ADEVAR  TRECUT  SUB  TACERE

       

                               „Sufletul este cel mai pretios lucru pe care il puteti impartasi.

                                 Lumea are nevoie de acest dar, acum mai mult ca niciodată 

  „Faceti lumea mai frumoasa impartasind cu mine sentimentul minunat pe care

   l-ati primit atunci când sufletul vostru s-a inaltat pentru a deveni iubire pură.”

Nu cred ca exista cuvinte mai minunate, mai adecvate, care sa oglindeasca sentimentul profund pe care un om il poate trai atunci cand, neconditionat, isi ofera disponibilitatea de a ajuta, de a iubi, de a darui fara nici un atasament. Sa daruiesti in acest fel, este o bucurie pe care nu ai mai simtit-o niciodata, este o plenitudine care te ridica deasupra conditiei tale.

„Inca de cand aram copil mic, am realizat cat de multa dragoste aveam de  impartasit din adancul sufletului! Traditia neagra este o traditie de suflet, care este un dar al iubirii si al bucuriei.”

Sunt cuvintele lui Michael spuse intr-o zi de 9 Martie a anului 1993, cu ocazia primirii Premiului Umanitar Special al Anului - Los Angeles/ „Soul Train Music Awards”.

Intotdeauna, ochii si zambetul copilaresc i-au reflectat acea bucurie extraordinara venita din adancul sufletului, acea bucurie care inseamna a darui, a impartasi cu ceilalti.

Viata care i-a fost harazita lui Michael, a fost nu numai una inchinata artei  pana la atingerea celor mai inalte culmi ale perfectiunii,  ci si o viata traita in compasiune, plina de sensibilitate fata de problemele celor din jur. Aceasta dragoste inascuta, purtata in suflet inca de mic copil, i-a indreptat pasii catre dorinta de vindecare a lumii, catre ideile si conceptiile umanitariste manifestate prin grija, intelegere si dragoste fata de om, fata de valorile materiale si spirituale ale existentei sale, catre aprecierea demnitatii si libertatii omului.

Era convins ca numai prin “iubire” poate vindeca, poate transforma, poate salva, iubirea fiind hrana si respiratia interioara a sufletului. Atunci cand daruiesti fara atasament, barierele sociale, culturale, rasiale sau sentimentale, dispar. O faci, pur si simplu! Iar lumina care-ti inunda tot sufletul este divina!

Destinul l-a inzestrat cu o deosebita sensibilitate, aceea de a vedea si a simti pana la durere ranile acestei lumi. I-a oferit, insa, si posibilitatea de a ajuta. Iar el a facut-o din plin, uimind lumea intreaga prin generozitatea sa. In lumina si iubirea cu care a fost inzestrat s-a apropiat de suflet, ajungand sa vindece, uneori, prin simpla sa prezenta..

Pentru umanismul sau, pentru deosebita grija fata de om, in special fata de copii, fata de mediul in care traim, raman marturie discursurile sale, anunturile si declaratiile care reflecta preocuparile sale orientate spre caritate si pace, facute cu ocazia ceremoniilor de decernare a premiilor, conferintelor de presa si altor evenimente speciale.

O parte a acestor eforturi au fost traduse si prezentate, in „comentarii”, la una dintre postarile anterioare. In cele ce urmeaza voi continua a pune in lumina umanismul unui om deosebit, care nu inatmplator a fost Michael Jackson.

Traducerea este facuta pe baza materialului „Adevarul trecut sub tacere” , capitol „Discursuri si declaratii” gasit pe site-ul: http://www.thesilencedtruth.com/index.php?option=com_content&view=article&id=67&Itemid=62

                              

                            

************    *******************

 NAACP Image Awards - Discursul de acceptare - 16 ianuarie 1993

                    Nota: NAACP Image Award este un premiu prezentat de Asociatia Nationala Americana pentru Progresul Oamenilor de Culoare, in scopul de a onora persoane remarcabile de culoare din film, televiziune, muzică, literatură.

