Michael Jackson’s Speech – Exeter Football Club, London – June 14, 2002

...






Buna ziua vouă, oameni minunaţi din Exeter. Şi cred că voi sunteţi nisţe suporteri grozavi ai Clubului de Fotbal din Exeter City. Un bun venit tuturor fanilor care au venit de departe. Sunt foarte fericit să fiu aici cu voi astăzi. Astăzi am venit aici pentru a susţine copiii cu SIDA, pentru a împartăşi dragostea pentru copii şi a-i ajuta pe cei foarte tineri care sunt afectaţi de HIV şi SIDA. Noi îi vom ajuta să construiască un viitor bun, noi toţi lucrând împreună pentru ei; un viitor fără prejudecăţi pentru aceşti copii şi pentru familiile lor. Noi suntem aici pentru a sprijini şi a ajuta oamenii din Africa pentru a găsi o soluţie şi a lupta împotriva HIV/SIDA şi a malariei, prin educaţie şi prevenţie. Ţintim prin prevenţie, dar ajutăm prin tratament. Noi suntem aici pentru a vă susţine pe voi, suporterii şi jucătorii acestui club de fotbal… Din păcate, trăim într-un stat al fricii. În fiecare zi, auzim despre război: la ştiri, la radio şi la televiziune; în ziare, mereu se vorbeşte despre război. Auzim despre naţiuni care îşi fac rău una alteia, despre vecini care îşi fac rău unul altuia, despre familii care îşi fac rău una alteia; şi despre copii care se ucid între ei. Trebuie să învăţăm să trăim şi să ne iubim unii pe alţii înainte de a fi prea târziu. Trebuie să ne oprim!… Trebuie să oprim prejudiciile; trebuie să oprim ura, trebuie să încetăm să mai trăim cu frică faţă de propriii noştri vecini. Aş vrea ca fiecare dintre voi să ia mâna persoanei din stânga şi din dreapta voastră. Haideţi, chiar acum, vorbesc serios! Nu fiţi ruşinaţi, faceţi asta; începem chiar acum!... Luaţi mâna persoanei din stânga şi din dreapta!... Acum spuneţi-le celor de lângă voi că vă pasă de ei. Spuneţi-le că îi iubiţi… Asta e ceea ce face diferenţa. Împreună (audienţa e în delir; Michael râde)... împreună, putem să facem o schimbare în lume; putem să oprim rasismul. Împreună putem să oprim prejudecăţile; putem să ajutăm lumea să trăiască fără frică. Este singura noastră speranţă; dar, fără speranţă, suntem pierduţi. (cineva din public îl întreabă pe Michael cine va câştiga în meciul de sâmbătă) …Staţi puţin... încă ceva: Anglia va câştiga, nu-i aşa?... Bine. Vă cred, vă cred!... Ştiţi, n-am nicio treabă cu sportul, dar vă cred. Pe cuvânt!... Vă mulţumesc tuturor; mulţumesc Exeter, sunt foarte mândru să mă aflu aici; mulţumesc Clubului de Fotbal din Exeter; mulţumesc tuturor fanilor minunaţi. Văd aici Israel, văd Spania, văd ţări din toată lumea, Vă iubesc! Mulţumesc întregii mele echipe şi le mulţumesc în mod special lui David Blaine – e cel mai tare! – lui Patti Boulaye, lui Uri Geller şi lui Matt Fides. Să le mulţumim lor şi tuturor celorlalţi performeri Vă rog să îi ovaţionaţi împreună cu mine! Şi, cel mai important... (Michael vede baloanele care sunt ridicate în aer)... E frumos... E un semn al speranţei. Asta este pentru toţi copiii din lume. Vă iubesc şi vă mulţumesc pentru tot. Aveţi toată dragostea mea şi binecuvântarea lui Dumnezeu!


P.S. La etapa Cupei Mondiale care s-a ţinut a doua zi, Anglia chiar a câştigat, cu 3-0, în faţa echipei Danemarcei. De unde rezultă că Michael a dat un pronostic perfect :)


...