să fii părinte e o artă. Trebuie să meriţi asta. Doar pentru că ai născut şi ţi-ai transmis moştenirea genetică, nu-ţi conferă automat titlul de părinte. Trebuie să meriţi acest titlu."

"Michael e cel mai minunat tată. El ştia deja ce-i trebuia bebeluşului, chiar înainte ca bebeluşul să aibă nevoie de ceva. Eu nu mă pricep la asta."

"Nu aş fi făcut copiii dacă nu l-aş fi iubit atât de mult pe Michael şi dacă nu ar fi existat relaţia noastră atât de frumoasă. Şi cât de răsfăţată am fost... Am trecut prin toată experienţele sarcinii şi naşterii având alături un om atent şi iubitor. Eu sunt cea care mă simt egoistă."

...

LIVING WITH MICHAEL JACKSON - Partea 4

...


Debbie Rowe: “Viaţa mea ca mamă a copiilor lui Michael Jackson” (Interviu acordat pentru cotidianul britanic Daily Mail în 2007)


Fotografii cu „bebeluşii” multiubiţi ai lui Debbie acoperă pereţii galbeni ai locuinţei ei. Sunt instantanee favorite, portrete înrămate şi chiar picturi care le captează perfect inocenţa expresivă. Rowe analizează figurile şi spune, cu patimă: „Sunt posesivă şi protectoare cu bebeluşii mei. Fericirea lor înseamnă pentru mine mai mult decât orice altceva, pe lumea asta. Îi iubesc mai mult decât am crezut vrodată că ar fi posibil.”

S-ar părea că este ceva perfect normal, ca o mamă să simtă astfel despre copiii ei. Dar... portretele care împodobesc pereţii lui Rowe ne prezintă menajeria ei de animale – nicidecum pe cei doi copii pe care i-a născut şi apoi i-a lăsat în grija lui Michael Jackson.

Într-adevăr, nu există nici măcar o fotografie a lui Prince Michael (care acum are 10 ani) sau a lui Paris (9), copiii care i-au fost luaţi din braţe, în schimbul mai multor milioane de dolari. La mai mult de un deceniu după căsătoria ei cu Michael Jackson, Debbie Rowe trăieşte singură şi are o crescătorie de cai şi de câini. Se mai vede foarte puţin din averea cu care lumea ştie că s-a ales, devenind cea mai faimoasă mamă-surogat a Americii.

„Bebeluşii” ei sunt reprezentaţi de 11 câini, un papagal care stă în dormitorul ei şi bea din ceaşca ei de cafea, o pereche de peruşi şi 30 de cai – majoritatea, iepe gestante. Debbie afirmă, fără urmă de ironie, că îi este extrem de greu să dea mânjii. „Sunt nevoită să-i trimit la un dresor, asta mă ajută să nu mă ataşez prea mult... numai aşa mă pot despărţi de ei.”

Se pare că pe Rowe o preocupă mult mai mult îndepărtarea unui pui de animal de mama lui, decât a ei de copiii proprii, pe care i-a lăsat în grija superstarului singuratic.

Rowe pare să nu prea comunice cu propriii ei copii, deşi ea afirmă că îi vizitează, uneori. Fotografiile copiilor, însă, care au tinut primele pagini ale mediei săptămâna aceasta, şi în care, pentru prima oară, feţele lor nu mai sunt acoperite, i-au oferit lui Rowe şansa de a-şi vedea copiii la care a renunţat.

Săptămâna aceasta, Debbie i-a invitat pe cei de la Daily Mail pentru un interviu deosebit, în care, în sfârşit, după mulţi ani, ea a rupt tăcerea. Când a fost întrebată despre pozele copiilor care au fost publicate recent, reacţia ei a foat mai degrabă aceea a unui crescător satisfăcut, decât a unei mame care suferă din cauza pierderii copiilor: „Sunt doi copii foarte frumoşi. Sunt mândră de asta.”

Totuşi, e nemulţumită că figurile copiilor au fost dezvăluite. „Eşarfele acelea au fost ideea mea, nu a lui Michael. Am primit ameninţări cu răpirea, atunci când erau bebeluşi. Nu vreau ca ei să fie recunoscuţi. Sunt supărată că au fost fotografiaţi fără eşarfe.”