"In primul rand as dori sa-i spun" multumesc " mamei mele. Sa-i multumesc pentru ca mi-a dat  viata – Doresc atat de mult sa spun asta!  

Exista doua lucruri pentru care NAACP rezista si care sunt si cele mai importante lucruri in viata mea: libertatea si egalitatea. In inima fiecarei persoane, exista un cantec secret. El spune: "Sunt liber!" El canta: "Sunt special!".Acesta este sentimentul natural al fiecarui copil. Sa fi liber ca vantul, sa fi special, la fel ca oricare alt copil. Toate necazurile din lume sunt cauzate de uitarea acestui sentiment.

Cand sustin un spectacol, conexiunea mea cu oamenii  pur  si simplu imi aminteste de acest lucru: sa fi liber si sa fi special. In acest spirit si-a realizat NAACP o activitate bine apreciata.

Multumesc pentru increderea ce mi-o aratati pentru ca impartasesc aceasta munca - pentru ca ceea ce simt profund, fac.  Accept acest premiu in numele vindecari lumii. Cand toti vor fi la fel de liberi si egali cum suntem noi astazi.” 

În 1996, în seara concertului din Tunis a Turneului HIStory II - sponsorizat de recent constituita „Kingdom Entertainment”, - Michael face urmatoarea declaratie:

       "Sunt deosebit de incantat de faptul ca acest concert va fi in Tunisia, o natiune pasnica si toleranta, careia ii pasa in mod egal atat de barbati, cat si de femei si copii. Incasarile obtinute din concertul meu vor merge la o organizatie de caritate nationala pentru ajutarea celor nevoiasi,  acesta fiind un motiv in plus de multumire pentru mine. Organizatia de caritate mentionata este "Fondul national de solidaritate", care lupta impotriva saraciei.

Pe data de 8 Mai, 1996, in cadrul “World Music Awards” din Monaco, Monte-Carlo,

Michael Jackson interpreteaza "Earth Song", atragand atentia asupra starii de degradare a planetei.

Castigă 4 premii, inclusiv premiul “Cel mai bine vandut artist de muzica Pop”  si " Cel mai bine vandut artist de muzica R & B” , premii ce i-au fost inmanate de catre Albert al II-lea, Printul Suveran de Monaco. La primirea premiilor, declara:

     - "Va iubesc atat de mult! Aceste premii  venite din partea voastra, in cadrul “World Music Awards”, sunt  speciale pentru mine, ca o persoana care iubeste, adora si are preocupari in favoarea oamenilor de toate nationalitatile si originile etnice. Muzica mea serveste pentru a face omenirea constienta de ostilitatea (sovinismul) care exista impotriva oamenilor din toata lumea. Eu nu sunt si nu am fost niciodată antisemit.    Si va rog, faceti-mi o favoare: nu cititi ziarele de scandal!....

Viitorul nostru acesta este, chiar aici de fata: copiii! Va iubesc!"

Toate veniturile din acest spectacol anual, au mers la doua organizatii de caritate care asista zonele subdezvoltate, în principal cele în Africa, Asia, Europa de Est si Brazilia.”

In Sun City, Africa de Sud, iulie, 1996, in timpul catorva zile petrecute în aceasta tara, Michael Jackson tine un discurs, prin care ridica gradul de constientizare privind abuzul suferit de copiii din intreaga lume, dandu-se pe el insusi ca si exemplu de ajutorare pentru usurarerea vietii unor astfel de categorii defavorizate, si indeamnă pe altii sa ia masuri impotriva altor asemenea infractiuni.

