La mulţi ani, Billie Jean ! (ianuarie 1983 – ianuarie 2010)

...


Părea o regină a frumuseţii dintr-o scenă de film
i-am spus: nu te supăra, dar ce vrei să spui cu “eu sunt acela
care va dansa pe scenă în cerc”;
ea spunea că eu sunt acela care va dansa în cerc

Ea mi-a spus că o cheamă Billie Jean şi a provocat o scenă;
atunci toate capetele s-au întors, cu ochi care îşi doreau, fiecare, să fie acela
care va dansa în cerc


Billie Jean este un cântec R&B dance-pop, compus de Michael Jackson şi lansat pe 2 ianuarie 1983 ca al doilea single al albumului „Thriller” (care ieşise pe piaţă cu o lună înainte). Deşi lui Quincy Jones, producătorul de la acea vreme, nu i-a plăcut melodia (naiba ştie de ce) şi s-a ciondănit destulă vreme cu Michael ca să n-o includă pe album, până la urmă voinţa artistului a avut câştig de cauză, iar de aici încolo toată lumea ştie ce s-a întâmplat, de unde rezultă că încăpăţânarea e foarte bună uneori – mai ales atunci când beneficiezi de geniul şi de aptitudinea de vizionar de care Michael a avut parte din plin.

Cântecul, care străluceşte mai ales prin ritmul grav al başilor şi prin sunetul vocal denumit „hiccup” (care se aude ca un icnet), a fost mixat de 91 de ori de către Bruce Swedien, până când a ieşit capodopera de care ne bucurăm de 27 ani încoace. Citat ca fiind unul dintre cele mai revoluţionare cântece din istorie, Billie Jean a primit discul de platină în 1989. Premiat de numeroase ori (printre care două premii Grammy, un premiu AMA şi admiterea în Music Video Producers Hall of Fame), cântecul, laolaltă cu videoclipul său, au avut o contribuţie majoră în faptul că „Thriller” a devenit cel mai bine vândut album din toate timpurile.

Oamenii mi-au spus întotdeauna: “ai grijă ce faci
şi nu împinge lucrurile până la a frânge inimile fetelor”;
iar mama mi-a spus mereu: ”ai grijă pe cine iubeşti,
şi fii atent la ceea ce faci, pentru că minciuna devine adevăr.”

Billie Jean nu e iubita mea,
ea e doar o fată care pretinde că eu sunt acela;
dar copilul nu e fiul meu
ea spune că eu sunt acela,
dar copilul nu e al meu

Michael Jackson povesteşte în autobiografia „Moonwalk” că a compus Billie Jean cu gândul la fetele groupie pe care le întâlneau el şi fraţii lui în perioada Jackson 5. „Nu a existat Billie Jean. Fata din cântec este o sinteză a persoanelor care i-au asaltat pe fraţii mei de-a lungul anilor. Nu am putut niciodată să înţeleg cum puteau acele fete să spună că purtau copilul cuiva când ştiau bine că nu era adevărat.”

A ştiut, încă în timp ce scria melodia, că va fi un succes. „Un muzician recunoaşte un material de succes. Simte că totul e la locul lui. Te împlineşte şi te face să te simţi bine. Asta e ceea ce am simţit eu la Billie Jean. Ştiam că va fi grozav, atunci când l-am scris.”

Lui Quincy Jones nu i-a plăcut deloc demo-ul, nu l-au impresionat başii, şi a considerat că Billie Jean e prea slabă ca să facă parte din colecţia pentru album. Când Quincy Jones i-a spus că trebuie să renunţe la primele 29 secunde de intro, Michael nu a fost de acord: „Dar tocmai ăsta e farmecul melodiei! Este exact ceea ce mă face să vreau să dansez!” Iar, dacă Michael spune „asta mă face să vreau să dansez”, atunci toată lumea trebuie să tacă şi să facă aşa cum hotărăşte el – povestea Jones.

O altă idee de-a lui Jones a fost să schimbe titlul, din Billie Jean în „Not My Lover”. Michael a fost decis să păstreze titlul ales de el şi a cerut să fie menţionat ca şi co-producător. În plus, a considerat că demo-ul suna exact ca produsul final şi că, pentru chestia asta, merita să primească drepturi de autor într-o cotă mai mare decât se inţeleseseră iniţial. Jones a refuzat ambele solicitări ale lui Jackson şi toată treaba a fost lăsată baltă pentru câteva zile. Aşadar, neica Jones s-a străduit cât a putut să aducă modificări melodiei, oricât de mici, care să-i justifice un onorariu mai consistent, dar probabil că pe atunci nu prea ştia cu cine avea de-a face :) Avea în mână oul de aur şi a crezut că-l poate învârti pe degete; dar spre ghinionul lui, oul avea personalitate şi ştia exact cât valorează :)

Timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi
legea a fost de partea ei;
dar cine se poate opune atunci când ea îşi pune în aplicare
uneltirile şi planurile ei –
doar pentru că am dansat împreună în cerc...
aşa că ţine cont de sfatul meu: aminteşte-ţi ca întotdeauna să te gândeşti de două ori;
gândeşte-te de două ori!