Rowe, care acum (în 2007) are 49 de ani, se grăbeşte să risipească zvonurile legate de absenţa comunicării cu fostul soţ (de care a divorţat acum 8 ani) şi de faptul că are iar nevoie de bani. „Nu am nevoie de bani. Michael şi cu mine suntem în relatii bune. Mă văd mereu, cu el şi cu copiii. Ei locuiesc în Las Vegas acum, sunt doar trei ore de drum până acolo.”

Însă, această afirmaţie pare să nu se potrivească – la fel ca multe alte lucruri din povestea ei extraordinară –
având în vedere că, în timpul procesului de molestare din 2005, ea recunoscuse că nu-i mai văzuse, nici pe el, nici pe copii, de ani de zile.

Ea adaugă: „Eu şi cu Michael suntem în relaţii bune. Întotdeauna a fost aşa. Am divorţat de el numai pentru că mi-am vrut viaţa înapoi. N-am mai suportat presiunea constantă a faimei. El e geniul, el e cel faimos; nu eu. Am produs doi copii frumoşi, dar nu ştiu să cânt, nici să dansez.”

După divorţ, Rowe a locuit în casa din Beverly Hills primită de la Jackson ca parte a înţelegerii; şi a studiat dreptul penal şi psihologia la o universitate la distanţă. „Voiam să lucrez într-o închisoare. Credeam că pot fi de ajutor, pentru că nu ai cum să dai greş, cu cineva care deja e în închisoare. Dar în final am decis că iubeam caii mult mai mult şi am vrut să plec departe de Los Angeles, unde eram urmărită de paparazzi peste tot.”

În 2004, Debbie Rowe a vândut locuinţa din Beverly Hills şi a cumpărat o fermă cu trei dormitoare in Palmdale – un oraş urât, dintr-o zonă deşertică, la 60 mile de Los Angeles. Aici, în soarele torid şi în singurătate, Rowe pare că şi-a găsit liniştea. „Aici, în aerul acesta proaspăt, mă simt mult mai bine. Nimeni nu mă cunoaşte. Nu vorbesc cu nimeni. Îmi trăiesc viaţa, crescând cai. De cum am văzut locul acesta, m-am îndrăgostit de el. Mă trezesc la 6 dimineaţa, mă duc la animelele mele şi vedem împreună cele mai frumoase răsărituri de soare...”

“Eram o persoană extrovertită, dar căsătoria cu Michael m-a făcut să devin introvertită. Eram urmărită peste tot. Uram faima. După ce m-am căsătorit cu Michael, n-am mai putut să muncesc. Angajaţii de la clinică vindeau mediei poveşti despre mine. Când eram copil, nu visam să mă căsătoresc cu Michael Jackson sau cu altă vedetă. Nu mă impresionează celebritatea. M-am născut şi am crescut în LA şi visam să am un ranch cu mulţi cai. A durat mult, dar în sfârşit fac ceea ce mi-am dorit întotdeauna.“

Rowe nu se plânge de bani. Fiecare bănuţ îl cheltuieşte pentru caii ei, pe care îi vinde cu 15.000 lire fiecare; şi pentru câini. “Nu pot fi cumpărată. Nu am nevoie de bani. Nu vreau decât să fiu lăsată în pace”, insistă ea.
În mod bizar, însă, în vreme ce pozează cu caii pentru noi, pare să-şi schimbe părerea. Încântată de atenţia care i se acordă, anunţă: “Vreau un reality show. Cred că ar fi grozav. Puteţi să-mi aranjaţi asta? Eu, cu cânii şi caii mei. Credeţi că ar avea success în Marea Britanie? Eu cred că ar fi ceva exploziv.”

Dar vederea acestei femei de aproape 50 de ani, transpirând în soare, tânjind după atenţia animalelor, e departe de a fi nostimă. Unii se întreabă dacă copiii la care a renunţat i-ar fi putut oferi dragostea de care are nevoie, dar sunt puţine şanse, atâta vreme cât copiii au rămas lângă tatăl lor.

Oare Rowe se vede căsătorindu-se din nou? Ea spune că e fericită numai cu animalele. Apoi oftează. “Într-o căsnicie sunt trei etape. Mai întâi e atracţia fizică, apoi e faza de procreaţie şi dacă reuşeşti să treci peste toate rahaturile, urmează etapa de prietenie.”

Face o pauză, apoi dă din mână a renunţare. “Eu mi-am îndeplinit etapa de procreaţie. Restul nu-mi mai trebuie.”






...