   -    "Ne comportam ca niste oameni fara mila si fara dragoste pentru cea mai vulnerabila sectiune a societatii. Copiii din toata lumea sunt fara un purtator de cuvânt, ei sunt fara glas ... Cu totii suntem atinsi de atrocitatile comise impotriva copiilor: abuz sexual, fizic, munca fortata, neglijarea educationala. Ne simtim rusinati. Suparati. Ingroziti. Dar nu se intreprinde nici o actiune .... Nici o masura”

La o alta conferinta de presa, el tine un alt discurs emotionant oamenilor din Africa de Sud:

     "In primul rand, as dori sa spun, sincer, din adancul inimii, nu aveti nici o idee cat de fericit si onorat ma simt sa fiu aici in Africa de Sud. Oamenii de aici au fost atat de bun cu mine ... iubirea lor, generozitatea lor, ospitalitatea lor, au fost coplesitoare .... Va spun asta din adancul inimii, pentru ca asa simt. Si va mai spun ca nu port acesti ochelari pentru a fi Mr. Cool, ci port acesti ochelari deoarece ei ascund o parte din mine, iar in felul acesta nu aveti cum sa-mi vedeti lacrimile ...  Sunt atat de fericit sa fiu aici,  asa cum voi toti ati fost atat de minunati cu mine si doresc si eu, la randul meu, sa va multumesc atat de mult.... si eu... eu va multumesc pentru ca ati venit in Sun City ...”Top of Form

    „As dori sa profit de aceasta ocazie pentru a multumi presedintelui Nelson Mandela si oamenilor minunati din Africa de Sud pentru ... acest amabil, realmente plin de amabilitate „bun venit” în tara voastră minunată. Imi place .. Imi place atat de mult, ma gandesc sa cumpar o casa aici...

As dori sa-i multumesc minunatului personal pentru ospitalitate si pentru gazduirea acestei conferinte. Imi pare rau că nu am  reusit sa sustin, pana acum, concertul in Africa de Sud, datorita nehotararii mele de a veni aici. Acum, insa, sunt foarte incantat de aducerea Turneului HIStory, un spectacol cu un brand nou,  in Africa de Sud. Suntem in negocieri chiar acum, si avem de gand sa incepem turneul la mijlocul lunii ianuarie 1997, in Cape Town, Durban si Johannesburg.

Promotorul meu, domnul Marcel Avram este astazi aici pentru a da informatii suplimentare si pentru a raspunde la orice intrebare ati putea avea cu privire la Turneul Mondial HIStory. Va iubesc din toata inima si va multmesc foarte mult"

La plecarea din Africa de Sud, pe 20 iulie 1996, el avea sa se adreseze oamenilor din Africa si lui Nelson Mandela, cu urmatoarele cuvinte:

   "Este o placere si o onoarea pentru mine să fiu aici, in Africa de Sud. Iubesc foarte mult oamenii acestor locuri. Venirea mea aici a insemnat „momentul” vietii mele. M-am simtit atat de bine si urasc faptul ca trebuie sa plec! ...Vom reveni cu siguranta in luna Ianuarie. Iar Nelson Mandela este un om minunat, minunat. Imi place foarte mult Nelson Mandela. Va multumesc pentru ospitalitate."

El dezvaluie, de asemenea, faptul ca lucreaza la un cântec despre Mandela: " Am lucrat la el noaptea trecută (19 Iulie) "

Michael avea sa se alature liderilor africani din Namibia intr-un apel pentru reducerea datoriilor si indemnand pentru o noua era in regiunea cea mai saraca din lume, in special pentru copii.

Pe 16 mai 1998, superstarul spune la sammitul anual al “Forumului Economic Sud African”, de la Windhoek, ca va dona fonduri pentru a face ca lumea sa fie un loc mai bun pentru copiii sai.

Jackson precizeaza ca el si noul sau partener de afaceri, Barden International, vor analiza investitiile la nivel mondial care ar aduce emanciparea economica a poporului si ar imbogati viata copiilor.

  - "Am de gand sa ne punem banii acolo unde gurile noastre o cer" afirma Michael Jackson, vizitand Namibia, in calitatea sa de persoana privata in a evalua oportunitatile de investitii.