După ce, în sfârşit, şi-au rezolvat divergenţele, Michael Jackson şi-a înregistrat toată partea lui, inclusiv dublurile, într-o singură şedinţă.

Iată ce povesteşte Bruce Swedien despre înregistrările pentru Billie Jean:

Când a venit vremea să mixez „Billie Jean”, pentru mine a fost o treabă ca oricare alta. Indiferent că lucrez cu Michael, Quincy, Rod, Jennifer şi aşa mai departe, am libertate creativă totală în ceea ce priveşte sunetul. Cu alte cuvinte, sunt lăsat singur atunci când trebuie să mixez. Mixajele mele pot să dureze ore, zile sau chiar săptămâni. Pur şi simplu consider că un mixaj nu e gata decât în momentul în care se află pe disc, gata de a fi vândut. Aşa că am mixat la Billie Jean vreo două zile. Am făcut primul mixaj, mă apucasem de mixajul numărul 2 şi mi-am zis că melodia era criminală! I-am chemat pe MJ, Quincy şi Rod (Temperton) şi le-am pus să asculte mixajul 2. Le-a plăcut la nebunie! Dansau cu toţii; peste tot erau numai zâmbete! Apoi Michael s-a strecurat afară din camera de control şi mi-a făcut semn să-l urmez. Şi mi-a spus în şoaptă: „Te rog, Bruce; e perfect, dar dă basul un pic mai tare şi mai fă un mixaj, te rog...” I-am răspuns: „OK, Smelly, nicio problemă.” Pe vremea când înregistram „Off The Wall”, Quincy l-a poreclit „Smelly” pe Michael pentru că, atunci când îi plăcea o bucată dintr-o melodie sau o anume bătaie, în loc să-i spună „funky”, el îi spunea „smelly jelly”. De asemenea, Michael nu înjura; iar când simţea nevoia să folosească un cuvânt urât spunea simplu „smelly”. Şi aşa i-a rămas numele. Când m-am întors în camera de control ca să dau basul un pic mai tare pentru Michael, Q m-a tras într-un colţ şi mi-a zis” „Te rog, adaugă puţin praf de usturoi pe tobe. Doar un pic!!” Aşa că m-am întors la treabă şi am adăugat ce mi-a cerut Q. Doar un pic! Aşa am ajuns la mixajul cu numărul 91 pentru „Billie Jean”. Aveam o stivă de casete până aproape de tavan! Când au ascultat mixajul cu numărul 91, toată lumea a zâmbit; dar Quincy avea una din privirile acelea ciudate ale lui. Mi-a spus: „Ştii, Svensk, am putea să ascultăm una dintre versiunile mai vechi?” Mi-a sărit inima, pentru că eu ştiam că primele mixaje erau dinamită! Apoi Quincy a spus: „Hai să ascultăm mixajul 2.” Aleluia! Eu iubeam mixajul 2! Am ascultat împreună mixajul 2. Ei bine, iată cum stă treaba. Când „Thriller” a fost lansat către lumea întreagă de către Epic Records, conţinea mixajul 2 pentru „Billie Jean”. Iar single-ul „Billie Jean” este tot mixajul 2!

Greg Phillinganes, cel care a interpretat pentru Billie Jean la clape, a afirmat: „Billie Jean e beton la orice nivel. E beton din punct de vedere ritmic. E beton ca sunet, pentru că instrumentele sunt minimalizate, încât efectiv poţi să auzi totul. E beton din punct de vedere melodic, liric, vocal. Te impresionează fizic, emoţional, chiar spiritual.”

Ea i-a spus iubitei mele că am dansat până la trei, apoi s-a uitat la mine
şi mi-a arătat o fotografie cu un copil care plângea – ochii lui semănau cu ai mei (oh, nu!)
pentru că am dansat împreună în cerc.

Conform „Inside the Hits”, versurile se referă la agitaţia creată de Billie Jean pe ringul de dans. Ea atrage mulţimea cu un „vino-ncoace” înainte de a-l ademeni pe solist în dormitor cu parfumul ei seducător. Iar apoi afirmă că i-a făcut un copil şi probabil vrea ca el să-şi asume responsabilitatea. Amplitudinea vocală a lui Michael Jackson se întinde de la bariton înalt la falsetto şi de obicei îşi scria melodiile în aşa fel încât să arate această anvergură. Totuşi, pentru Billie Jean, ambitusul ales este de la tenor la falsetto grav. A patra notă de falsetto este plasată strategic în refren şi, cu ultimul vers, Michael atinge o octavă întreagă. După cele două repetiţii „gândeşte-te de două ori” la sfârşitul celei de-a treia strofe, un sintetizator asemănător cu violoncelul interferă cu acordurile celei de-a patra strofe. Semnătura personală a lui Michael Jackson „hee hee”, care va mai fi utilizată în numeroase alte cântece viitoare, este un alt element care face ca Billie Jean să fie memorabilă.