Traducere si adaptare: Dorina AM 

ASADAR, ELEFANTII MARSALUIESC

                                                                               

       

  “Iubire, niciodata violenta!...                                                                                          

Amintiti-v-o ca pe o viitoare frumoasa

Promisiune a zilei de maine”       MJ

                                                                          

          „Un fapt curios despre elefanti este aceasta: Pentru a supravietui, ei nu au voie sa se prabuseasca. Orice alt animal se poate poticni si se poate ridica din nou. Dar un elefant sta intotdeauna in picioare, chiar si cand doarme. Daca unul din turma aluneca si cade, devine neputincios. El zace, cazut pe o parte, prizonier al propriei greutati. Desi ceilalti elefanti, impinsi de primejdie, se vor strange in jurul lui si vor incerca sa-l ridice din nou, acest lucru nu pare a fi deajuns in a-l ajuta. Cu respiratia greoaie, inceata, elefantul prabusit moare. Ceilalti stau de veghe, apoi incet, incet, pornesc mai departe.

Acest lucru l-am invatat din cartea numita „natura”, dar ma intreb daca are dreptate. Nu exista, oare, un alt motiv pentru care elefantii nu pot sa cada? Poate ca ei au decis sa nu. Sa nu cada este misiunea lor. Ca cei mai intelepti, dar si cei mai rezistenti intre animale, au facut un pact - Imi imaginez ca asta a fost in urma cu eoni de timp, cand erele glaciare s-au incheiat. Mutandu-se, in turme mari, de la o margine la cealalta a pamantului, elefantii au observat pentru prima data oameni, fiinte minuscule umbland dupa prada, prin ierburile înalte, cu sulitele lor de cremene.
"Ce teama si ce furie are aceasta creatura!" au reflectat elefantii. "Totusi el are de gand sa mosteneasca pamantul! Suntem suficient de întelepti pentru a vedea asta. Sa ne gandim din timp la un exemplu pentru el."

Apoi elefantii si-au pus capetele lor carunte laolalta si au meditat.Ce fel de exemplu ar putea ei sa ii arate omului?

Ar fi putut sa-i demonstreze ca puterea lor era mult mai mare, ceea ce cu siguranta era adevarat. Ar fi putut sa-si afiseze furia in fata lui, acesta fiind destul de napraznica pentru a stramuta paduri intregi. Sau ar fi putut domni peste om prin frica, calcandu-i ogoarele si strivindu-i colibele.
In momentele de frustrare puternica, elefantii salbatici vor face toate aceste lucruri, insa ca si grup, punandu-si capetele laolalta, au decis ca omul ar invata mult mai bine printr-un simplu mesaj.

„Sa-i aratam respectul nostru pentru viata", au spus ei!

 Si din acea zi, elefantii au fost linistiti, rabdatori, creaturi pasnice. Au lasat oamenii sa-i calareasca si sa-i exploateze ca sclavi. Exilati din marile campii africane unde au trait odata ca lorzi, au permis copiilor sa rada de trucurile lor de la circ.
Dar cel mai important mesaj al elefantilor se afla in deplasarea lor. Pentru ca ei stiu ca a trai inseamna a se muta. Zori de zi, după zori de zi, generatie dupa generatie, turmele marsaluiesc, o masa mare de viata care nu se lasa doborata niciodata, o forta de neoprit a pacii.

Animale nevinovate, nu banuiesc ca, in tot acest timp, vor pica de la un  glont cu miile. Vor zacea in praf, mutilati de nerusinata noastra lacomie. Masculii mari cad primii, astfel incat fildesii lor pot fi prelucrati in brelocuri. Apoi, cad femelele, astfel ca oamenii sa poata avea trofee. Puii fug tipand din cauza mirosului de sange al propriilor mame, si asta ii face sa nu poata fugi din fata armelor. Tacuti, cu nimeni alaturi care sa-i ingrijeasca, ei vor muri, de asemenea, si toate oasele lor se vor albi in soare.

   În mijlocul atat de multor condamnari la moarte, elefantii ar putea sa renunte. Tot ce trebuie sa faca este sa se  lase la pamant. Asta ar fi de ajuns. Ei nu au nevoie de nici un glont: Natura le-a dat demnitatea sa se intinda si astfel sa-si gaseasca odihna. Dar ei isi aduc aminte de vechiul lor pact si de angajamentul lor pentru noi, care este sacru.
Asadar elefantii marsaluiesc, si fiecare calcatura a lor scoate cuvintele din tarana: " Priveste, invata, iubeste! Priveste, invata, iubeste!" 

Poti sa le auzi? Intr-o zi, spre rusinea noastra, fantomele a zeci de mii de lorzi ai campiilor vor spune:

 "Noi nu va uram! Voi, nici acum, nu intelegeti asta? Am fost dispusi sa cadem, astfel incat voi, dragii fiinte lipsite de demnitate, sa nu mai cadeti vreodata! „ 

                                      Michael Jackson/ Dancing the Dream/ So, the Elepthants march 

**********************

            Am ales acest eseu, ca pe unul dintre cele mai cutremuratoare exemple pe care natura o da omului.

Prin aceasta lectie de respect si pretuire a vietii, de demnitate si rezistenta a elefantilor in fata vicisitudinilor si a condamnarilor la moarte, acest incredibil artist isi demonstreaza inca o data talentul in exprimarea si evocarea celor mai puternice emotii. Fiecare dorinta, fiecare gand, fiecare particula i-o simti vibrand la unison cu subiectul. El face parte din subiectul pe care il trateaza, nu este mai presus de el.

Da viata eseelor, avand un dar divin in a ne atrage pe noi, cititorii, sa facem parte din ele.   

In ciuda tuturor, crede ca lumea poate fi vindecata de rautate, de egoism, de egocentrism, de lacomie, de nepasare. Nu crede in sentimentalisme. Dar crede cu putere in iubire, in legatura profunda dintre fiintele umane si da un sens acestei conexiuni, atragand in acelasi timp atentia asupra problemelor care nu sunt inafara, ci inauntrul nostru.

Fiecare lucrare a sa, fiecare mesaj are un incredibil impact emotional. Talentul desavarsit ce vine din interiorul fiintei sale directioneaza atentia si starea emotionala spre problema in sine. De fiecare data, ajungi sa te intrebi: „Cat de mult stiu, cu adevarat, despre viata pe Pamant? Ce responsabilitate simt pentru creaturile din afara micului meu spatiu”(MJ)

Cu fiecare cuvant tradus, al acestui eseu, am realizat cat de profunda este legatura dintre artist si creatia sa.

 Este nu numai istoria vietii nobilului elefant si a conditiei sale, ci, prin similitudine, este istoria propriei vieti, a propriilor aspiratii, a demnitatii cu care a stiut sa reziste in fata celor care au dorit sa-i striveasca talentul, personalitatea, caracterul profund uman.

A vointei prin care, el insusi a fost un mesager al nonviolentei,al unitatii in realizarea idealurilor de pace, dand, prin aceasta, un exemplu umanitatii.

Precum masa mare a elefantilor in marsul lor, asa el insusi a fost, in multe feluri,”O forta de neoprit a pacii”.

Precum calcatura elefantilor in tarana, asa cantecele sale au scos la iveala cuvinte purtatoare ale unui singur mesaj: „Priveste, invata, iubeste!”

Iar finalul...finalul este zdrobitor: “Eu nu v-am urat! Voi, nici acum nu intelegeti asta?...”

 Traducere si adaptare: Dorina AM

EVAZIVA UMBRA

“In fata TA, tacerea mea se-nchina

         Cu disperarea unui...surdo-mut…”

            Imi este atat de greu sa ma exprim in cuvinte, dupa atata timp in care…. am tacut.

Dupa atata timp in care tacerea mea iti striga, neputincioasa, numele, de dincolo de zid. De acel zid invizibil ridicat intre singuratatea mea si singuratatea Ta.

Ori de cate ori imi purtam pasii in acest loc, linistea din jurul tau ma intrista pana la durere. Doar lumina ochilor tai era atat de vie, de blanda, si plina de speranta, o lumina venita parca din vremuri ancestrale pentru a patrunde dincolo de mine, esenta sufletului meu…..

M-ai asteptat…ingandurat, dar cu lumina-n suflet…

Stiai ca voi reveni. Stiai ca departe de tine, inseamna departe de mine!....