Billie Jean a fost, încă de la lansare, laolaltă cu „Thriller”, un succes comercial şi critic răsunător. A urcat în topul „Billboard 100”, unde a rămas timp de 7 săptămâni. În „R&B chart” a stat 9 săptămâni pe locul I, iar în topul australian al single-urilor 4 săptămâni. Billie Jean a fost number one în Anglia, Australia, Spania, Elveţia şi în top ten în Austria, Noua Zeelandă, Norvegia şi Suedia. Succesul simultan avut de ambele părţi ale Atlanticului de Billie Jean şi de "Thriller" a mai fost atins în puţine ocazii de vreun artist.

MT Reviews a decretat că Billie Jean este „cel mai bun cântec din istoria muzicii. Ritmul splendid al başilor, atmosfera psihologică şi completă construită de compoziţia lui Jackson... Vocea suavă, hiccup-urile... Billie Jean este neîntrecut prin unicitatea limpede, prin calitatea şi prin geniul categoric. Acesta este Jackson la nivelul lui cel mai bun.” Fireşte că s-au găsit şi unii care n-au înţeles din Billie Jean decât că o femeie îşi creşte copilul singură şi că acea femeie e tratată cu grosolănie. Dar să nu ne împiedicam de astfel de mărunţi(şuri), aşa cum nu s-au împiedicat nici Michael Jackson şi, după cum s-a văzut, nici Billie Jean, care a primit o mulţime de premii, care s-a vândut extraordinar de bine şi care a fost apreciată în toată lumea.

Oamenii mi-au spus întotdeauna: “ai grijă ce faci
şi nu împinge lucrurile până la a frânge inimile fetelor”;
ea a venit şi s-a oprit drept în faţa mea,
am simţit mirosul unui parfum dulce;
treaba asta s-a întâmplat prea repede...
ea m-a chemat în camera ei...

Videoclipul Billie Jean este cel care a adus MTV, un canal de muzică tânăr şi necunoscut, în atenţia întregii lumi. Totodată, a reprezentat începutul apariţiilor constante ale unui artist de culoare la acest post tv, care considera că muzica de culoare nu e suficient de „mişto”. După aia s-a văzut că muzica de culoare e de fapt „cea mai mişto”.

În videoclip, un fotograf îl urmăreşte pe Michael Jackson pe străzile oraşului. Paparazzo se chinuie să-l fotografieze dar, atunci când reuşeşte asta, fotografia se dizolvă. În timp ce se îndreaptă dansând spre camera de hotel a lui Billie Jean, dalele pe care păşeşte se aprind pe rând, simbolizând faima lui care îl face să fie recunoscut pe oriunde trece. Fotograful îl vede pe Michael dispărând sub aşternuturile patului lui Billie Jean iar poliţia îl arestează pentru că îi spiona pe cei doi. Outfit-ul lui Michael Jackson din videoclipul Billie Jean (costumul negru de piele, cămaşa roz şi papionul roşu) a fost imitat de copiii din toate Statele Unite, până la exasperarea bigoţilor şi filistinilor.

Dar treaba nu a fost chiar simplă. Când Walter Yetnikoff, preşedintele agenţiei care îl promova pe Michael, a abordat MTV pentru a difuza Billie Jean, cei de la MTV au refuzat, plini de îngâmfare. Yetnikoff s-a înfuriat şi i-a ameninţat că va face public faptul că MTV refuză să difuzeze muzicienii de culoare. Şi doar asta i-a convins. Prin urmare, faptul că astăzi MTV se laudă că a „copilărit” cu Michael Jackson ori că ei au fost cei care i-au promovat videoclipurile e doar o suficienţă demnă de dispreţ.

Este evident că videoclipul Billie Jean rămâne o piatră de temelie în istoria muzicii video. Dar interpretarea lui Michael Jackson pe scenă e o altă poveste. Atitudinea, dansul, outfit-ul, valiza simplă care aminteşte de Charlie Chaplin (unul dintre eroii lui), pălăria Fedora cu marginile unduite, mănuşa unică (pe care o mai purtase şi înainte, dar abia cu Billie Jean a ajuns în atenţia lumii) – toate acestea au făcut ca Billie Jean să rămână o capodoperă de necontestat. Pentru totdeauna. La fel cum vocea lui Michael Jackson se va auzi întotdeauna, puternică şi hotărâtă:

Billie Jean nu e iubita mea
ea e doar o fată care pretinde că eu sunt acela;
dar copilul nu e fiul meu
ea spune că eu sunt acela, dar copilul nu e al meu

Billie Jean nu e iubita mea…





...