Stiai ca aici, ma voi regasi, de fiecare data, in tine…………

“Chiar daca am călătorit mult
Usa sufletului meu a rămas întredeschisă.
În agonia fricii de moarte
Nu am auzit muzica Ta.
Prin drumurile intortocheate ale memoriei
Mi-am purtat crucea în durere.

A fost o călătorie ca urmare a nebuniei,
A angoasei născute în tristeţe.
Am cutreierat in lung si in lat;

Dat înapoi dupa fiecare lovitură,
Am cautat dupa acel nectar furat
Din inima-mi ce pierduse de mult sceptrul.

In toate acele chipuri bântuite
Mi-am cautat oaza.

Într-un fel, a fost ca într-o manie a betiei,

O isterie cruda, o ceata neclara.
De multe ori am încercat să opresc
Această umbră ce ma urmarea;
Nu am putut sa o impresionez.
De multe ori, în mulţimea zgomotoasă,
În forfota unui vacarm atat de puternic,

Am privit atent înapoi pentru a-i zari urma..

Nu as fi putut sa o pierd oriunde!...

Doar atunci când am rupt toate legăturile,
După liniştea strigătelor planse,
În adâncimile acestor suspine ignite,

Durerea inchipuita a mii de minciuni
Am privit-o brusc în ochii tăi de foc!
Si dintr-o dată, mi-am găsit tinta:

Evaziva umbra era sufletul meu!”

                             Michael Jackson / Dancing the Dream/ The elusive shadow

  

       M-a marcat profund acest poem. Aceasta lupta continua cu tine insuti.

O cautare febrila, o dorinta de cunoastere a celuilalt “Eu”, a propriei umbre.

Aceasta gravitare catre cel care ne reflecta umbra, spre cel in care ne oglindim si care trezeste in noi acele parti adormite sau sechestrate in adancimile inconstientului.

O incursiune in propriul inconstient din intunericul caruia poate accede catre lumina, prin usa intredeschisa a sufletului, tot ce a fost respins din contradictia Eului cu lumea.

O lupta continua pentru ca Intunericul sa poata deveni lumina, angoasa sa poata deveni o oaza de liniste in speranta de a regasi ceea ce a fost furat si neacceptat de reguli.

In acest vartej al energiilor, in goana regasirii propriului echilibru interior, prin forfota unui vacarm atat de puternic, ne privim in ochi propria constiinta care, asemenea unei umbre, ne urmareste, pentru ca in final, sa se contopeasca pana la identificare cu propriul suflet.

O continuare in planul exprimarii artistice, a calvarului prin care poate trece un suflet. A fiecarui moment de durere, de disperare, de rascruce pe care trebuie dureros sa-l depasesti.  A fiecarui moment in care esti folosit, manipulat, calomniat, batjocorit de rautatea si interesele celor din jur, de voracitatea profitorilor, de “zambetul” binevoitorilor. Tradat de colaboratori, parasit de oamenii pe care-i consideri cei mai buni prieteni, inselat de multe ori chiar de cei  pe care ii ajuti sa se ridice din disperarea in care se zbat, incerci sa te regasesti in propria umbra care te urmareste, in celalalt “Eu”.

Incerci cu disperare sa te depasesti, sa-ti depasesti frica, sa-ti cauti echilibrul interior.

Sa regasesti increderea, propria-ti convingere ca ACOLO  UNDE  EXISTA  UMBRA,  EXISTA  SI LUMINA!

 Intr-o lume a mastilor incrustate adanc in propriile chipuri ce le poarta, in aceasta lume a chipurilor bantuite, incerci sa-ti regasesti oaza de liniste, sa te ridici si sa-ti aduni cioburile propriei inimi greu incercate.

  

 ******  Iti multumesc din adancul inimii,  Mihai!

Pentru minunatul si neasteptatul dar pe care mi l-ai facut: INCREDEREA.

In acest fel, pe timpul absentei tale, sau alaturi de tine, voi putea in continuare sa fac cunoscute idealurile lui Michael, valoarea sa umanitara, spirituala si artistica, prin postari, articole sau comentarii.

In acest fel, ii vom putea mentine flacara vie.

Sărbători Fericite!

Vă doresc tuturor să aveţi parte de cele mai frumoase sărbători! La mulţi ani fericiţi şi plini de bucurii! 

Vă mulţumesc pentru că a mai trecut un an împreună. Vă mulţumesc pentru că sunteţi. Vă mulţumesc pentru tot.

Michael Jackson a fost un "caz extrem" în toate privinţele

...Prea bun, prea amabil, prea talentat, prea simpatic, prea faimos, prea bogat, prea generos, prea frumos, prea sexy, prea inteligent, prea de încredere, prea onest, prea... mai spuneţi şi voi...







„You’re simply the best,
Better than all the rest,
Better than anyone,
Anyone I ever met...”

Music and Me

Într-o zi de octombrie a anului 1973, era lansat ca single cântecul Music and Me – al doilea de pe albumul „Music&Me”, după „Morning Glow”. Michael era într-un turneu mondial cu Jackson 5 atunci când a fost lansat albumul lui solo „Music&Me”, motiv pentru care promovarea albumului a fost destul de limitată. Poate că acest lucru explică faptul că niciunul dintre sigle-uri nu a intrat în topuri, iar albumul ca întreg a fost considerat de critici ca fiind cel mai slab dintre toate albumele solo ale lui Michael la Motown. Întâmplător (sau poate nu), perioada în care a înregistrat pentru „Music&Me” a fost una dificilă pentru Michael, sub mai multe aspecte. În primul rând, spiritul lui vizionar şi setea de noutate care s-au manifestat devreme, erau revoltate de faptul că cei de la Motown se încăpăţânau să meargă pe aceeaşi reţetă prăfuită în privinţa lui şi erau total reticenţi la nou, deşi Michael vedea clar că muzica era în schimbare iar sunetul contemporan căpăta din ce în ce mai mult accente tehno şi ritmul era din ce în ce mai sonor. Apoi, Michael era profund nemulţumit de faptul că, deşi compuneau şi singuri, atât lui cât şi fraţilor li se refuza sistematic dreptul de a include în albumele lansate la Motown, vreunul dintre cântecele compuse de ei. Nu lipsit de importanţă a fost şi faptul că pe coperta albumului „Music&Me” apare ţinând o chitară în braţe, deşi lui Michael i-a displăcut această idee şi în listarea creditelor pentru album el nu apare ca având vreo contribuţie la partea instrumentală. În sfârşit, intrase în adolescenţă şi organismul lui se confrunta cu o serie de transformări, începând cu inevitabila maturizare a vocii şi sfârşind cu semnele acneei care avea să-l tortureze psihic. Mai toate cântecele sunt înregistrate din 1972, când vocea lui Michael încă mai avea prospeţimea copilăriei. La următorul album – „Forever Michael” – lansat în 1975, Michael a revenit cu un timbru maturizat, mai rafinat şi mai experimentat.

Criticii au tăbărât la „Music&Me” cu voioşia unor hiene care tocmai au găsit o pradă proaspătă. Au afirmat despre cântece că „sunt anoste”, despre Michael că „sună nesigur şi neinteresant din punct de vedere vocal”,  despre producţie şi aranjamente că „sunt banale, pe alocuri chiar inferioare”. Probabil că şi Michael simţea aşa, şi de aceea a început să manifeste din ce în ce mai deschis dorinţa de independenţă şi să lupte pentru a o obţine. După ce a văzut rezultatele deloc mulţumitoare ale albumului „Music&Me”, Michael a răbufnit.

   

„Nu ne plăcea deloc cum suna muzica noastră pe atunci. Ne aflam într-un mediu extrem de competitiv şi simţeam că eram în pericol să fim eclipsaţi de alte grupuri care creau un sunet mult mai contemporan. Cei de la Motown, nu numai că ne-au refuzat cererile, dar ne-au interzis să mai menţionăm măcar faptul că am dori să facem ceva pe cont propriu. Asta m-a supărat foarte tare. Când simt că ceva nu e bine, trebuie să vorbesc. Ştiu că mulţi oameni nu mă consideră un dur sau un om hotărât, dar asta e numai din cauză că nu mă cunosc. Până la urmă, eu şi fraţii mei am stabilit o întâlnire cu cei de la Motown. Deşi ne simţeam nefericiţi, nimeni n-a îndrăznit să spună nimic. Atunci a trebuit să vorbesc eu. Am stabilit o întâlnire cu Berry Gordy şi, faţă în faţă, i-am spus că The Jackson 5 vor părăsi Motown. A fost unul dintre cele mai grele lucruri pe care le-am făcut. Dacă ar fi fost vorba numai de mine, mi-aş fi ţinut gura; dar se discutase atât de mult acasă despre cât de nefericiţi eram cu toţii la Motown, încât  m-am hotărât să fiu eu acela care să vorbească în numele tuturor. Nu mă înţelegeţi greşit, ţin foarte mult la Berry Gordy. Consider ca e un geniu, un om excepţional şi unul dintre giganţii industriei muzicale. Nu simt decât respect pentru el, dar în zilele acelea eram ca un leu.”

Eu nu sunt critic muzical, iar atunci când e vorba despre Michael Jackson nu pot fi altfel decât subiectiv; însă nu mă feresc să declar că acest album îmi place foarte mult. Pentru inocenţa pe care o emană, pentru timbrul cristalin şi în acelaşi timp serios al unui copil de 14 ani; şi, ei bine, da, pentru că acel timbru e al lui Michael Jackson. Iar dintre toate cântecele, Music and Me m-a impresionat într-un mod special, pentru că l-am simţit ca pe o declaraţie. Michael Jackson a iubit muzica dintotdeauna. Am mai scris pe tema asta şi nu vreau să devin redundant.  Dar de câteva săptămâni, acest cântec îmi revine constant în minte. Nici măcar nu ştiam că luna aceasta s-au împlinit 39 de ani de când a fost lansat ca single. Am aflat asta abia atunci când m-am decis să scriu despre el. Dar nu contează. M-am obişnuit ca, numai după ce un gând obsesiv îmi găureşte ţeasta, să mă hotărăsc să fac un scurt „research” şi să constat că, poate, nu e ceva întâmplător. Am ascultat albumul „Music&Me” de vreo 20 de ori, numai anul acesta. Şi cântecul care-i dă titlul, îl pun de fiecare dată pe replay. Pentru că simt că spune nişte lucruri. Chiar dacă nu e compus de Michael. E, acolo, în versuri şi în melodie, ceva din sufletul lui. Al copilului care păşea în adolescenţă şi al megastarului care avea să devină. Al omului pentru care muzica a fost totul: prieten, partener, iubită. Care i-a oferit şi mângâiere, şi sprijin, şi faimă, şi bucurii. Care l-a ridicat, i-a aprins steaua şi i-a aşezat-o pe harta cerului. Care l-a făcut nemuritor. Şi, Doamne, cât a iubit Michael muzica...  

Suntem împreună de atâta timp

Muzica şi cu mine

Nu ne pasă dacă toate cântecele noastre au versuri

Ştiu doar că oriunde merg

Suntem apropiaţi, aşa cum pot fi doi prieteni

Au mai fost şi alţii,

Dar niciodată doi îndrăgostiţi

Aşa cum suntem muzica şi cu mine

Prinde un cântec şi haide

Poţi să-ţi cânţi propria melodie

 În mintea ta vei găsi

O lume dulce a armoniei

Suntem asemenea

Şi vom zbura împreună acum

Muzica şi cu mine...

A Life Celebrated, A King Remembered

...


Multumesc pentru linkul documentarului "Man Behind the Myth". In acel site am mai gasit filme interesante. Iata unul dintre ele. Care nu are nevoie de cuvinte.







A Life Celebrated, A King Remembered from Walking Moon Studios on Vimeo.


...